Category Archives: Fara categorie

Mișcarea de unificare

282.01Întrebare: Ce este un singur suflet?

Răspuns: Un singur suflet este o dorință care a fost complet conectată la Creator și apoi s-a rupt în multe părți, ca în Big Bang doar la un nivel superior.

Când cineva ajunge într-un grup cabalist, i se explică că întreaga noastră mișcare este spre unificare.

De fapt, este scris în surse antice că, în vremea Babilonului antic, toată omenirea era ca o singură familie. Nimeni nu a vrut să-i domine pe ceilalți. Dar apoi au experimentat o explozie bruscă de egoism între ei. Așa că Avraam, care era conducătorul lor spiritual, a chemat pe toți să se unească.

Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru în om?

Răspuns: Acesta începe să înțeleagă că nu are altă opțiune. Dacă dorește să dezvăluie Creatorul, sensul vieții, atunci trebuie să treacă la starea următoare, de la calitatea egoistă a primirii, puterea egoistă asupra celorlalți, la o stare de unitate, iubire, dăruire și conexiune.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

Ani care nu au fost trăiți în zadar

Întrebare: Pentru oamenii obișnuiți cu fluxul rapid al vieții pe internet, realitatea pare prea plictisitoare. Ești de acord cu această afirmație?

Răspuns: Depinde unde curge totul. Este să ne inundate cu tone de date noi, diverse și inutile? Este, în fiecare zi, să construim depozite uriașe de tot felul de informații pe internet de care nimeni nu are nevoie ?! Pentru ce?

Ai putea șterge absolut tot ce a avut omenirea până acum. Pentru a ne comporta corect și a ajunge la scopul creației, nu avem nevoie de nimic din toate acestea.

Totuși, aceștia nu sunt ani irosiți, deoarece pe baza lor am ajuns la concluzia că trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.

Cu toate acestea, toate schimbările pozitive vor apărea doar prin adevărata noastră dorință pentru viața corectă și apariția forțelor care o pot forma de sus, din interiorul naturii.

Din „Abilități de comunicare” KabTV 7/10/20

“De ce a început Hanuka?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: De ce a început Hanuka?

Pentru a înțelege de ce a început Hanuka, trebuie să înțelegem mai întâi că sărbătorile evreiești descriu etape speciale în dezvoltarea noastră spirituală și, de asemenea, că Tora în general, discută doar despre dezvoltarea noastră spirituală.

Ca atare, Hanuka este puţin menționată în Tora, deoarece este o stare pe care o atingem în dezvoltarea noastră spirituală, care este încă lipsită de primirea luminii Torei. Mai degrabă, este o stare de pregătire pentru corectări spirituale – aplicarea unei intenții de a dărui, dorinței noastre de a primi – către starea în care primim lumina superioară.

În ceea ce privește dezvoltarea spirituală, Hanuka este prima sărbătoare evreiască.

Exprimă dezvoltarea noastră până la primul nivel spiritual, care se numește „Bina”, sau „dăruire de dragul de a dărui”, o intenție pură de a oferi și de a dărui, mai presus de ego-ul uman, care constant dorește să primească doar pentru beneficiul personal.

Realizarea acestei stări este posibilă dacă ne înconjurăm de persoane care au aceeași idee, care împărtășesc o aspirație spirituală comună și care se sprijină și se încurajează reciproc să acorde prioritate calităților spirituale ale iubirii, oferirii, dăruirii și unității deasupra rațiunii noastre egoiste înnăscute, care calculează constant în direcția opusă, adică la modul în care putem beneficia personal de alții.

Hanuka este nivelul inițial de unificare pe care îl realizăm prin atingerea unei intenții comune de a dărui, deasupra dorințelor noastre egoiste. Cuvântul „Hanukkah” provine din două cuvinte, „Hanu Koh” („parchează aici”). Acționează ca primă oprire a atingerii calității spirituale a dăruirii, deasupra egoismului nostru corporal, pe calea noastră spirituală către atingerea unor calități spirituale din ce în ce mai mari deasupra ego-ului, care şi el crește totodată.

Realizând calitatea spirituală a dăruirii și a unității deasupra egoismului nostru, dobândim conștientizarea faptului că aceasta este modalitatea de a atinge revelarea deplină a Creatorului – nu doar prin aplicarea unei intenții de a dărui deasupra dorinței noastre egoiste de a primi, ci dorința noastră dobândește natura dăruirii, iar primirea plăcerii noastre echivalează cu dăruirea noastră de plăcere.

