Category Archives: Garantia reciproca

Asamblând „puzzle-ul” creaţiei

Întrebare: Din câte înţeleg, în timpul vieţii sale omul trebuie să descopere ceva etern, forţa superioară. Cum simţim asta?

Răspuns: Omul simte că a descoperit o reţea care ne conectează pe toţi împreună, adică oamenii şi lucrurile de jos, nivelul naturii minerale, vegetale şi animale, toată realitate care ne este cunoscută şi necunoscută nouă, sistemul şi sectoarele întregii creaţii, natura în întregul ei. Descoperă cum realitatea există conform cu singura lege a echivalenţei de formă, reciprocităţii, unităţii, Arvut (garanţie reciprocă), ca un singur sistem. Iar legea care operează în acest sistem se numeşte Creatorul.

Aceasta este o descoperire cu adevărat ştiinţifică şi nu este vorba despre nicio credinţă, aşa cum este printre oamenii religioşi, nu este vorba despre închinarea la o forţă superioară care ne domină şi asta este tot. Dimpotrivă, trebuie să o recunoaştem şi să o obţinem.

Forţa superioară care ne-a creat vrea ca noi să o găsim în mod ştiinţific şi conştient, astfel încât să devenim partenerii Săi la creaţie. Ne-a lăsat de muncă în sistemul imens şi puternic pe care îl descoperim, astfel încât să îl completăm prin eforturile noastre

Este similar cum noi dăm unui copil un puzzle. Asamblăm imaginea împreună cu el, fâcand posibil ca el să adauge părţi la ea. Iar apoi, apare în faţa noastră o imagine completă.

Tot aşa este şi cu Creatorul, forţa comprehensivă a naturii ne lasă acest „puzzle”, cu câteva locuri goale. Pe măsură ce le completăm, începem să înţelegem adâncimea întregii creaţii, esenţa sa şi eternitatea. Acesta este cel mai de bază lucru: ne ridicăm deasupra existenţei temporale şi a mizeriei noastre, către un nivel al vieţii perfect şi infinit.

Exact asta ne învaţă înţelepciunea Cabala, cum să devenim conştienţi şi să obţinem forţa superioară, să devenim partenerii cu El.

Din programul israelian 103FM din 18.01.2015

 

Liderii revoluţiilor viitoare

De fiecare dată când societatea, specia umană, vrea să asceadă la un nou nivel şi să îşi îmbunătăţească situaţia, au loc schimbări semnificative prin revoluţii – în lumea întreagă, în structura socială, în structura politică.

Fiecare revoluţie ne duce către etapa următoare, iar atunci când şi această etapă se dovedeşte insuficientă, o nouă revoluţie ne face să avansăm cu încă un pas.

Aşa a avut loc dezvoltarea noatră – prin revoulţii, prin nivele de reînnoire.

Astăzi, suntem în faţa următoarei şi inevitabilei revoluţii, care va avea loc în cel mai intern domeniu al vieţii noastre, în relaţiile dintre noi.

În noua eră, acestea se vor schimba în mod drastic şi, în loc să fim străini şi îndepărtaţi unul de altul, vom simţii apropiere şi conexiune reciprocă şi vom începe să trăim conform cu principiul reciprocităţii şi sprijinului reciproc, ca fraţii vitregi într-o familie coezivă. Această revoluţie în relaţiile dintre noi, va influenţa foarte mult situaţia prezentă.

Haideţi să ne concentrăm la caracteristică unică care este prezentă în toate revoluţii, atât în cele care au fost cât şi în cele care vor fi: întotdeauna, la începutul procesului, există nişte oameni unici, care îi motivează şi îi atrag pe ceilalţi să îi urmeze.

Liderii revoluţionari, atunci şi acum

Nu există nicio revoluţie fără revoluţionari care îndrăznesc să spună lucruri cu voce tare, lucruri pe care ceilalţi doar le gândesc, dar nu sunt destul de curajoşi să le spună. O persoană ca această face adevărata difereanţă.

Dacă îi luăm în considerare pe revoulţionarii secolului 20, ca Lenin, Che Guevara, Martin Luther King sau Nelson Mandela, putem să discernem caracteristicile care îi unesc pe toţi. Au început activitatea în tinereţe; au simţit oamenii şi suferinţa lor. Au suferit acte injuste împreună cu ei; au „fiert” pe acest foc; s-au maturizat şi, gradual, şi-au format o nouă agendă, ideologia revoulţionară.

Ca rezultat, aşa cum învăţăm din istorie, au reuşit cu adevărat să facă mari schimbări în societate şi în lume.

Întrebare: Să îi comparăm pe liderii revoluţionari ai secolului 20 cu liderii revoluţiei care se apropie. Există vreo diferenţă între ei? Sau aşteptăm să apară acelaşi tip de lideri, să ridice steagul şi să tragă umanitatea după ei?

Răspuns: Mai întâi, cuvântul „revoluţie” poate fi înţeles în diferite moduri şi nu întotdeauna în mod corect.

Ştim că, în general, o persoană este o dorinţă de a primi plăcere, trăieşte să îşi împlinească dorinţele. Cu acest scop schimbă forma relaţiilor sociale şi trece de la un model la altul: de la familie la sat, de la sat la oraş, de la oraş la naţiune, la relaţii internaţionale. Toate aceaste împlinesc nevoia umană, dorinţa de a se simţi bine şi a primi plăcere.

Aşa conduce un ego sănătos lumea, aşa ne dezvoltăm de la o generaţie la alta şi, din când în când, trebuie să schimbăm ceva. Iar schimbările care sunt produse de dezvoltarea ego-ului nu pot să apară continu, în fiecare moment, mai ales în lumina faptului că noi nici măcar nu suntem conştienţi de viteza acestor procese.  Numai în actuala generaţie, ritmul schimbărilor esenţiale este în mod clar accelerat, cele din trecut având loc odată la câteva sute de ani. Conform cu asta, chiar şi revoluţiile care derivă din necesitatea adaptării relaţiilor sociale la dezvoltările noastre interioare au loc numai câteodată.

În plus, este necesar să înţelegem faptul că revoluţiile trecutului nu sunt atât de puternice şi extreme. În final, următoarea etapă se naşte din cea anterioară, chiar dacă asta s-a întâmplat prin lupte, conflicte, discuţii furtunoase care, obligatoriu, au fost la baza tranziţieei de la sclavie la o relativă libertate, de la feudalism la capitalism.

Asta a produs mari schimbări, nu numai în relaţiile dintre oameni, ci şi în relaţiile dintre puterea înaltă (religia) şi industria şi economia. De fapt, revoluţia industrială a schimbat relaţiile dintre noi şi acest lucru va duce în mod inevitabil la inovări sociale ulterioare.

De înţeles, există întotdeauna oameni care şi-au exprimat aspiraţia comună. În plus, diferite sectoare ale societăţii se relaţionează diferit la schimbări. La acest proces contribuie mulţi factori şi multe circumstanţe. Totuşi, în general, dezvoltarea este o condiţie pentru ca societatea să ajungă la o acomodarea cu condiţiile globale, cu natura.

În trecut, avansam datorită faptului că natura ne facea să progresăm. Ne-a format şi a produs reacţii şi schimbări interne. Urmând aceste reacţii, noi trebuia să schimbăm ceva.

În general, este intersant faptul că cu cât ne apropiem pe scala timpului, schimbările care au avut loc devenit din ce în ce mai incisive şi au cerut mai multă înţelegere şi participare a oamenilor.

De exemplu, în trecut, tranziţia de la era preistorică la sclavie nu s-a produs prin război sau revoluţii pentru că inovarea era favorabilă atât stăpânilor cât şi sclavilor.

Apoi această transformare a devenit un proces social şi a dus la crearea unui regim nou, cu legi particulare şi un sistem de forţă.

Dar asta nu a fost un rezultat al unei analize conştiente şi a unor concluzii rezultate din aceasta; a fost pur şi simplul viaţa însăşi şi o ascensiune către următorul nivel. Condiţiile care au fost create în comerţ şi industrie au cerut ca sclavii care erau interesaţi în munca lor să fie eliberaţi din starea de lipsă totală de drepturi, pentru că asta ducea la un câştig şi mai mare de pe urma lor.

Aşadar, de-a lungul timpului sclavii au devenit muncitori subordonaţi şefului, iar după acea au devenit complet liberi. Într-un fel sau altul, în acest proces totul depinde de dorinţa de plăcere, măsura beneficiului pe care îl pot obţine de la cineva, şi el de la mine.

Şi astfel, natura trezeşte anumite schimbări în noi în timpul dezvoltării noastre interioare şi asta ne cere constant să digerăm, înţelegem şi să simţim aceste schimbări, să fim în acord cu procesul general, cu schimbările din el, cu adaptările şi absorbţia în societatea umană.

Contribuţia noastră, participarea noastră, se găseşte în special în noi. Trebui să ne ţinem agăţaţi de linia de mijloc: chiar dacă natura ne constrânge să ne schimbăm, în ciuda acestui lucru, cu toţi trebuie să facem schimbări în noi înşine.

În acest fel este integrată evoluţia şi revoluţia. Umanitatea trece printr-un proces interioar al dezvoltării şi împreună cu acest proces social are loc şi iniţierea inovărilor în relaţiile sociale.

Întrebare: Unde este aici locul liderului, revoluţionarului, care va merge mai departe şi îi va trage pe ceilalţi după el?

Răspuns: Se urmează aceaşi linie: liderul adună în jurul lui un grup de prieteni şi alţi oameni din cercuri mai externe, până când ajunge la mase, pasiv, dar implicat în procesul schimbărilor.

Întrebare: În ce fel stă revoluţionarul în mediul general, pasiv?
Răspuns: Este abilitatea lui să îi aprindă pe ceilalţi. De fapt, nevoia, dorinţa de schimbare pentru bine există şi în ei, iar el trebuie să îi „cumpere” cu promisiuni. Împreună cu asta, revoluţionarul este în general mai dezvoltat, înţelege şi simte mai mult, deci el vede lumea într-o lumină puţin diferită. Iar în plus, ştie cum să se adreseze oamenilor şi în ce formă să le furnizeze necesitatea revoluţiei, înţelesul ei, nevoia de schimbare în structura sociala. Dacă are succes, dacă acţionează la momentul potrivit şi în circumstanţele potrivite, îşi realizează scopul.

Revoluţionarii au fost întotdeauna oameni educaţi; au înţeles ce se întâmplă, au ştiut cum să citească întreaga imagine şi, de asemenea, au avut o carismă specială. În plus, au avut alături ajutoare, care erau gata să ridice masele. În acest fel au dus la dezvoltare.

Pe de altă parte, cuvântul „revoluţie” nu este întodeauna potrivit. Liderii au fost întotdeauna inteligenţi şi educaţi, din clasa de mijloc sau cea superioară, nu „oameni obişnuiţi” şi, în acelaşi timp, au fost în stare să se conecteze cu masele şi să le conducă spre transformare. Acest fenomen nu s-a închis niciodată la nivelul de elită, ci de acolo s-a răspândit spre publicul larg.

Revoluţia în faţa căreia ne aflăm acum este excepţională. Va fi unică.

În principiu, procesul este acelaşi proces. Natura lucrează asupra noastră şi ne împinge să ne schimbăm. Dar de data asta, schimbările sunt produse nu datorită faptului că dorinţa s-a schimbat deja şi numai mediul nu a fost încă organizat într-un mod potrivit, aşa cum a fost cazul în tranziţia de la o formaţiune la alta în erele trecute. Nu, astăzi trebuie să ne schimbăm numai noi. Înainte ca revoluţia să schimbe faţa societăţii noastre, este necesar să schimbăm omul. Iar asta cere o muncă avansată, baza fără de care nimic nu va avea succes.

Deci trebuie să ieşim către oameni şi să îi învăţăm să construiască relaţii noi, legi noi, conform cărora vom trăi. Natura ne împinge în mod specific către asta; asta este inserat în noi. Mai întâi este nevoie de o „educaţie” revoluţionară, trebuie să facem totul pentru a ieşi şi a educa oamenii.

Conform cu semnele care apar, este ceva ce au vrut să facă bolşevicii în Rusia, cu Lenin în frunte. Şi ei au diseminat materiale printate, au comunicat cu masele în fabrici şi la fiecare colţ şi-au explicat mesajul. Şi cu toate că nu a fost o schimbare în om şi societate, ei au şocat publicul şi au explicat ce trebuie făcut.

Pe parcurs s-au adaptat oamenilor şi au apelat cu adevărat la săraci, la oameni din popor, care erau foarte îndepărtaţi de revoluţia industirală pe care naţiunea trebuia să o dezvolte şi să nu mai fie o anexă agrară a Europei.

Întrebare: Şi deci revoluţia care vine va fi o revoluţie în educaţia şi va necesita publicitatea avansată în toate straturile societăţii. Numai după asta va fi pregătită baza pentru etapa decisivă, schimbarea omului. În acest caz, ce cararcteristici trebuie să fie tipice liderilor revoluţiei care urmează?

Răspuns: În primul rând vor fi ghizi, o „armată” de ghizi. Ei trebuie să fe întoarcă către oameni, în special prin reţelele virtuale, prin Internet, pentru că acoperă întreaga lume şi aşa este posibil să se ajungă la toată lumea, fără să fie necesare materiale printate.

În general, adevarata revoluţie nu are loc în capitale. Este o situaţie diferită: revoluţia penetrează interior, iar în prima etapa, are loc mai întâi în om.

Întrebare: Ce este revoluţia internă?

Răspuns: Ca în fiecare revoluţie, omul trebuie să ajungă la disperare în situaţia prezentă. Dar, în acelaşi timp, trebuie să înţeleagă motivul situaţiei: nu depinde de elitele prădătoare care au grijă numai de ele, nici de guvern, care practic nu face nimic. Aici, întreaga problemă este natura umană.

Nimeni nu este vinovat şi nu intenţionăm să incendiem, distrugem sau să răsturnăm pe nimeni; de fapt, următorul funcţionar va fi la fel, dacă nu mai prost. Nu, vedem că inamicul este natura noastră. Este prădătorul care stă în noi, ego-ul, care are grijă doar de el. În mine şi în fiecare dintre noi se află un animal sălbatic care se gândeşte numai la el însuşi. Se uită la lume şi face calcule: „Cum pot avea plăcere? Cum pot să îi folosesc pe toţi pentru binele meu? Cum pot să îi umilesc pe ceilalţi? De fapt, şi asta este o plăcere…”

Aşadar, mai întâi omul trebuie să treacă printr-o revoluţie care este necesară pentru construirea unui sistem pentru corectarea noastră internă. Ne va arăta ce este această „bestie”, natura noastră, înclinaţia rea, egoul, care distruge orice iniţiativă şi nu face posibil să trăim în el şi să ne relaxăm. Din contra, ne domină tot timpul şi chiar iese afara din proprie iniţiativă; în ciuda a tot, este încă la conducere. Atâta timp cât vreau să ies din autoritatea lui, să îl domin, în final, voi descoperi aceaşi faţă de bestie care mă conduce, totuşi în altă haină. Pur şi simplu nu am altă natură decât egoul.

Acest proces se numeşte „recunoaşterea răului”. Învăţ să recunosc bestia din mine şi să văd cât de nebună este, controlul său total şi cum nu lasă nimic pentru mine.

Numai un singur lucru mă poate salva – dacă mă conectez cu alţii. Atunci voi găsi un punct de conexiune între noi şi voi acţiona de acolo. Apoi vom putea strânge conexiunea dintre noi din ce în ce mai mult, să dominăm bestia din noi, înclinaţia rea, să o aruncăm afară şi să ne distanţăm de ea. Este singura cale.

Munca în această direcţie este educaţia integrală, sau înţelepciunea conexiunii. Numele nu este important. Ce este important este cum realizăm prima etapă a revoluţiei.

Înseamnă că următorul revoluţionar este un lider, un învăţător, un ghid. Nu stă împotriva nimănui; nu incită o parte a poporului contra altei părţi, o naţiune contra alteia. Bolşevicii au avut în mod special nevoie de un război, cu ajutorul căruia au putut să domine elitele care erau slăbite. Aici însă nu are loc nimic din toate acestea, pentru că stăm în faţa omului. Şi nu contează dacă munceşte pământul sau este un rege; nu asta este important. De fapt, cu toţii, de la cel mai mic la cel mai mare, avem singură boală, cu toţi suntem dominaţi de înclinaţia rea şi ei îi suntem cu toţi servitori.

Deci toţi trebuie să trecem prin schimbări în timpul studiului şi să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă, să înţelegem modul de dezvoltare al speciei umane, nivelul prezent şi următorul nivel spre care trebuie să ne îndreptăm. Cel care este înţelept, vede, a obţinut deja inteligenţa şi senzaţia. Iar conform cu schimbările interioare, va începe să facă schimbări în societate.

Nu este o revoltă, nu este teroare, trebuie să vină din interior conform cu nivelul de dezvoltare, conform cu înţelegerea şi conştientizarea, conform cu adâncimea dorinţei umane. Şi astfel, va lucra numai metoda publicităţii, explicării şi educării, atunci când puterea societăţii va schimba omul. Numai în acest fel este posibili să avansăm. Iar imaginea următorului revoluţionar este creată din asta.

Întrebare: Adică, este un ghid, un învăţător, iar rolul său este de a aduce omul şi întreaga societate, pe toată lumea, toate sectoarele, la recunoaşterea naturii umane care ne aduce necazuri şi ne distruge viaţa. Nu pare să fie posibil să construim relaţii bune cu alţii. Există o ură internă care se ascunde în noi. Înseamnă că un om sau un grup de persoane care se ridică în vârful următoarea revoluţii sunt educatorii a căror metodă este complet opusă faţă de abordarea agresivă, a conflictelor şi confruntărilor?

Răspuns: Adevărat. Violenţa nu are loc aici, pentru că întreaga revoluţie este bazată în mod special pe egalitate. Luăm puterea pentru schimbare din unitate, iar adevărata unitate este posibilă numai printre egali.

Ghidul este mare, înţelege, puternic, este adevărat. Dar în realaţia cu alţii este în mod specific mai inferior decât toţi: îi sprijină, îi învaţă şi îi serveşte. Nu există loc aici pentru o nouă elită.

Apoi, emisarii săi încep să apară, oameni care sunt gata să muncească. Iar după asta, în timp ce oamenii trec prin schimbări, vine rândul organizatorilor, aranjând o nouă societate care este adaptată schimbărilor interioare prin care au trecut oamenii.

Înseamnă că revoluţia are loc în om, iar conform cu asta ea defineşte o nouă imagine a societăţii.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O viaţă nouă” din 03.04.2014

600.000 de prieteni loiali

Baal HaSulam, în Arvut (Garanția reciprocă): „Prin această responsabilitate colectivă, fiecare membru al poporului era eliberat de grijă nevoilor propriului corp, și putea îndeplini Mitzva ‘Iubeste-ți prietenul că pe ține insuti’ în cea mai mare măsură, și dădea tot ce avea fiecărei persoane nevoiașe, fiindcă el nu mai avea grijă existenței corpului sau, căci el știa cu siguranță că era înconjurat de 600.000 de prieteni loiali, care erau gata să îl aprovizioneze.”

Voi reuși să ajung la garanția reciprocă, doar cu condiția că voi simți securitate personală. Această siguranță vine de la mediul care îmi arată că are grijă de mine așa de mult încât neutralizează în mine orice nevoie de a mă gândi la asigurarea existenței mele. Deci, depind de mediu. Lucrul cel mai important este să găsesc un mediu care mă va influența prin puterea garanției reciproce, astfel anahiland egoul meu și forțându-mă să uit de mine însumi și să îi iubesc pe ceilalți.

Asta înseamnă că totul este în mâinile societății care poate să mă transforme în prietenul tuturor oamenilor, doar dacă eu vreau asta. Este posibil să iei cel mai rău și indisciplinat om, și dacă noi toți îl înconjurăm cu garanție reciprocă, el va fi forțat să ajungă la iubirea celorlalți.

O persoană depinde de mediu 100%. Dar, muncă lui este să oblige mediul să îl influențeze cu ajutorul puterii garanției reciproce. În măsură în care el face acest lucru, în aceeași măsură el devine receptiv să primească de la alții puterea garanției reciproce, și astfel el ajunge la iubirea celorlalți.

Însă, acesta e un cerc închis. Nici măcar cel mai bun mediu nu va reuși să transmită puterea garanției reciproce unei persoane, dacă ea este insensibilă. Noi observăm în interiorul nostru, cât suntem de insensibili la influențele exterioare. În copilărie, părinții noștri încearcă greu să ne influențeze, dar noi îi desconsideram. Deci, o persoană trebuie să influențeze societatea, și în măsură în care face asta, el devine din ce în ce mai sensibil la influența societății.

Influența trebuie să fie reciprocă. Noi nu putem luă oameni obișnuiți, și să îi înconjurăm cu puterea garanției reciproce, pentru că vor deveni și mai mari egoiști. Trebuie să îi educăm astfel încât ei să înțeleagă că asta merge doar așa: Eu a€“ față de societate, și societatea a€“ față de mine. Dar, dacă grupul mă influențează și îmi da puterea garanției reciproce, atunci, asta mă schimbă pe mine și mă direcționează spre iubirea celorlalți.

Din a treia parte a Lecției zilnice de Cabală, 5/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Istoria omenirii – Dezvoltarea garantării mutuale (Arvut) – partea a patra

Aventurile lui Avraam

După ce Avraam a obținut toate acestea, a început să lucreze cu oamenii. El a explicat adevărata bunăstare și cum să se trăiască pe principiul unei singure familii mai degrabă decât pe principiul „asigurării naționale”. Dar Avraam a descoperit că doar un număr mic de oameni l-au înțeles. Oamenii fuseseră loviți de egoismul aprins în ei deodată; ei au fost incapabili să înțeleagă că acest egoism nu era deloc al lor, că era de fapt o forță străină în om.

Ei au început să simtă asta ca fiind natura lor, la fel cum fac și azi. Dacă eu cred că cineva este rău, atunci el e rău și eu sunt bun; asta e. Eu nu simt că ceva mă controlerază din interiorul meu făcându-mă să gândesc rău despre cineva. Nu sunt capabil să mă văd din afară și să înțeleg cum mă mișcă această forță „străină”. Nu am un punct de vedere obiectiv. Nu pot să mă detașez de gândurile și sentimentele mele, să fac un pas în lături și să mă uit din afară la comportamentul meu, la caracterul și natura mea, la mine însumi.

Oamenii sunt incapabili să se vadă din afară obiectiv, așa cum facem cu ceilalți. Omul trebuie să se analizeze critic, să devină propriul lui judecător. Avraam le-a explicat astfel oamenilor această abordare „independentă”: ieșiți din voi înșivă și priviți la ce ni se întâmplă. Această înclinație rea, care devine din ce în ce mai evidentă, îmi arată că sunt rupt de ceilalți. Așa că, de ce să nu mă separ de mine însumi în același fel și să mă reconectez cu ceilalți? În prezent, aceste tehnici sunt adoptate de psihologia modernă.

Când el a început să-i învețe pe babilonieni ceea ce este în esență psihologia materialistă aplicată, Avraam a găsit numai câteva mii de oameni care au fost gata să-l asculte. Oamenii nu au găsit nimic rău în dezvoltarea egoului din ei; ei nu au simțit încă răul. Au văzut doar că își pot folosi egoul ca să facă bani, să aibă succes și să prospere construind o societate mai bună, mai de succes și mai progresivă, care va permite fiecăruia să aibă succes, să aibă propriul „turn Babel” până la cer.

Atunci, Avraam și discipolii lui care au împrăștiat ideea de garantare reciprocă au ieșit din Babilon și au plecat. Josefus menționează asta în marele Midraș. Maimonides (sec. Xll) spune că mii de oameni au plecat cu Avraam. Astfel au ajuns ei în Canaan, actualul Israel.

În grupul lui, Avraam a continuat să construiască garantarea mutuală. Și cu toate că egoismul lor continua să crească, ei au făcut efortul să stea conectați peste el. Ei au învățat pe copiii lor garantarea mutuală de la o vârstă fragedă. În acest fel au susținut unitatea dintre ei și echilibrul cu natura.

Acest lucru a continuat până când egoismul a crescut în ei încă o dată și asta a fost atât de brusc, că ei nu au mai putut să evite să cadă sub autoritatea lui. Acest lucru s-a numit coborârea în Egipt. Ei au coborât în Egipt fiindcă nu s-au mai putut hrăni în Canaan, nici pământul nici vitele nu le-au mai dat mâncare din cauza separării lor. Fără garantarea mutuală ei nu au mai putut să ajungă la reciprocitatea care permitea înainte dezvoltarea societății și foamea i-a condus în Egipt.

În Egipt ei au trăit o creștere în plus a egoului până la punctul în care au fost aproape să renunțe la reciprocitatea dintre ei. Cu cât s-au rupt mai mult de garantarea mutuală și s-au îndepărtat unul de altul, cu atât au simțit mai tare presiune și din partea egiptenilor și din interior. Fiecare om a simțit atât ura față de ceilalți, cât și nenorocul, fiindcă fiecare s-a simțit mai mult singur decât parte din neam și acest lucru a fost greu pentru toți fiindcă în loc de un mediu iubitor, fiecare s-a regăsit înconjurat de oameni care îl urăsc. În plus de această separare în rândurile neamului, egiptenii i-au înrobit și le-au umplut viețile cu amărăciune. Asta i-a făcut să simtă o sclavie dublă, separarea lor chinuitoare și sclavia față de egipteni.

În final, suferințele lor au devenit atât de mari, că au fost gata să plătească orice preț doar să scape de ea, să se întoarcă la garantarea mutuală, fiindcă aceasta a fost singura cale pentru ei să se simtă din nou ca o familie. Ei au știut că dacă se conectează, vor avea destulă forță ca să iasă din Egipt. Au luat această hotărâre să iasă fiindcă viața lor acolo a devenit întuneric egiptean.

Conducătorul lor a fost Moise. El a fost un om cu calitatea milei, ca și Avraam, și i-a învățat această calitate. Odată, Moise a cărat pe umeri un miel pierdut de turmă în cealaltă parte a deșertului și i-a salvat viața. Aceasta este exact calitatea pe care ar trebui să o aibă un conducător de neam.

Moise a fost crescut în casa Faraonului până la vârsta de 40 de ani și după aceea în casa lui Ietro, preot în Midian, până la vârsta de 80 de ani. El nu a avut niciun fel de motive religioase sau naționale ca să devină lider; a fost doar datorită calității milei din el. Putem vedea că această calitate a milei este de ajuns pentru a urma calea cea dreaptă și pentru a conduce poporul.

Moise a luat neamul la Muntele Sinai, adică la „Muntele de Ură”, ca să facă un legământ, o garanție reciprocă. