Întrebare: Este posibil să urmăm evenimentele din secolul al II-lea î.Hr., când oamenii erau împărțiți în Macabei și evrei elenizați, diviziunea actuală din statul Israel?

Răspuns: Nu cred. Nu văd că există oameni în Israel care vor să fie corectați. Nimeni nu crede că suntem într-o descendență spirituală.

În vremea Macabeilor, a existat o luptă pentru ideologie: cum ar trebui oamenii să avanseze, cum să slujească Creatorului, adică să realizeze principiul „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”.

Are cineva astăzi o metodă pentru realizarea acestei reguli spirituale? O vedeți în programul vreunui partid sau al unei părți a societății? Și în acele zile, a existat.

Rabinul Akiva și 24.000 de discipoli ai săi, și mulți alții, au crezut că principiul „Iubiți-vă aproapele” trebuie îndeplinit. Dar nu au putut rezista egoismului lor, deoarece restul oamenilor se îndreptau în direcția opusă.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 16.12.2019

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ura nejustificată și iubirea absolută pot apărea între oameni fără niciun contact fizic între ei. De ce?

Răspuns: Faptul este că iubim sau urâm pentru că avem tot felul de limitări, așa-numitele Reshimot (înregistrări de informații).

Am fost învățați că una este bună și cealaltă rea obiceiurile și gusturile ne-au fost insuflate și, pe baza acestor factori, fie ne atragem, fie ne respingem reciproc. De aceea există astfel de neînțelegeri între noi.

Întrebare: Mulți oameni cu care vorbesc despre iubire devin imediat nervoși și iritați. Cât de mult poți vorbi despre asta?! Iubirea și unirea sunt ca niște mantre, iar între timp lumea se înrăutățește. Toți vorbesc, dar nicio acțiune.

Pe de altă parte, potrivit Cabala, iubirea este legea. Dar nu sunt nervos când simt impactul legii gravitației asupra mea. Da, mă deranjează din moment ce vreau să zbor și nu pot.

Cum se poate explica sau demonstra că iubirea este legea? Va fi vreodată posibil?

Răspuns: Nu este atât de dificil să demonstrezi că iubirea este o lege a naturii. Vedem că totul se naște și există prin iubire. Dar iubirea nu poate fi lipsită de ură pentru că trebuie să se manifeste peste altceva; trebuie să o simțim în raport cu altceva. Prin urmare, în natură există întotdeauna două concepte opuse care se completează și se indică reciproc.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 23.10.2020

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Iubire - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre unitatea evreiască și antisemitism – ieșind din exil și pornind de la început ”

(Articolul nr. 5 dintr-o serie) În articolul precedent, am discutat despre ridicarea și căderea Primului Templu din cauza vărsării de sânge și a păcatelor în rândul regilor lui Israel. Când Israelul a fost exilat, a fost trimis în Babilon, din care mai înainte venise Avraam. Acolo, în Babilon, s-au împrăștiat și s-au asimilat până când, din nou, s-a ridicat un mare duşman al evreilor, care a încercat să-i distrugă: antisemitul cunoscut sub numele de Haman cel Rău.

Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii erau dezbinați: „Există un anumit popor împrăștiat și dispersat între popoare în toate provinciile regatului vostru” (Estera 3: 8). Cu toate acestea, nu împrăştierea lor fizică a fost cea care a instigat la ura lui Haman; era dezbinarea lor. Un comentariul din secolulal XVII-lea asupra Torei, Kli Yakar, afirmă foarte clar: „‘un anumit popor împrăștiat și dispersat ’înseamnă că era împrăștiat și distanţat unul de altul”. La fel, interpretarea proeminentă a legii evreiești, Yalkut Yosef, consideră „separat” ca fiind „separarea inimilor dintre ei”. Deci, așa cum s-a întâmplat cu Faraonul și așa cum s-a întâmplat cu Nebucadnețar (Nabucodonosor al doilea), separarea din rândul poporului Israel duce la apariția dușmanilor, care doresc să-i distrugă. Haman a fost doar o altă verigă din lanț, dacă nu chiar vicioasă.