Aceasta descrie o stare spirituală foarte avansată, care se numește „primire de dragul dăruirii”, primirea luminii spirituale pentru a dărui acea lumină, prin care îl revelăm pe Creator, prin echivalența noastră de calități, și intrăm în conexiune reciprocă și în dialog.

Deocamdată, ne putem concentra pe o țintă care este mai aproape de noi: că, dacă avem o aspirație spirituală, ar trebui să căutăm o societate de indivizi asemănători, cu un scop comun și apoi, într-o astfel de societate, să dezvoltăm un nou simț al dăruirii și al unificării – „dăruind de dragul de a dărui” – deasupra egoismului nostru înnăscut și, făcând acest lucru, vom descoperi starea numită „Hanuka”, prima oprire pe calea spirituală.

Prin urmare, Hanuka este ieșirea noastră inițială dintr-o lume a întunericului – trăirea în limitele intereselor noastre egoiste înguste – într-o lume de lumină – o lume în care calitatea spirituală a dăruirii și unificării strălucește între noi, în aspirația noastră comună de a ne uni deasupra ego-ului.

Astfel, Hanuka este numită „festivalul luminii”. Acesta marchează începutul descoperirii stării noastre spirituale, a modului în care sufletul nostru trăiește și respiră conform calităților de dăruire care ne unesc pe toți. Semnifică prima corectare spirituală a dorinței noastre: transformarea intenției noastre egoiste de a primi numai pentru beneficiul personal, către o intenție altruistă de a dărui și de a ne conecta pozitiv cu ceilalți. Această transformare este numită „miracolul Hanuka”, din cauza modului în care ne ridicăm la o stare opusă naturii noastre egoiste înnăscute, care este tot ceea ce știm în lumea noastră și care poate fi condusă numai cu ajutorul unei forțe spirituale, care se află în afara naturii noastre. .

Din această corectare spirituală inițială, putem continua drumul nostru de corectări spirituale și putem avansa la o stare de asemănare deplină cu calitatea spirituală a dăruirii.

Obiceiul de a aprinde lumânări de Hanuka simbolizează aceste corectări spirituale pe care le efectuăm în sufletele noastre, pe calea spirituală.

Grecii din povestea de Hanuka sunt raţiunile egoiste care calculează „Ce voi scoate din asta?”, când ne confruntăm cu un mediu care încurajează ieșirea din ego-urile noastre pentru a oferi, dărui și uni cu ceilalți. Cu alte cuvinte, grecii simbolizează dorințele egoiste de a primi, care se trezesc atunci când ne-am propus să ne ridicăm la primul nivel spiritual de dăruire și unitate.

Dimpotrivă, Macabeii din povestea Hanuka sunt intențiile de a dărui, care necesită o unitate puternică pentru a contracara războiul grecilor, adică pentru a contracara raționamentul egoist, care respinge calitățile spirituale ale dăruirii și unirii. Războiul dintre greci și macabei nu are, așadar, nimic de-a face cu naționalitățile, deoarece este un război interior între două calități opuse de a dărui și a primi, sau spiritualitate și corporalitate.

Prin urmare, sper că vom ajunge la înțelegerea modului în care Hanuka și celelalte sărbători evreiești discută corectările spirituale, ridicarea noastră în unitate, deasupra egoismului înnăscut. Cu cât reușim mai mult să înțelegem, să aplicăm și să răspândim această conștientizare, cu atât mai mult vom vedea o societate umană pozitivă, înflorind cu conexiuni armonioase de iubiree și dăruire între oameni, înlocuind conexiunile actuale egoiste și distructive.

 

De la individualitatea istorică la inteligența colectivă

Întrebare: Inteligența colectivă și efectele grupului sunt înțelepciunea uitată. Cândva strămoșii nostrii au folosit această cunoaștere și apoi ei au fost uitați pentru mulți ani. Astăzi știința revelează că se dovesteste că mulțimea, destul de ciudat, are înțelepciune, iar inteligenta colectivă poate fi mult mai mare decât cea a indivizilor.

De ce această înțelepciune a fost uitată și doar astăzi începem să o descoperim și să o folosim?

Răspuns: Anterior, umanitatea nu a avut nevoie de colectivitate. Ea întâi s-a dezvoltat spre individualitate, izolarea egoistă a individului și opus individului și a colectivului.

