Category Archives: Fara categorie

Din ce suferă un cabalist?

961.1Sunt întrebat: „Din ce suferă un Cabalist, suferă el?” Desigur, un cabalist suferă ca toți oamenii. Și în același timp, el își face griji cu privire la faptul că nu poate transfera toate suferinţele numai în zona spirituală. Dorința de a primi îi aduce suferințe materiale și trebuie să le ridice la nivelul spiritual. Și, în mod firesc, își face griji pentru toți elevii săi.

Dar principalul lucru este suferința cabalistului din faptul că vrea să împingă toată populația acestei lumi la corectarea pe care Creatorul o așteaptă și nu simte că asta funcționează.

Cabalistul vede cum lumea se îndreaptă spre suferință și problemele cresc în fiecare zi. El este conștient de toate știrile, vede ce crize și catastrofe se întâmplă cu umanitatea și știe cum ar putea fi evitate și atenuate.

Dar nu depinde de el, ci de modul în care oamenii obișnuiți își vor schimba atitudinea față de lume.

Prin urmare, cabalistul suferă cel mai mult. El vede că se apropie nenorocirea, vede cum va exploda vulcanul în curând și va acoperi orașul cu lavă sau se va produce un alt dezastru natural și nu poate face nimic.

Imaginați-vă că o mamă vede că copilul ei este în pericol și că nenorocirea i se va întâmpla și nu poate interveni. Singura modalitate de a-l ajuta este să trezească străinii din jurul său, astfel încât aceştia să înceapă să aibă grijă de el și să-l protejeze de nenorocire. Numai în această formă poate fi salvat.

Prin urmare, suferința unui cabalist este mult mai puternică decât cea a unei persoane obișnuite. Depinde de diseminarea înțelepciunii Cabalei dacă vom putea schimba soarta acestui copil aflat în pericol, adică a întregii umanități. Dar știm cât de greu este să ajungi la inimile oamenilor, ca și cum ar fi închisă într-o armură impenetrabilă.

Mai rămâne o singură posibilitate: de a cere Creatorului să ne ajute să străpungem această armură de pe inimă, să pătrundem în inimi și să transmitem oamenilor căldura și grija noastră, nevoia de conexiune. Să sperăm că în sfârșit datorită tuturor acestor eforturi, un foc mare se va aprinde din scânteile pe care încercăm să le aprindem și să ni le transmitem reciproc.

Din Lecţia Zilnică de Cabala, 10/9/21

Ajutând umanitatea să urce

254.02Întrebare: Dacă aleg calea luminii, cum se reflectă acest lucru asupra oamenilor care urmează calea suferinței?

Răspuns: Fiecare persoană care alege calea luminii devine conductorul ei în lumea noastră. Lumea noastră primește multă hrană, lumini și apoi subconștient, mai mulți oameni tânjesc după această cale.

Deci, fiecare persoană care se angajează în corectare îi ajută pe toți să urce. Ea îi ajută pe oameni să înțeleagă răul, înainte ca acesta să fie materializat și astfel să evite probleme, lovituri și multe războaie.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 7/14/19

Cum să ieşim din apatie

565.01Întrebare: Recent, văd cum oameni apropiați mie par să se fi schimbat. Erau plini de sentimente, sensul vieții, bucurie, ură și iubire. Și brusc au devenit indiferenți față de scop, față de ceilalți, față de necazurile altora, față de fericirea altora. Nu există nici măcar invidie.

După toate aceste crize, toate aceste lovituri, a venit o astfel de stare deodată. Dintr-o dată, persoana s-a ascuns în acest refugiu și îi este bine să stea acolo. Ce este asta?

Răspuns: În primul rând, este conștientizarea unei persoane. Adică, o persoană trebuie să realizeze și să spună că se află într-o astfel de stare. „Am fost lovit de această stare. Sunt în ea și nu văd cum pot ieși din asta”.

Comentariu: Dacă este aşa, aceasta este deja o rugăciune. El vrea deja să iasă din această stare.

Răspunsul meu: Nu, el nu vrea. Faptul este că vede că nu dorește nimic, este absolut apatic față de ceea ce se întâmplă și nu are voință să schimbe nimic, pentru că vede că nu se poate schimba nimic! Și, indiferent de ceea ce ar face, probabil că se va înrăutăți.