Pentru a obține ceea ce dorea, Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii „nu respectă legile regelui” (Esther 3:8). Cu toate acestea, chiar dacă regele i-a permis să-i elimine pe evrei, în fiecare an la Purim, sărbătorim miracolul supraviețuirii noastre, deoarece în ultimul moment, Mordechai a unit toți evreii. „‘Mergeți să-i adunați pe toți evreii”, adică spuneți-le cuvinte de înfrângere”, scrie Haim Yosef David Azulai (CHIDA) în cartea Pnei David, „așa că toți vor fi într-o unitate. Mergeți să adunați ca una singură inimile tuturor evreilor”. Această descriere grăitoare din secolul al XVIII-lea demonstrează disperarea Esterei și a lui Mordechai în perspectiva de a-și vedea întregul demers șters, așa cum a fost intenția lui Haman. Ultima lor soluție a fost unitatea. Când evreii s-au unit, s-au salvat și au facilitat începutul întoarcerii din Babilon.

Dar, spre deosebire de Egipt, când evreii au trebuit să fugă în toiul nopții, de data aceasta, au plecat nu numai cu binecuvântarea regelui, ci și cu sprijinul său moral, financiar și spiritual deplin: De îndată ce Cyrus a venit la putere, el a simțit că Dumnezeu îi poruncise să trimită evreii înapoi în țara lor și să reconstruiască Templul. A simțit că i se poruncise să-i ajute în sarcina lor. El a dat faimoasa Declarație Cyrus care spunea: „Fiecare supraviețuitor [evreu], în orice loc ar trăi, oamenii din acel loc să-l sprijine cu argint și aur, cu bunuri și vite, împreună cu o ofrandă de bună voie pentru casa lui Dumnezeu, care este în Ierusalim ”(Ezra 1: 4). După executarea ordinului său, „Regele Cyrus a scos ustensilele casei Domnului, pe care Nebucadnețar le luase [jefuite] din Ierusalim și le pusese în casa zeilor săi” (Ezra 1: 7).

Declarația Cyrus a marcat sfârșitul oficial al exilului în Babilon și începutul erei celui de-al Doilea Templu, deși Templul însuși nu fusese construit încă. În acea perioadă, evreii au atins mari înălțimi, dar în cele din urmă au ajuns la două războaie civile, ultimul dintre acestea fiind atât de sângeros și brutal încât rănile sale nu au fost încă vindecate.

Următorul articol din serie va spune povestea „epocii de aur” din istoria evreilor din țara Israelului, când națiunile lumii au vrut să învețe de la ei cum să își conducă viața socială.

–

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea, Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti .

Filed under: Antisemitism, Educatie, Egoism, Evolutie, Israel, Munca spirituala, Perceptie, Religie, Rugaciune, Sarbatori - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când lupți împotriva simptomului, cauza continuă să lovească”

Natura are un mare simț al umorului: aşa cum umanitatea a început să lanseze vaccinurile, la fel natura a produs două noi tulpini ale coronavirusului, una probabil în Marea Britanie și una în Africa de Sud. Ambele tulpini se răspândesc rapid, iar medicii nu sunt încă siguri dacă vaccinurile sunt eficiente împotriva lor. Dar la ce ne putem aștepta? Încă de la începutul acestei pandemii, am avertizat că nu Covid-19 este problema; este un simptom al unei probleme mult mai profunde, care provine din relațiile umane înrăutăţite. Când lupți împotriva simptomului, nu este de mirare că agentul patogen te lovește în continuare. Strategia actuală este la fel de inteligentă cu a avea o țeavă care curge și încercarea de a sigila apa în loc să închideți robinetul.

Din când în când, natura ne va lovi în continuare, până ne vom da seama că virușii, erupțiile vulcanice, războaiele, vărsarea de sânge sau incendiile forestiere nu sunt adevărata problemă, ci noi, umanitatea suntem singura problemă a lumii. Când întrebăm cum să ne corectăm în loc de orice altceva pentru noi înșine, vom începe să vedem câteva rezultate pozitive ale eforturilor noastre.

Cauza principală care se află în spatele tuturor dezastrelor, traumelor și a oricărei alte afecțiuni imaginabile, este propriul nostru egoism. Aceasta este ceea ce distruge lumea în care trăim, inclusiv pe noi înșine. Ori de câte ori ni se spune că egoul nostru este problema, o negăm cu furie, dar acest lucru nu o face mai puțin adevărată. O negăm, deoarece ego-urile noastre nu vor să se confrunte cu adevărul, că ele sunt problema. Dar până nu o vom face, necazurile doar se vor înrăutăți.

Și aici apare o altă problemă: lumea nu va ști cum să se ridice deasupra egoismului până când oamenii din Israel nu îi vor arăta calea. În prezent, noi evreii arătăm exact opusul; ne certăm între noi și nu arătăm altceva decât diviziune. Când antisemiţii ne învinovățesc că am provocat toate problemele, nu mă pot abține să nu fiu de acord cu ei. Noi, care am devenit o națiune când am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și care am fost numiți imediat după aceea să fim „o lumină pentru națiuni”, nu reflectăm altceva decât întunericul diviziunii și al separării în locul opusului, așa cum am fost meniţi să fim.

Poate că ei nu își dau seama, dar antisemiţii nu ne urăsc din cauza modului în care îi tratăm; ne urăsc din cauza modului în care ne comportăm reciproc. Când proiectăm ura pe care o simțim unul pentru celălalt, ea se răspândește în întreaga lume și îi face pe oameni să se urască și să sară unul la gâtul celuilalt. Când rivalii se întorc în cele din urmă împotriva evreilor, nu pentru că sunt în căutarea unui țap ispășitor, deși țapul ispășitor poate avea ceva de-a face cu asta, este în principal pentru că ei simt cu adevărat că sunt în război din cauza noastră, deși nu pot explica în ce fel am instigat asta. Cu toate acestea, intuiția lor este corectă: dacă am fi fost uniți, în loc să fim divizați, am fi proiectat unitate în loc de diviziune, iar restul lumii ar fi, de asemenea, în pace.

Când omenirea nu este în pace, când națiunile luptă pentru superioritate, ei folosesc toate mijloacele de care dispun pentru a o atinge. În acest proces, ei exploatează oamenii, resursele naturale, poluează Pământul și îl epuizează ca și cum nu ar exista un mâine. Dar, în cele din urmă, ne distrug viitorul. Acum am ajuns la viitor; am ajuns într-un moment în care exploatarea umanității a devenit atât de împovărătoare încât natura nu o mai poate suporta. Acum ne împinge înapoi și nu se va opri până nu ne schimbăm. Cu cât presăm mai mult natura, cu atât ea ne va împinge mai mult înapoi și oamenii obișnuiți vor suferi consecințele.

Cu toate acestea, dacă poporul Israel își împlineşte rolul și schimbă cursul, de la zeflemea la coeziune, întreaga lume își va schimba cursul împreună cu Israelul. Când se va întâmpla acest lucru, nu vom avea nevoie de vaccinuri; propriile noastre relații ne vor proteja de rău și nu doar de viruși, ci de toate celelalte nenorociri cauzate de dezbinarea noastră. Am ajuns la un punct în care putem vedea în mod viu cum nivelul de scindare din Israel și, ulterior din umanitate, are impact asupra intensității și frecvenței dezastrelor din întreaga lume. Acum nu mai rămâne decât să-l arătăm în continuare până când lumea se va convinge și vom fi gata să luptăm împotriva ego-urilor noastre, care ne separă și astfel ne omoară.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Poporul american merită laude, dar viitorul este sumbru”

Trebuie să mărturisesc: Mulți ani am crezut că americanilor le pasă doar de bani. Am greşit. În anii de după administrația Obama, am învățat să apreciez americanii. Am învățat că le pasă cu adevărat de idealuri și nu numai de câștiguri materiale. Dar poate tocmai din cauza asta, viitorul Americii este foarte sumbru. Cu excepția cazului în care americanii găsesc cumva unitatea deasupra profundelor lor diviziuni, SUA vor deveni în curând o țară din lumea a treia, lăsând arena internațională Rusiei și Chinei.

Vine ianuarie, se vor întâmpla mari schimbări în societatea americană, indiferent de identitatea președintelui. Oricine este declarat triumfător, cealaltă parte nu o va accepta și acest lucru va stârni țara.

Ambele părți, inclusiv democrații, cărora eu nu le aparțin, trebuie să înțeleagă că această diviziune duce la unitate, într-un fel sau altul. Nu pot fi câștigători aici, deoarece câștigarea nu este scopul diviziunii, ci unitatea deasupra diviziunii. Nu poți merge pe un singur picior; aveți nevoie atât de piciorul drept, cât și de piciorul stâng pentru a merge mai departe, la fel și societatea. Opiniile opuse nu înseamnă că una are dreptate și cealaltă este greșită, ci că ambele sunt necesare pentru a lua deciziile corecte în ceea ce privește societatea.

Există merite pentru perspectivele democrate și liberale, așa cum există și merite pentru perspectivele republicane și conservatoare. Ambele părți susțin valori demne. Dar când o parte neagă legitimitatea celeilalte părți, o demonizează și o prezintă ca „dușmanul națiunii”, ea înlătură legitimitatea criticii. Va veni realizarea că doar unitatea deasupra diferențelor este soluția, dar întrebarea este cât de curând și cu ce preț. Ambele părți trebuie să țină cont de viitorul țării.

În opinia mea, dacă Biden va deveni președinte, le va oferi americanilor șansa de a vedea (cei care încă nu și-au dat seama) cum a fost în Rusia sovietică. Este aceeași abordare care a distrus Rusia și vom vedea ce va face în America. Dacă se întâmplă acest lucru, oamenii ar putea înțelege că Trump nu a fost la fel de rău pentru America pe cât a fost portretizat de media și de adversarii politici.

Concluzia este că nu poți merge după capriciile oamenilor; trebuie să urmezi legea naturală a unității, care nu se înclină nici spre democrați, nici spre republicani, deoarece ambele sunt necesare pentru ca țara să prospere. Discuția actuală despre răzbunare și alte discursuri separatoare nu va aduce decât probleme. Armistiţiul este nerealist, iar răzbunarea este o chemare la război civil.

Aşa cum stau lucrurile acum, viitorul Americii este sumbru. Biden nu poate conduce țara, iar Obama va conduce spectacolul din culise. Dacă se întâmplă acest lucru, America va scădea la nivelul unei țări din lumea a treia. În acest caz, Rusia, cu puterea sa militară, și China, cu bogăția sa, vor domina lumea.

Dar nu este totul pierdut. Dacă poporul american decide să facă față provocării și săîși dea seama că viitorul lor personal depinde de viitorul țării lor, ar putea fi dispus să se unească deasupra scindării. Este nevoie de curaj, sinceritate și hotărâre, iar americanii sunt cunoscuți că le au pe toate. Întrebarea este dacă își dau seama că trebuie să folosească aceste trăsături acum, înainte să fie prea târziu.

Primul amendament, care consacră libertatea de exprimare, este valoros. Cu toate acestea, libertatea de exprimare nu poate exista decât atunci când aceasta se bazează pe valori comune, cum ar fi considerarea reciprocă și integritatea societății. Aceasta nu înseamnă că nu se pot exprima nici măcar cele mai extreme puncte de vedere, inclusiv chiar aspirația de a demonta societatea. Cu toate acestea, chiar și cel care exprimă astfel de puncte de vedere trebuie să accepte că exprimarea lor este posibilă tocmai pentru că face parte dintr-o colecție de puncte de vedere care alcătuiesc un întreg complet și că el sau ea nu ar fi în măsură să exprime astfel de puncte de vedere, dacă nu ar fi existența opusului lor complet.

De exemplu, gândiți-vă la corpul uman. În corpul nostru, există organe care efectuează acțiuni opuse, totuși performanța lor este posibilă doar datorită existenței omologilor lor. Gândiți-vă la mușchii opuși care ne permit mișcarea, gândiți-vă la organele care folosesc oxigen, emit CO2 și ne stimulează mecanismul de respirație. Fără organe care emit CO2, am muri de sufocare. Corpul nostru este plin de contradicții care permit existența noastră sănătoasă. Cât de vanitoşi suntem să credem că, în societate, doar viziunea noastră merită existența? Dacă poporul american poate învăța să lucreze împreună pentru țara lui, deasupra idealurilor opuse va descoperi că, exact de contradicțiile dintre ei are nevoie țara pentru a fi sănătoasă, prosperă și puternică.

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Ce urmează pentru America?”

Indiferent de cine va jura în acest ianuarie la inaugurarea prezidențială a SUA, s-au spus multe despre „Trumpism” ca o forță politică puternică, ce se va extinde nu numai în America, ci și în alte părți ale lumii, unde a fost adoptat un nou stil de guvernare.

Cum va afecta acest lucru viitorul Americii? În acest moment, este greu de spus despre evoluția mișcărilor și tendințelor care au loc în prezent. Ceea ce știu sigur este că orice putere politică poate fi considerată ca atare numai dacă are ca scop conectarea facțiunilor opuse, a antagonismului dintre oameni. Aceasta este ideologia care ar trebui să prevaleze și să fie clară pentru toată lumea de acum înainte.

