Michael Laitman, pe Quora: “Ce este echilibrul cu natura?“
Echilibrul cu natura înseamnă descoperirea senzațiilor de iubire, reciprocitate și sprijin în conexiunile noastre. Procedând astfel, ne conectăm cu forța interioară și fundamentul naturii – calitatea iubirii și a dăruirii.
Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.
Întrebare: Există vreun motiv pentru care cuvântul „Evel” înseamnă uneori dăruire și alteori vanitate?
Răspuns: Desigur! Așa îl împarte egoismul nostru. Acest concept a fost tradus incorect – egoist. Orice cuvânt are două semnificații: unul la nivel spiritual și unul la nivel corporal.
Fiind la nivelul nostru, tratăm totul de dragul nostru și, prin urmare, toate cuvintele au doar o semnificație corporală pentru că privim totul cu ochii noștri pământești. Dacă privești de la nivelul luminii superioare, de la nivelul Creatorului, atunci toate acestea capătă un sens complet diferit.
Prin urmare, orice cuvânt poate fi rotit după dorință. Iar Tora, profeții și Sfintele Scripturi, toate cele trei cărți sunt scrise în așa fel încât înțelegerea lor depinde de nivelul celui care le citește. Pentru cineva, acestea sunt doar povești care descriu tot felul de acțiuni corporale ale oamenilor antici. Și pentru un altcineva, acestea sunt acțiuni spirituale care au loc în suflete și nu în rândul oamenilor de pe pământ, în proprietatea dăruirii și a iubirii și nu în luptă și războaie.
Când citești Tora, ți se pare că există o luptă continuă între oamenii aleși și Creator, războaie și dezamăgiri nesfârșite, pentru că percepi această poveste în proprietățile tale egoiste pământești.
Și dacă schimbați aceste proprietăți, veți înțelege totul complet diferit. Și se va întâmpla automat! Veți începe brusc să înțelegeți ce se spune despre modul în care ar trebui să ne unim unii cu alții și, după ce am fost uniți, să fim plini de cunoașterea Creatorului, sentimentul vieții eterne, perfecte.
„Puterea cărții Zohar” KabTV # 12
Întrebare: Muntele Sinai simbolizează proprietatea Hasadim, mila. Muntele Hermon este proprietatea Hochma, înțelepciunea. De ce Cartea Zohar vorbește despre munți?
Răspuns: Muntele provine din cuvântul „Irurim” (îndoieli).
Când apar îndoieli și probleme în om, dar el vrea să meargă înainte și nu știe cum, atunci un munte apare în fața lui. Dacă alege să urce pe munte, adică să se ridice deasupra problemelor, proprietăților și îndoielilor sale egoiste, atunci obține sursa de lumină.
Cartea Zohar vorbește despre doi munți, deoarece există două tipuri de analiză a realității existente: dulce sau amar, adevăr și minciună. Analizăm dulce sau amar cu ajutorul luminii milei (bune sau rele) și a adevărului și minciunile cu ajutorul luminii înțelepciunii. Se pare că omul se află întotdeauna între aceste două analize: poate fi dulce, dar minciună sau poate fi amară, dar adevărată.
Întrebare: Vorbim despre dulceață și amărăciune în spiritualitate?
Răspuns: Nu contează. Avem nevoie de aceste două tipuri de senzații pentru a permite creșterii în noi a ceea ce numim „omul”. Pe baza egoismului nostru, nu suntem oameni, ci doar animale. Poate că, în anumite privințe, este un pic mai înțelept decât maimuțele, dar aș spune mult mai nefericit decât ele.
Adevărul este că semnul animal al creșterii, dezvoltării și existenței este alegerea dulcelui în loc de amar. Iar adevărul sau minciuna nu contează. Adevărul este întotdeauna acolo unde este dulceața. Și dacă este amar, îmi spun că aceasta este o minciună.
Morala noastră este construită numai pe aceasta. Vedem ce se întâmplă în lume: ceea ce este benefic pentru mine, bun și dulce, acesta este adevărul.
În acest sens, oamenii se ciocnesc în mod constant unul cu celălalt pentru că fiecare își dorește propria dulceață. Mai mult decât atât, toată lumea vrea să-l convingă pe celălalt că are dreptate și să-l atragă într-un fel să-l lase de partea lui și să câștige.
Prin urmare, intrarea în lumea spirituală constă în faptul că o persoană se ridică deasupra analizei „dulce-amar” și începe să se analizeze doar în raport cu adevărul și minciunile și să se lipească complet de adevăr, înstrăinându-se complet de minciuni deși minciuna pare dulce și adevărul este amar.