În asemenea cazuri, personalitatea individuală câștigă tot timpul deoarece oamenii puternici care știu cum să managerieze, indică, câștigă, trag înainte și conduc societatea. Prin urmare, societatea se întinde spre ei, este gata să se plece în fața lor din moment ce este mai ușor pentru colectiv să existe în acest fel.

Oamenii diferă în nivelul lor de egoism. Prin urmare, cei mai egoiști se grăbesc înainte. Așa numitul “rol al individului în istorie” este foarte important în dezvoltarea societății umane. Într-adevăr, mii de ani au trecut până să evoluăm spre declinul acestui trend. Rolul individului începe să dispară și să fie înlocuit de colectiv.

Noi o vedem peste tot: în afaceri, în sporturi, în grupuri. Noi am ajuns la concluzia că un grup care poartă puterea unificării, deși este cuprins din mulți oameni, este o persoană. Este un grup care este capabil să creeze ceva nou și se grăbește înainte.

Remarcă: Umanitatea s-a dezvoltat din vremea sistemului comunal primitiv când oamenii stăteau în jurul focului și au decis totul împreună. Apoi cu 500 – 600 de ani în urmă, în timpul Renașterii a fost un puseu în dezvoltarea personalității. Și astăzi tu spui că vremea individualității trece și începe dezvoltarea colectivă.

Comentariul meu: Echipa este ca un individ.

De pe KabTV “Abilitați de comunicare” 9/25/20

“De ce unitatea este importantă pentru noi?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: De ce unitatea este importantă pentru noi?

Unitatea este importantă, deoarece natura vrea să ne unim.

Unindu-ne, intrăm în echilibru cu natura și trezim o forță pozitivă care există în natură, să iasă la suprafață, printre noi. Simțim apoi fenomene pozitive care ne umplu viața: fericire, încredere, pace și armonie.

Dimpotrivă, nefăcând nicio mișcare spre unitate, ego-urile noastre cresc nestingherite și lăsăm divizarea și ura, să ne separe din ce în ce mai mult. În consecință, experimentăm fenomene negative în creștere în viața noastră, adică suferință la scară personală, socială, ecologică și globală.

Mai mult, este important ca unitatea noastră să fie mai presus de toate diviziunile și nu doar unitatea unui grup față de altul. Acesta din urmă este pur și simplu un ego umflat de grup, care servește la creșterea diviziunii și a urii în societate și care, în cele din urmă, de asemenea nu duce la nici un rezultat pozitiv.

Prin urmare, importanța unității este importanța supraviețuirii noastre și arată dacă ne trăim viața armonios sau dureros.

Stabilirea importanței unității în societate necesită educație regulată și exemple de unitate deasupra separării. Prin urmare, trebuie să existe o schimbare în felul de transmitere a mesagelor și în exemple pe care le primim prin mass-media, televiziune, radio și Internet. Dacă primim contribuții din toate aceste surse de informații care exemplifică importanța și beneficiile unității, colaborării și cooperării – oameni care lucrează împreună pentru a se uni deasupra impulsurilor lor separatiste – atunci vom începe cu toții să simțim că unitatea este importantă și ne calibrează în acea direcție. În prezent, totuși, astfel de surse de informații sunt abundente în mesaje de diviziune și, astfel, vedem nenumărate rezultate negative în societate.

O viață nouă nr. 465 – Potențialul evreiesc, Partea 1

 

O viață nouă nr. 465 – Potențialul evreiesc, Partea 1

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Avraam a adunat pe cei mai dezvoltați oameni care au trăit în timpul său și i-a învățat să se conecteze pentru a dezvălui forța superioară. Ei au capacitatea de a vedea lumea în profunzime, din perspectiva a două forțe opuse, forța de a primi și forța de a da. O persoană obișnuită vede lumea numai în funcție de forța de a primi, care se bazează pe supraviețuirea celui mai potrivit și puterea egoului uman. Este ca și cum ai vedea lumea printr-un ochi, mai degrabă decât prin doi.

Acești oameni, evreii, au pierdut capacitatea de a dezvălui forța de dăruire încă din zilele distrugerii templului. Scopul evoluției lor este să trezească din nou aceste abilități, să reconstruiască atributul de a da în interiorul lor și să identifice forța iubirii și a dăruirii în realitate.

Din „New Life 465 – The Jewish Potential, Part 1” din KabTV, 12/4/14

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

“Ce este bucuria în Simchat Tora?”

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 10/9/20

Vineri este ziua Simchat Torah [lit. Bucuria Torei]. În această zi, sărbătorim finalizarea ciclului de citire a porțiunilor Torei și începerea unuia nou. Dar de ce finalizarea unui ciclu de lectură este doar un motiv de sărbătoare? Nu este. Dacă ne uităm doar la nivelul superficial al lucrurilor, nu este nimic de sărbătorit.

Dacă vrem să dăm sens acestei zile festive, trebuie să mergem dincolo de exterior, la adevăratul sens interior al Torei. Este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat Tora drept condiment”(Masechet Kidushin). Aceasta înseamnă că Tora nu este o bucată de text pe care trebuie să o recităm fără să aplicăm conținutul ei pentru noi înșine, ci un mijloc de corectare a înclinației noastre rele. Dacă o folosim în orice alt scop, ratăm adevăratul sens.

Dacă obținem corectarea înclinației noastre rele, atunci avem un motiv de sărbătoare. Dacă nu, atunci ar trebui să continuăm să lucrăm, până ajungem la starea Simchat Tora, și anume corectarea înclinației noastre rele prin „condimentul” Torei.

În ebraică, cuvântul Tora înseamnă atât „lumină”, cât și „învățătură”. „Lumina” din ea este privită ca „lumina care reformează”, o forță care „corectează” înclinația noastră rea, spre o înclinație bună. Partea „ învățătură” a Torei se referă la ceea ce trebuie să facem pentru a ne „reforma”, și anume să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Bătrânul Hillel a spus despre acest lucru: „Ceea ce urăști, nu-i face aproapelui tău; aceasta este întreaga Tora”(Masechet Shabbat, 31a), iar rabinul Akiva a adăugat:„ Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți; aceasta este marea regulă a Torei ”( Talmudul Ierusalmitean, Nedarim, 30b).

În acest moment, festivalul Simchat Torah este pur și simplu o reamintire a ceea ce ar trebui să facem și, în acest sens, mă bucur de asta. Dar, în realitate, nu avem niciun motiv de sărbătoare, deoarece există altceva decât iubirea celorlalți printre noi. Chiar dacă nu am fi corectați, dar cel puțin am vrea să folosim „lumina” pentru a ne reforma, ar fi un motiv suficient pentru sărbătoare. În prezent, nu văd că recunoaștem nevoia noastră disperată de a ne schimba sau că suntem dispuși să ne simțim responsabili pentru starea națiunii noastre.

Situația este și mai gravă atunci când vine vorba de relațiile noastre cu națiunile lumii. Ca evrei, ne aflăm în permanență sub atenția lumii. Ei ne judecă după un criteriu diferit decât judecă orice altă națiune și cu un motiv întemeiat: ei consideră că este de datoria noastră să le aducem lumină, să fim „o lumină pentru națiuni”. Adică, nu ni se cere doar să folosim lumina reformatoare asupra noastră, ci ni se cere să o transmitem, astfel încât restul lumii să poată scăpa de înclinația rea. Chiar dacă națiunile nu formulează în mod explicit această cerere, acuzația lor că provocăm tot ceea ce este rău în lume este de fapt partea inversă, spunând: „Nu aduceți lumina pe care ar trebui să o aduceți, lumina care ne va reforma și va opri răul dintre noi.”

Chiar și înțelepții noștri ne spun că sarcina noastră este de a aduce lumina unității în lume și, atunci când nu o facem, provocăm necazuri națiunilor. Talmudul scrie: „Nici o nenorocire nu vine în lume decât din cauza Israelului” (Masechet Yevamot, 63a). Midrash este și mai explicit: „Această națiune, pacea mondială sălăşluiește în ea” (Beresheet Rabbah, 66).

Vedem că atunci când antisemiţii ne acuză că am provocat războaie, ei spun de fapt același lucru pe care îl spun înțelepții noștri de generații, dar pe care refuzăm să îl ascultăm. Pentru că nu am ascultat, ni s-au dat antisemiţii pentru a ne intimida și a ne obliga să ascultăm. Poate că dacă am încerca să facem ceea ce înțelepții noștri, care cu siguranță ne-au dorit tot binele, ne-au sfătuit de milenii, nu am suferi din cauza antisemitismului acum, la optzeci de ani de la ororile Holocaustului.

Cartea Conștiinței scrie: „Ni se poruncește în fiecare generație să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu stăpânească asupra noastră”. Cu aceste cuvinte, aș dori să ne dorim tuturor ca anul viitor, să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”, să învățăm adevăratul sens al Torei, să ne bucurăm de ea și să merităm cuvintele regelui David din Psalmul 29: „Domnul va da putere poporului Său; Domnul își va binecuvânta poporul cu pace”.

Fisuri în inimă

De ce a apărut coronavirus-ul?

Datorită faptului că nu există o legătură corectă între toate elementele creației, la toate nivelurile: minerl, vegetatal, animal și uman.

Acolo unde ar trebui să apară deja o conexiune, conform programului general de dezvoltare care ne îndreaptă spre sfârșitul corecției, dar încă nu există, din aceste locuri de ruptură ca din crăpăturile zidurilor, virușii se târăsc afară.

Virușii sunt dorința de a primi care ar fi trebuit corectată până acum, dar pe care nu am corectat-o încă. De aceea apar acești viruși. Încercăm să luptăm cu ei la toate nivelurile, sub toate formele, dar în realitate trebuie să îi tratăm la cel mai înalt grad unde se manifestă, adică la gradul uman.

Pe lângă faptul că acest coronavirus dăunează sănătății noastre, chiar mai rău, aceasta duce la distanțarea noastră unul de celălalt, închide locurile de muncă, grădinițele, școlile și așa mai departe. În acele locuri în care virusul are un impact negativ asupra societății umane, trebuie să facem o corecție prin conexiunea noastră corectă.

Nu putem opri epidemia punând măști, ascunzându-ne în case, închizând școli, grădinițe și cinematografe – toate acestea nu sunt necesare. Trebuie doar să facem o corecție la cel mai înalt grad, adică în relațiile dintre oameni. Să începem să ne corectăm făcând conexiunea corectă între noi și procedând astfel vom neutraliza coronavirus-ul. Este scris: „Iubirea va acoperi toate crimele (adică toți virușii la nivelul uman)”.

Apoi vom vedea cum cu ajutorul celor mai puternice arme, începem să punem întreaga creație în ordine de sus în jos, tot mai mult, până când acești viruși dispar din gradele inferioare: Din corpurile umane, din animale, din absolut tot. Acesta ar trebui să fie nivelul impactului nostru asupra tuturor problemelor pe care le dezvăluim în natură astăzi; toate corecțiile sunt doar prin unitatea noastră.

Prin conexiunea noastră, vom călăfătui toate fisurile din care ies virușii, aceste mici vipere, iar epidemia se va opri. Boala devine mai acută zi de zi, dar există un remediu!

Din a 2-a parte a lecției zilnice de Cabala 31/08/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Arvut (garanție reciprocă)”

“Dacă vrei iubire, pregăteşte-te pentru ură” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Dacă vrei iubire, pregăteşte-te pentru ură

Si vis pacem, para bellum (Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război) a spus autorul latin Vegetius. La fel, dacă vrei iubire, pregătește-te pentru ură.

Filmele arată iubirea ca un flux constant de căldură, grijă și afecțiune între oameni. Dar filmele greșesc. Înainte de fiecare emoție pozitivă ea este precedată de una negativă, care declanșează debutul pozitivului. La fel cum noaptea precede ziua, ura precede iubirea. Singura excepție este iubirea unei mame, dar asta se datorează faptului că mama își percepe copilul ca făcând parte din ea însăși. Dar, cu orice altă persoană, pentru a dezvolta emoții reale, trebuie să ne schimbăm în mod constant între ură și iubire, în diferite manifestări și intensități.

Se dovedește faptul că dacă am fost făcut în secret pentru ura mea față de această sau acea persoană, îmi permite să descopăr cine sunt și ce am în interior. De fapt, ar trebui să fiu recunoscător acestei persoane.

De fapt, acesta este principiul care pune în mișcare întreaga creație. Valurile de căldură și răstimpurile de frig, inundațiile și secetele, ura și iubirea, toate acestea sunt apariţii alternative ale urii și iubirii.

Există un scop în spatele lor: intensitatea lor în creștere, mai ales atunci când este de partea negativă, ne determină să le căutăm sursa. De ce există atâta ură? De ce este natura atât de crudă? De ce nu sunt niciodată mulțumit de ceea ce am? De ce nu există pace? De ce mi-e frică? Când încercați să răspundeți la aceste întrebări, aflați că provin din aceeași sursă invizibilă, iar acea sursă este natura, sau pur și simplu realitatea.

Fiecare mineral, plantă, animal sau persoană, gând, dorință sau cuvânt, este creat de natură. Acum, dacă natura este sursa tuturor, atunci totul este parte a naturii, parte a întregului. La fel cum sunt zile și nopți, există oameni pe care îi urăsc și oameni pe care îi iubesc. La fel cum nu ar fi zile, dacă nu ar fi fost nopți, nu ar exista oameni pe care îi iubesc, dacă nu ar exista oameni pe care îi urăsc. De fapt, nu aș putea defini ce iubesc, ce urăsc, cine sunt, cine nu sunt, dacă nu ar fi fost toate acele lucruri pe care le consider negative, dar ele nu sunt; ele sunt opuse față de mine, astfel încât voi putea învăța despre mine și despre natură. Dacă nu ar fi ele, nu aș fi avut habar de întreaga mea existență.

Se dovedește că, faptul că am fost făcut în secret pentru ura mea față de această sau acea persoană, îmi permite să descopăr cine sunt și ce am în interior. De fapt, ar trebui să fiu recunoscător acelei persoane. Cel mai înțelept dintre toți oamenii, Regele Solomon, a numit acest concept, „Iubirea acoperă toate crimele” (Prov. 10:12), unde crima este ura, iar iubirea acoperă ura, odată ce descoperim că obiectul urii noastre este de fapt un dar care ne-a fost dat. În acel moment, înstrăinarea se dizolvă iar iubirea și recunoștința ies la iveală.

Ghid pentru Team Building, partea 8

Principiile formării unei echipe: opriţi bârfa

Observaţie:. A șaptea regulă: Orice tip de bârfă este interzisă în echipă. Chiar și critica este posibilă doar la un moment prestabilit, cu o pregătire specială.

Comentariul meu:  Acest lucru este evident. În conformitate cu condiția anterioară de a ne vedea doar pe noi înșine și nu pe alții, ce critică poate exista? Înseamnă că mă critic. Sau, eu critic modul în care îi văd pe alții, în mine. Este pentru că nu văd niciodată pe altcineva.

Întrebare:  Cât de des recomanzi să avem întâlniri în care începem să ne criticăm reciproc și să formulăm pretenții?

Răspuns:  Câteodată, ca exercițiu. Poate o dată pe lună. Nu mai mult decât atât.

Întrebare:  Și până atunci ar trebui să ţin totul în mine?

Răspuns:  Și până atunci fexerciții: tot ce gândesc despre celălalt, gândesc despre mine.

Remarcă: Ai spus că în primele etape ale dezvoltării echipei, cel mai bine este să exprimăm critici nu direct, ci prin intermediul unor persoane responsabile. Până la urmă, dacă îi spun unei persoane direct, ca egoist, nu o va accepta și va exista un conflict.

Comentariul meu:  Da. Este mai bine să faceți asta indirect.

Întrebare:  Nu este mai bine să avem relații oneste, directe, între colegi?

Răspuns:   Poate. Dar depinde de etapa de formare.

Întrebare:  Deci, nu ați sfătui să criticăm direct în faza inițială?

Răspuns: Nu. Doar atunci când ați acumulat reciproc un număr suficient de clarificări, ciocniri și conexiuni reciproce, când începeți să vă înțelegeți mai profund, mai bine, iar obiectivul devine mai evident și mai necesar, atunci puteți trece la acest nivel de relație.

Întrebare: Trebuie să determinăm în prealabil câteva subiecte despre care nu vom vorbi, deoarece știm că acestea vor provoca conflicte? De exemplu, politica, religia și familia. Sau, dimpotrivă, ar trebui să descoperim toate acestea între noi?

Răspuns:  Nu. Nu vorbim despre nimic care poate fi primit prost de către alții. Nu ar trebui să aducem în discuție astfel de subiecte până nu ne-am descurcat atât de bine încât pur și simplu nu mai vedem pe alții ca pe altceva decât noi pe noi înșine. Atunci toate acestea vor dispărea. Nu va exista niciun motiv pentru restricții.

Observaţie: Într-adevăr, diferența dintre sexe, între bărbat și femeie, diferențele naționale și religioase sunt așezate atât de profund într-o persoană, încât până nu vă ridicaţi deasupra lor, este mai bine să nu atingeți aceste subiecte. Acest lucru poate distruge orice echipă: în afaceri, în sport, peste tot.

Din KabTV „Abilități de management” 18/06/20