Tocmai capitaliștii știu să lucreze, să organizeze, să promoveze și să câștige – cei care pot avansa omenirea la conexiunea corectă. În schimb, abordarea socialistă a democraților se va dezvălui tuturor ca o abordare care nu este constructivă, nu construiește. O astfel de atitudine și direcție a fost implementată în Rusia și a distrus țara.

Cu toate acestea, în circumstanțele actuale, nici o forță nu va putea guverna și reuși singură. Nici dreapta, nici stânga, nici democrații, nici republicanii, ci doar o forță unificatoare deasupra ambelor, care poate fi atrasă prin adoptarea unei conexiuni pozitive, deasupra diferențelor.

Reducerea diviziunii din America necesită din partea tuturor sentimentul că sunt luați în considerare și sunt reprezentați; nu așa cum este în starea actuală în care jumătate din țară sărbătorește victoria și cealaltă jumătate se simte înșelată și înveninată.

Ce îi va face pe oameni să-și dorească să se ridice în primul rând deasupra pozițiilor lor scindate? De ce părțile nu mai pot continua să încerce să se domine reciproc pentru a-și pune în aplicare viziunea asupra modului în care lucrurile ar trebui să fie conduse?

Pentru că, în cele din urmă, diviziunea subiacentă îi lasă pe toți nemulțumiți. Și cu cât societatea se dezvoltă mai mult, rămânând divizată, cu atât America va deveni mai negativă și mai înveninată. În cazuri extreme, fiecare jucător care își impune poziția divizivă asupra altora poate duce la haos total și frământări, la niveluri nefericite de suferință care, în cele din urmă, îi obligă pe oameni să își revizuiască conduita și să-și schimbe priorităţile.

Remediul pentru diviziune poate fi găsit într-un proces de învățare a unităţii. Oamenii trebuie să-și dea seama că natura vrea să ne unim. Acest sistem de învățare nu va cere imposibilul de la oameni și nici nu va forța pe nimeni să facă orice nu vrea să facă. Pur și simplu descoperim cum să ne organizăm influențele socio-culturale pentru a aduce nevoia de unitate în centrul discursului public, apoi ne vom gândi la asta din ce în ce mai mult și vom începe să ne dorim să se întâmple.

Problema de astăzi nu este polarizarea în sine. Mai degrabă, oamenii privesc polarizarea exclusiv din partea lor. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât vedem că partea noastră este bună și corectă, iar cealaltă parte este greșită și rea. Astfel, considerăm din ce în ce mai mult cealaltă parte ca o povară grea pentru societate și pentru noi înșine, pe care am fi fericiți să o eliminăm din viața noastră.

Cu toate acestea, dacă am putea vedea polarizarea noastră dintr-un context mai larg – că natura ne polarizează din ce în ce mai mult pentru ca noi să ne exercităm libera alegere de a ne conecta pozitiv, deasupra polarizării noastre în creștere – atunci am fi în măsură să direcţionăm situația cu mai multă precizie și să-i dăm un curs direct către o stare armonioasă și echilibrată.

Deși este perfect firesc să ne ținem de opiniile diferite, astăzi trebuie să ne trezim la faptul că devenim din ce în ce mai interdependenți. Și pentru a ne realiza interdependența în mod armonios, trebuie să începem să vedem nevoia de a construi un al doilea nivel de discernământ deasupra celui actual: construirea unei conexiuni pozitive în linia de mijloc, deasupra dezacordurilor noastre, conexiuni pozitive care ar trebui să fie mai importante decât dacă rămânem doar la nivelul conflictelor noastre. O astfel de abordare va fi cheia prosperității Americii.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Carnea cultivată nu ne va salva”

Acum o săptămână, revista Food & Wine a dezvăluit ştirea că își va face debutul în restaurant carnea de pui crescută în laborator. Conform ştirii, „Carnea de pui cultivată a fost aprobată pentru vânzare în Singapore. Acum, se îndreaptă spre primul său restaurant comercial”.

Sunt cu totul pentru asta. Orice lucru care îi ajută pe oameni, este bun, și ce este mai util decât asigurarea aprovizionării cu alimente și apă? De fapt, în ultimii ani, a existat un aflux de invenții care pot ajuta oamenii să facă față deficiențelor alimentare și de apă. Putem produce apă din umiditatea din aer, putem cultiva legume fără sol, desaliniza apa de mare în apă proaspătă de băut și acum putem produce chiar și carne fără animale.

Pare ca şi cum am învins natura. Dar, în realitate, nu am făcut-o. Natura noastră este cea care dezvoltă aceste invenții minunate și este natura noastră cea care ne va împiedica să le folosim în beneficiul oamenilor. Atât timp cât nu ne schimbăm din cine suntem, viața pe Pământ nu se va îmbunătăți. De fapt, vom merge din rău în mai rău.

Aceste invenții ne permit să nu ne facem griji cu privire la nimic și să ne concentrăm atenția asupra îmbunătățirii societăților noastre, consolidării legăturilor dintre noi și consolidării comunităților noastre. Dar, vom alege să le folosim în acest mod sau vom alege să profităm din ele, la fel cum facem cu vaccinul împotriva coronavirusului? Știm cu toții răspunsul.

Viața pe Pământ poate fi la fel de bună pe cât ar trebui să fie, numai atunci când schimbăm modul în care ne relaționăm unii cu alții; nimic altceva nu trebuie să se schimbe. Oamenii vor fi fericiți numai atunci când vor trăi în solidaritate cu oamenii din comunitatea lor, şi când țările în care trăiesc sunt în pace cu restul țărilor. Răutatea noastră unul față de celălalt este singura cauză a nefericirii, iar singurul remediu pentru necazuri este schimbarea intențiilor noastre de la dorința de a ne exploata sau distruge reciproc, la dorința de a ne ajuta și de a ne susține reciproc. Până când nu ne schimbăm gândurile rele unul faţă de celălalt, apa și mâncarea vor fi doar alte două dezamăgiri pe drumul plin de durere pe care omenirea l-a parcurs încă din zorii timpului.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum înțelegeți expresia: „fii tu însuți”?

Răspuns:  Înseamnă să te regăsești.

Întrebare: Ce sfaturi v-au ajutat în viață?

Răspuns: Tot ce se întâmplă se îndreaptă spre perfecțiune.

Întrebare: Care a fost cea mai îndrăzneață decizie a dvs.?

Răspuns: Nu știu. Probabil că încă nu s-a întâmplat.

Întrebare: Care a fost cea mai mare dezamăgire cu care v-aţi confruntat?

Răspuns: Când, la începutul călătoriei, am descoperit că nu sunt capabil de nimic.

Întrebare: Care a fost cea mai incredibilă coincidență care vi s-a întâmplat în viață?

Răspuns: Când mi-am dat seama că toți oamenii sunt exact la fel ca mine. Una peste alta, există absolut aceeași oportunitate de a fi un drept și un păcătos.

Întrebare: De ce episod din viața dvs sunteți profund rușinat?

Răspuns:  Faptul este că, de când mi-am dat seama că totul vine de sus, această întrebare nu apare în mine. Sentimentul de rușine apare numai atunci când o persoană se află în fața Creatorului și înțelege că i s-au dat anumite proprietăți și situații pentru a deveni asemenea Creatorului și el nu a făcut-o. În toate celelalte privințe, Creatorul ne controlează.

Întrebare: Ce eveniment v-a provocat cea mai mare teamă în viață?

Răspuns: Nici nu știu. Nu imi amintesc.

Întrebare: Este adevărat că bătrânețea are avantajele sale?

Răspuns: Fiecare vârstă are avantajele sale. Totul depinde de modul în care percepi tinerețea sau bătrânețea, puterea sau slăbiciunea.

Întrebare: Care a fost cea mai frumoasă zi din viața dvs.?

Răspuns: Când m-am trezit prima dată în fața profesorului meu.

Întrebare: Aveţi un motto?

Răspuns: Motto: “Doar înainte”.

Întrebare: Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le-ați întâmpinat în viață pe drumul către scop?

Răspuns: Dacă nu simt nicio rezistență, dacă simt că sunt uitat, că nu am duşmani, atunci acesta este cel mai rău dintre toate.

Întrebare: Ce v-a schimbat radical în viațadvs și cum v-a ieșit?

Răspuns: Mi-am părăsit slujba anterioară, ocupațiile mele anterioare, mi-am schimbat profesia și absolut toată viața, pentru a studia Cabala.

Întrebare: Ce s-ar întâmpla pe pământ dacă fiecare persoană ar poseda inteligența maximă? Ar fi lumea un loc mai bun?

Răspuns: Nu. Toate acestea trebuie lăsate Creatorului și trebuie să facem ceea ce ni se încredințează. Adică, în cadrul în care existăm, în care El ne-a născut, încercăm să obținem similitudine cu El.

Întrebare: Când merită să întrerupi o relație? Cum să o faci corect?

Răspuns: Cred că nu depinde de persoană.

Întrebare: Aspectul persoanei afectează atitudinea ta față de ea?

Răspuns: Da, da. Sunt întotdeauna atent la aspectul unei persoane, la comportamentul său, la dorința sa de a intra într-o comunicare corectă.

Întrebare: Cum poți mângâia oamenii în mod corespunzător?

Răspuns: Simpatie, cred.

Întrebare: Ce relație vă amintiţi cel mai mult în viața dvs.?

Răspuns: Asistență reciprocă – aceea care este necesară de la o persoană la alta.

Întrebare: La ce tip de relație ar trebui să ajungem?

Răspuns: La faptul că nu simt diferența, distanța dintre mine și ceilalți.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 7/30/20

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În zilele post-Covid”

Acum, când vaccinarea în masă este aproape, se pare că toată lumea se va întoarce la modul de viață din 2019, înainte ca civilizația umană să fie preluatăde coronavirus. Dar cred că vom avea o surpriză. Odată ce toată lumea este sănătoasă, și putem călători cu toții, și să facem ceea ce eram obișnuiți să facem, cred că vom descoperi că ne-am depărtat de viețile noastre anterioare. Am început o nouă etapă în dezvoltarea noastră. Nu cred că oamenii se vor întoarce să lucreze în birouri, deși unii o vor face. Nu cred că oamenii vor cădea din nou în „mania călătoriilor” care a cuprins lumea ca o pandemie înainte de Covid-19, și nu cred că vom ieși în oraş la fel de mult cum o făceam, chiar dacă vom fi în siguranță.

Cred că ne-am maturizat puțin, am devenit mai aşezaţi. Se spune că oamenii sunt ființe sociale și au nevoie de oameni în jurul lor, dar chiar suntem așa? Avem nevoie de locuri de muncă pentru că avem nevoie de venituri, deci socializăm cu colegii, dar suntem ființe sociale? De asemenea, avem nevoie de confirmare, pe care o putem obține doar de la alte persoane, așa că trebuie să comunicăm cu ceilalți, să încercăm să-i dominăm, să obținem aprobarea lor sau să-i subordonăm. Dar acestea nu sunt nevoi sociale; sunt nevoi egoiste care necesită satisfacție.

Mi se pare că virusul ne-a dat noi bucurii, de a fi cu noi înșine sau cu familiile noastre și de a ne bucura de acest lucru mai mult decât de a concura cu restul lumii pentru putere și prestigiu, așa cum am făcut înainte, adeseori din lipsă de alegere. În mod clar, nu toată lumea s-a schimbat în acest fel, dar sunt sigur că s-au schimbat destui oameni pentru a face schimbarea simțită, durabilă și în creștere.

Când suntem tineri, ne uităm la ceilalți și imităm ceea ce fac ei. Pe măsură ce creștem, dezvoltăm o personalitate mai individuală și tendința noastră instinctivă de a urmări turma se diminuează. Cred că omenirea trece printr-o fază similară. Vom începe să ne întrebăm mai des: „Pentru ce? Merită? Voi obține vreun beneficiu real din a face ceea ce face toată lumea?

Încă nu știu ce va înlocui vechile noastre plăceri, ce va veni în locul călătoriilor, de exemplu. În mare măsură, acest lucru depinde de liderii de opinie și de oamenii din vârf, care vor să ne ademenească să cheltuim bani pe lucruri care nu ne oferă satisfacții durabile, deoarece este profitabil pentru ei. În orice caz, mi se pare că am coborât din frenezia noastră pre-Covid și acum vom fi mai stabili, mai compleţi sau, cu alte cuvinte, mai maturi.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Viaţa după pandemie”

De când a început valul de vaccinări în SUA, Marea Britanie și în multe alte țări, oamenii au primit știrea cu un sentiment de uşurare, însoțit de probleme și întrebări legate de siguranță, potrivit sondajelor recente efectuate de instituțiile de sănătate publică. Umanitatea poate fi sigurăde un lucru: lumea nu se va întoarce la felul în care era înainte de virus. Chiar dacă este încă prea devreme pentru a determina natura și configurația lumii după pandemie – sistemele care vor fi reconstruite și modul în care acestea ne vor afecta viața – nu există nicio îndoială că o nouă linie de gândire și comportament va domina din acum înainte.

A trecut un an de când a apărut coronavirusul pe scena lumii. La fel ca adolescenții care se maturizează brusc și își privesc cu dispreț jucăriile copilăriei sau ca tinerii care încearcă să se stabilizeze și să se așeze, când se trezesc mahmuri după o noapte lungă de exces de îngăduință, tot așa este și umanitatea, destinată să parcurgă un proces de maturizare și de potolire.

Realitatea s-a schimbat, iar oamenii au suferit o schimbare psihologică. Ceea ce a fost, nu va mai fi. Ceea ce s-a întâmplat este mult mai mare decât noi, de fapt este greu de digerat. Dar prezic că atunci când populația este din nou sănătoasă și simte că totul este gata să se deschidă din nou, să călătorească dintr-un loc în altul, să se îmbrățișeze și să se apropie fără măști și fără distanța care ne separă, vom descoperi că ne-am maturizat.

Am trecut la o nouă etapă a dezvoltării noastre umane. Prin urmare, lumea noastră interioară nu va mai fi așa cum a fost până ieri. Vom înțelege că nu suntem cine eram înainte de apariţia coronavirusului, că ne-am pierdut gustul pentru lucruri fără sens, pentru achiziționarea de lucruri, doar de dragul de a le avea, pentru a lucra ca sclavii, a câștiga și a cheltui compulsiv. Vom simți că nu mai suntem atrași de aceleași distracții și ele vor părea frivole și nestisfăcătoare.

Consumismul nostru frenetic este unul dintre domeniile în care ne-am schimbat cel mai mult. Ne-am dat seama că nu avem nevoie de nenumărate centre comerciale, restaurante sau stadioane pline de jucători și fani. Dorințele noastre s-au schimbat drastic. Există cei care se vor întoarce la rutină și vor constata că nu le mai convine și sunt cei care nu vor dori să-și părăsească deloc casa, și să simtă că este mai bine pentru ei să lucreze de acasă – nu numai pentru femei, pentru care acesta este de obicei un cadru de viață confortabil, dar și pentru bărbați.

De ce este așa? Pentru că a trăi în casă, în brațele familiei, este o viață confortabilă și bună, eficientă și pașnică, fără blocaje de trafic, așteptând la cozi și presiuni inutile. Deci, de ce să te îmbraci, să petreci ore întregi în mașină și să petreci jumătate de zi în posturi superficiale? Este mai bine și mai ieftin să stai în pijamale acasă și să dai telefoane din grădină sau să lucrezi calm pe laptop în timp ce stai pe balcon. Munca de acasă dă roade în multe moduri neașteptate.

Este o situație câștig-câștig atât pentru angajați, cât și pentru angajatorii lor. Afacerile pot fi conduse foarte eficient de la distanță, pe lângă faptul că oferă economii imense în cheltuielile de birou. De asemenea, oamenii devin mai eficienți atunci când lucrează de acasă, deoarece, cu mai puține distrageri decât la locul lor de muncă tradițional, este mai ușor să vă concentrați asupra finalizării sarcinilor, în loc să pierdeți timpul.

Odată ce acest beneficiu pătrunde în toate straturile societății, relația pe care pandemia a stabilit-o între noi, aceeași distanță socială care ne-a împiedicat să ne infectăm, va fi mai bună pentru noi în cele din urmă. Obiceiul de a ne îndepărta unul de celălalt va deveni a doua natură și va constitui, de asemenea, baza noilor relații viitoare, pe care de-acum le încheiem între noi.

În prezent este prea devreme pentru a vorbi despre etape avansate în relațiile sociale dintre noi. Încetinirea și răcirea care provin din natură sunt încă în creștere asupra noastră și devin confortabile pentru noi. Ele dictează spiritul noii perioade. Dacă privim mai departe, această situație nu ne va satisface pe termen lung. Un fel de letargie și neputință, întunericul dinaintea luminii, trebuie să se deschidă pentru a deschide un nou spațiu, pentru a se dezvălui conexiunea spirituală cu ceilalți, un impuls pentru un nou tip de relație umană. Doar atunci ne vom putea simți vindecați de pandemia diviziunii și vom atinge o viață împlinită și o societate sănătoasă.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→