Cu alte cuvinte, puteți face o analiză corectă adevăr-fals numai dacă aduceți și analiza dulce-amar. Și se dovedește că, dacă stăpânim corect aceste analize, atunci ne putem construi deasupra naturii noastre.
Acesta este sensul celor doi munți sau a două abordări: Ismael – Esau, proprietatea îndurării – proprietatea înțelepciunii. Și când va avea loc combinarea acestor două proprietăți, dulceața va deveni adevărul pentru că te-ai corectat astfel încât ambele proprietăți să coincidă în tine. Este vorba despre dezvoltarea internă a omului. Doar asta.
KabTV „Puterea cărții Zohar” # 9
Întrebare: „Egiptul” în ebraică se numește „Mitzraim”, din cuvintele „Mitz Ra” (concentrarea răului). Este aceasta o stare spirituală?
Răspuns: Da. Și este dezvăluită tuturor.
Toți cei care intră în grupul de zece trebuie să spună că suntem acum în Egipt, deoarece simțim starea în care suntem ca fiind rea.
Din punct de vedere corporal, această stare poate fi frumoasă, dar în raport cu scopul, este foarte departe de a-l atinge pe Creator.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 15.04.2019
Întrebare: Ce este un singur suflet?
Răspuns: Un singur suflet este o dorință care a fost complet conectată la Creator și apoi s-a rupt în multe părți, ca în Big Bang doar la un nivel superior.
Când cineva ajunge într-un grup cabalist, i se explică că întreaga noastră mișcare este spre unificare.
De fapt, este scris în surse antice că, în vremea Babilonului antic, toată omenirea era ca o singură familie. Nimeni nu a vrut să-i domine pe ceilalți. Dar apoi au experimentat o explozie bruscă de egoism între ei. Așa că Avraam, care era conducătorul lor spiritual, a chemat pe toți să se unească.
Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru în om?
Răspuns: Acesta începe să înțeleagă că nu are altă opțiune. Dacă dorește să dezvăluie Creatorul, sensul vieții, atunci trebuie să treacă la starea următoare, de la calitatea egoistă a primirii, puterea egoistă asupra celorlalți, la o stare de unitate, iubire, dăruire și conexiune.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019
Întrebare: Pentru oamenii obișnuiți cu fluxul rapid al vieții pe internet, realitatea pare prea plictisitoare. Ești de acord cu această afirmație?
Răspuns: Depinde unde curge totul. Este să ne inundate cu tone de date noi, diverse și inutile? Este, în fiecare zi, să construim depozite uriașe de tot felul de informații pe internet de care nimeni nu are nevoie ?! Pentru ce?
Ai putea șterge absolut tot ce a avut omenirea până acum. Pentru a ne comporta corect și a ajunge la scopul creației, nu avem nevoie de nimic din toate acestea.
Totuși, aceștia nu sunt ani irosiți, deoarece pe baza lor am ajuns la concluzia că trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.
Cu toate acestea, toate schimbările pozitive vor apărea doar prin adevărata noastră dorință pentru viața corectă și apariția forțelor care o pot forma de sus, din interiorul naturii.
Din „Abilități de comunicare” KabTV 7/10/20
Michael Laitman, pe Quora: “De ce a început Hanuka?“
Pentru a înțelege de ce a început Hanuka, trebuie să înțelegem mai întâi că sărbătorile evreiești descriu etape speciale în dezvoltarea noastră spirituală și, de asemenea, că Tora în general, discută doar despre dezvoltarea noastră spirituală.
Ca atare, Hanuka este puţin menționată în Tora, deoarece este o stare pe care o atingem în dezvoltarea noastră spirituală, care este încă lipsită de primirea luminii Torei. Mai degrabă, este o stare de pregătire pentru corectări spirituale – aplicarea unei intenții de a dărui, dorinței noastre de a primi – către starea în care primim lumina superioară.
În ceea ce privește dezvoltarea spirituală, Hanuka este prima sărbătoare evreiască.
Exprimă dezvoltarea noastră până la primul nivel spiritual, care se numește „Bina”, sau „dăruire de dragul de a dărui”, o intenție pură de a oferi și de a dărui, mai presus de ego-ul uman, care constant dorește să primească doar pentru beneficiul personal.
Realizarea acestei stări este posibilă dacă ne înconjurăm de persoane care au aceeași idee, care împărtășesc o aspirație spirituală comună și care se sprijină și se încurajează reciproc să acorde prioritate calităților spirituale ale iubirii, oferirii, dăruirii și unității deasupra rațiunii noastre egoiste înnăscute, care calculează constant în direcția opusă, adică la modul în care putem beneficia personal de alții.
Hanuka este nivelul inițial de unificare pe care îl realizăm prin atingerea unei intenții comune de a dărui, deasupra dorințelor noastre egoiste. Cuvântul „Hanukkah” provine din două cuvinte, „Hanu Koh” („parchează aici”). Acționează ca primă oprire a atingerii calității spirituale a dăruirii, deasupra egoismului nostru corporal, pe calea noastră spirituală către atingerea unor calități spirituale din ce în ce mai mari deasupra ego-ului, care şi el crește totodată.
Realizând calitatea spirituală a dăruirii și a unității deasupra egoismului nostru, dobândim conștientizarea faptului că aceasta este modalitatea de a atinge revelarea deplină a Creatorului – nu doar prin aplicarea unei intenții de a dărui deasupra dorinței noastre egoiste de a primi, ci dorința noastră dobândește natura dăruirii, iar primirea plăcerii noastre echivalează cu dăruirea noastră de plăcere.
Aceasta descrie o stare spirituală foarte avansată, care se numește „primire de dragul dăruirii”, primirea luminii spirituale pentru a dărui acea lumină, prin care îl revelăm pe Creator, prin echivalența noastră de calități, și intrăm în conexiune reciprocă și în dialog.
Deocamdată, ne putem concentra pe o țintă care este mai aproape de noi: că, dacă avem o aspirație spirituală, ar trebui să căutăm o societate de indivizi asemănători, cu un scop comun și apoi, într-o astfel de societate, să dezvoltăm un nou simț al dăruirii și al unificării – „dăruind de dragul de a dărui” – deasupra egoismului nostru înnăscut și, făcând acest lucru, vom descoperi starea numită „Hanuka”, prima oprire pe calea spirituală.
Prin urmare, Hanuka este ieșirea noastră inițială dintr-o lume a întunericului – trăirea în limitele intereselor noastre egoiste înguste – într-o lume de lumină – o lume în care calitatea spirituală a dăruirii și unificării strălucește între noi, în aspirația noastră comună de a ne uni deasupra ego-ului.
Astfel, Hanuka este numită „festivalul luminii”. Acesta marchează începutul descoperirii stării noastre spirituale, a modului în care sufletul nostru trăiește și respiră conform calităților de dăruire care ne unesc pe toți. Semnifică prima corectare spirituală a dorinței noastre: transformarea intenției noastre egoiste de a primi numai pentru beneficiul personal, către o intenție altruistă de a dărui și de a ne conecta pozitiv cu ceilalți. Această transformare este numită „miracolul Hanuka”, din cauza modului în care ne ridicăm la o stare opusă naturii noastre egoiste înnăscute, care este tot ceea ce știm în lumea noastră și care poate fi condusă numai cu ajutorul unei forțe spirituale, care se află în afara naturii noastre. .
Din această corectare spirituală inițială, putem continua drumul nostru de corectări spirituale și putem avansa la o stare de asemănare deplină cu calitatea spirituală a dăruirii.
Obiceiul de a aprinde lumânări de Hanuka simbolizează aceste corectări spirituale pe care le efectuăm în sufletele noastre, pe calea spirituală.
Grecii din povestea de Hanuka sunt raţiunile egoiste care calculează „Ce voi scoate din asta?”, când ne confruntăm cu un mediu care încurajează ieșirea din ego-urile noastre pentru a oferi, dărui și uni cu ceilalți. Cu alte cuvinte, grecii simbolizează dorințele egoiste de a primi, care se trezesc atunci când ne-am propus să ne ridicăm la primul nivel spiritual de dăruire și unitate.
Dimpotrivă, Macabeii din povestea Hanuka sunt intențiile de a dărui, care necesită o unitate puternică pentru a contracara războiul grecilor, adică pentru a contracara raționamentul egoist, care respinge calitățile spirituale ale dăruirii și unirii. Războiul dintre greci și macabei nu are, așadar, nimic de-a face cu naționalitățile, deoarece este un război interior între două calități opuse de a dărui și a primi, sau spiritualitate și corporalitate.
Prin urmare, sper că vom ajunge la înțelegerea modului în care Hanuka și celelalte sărbători evreiești discută corectările spirituale, ridicarea noastră în unitate, deasupra egoismului înnăscut. Cu cât reușim mai mult să înțelegem, să aplicăm și să răspândim această conștientizare, cu atât mai mult vom vedea o societate umană pozitivă, înflorind cu conexiuni armonioase de iubiree și dăruire între oameni, înlocuind conexiunile actuale egoiste și distructive.
Întrebare: Inteligența colectivă și efectele grupului sunt înțelepciunea uitată. Cândva strămoșii nostrii au folosit această cunoaștere și apoi ei au fost uitați pentru mulți ani. Astăzi știința revelează că se dovesteste că mulțimea, destul de ciudat, are înțelepciune, iar inteligenta colectivă poate fi mult mai mare decât cea a indivizilor.
De ce această înțelepciune a fost uitată și doar astăzi începem să o descoperim și să o folosim?
Răspuns: Anterior, umanitatea nu a avut nevoie de colectivitate. Ea întâi s-a dezvoltat spre individualitate, izolarea egoistă a individului și opus individului și a colectivului.
În asemenea cazuri, personalitatea individuală câștigă tot timpul deoarece oamenii puternici care știu cum să managerieze, indică, câștigă, trag înainte și conduc societatea. Prin urmare, societatea se întinde spre ei, este gata să se plece în fața lor din moment ce este mai ușor pentru colectiv să existe în acest fel.
Oamenii diferă în nivelul lor de egoism. Prin urmare, cei mai egoiști se grăbesc înainte. Așa numitul “rol al individului în istorie” este foarte important în dezvoltarea societății umane. Într-adevăr, mii de ani au trecut până să evoluăm spre declinul acestui trend. Rolul individului începe să dispară și să fie înlocuit de colectiv.
Noi o vedem peste tot: în afaceri, în sporturi, în grupuri. Noi am ajuns la concluzia că un grup care poartă puterea unificării, deși este cuprins din mulți oameni, este o persoană. Este un grup care este capabil să creeze ceva nou și se grăbește înainte.
Remarcă: Umanitatea s-a dezvoltat din vremea sistemului comunal primitiv când oamenii stăteau în jurul focului și au decis totul împreună. Apoi cu 500 – 600 de ani în urmă, în timpul Renașterii a fost un puseu în dezvoltarea personalității. Și astăzi tu spui că vremea individualității trece și începe dezvoltarea colectivă.
Comentariul meu: Echipa este ca un individ.
De pe KabTV “Abilitați de comunicare” 9/25/20
Michael Laitman, pe Quora: “De ce unitatea este importantă pentru noi?“
Unitatea este importantă, deoarece natura vrea să ne unim.
Unindu-ne, intrăm în echilibru cu natura și trezim o forță pozitivă care există în natură, să iasă la suprafață, printre noi. Simțim apoi fenomene pozitive care ne umplu viața: fericire, încredere, pace și armonie.
Dimpotrivă, nefăcând nicio mișcare spre unitate, ego-urile noastre cresc nestingherite și lăsăm divizarea și ura, să ne separe din ce în ce mai mult. În consecință, experimentăm fenomene negative în creștere în viața noastră, adică suferință la scară personală, socială, ecologică și globală.
Mai mult, este important ca unitatea noastră să fie mai presus de toate diviziunile și nu doar unitatea unui grup față de altul. Acesta din urmă este pur și simplu un ego umflat de grup, care servește la creșterea diviziunii și a urii în societate și care, în cele din urmă, de asemenea nu duce la nici un rezultat pozitiv.
Prin urmare, importanța unității este importanța supraviețuirii noastre și arată dacă ne trăim viața armonios sau dureros.
Stabilirea importanței unității în societate necesită educație regulată și exemple de unitate deasupra separării. Prin urmare, trebuie să existe o schimbare în felul de transmitere a mesagelor și în exemple pe care le primim prin mass-media, televiziune, radio și Internet. Dacă primim contribuții din toate aceste surse de informații care exemplifică importanța și beneficiile unității, colaborării și cooperării – oameni care lucrează împreună pentru a se uni deasupra impulsurilor lor separatiste – atunci vom începe cu toții să simțim că unitatea este importantă și ne calibrează în acea direcție. În prezent, totuși, astfel de surse de informații sunt abundente în mesaje de diviziune și, astfel, vedem nenumărate rezultate negative în societate.
O viață nouă nr. 465 – Potențialul evreiesc, Partea 1
Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe
Avraam a adunat pe cei mai dezvoltați oameni care au trăit în timpul său și i-a învățat să se conecteze pentru a dezvălui forța superioară. Ei au capacitatea de a vedea lumea în profunzime, din perspectiva a două forțe opuse, forța de a primi și forța de a da. O persoană obișnuită vede lumea numai în funcție de forța de a primi, care se bazează pe supraviețuirea celui mai potrivit și puterea egoului uman. Este ca și cum ai vedea lumea printr-un ochi, mai degrabă decât prin doi.
Acești oameni, evreii, au pierdut capacitatea de a dezvălui forța de dăruire încă din zilele distrugerii templului. Scopul evoluției lor este să trezească din nou aceste abilități, să reconstruiască atributul de a da în interiorul lor și să identifice forța iubirii și a dăruirii în realitate.
Din „New Life 465 – The Jewish Potential, Part 1” din KabTV, 12/4/14
| Video: Play Now | Download | Audio: Play Now | Download |