„Prin urmare, nu este nevoie să schimbăm nimic! Deci vom trăi cât va fi nevoie, vom trăi, şi când va fi necesar vom muri. Totul va fi bine. De ce să te schimbi? Vedem că, din toate intervențiile noastre în ceea ce se întâmplă, lucrurile nu pot fi decât mai rele. Să nu facem nimic, să lăsăm totul baltă! Ca într-o barcă, vedem că nu putem ajunge nicăieri și că nu putem face nimic. Să aruncăm vâslele, vom sta liniștiți”.

Întrebare: Și chiar se simte bine?

Răspuns: Bineînțeles că se simte bine. Înțelegi că te predai voinței valurilor.

Întrebare:: Ați făcut un diagnostic precis. Acum, cum putem scoate o persoană din asta, sau nu putem?

Răspuns: Cine poate scoate pe cineva? Cine are capacitatea și înțelegerea de unde să scoată?

Comentariu: Te aşezi și vorbești cu el.

Răspunsul meu: Despre ce? Ce să-i spun ?! Îi pot spune invers: „Ai ajuns la concluzia corectă. Stai jos și nu te agita”.

Exact. Pentru că nu are nicio soluție, nu știe și nu înțelege nimic. El nu este în conexiune cu forțele naturii care ne atrag undeva. Și, prin urmare, cel mai bun lucru despre asta este să te predai voinței valurilor.

Când rabinul Akiva a fost întrebat cum a scăpat de pe vasul care se scufunda, el a spus: „Am apucat o scândură, am strâns-o, m-am pus pe ea și, pentru toate valurile care au trecut, mi-am aplecat capul și ele au trecut peste mine. Și așa, aceste valuri m-au împins spre țărm. De ce? Pentru că nu le-am opus rezistenţă”.

Întrebare:: Adică, propuneți ca rețetă pentru o persoană în această stare, în primul rând, să nu se agite. În al doilea rând, el ar fi în această stare de plutire în voia valurilor?

Răspuns: Da. Și acest lucru este cel mai adevărat atunci când te predai voinței naturii. Pentru că încă nu ai altă opțiune. Și în natură știi că există forțe mari, există o minte grozavă și există ceva care este deasupra noastră, unele legi, necunoscute nouă, veșnice și așa mai departe. Și mai există ceva acolo, care încă ne controlează. Deci, de ce să rezist? Doar îmi voi pierde forțele, voi cădea pe fundul bărcii mele și gata.

Comentariu: Deci sfatul dvs. este să aștepți? Timpul își va lua plata.

Răspunsul meu: Nu doar să aștepţi. Acesta este un tip de rugăciune, acesta este acordul cu natura superioară: „Sunt gata să te ascult”.

Comentariu: Fă ce vrei cu mine.

Răspunsul meu: Da. Și, de fapt, întotdeauna faci ce vrei cu mine. Dar acum încep să simt că nu am nevoie de mai mult. Aceasta este deja o etapă de înțelegere, o etapă de comunicare.

Întrebare:: Adică, dacă o persoană ajunge la acest gând, acesta este deja un mare progres către Creator, s-ar putea spune, către legea naturii, care guvernează totul?

Răspuns: Desigur. Nu se înalţă cu gândurile sale limitate atunci când vrea să strice și mai mult natura. Suficient! Nu vă implicați, nu interferați cu fluxul naturii și cu ce ne face aceasta! Așa că și în Tora se spune: „Stai și nu face nimic – este de preferat”.

Întrebare:: Așa simțiți despre o persoană care a intrat în spiritul indiferenței?

Răspuns: El nu are altceva. De unde va veni? Prin urmare, are dreptate. Aceasta este cea mai sigură ieșire din starea sa.

Întrebare:: Și care este sfatul dvs. pentru mine, ca prieten al lui?

Răspuns: Depinde de modul în care acest prieten poate înțelege unde se află, în ce forțe ale naturii și dacă poate folosi corect aceste forțe. Adică, lipeşte-te la aceeași direcție în care natura vrea să-l conducă. Adică, în acest caz, nu rezist voinței valurilor. Sunt gata să merg împreună cu valurile în aceeași direcție, incluzând și forțele mele în acest sens.

Deci, totul este foarte pașnic, calm și bun.

Comentariu: Așa că ai cântat indiferentului un astfel de imn.

Răspunsul meu: Acesta nu este indiferent, ci rezonabil.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/22/21

“Ce este echilibrul cu natura?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Ce este echilibrul cu natura?

Echilibrul cu natura înseamnă descoperirea senzațiilor de iubire, reciprocitate și sprijin în conexiunile noastre. Procedând astfel, ne conectăm cu forța interioară și fundamentul naturii – calitatea iubirii și a dăruirii.

Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Două niveluri de interpretare a Torei

209Întrebare: Există vreun motiv pentru care cuvântul „Evel” înseamnă uneori dăruire și alteori vanitate?

Răspuns: Desigur! Așa îl împarte egoismul nostru. Acest concept a fost tradus incorect – egoist. Orice cuvânt are două semnificații: unul la nivel spiritual și unul la nivel corporal.

Fiind la nivelul nostru, tratăm totul de dragul nostru și, prin urmare, toate cuvintele au doar o semnificație corporală pentru că privim totul cu ochii noștri pământești. Dacă privești de la nivelul luminii superioare, de la nivelul Creatorului, atunci toate acestea capătă un sens complet diferit.

Prin urmare, orice cuvânt poate fi rotit după dorință. Iar Tora, profeții și Sfintele Scripturi, toate cele trei cărți sunt scrise în așa fel încât înțelegerea lor depinde de nivelul celui care le citește. Pentru cineva, acestea sunt doar povești care descriu tot felul de acțiuni corporale ale oamenilor antici. Și pentru un altcineva, acestea sunt acțiuni spirituale care au loc în suflete și nu în rândul oamenilor de pe pământ, în proprietatea dăruirii și a iubirii și nu în luptă și războaie.

Când citești Tora, ți se pare că există o luptă continuă între oamenii aleși și Creator, războaie și dezamăgiri nesfârșite, pentru că percepi această poveste în proprietățile tale egoiste pământești.

Și dacă schimbați aceste proprietăți, veți înțelege totul complet diferit. Și se va întâmpla automat! Veți începe brusc să înțelegeți ce se spune despre modul în care ar trebui să ne unim unii cu alții și, după ce am fost uniți, să fim plini de cunoașterea Creatorului, sentimentul vieții eterne, perfecte.

„Puterea cărții Zohar” KabTV # 12

Două tipuri de analiză internă

562.01Întrebare: Muntele Sinai simbolizează proprietatea Hasadim, mila. Muntele Hermon este proprietatea Hochma, înțelepciunea. De ce Cartea Zohar vorbește despre munți?

Răspuns: Muntele provine din cuvântul „Irurim” (îndoieli).

Când apar îndoieli și probleme în om, dar el vrea să meargă înainte și nu știe cum, atunci un munte apare în fața lui. Dacă alege să urce pe munte, adică să se ridice deasupra problemelor, proprietăților și îndoielilor sale egoiste, atunci obține sursa de lumină.

Cartea Zohar vorbește despre doi munți, deoarece există două tipuri de analiză a realității existente: dulce sau amar, adevăr și minciună. Analizăm dulce sau amar cu ajutorul luminii milei (bune sau rele) și a adevărului și minciunile cu ajutorul luminii înțelepciunii. Se pare că omul se află întotdeauna între aceste două analize: poate fi dulce, dar minciună sau poate fi amară, dar adevărată.

Întrebare: Vorbim despre dulceață și amărăciune în spiritualitate?

Răspuns: Nu contează. Avem nevoie de aceste două tipuri de senzații pentru a permite creșterii în noi a ceea ce numim „omul”. Pe baza egoismului nostru, nu suntem oameni, ci doar animale. Poate că, în anumite privințe, este un pic mai înțelept decât maimuțele, dar aș spune mult mai nefericit decât ele.

Adevărul este că semnul animal al creșterii, dezvoltării și existenței este alegerea dulcelui în loc de amar. Iar adevărul sau minciuna nu contează. Adevărul este întotdeauna acolo unde este dulceața. Și dacă este amar, îmi spun că aceasta este o minciună.

Morala noastră este construită numai pe aceasta. Vedem ce se întâmplă în lume: ceea ce este benefic pentru mine, bun și dulce, acesta este adevărul.

În acest sens, oamenii se ciocnesc în mod constant unul cu celălalt pentru că fiecare își dorește propria dulceață. Mai mult decât atât, toată lumea vrea să-l convingă pe celălalt că are dreptate și să-l atragă într-un fel să-l lase de partea lui și să câștige.

Prin urmare, intrarea în lumea spirituală constă în faptul că o persoană se ridică deasupra analizei „dulce-amar” și începe să se analizeze doar în raport cu adevărul și minciunile și să se lipească complet de adevăr, înstrăinându-se complet de minciuni deși minciuna pare dulce și adevărul este amar.

Cu alte cuvinte, puteți face o analiză corectă adevăr-fals numai dacă aduceți și analiza dulce-amar. Și se dovedește că, dacă stăpânim corect aceste analize, atunci ne putem construi deasupra naturii noastre.

Acesta este sensul celor doi munți sau a două abordări: IsmaelEsau, proprietatea îndurării – proprietatea înțelepciunii. Și când va avea loc combinarea acestor două proprietăți, dulceața va deveni adevărul pentru că te-ai corectat astfel încât ambele proprietăți să coincidă în tine. Este vorba despre dezvoltarea internă a omului. Doar asta.

KabTV „Puterea cărții Zohar”  # 9

Concentrarea răului

528.03Întrebare: „Egiptul” în ebraică se numește „Mitzraim”, din cuvintele „Mitz Ra” (concentrarea răului). Este aceasta o stare spirituală?

Răspuns: Da. Și este dezvăluită tuturor.

Toți cei care intră în grupul de zece trebuie să spună că suntem acum în Egipt, deoarece simțim starea în care suntem ca fiind rea.

Din punct de vedere corporal, această stare poate fi frumoasă, dar în raport cu scopul, este foarte departe de a-l atinge pe Creator.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 15.04.2019

Mișcarea de unificare

282.01Întrebare: Ce este un singur suflet?

Răspuns: Un singur suflet este o dorință care a fost complet conectată la Creator și apoi s-a rupt în multe părți, ca în Big Bang doar la un nivel superior.

Când cineva ajunge într-un grup cabalist, i se explică că întreaga noastră mișcare este spre unificare.

De fapt, este scris în surse antice că, în vremea Babilonului antic, toată omenirea era ca o singură familie. Nimeni nu a vrut să-i domine pe ceilalți. Dar apoi au experimentat o explozie bruscă de egoism între ei. Așa că Avraam, care era conducătorul lor spiritual, a chemat pe toți să se unească.

Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru în om?

Răspuns: Acesta începe să înțeleagă că nu are altă opțiune. Dacă dorește să dezvăluie Creatorul, sensul vieții, atunci trebuie să treacă la starea următoare, de la calitatea egoistă a primirii, puterea egoistă asupra celorlalți, la o stare de unitate, iubire, dăruire și conexiune.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

Ani care nu au fost trăiți în zadar

Întrebare: Pentru oamenii obișnuiți cu fluxul rapid al vieții pe internet, realitatea pare prea plictisitoare. Ești de acord cu această afirmație?

Răspuns: Depinde unde curge totul. Este să ne inundate cu tone de date noi, diverse și inutile? Este, în fiecare zi, să construim depozite uriașe de tot felul de informații pe internet de care nimeni nu are nevoie ?! Pentru ce?

Ai putea șterge absolut tot ce a avut omenirea până acum. Pentru a ne comporta corect și a ajunge la scopul creației, nu avem nevoie de nimic din toate acestea.

Totuși, aceștia nu sunt ani irosiți, deoarece pe baza lor am ajuns la concluzia că trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.

Cu toate acestea, toate schimbările pozitive vor apărea doar prin adevărata noastră dorință pentru viața corectă și apariția forțelor care o pot forma de sus, din interiorul naturii.

Din „Abilități de comunicare” KabTV 7/10/20

“De ce a început Hanuka?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: De ce a început Hanuka?

Pentru a înțelege de ce a început Hanuka, trebuie să înțelegem mai întâi că sărbătorile evreiești descriu etape speciale în dezvoltarea noastră spirituală și, de asemenea, că Tora în general, discută doar despre dezvoltarea noastră spirituală.

Ca atare, Hanuka este puţin menționată în Tora, deoarece este o stare pe care o atingem în dezvoltarea noastră spirituală, care este încă lipsită de primirea luminii Torei. Mai degrabă, este o stare de pregătire pentru corectări spirituale – aplicarea unei intenții de a dărui, dorinței noastre de a primi – către starea în care primim lumina superioară.

În ceea ce privește dezvoltarea spirituală, Hanuka este prima sărbătoare evreiască.

Exprimă dezvoltarea noastră până la primul nivel spiritual, care se numește „Bina”, sau „dăruire de dragul de a dărui”, o intenție pură de a oferi și de a dărui, mai presus de ego-ul uman, care constant dorește să primească doar pentru beneficiul personal.

Realizarea acestei stări este posibilă dacă ne înconjurăm de persoane care au aceeași idee, care împărtășesc o aspirație spirituală comună și care se sprijină și se încurajează reciproc să acorde prioritate calităților spirituale ale iubirii, oferirii, dăruirii și unității deasupra rațiunii noastre egoiste înnăscute, care calculează constant în direcția opusă, adică la modul în care putem beneficia personal de alții.

Hanuka este nivelul inițial de unificare pe care îl realizăm prin atingerea unei intenții comune de a dărui, deasupra dorințelor noastre egoiste. Cuvântul „Hanukkah” provine din două cuvinte, „Hanu Koh” („parchează aici”). Acționează ca primă oprire a atingerii calității spirituale a dăruirii, deasupra egoismului nostru corporal, pe calea noastră spirituală către atingerea unor calități spirituale din ce în ce mai mari deasupra ego-ului, care şi el crește totodată.

Realizând calitatea spirituală a dăruirii și a unității deasupra egoismului nostru, dobândim conștientizarea faptului că aceasta este modalitatea de a atinge revelarea deplină a Creatorului – nu doar prin aplicarea unei intenții de a dărui deasupra dorinței noastre egoiste de a primi, ci dorința noastră dobândește natura dăruirii, iar primirea plăcerii noastre echivalează cu dăruirea noastră de plăcere.

Aceasta descrie o stare spirituală foarte avansată, care se numește „primire de dragul dăruirii”, primirea luminii spirituale pentru a dărui acea lumină, prin care îl revelăm pe Creator, prin echivalența noastră de calități, și intrăm în conexiune reciprocă și în dialog.

Deocamdată, ne putem concentra pe o țintă care este mai aproape de noi: că, dacă avem o aspirație spirituală, ar trebui să căutăm o societate de indivizi asemănători, cu un scop comun și apoi, într-o astfel de societate, să dezvoltăm un nou simț al dăruirii și al unificării – „dăruind de dragul de a dărui” – deasupra egoismului nostru înnăscut și, făcând acest lucru, vom descoperi starea numită „Hanuka”, prima oprire pe calea spirituală.

Prin urmare, Hanuka este ieșirea noastră inițială dintr-o lume a întunericului – trăirea în limitele intereselor noastre egoiste înguste – într-o lume de lumină – o lume în care calitatea spirituală a dăruirii și unificării strălucește între noi, în aspirația noastră comună de a ne uni deasupra ego-ului.

Astfel, Hanuka este numită „festivalul luminii”. Acesta marchează începutul descoperirii stării noastre spirituale, a modului în care sufletul nostru trăiește și respiră conform calităților de dăruire care ne unesc pe toți. Semnifică prima corectare spirituală a dorinței noastre: transformarea intenției noastre egoiste de a primi numai pentru beneficiul personal, către o intenție altruistă de a dărui și de a ne conecta pozitiv cu ceilalți. Această transformare este numită „miracolul Hanuka”, din cauza modului în care ne ridicăm la o stare opusă naturii noastre egoiste înnăscute, care este tot ceea ce știm în lumea noastră și care poate fi condusă numai cu ajutorul unei forțe spirituale, care se află în afara naturii noastre. .

Din această corectare spirituală inițială, putem continua drumul nostru de corectări spirituale și putem avansa la o stare de asemănare deplină cu calitatea spirituală a dăruirii.

Obiceiul de a aprinde lumânări de Hanuka simbolizează aceste corectări spirituale pe care le efectuăm în sufletele noastre, pe calea spirituală.

Grecii din povestea de Hanuka sunt raţiunile egoiste care calculează „Ce voi scoate din asta?”, când ne confruntăm cu un mediu care încurajează ieșirea din ego-urile noastre pentru a oferi, dărui și uni cu ceilalți. Cu alte cuvinte, grecii simbolizează dorințele egoiste de a primi, care se trezesc atunci când ne-am propus să ne ridicăm la primul nivel spiritual de dăruire și unitate.

Dimpotrivă, Macabeii din povestea Hanuka sunt intențiile de a dărui, care necesită o unitate puternică pentru a contracara războiul grecilor, adică pentru a contracara raționamentul egoist, care respinge calitățile spirituale ale dăruirii și unirii. Războiul dintre greci și macabei nu are, așadar, nimic de-a face cu naționalitățile, deoarece este un război interior între două calități opuse de a dărui și a primi, sau spiritualitate și corporalitate.

Prin urmare, sper că vom ajunge la înțelegerea modului în care Hanuka și celelalte sărbători evreiești discută corectările spirituale, ridicarea noastră în unitate, deasupra egoismului înnăscut. Cu cât reușim mai mult să înțelegem, să aplicăm și să răspândim această conștientizare, cu atât mai mult vom vedea o societate umană pozitivă, înflorind cu conexiuni armonioase de iubiree și dăruire între oameni, înlocuind conexiunile actuale egoiste și distructive.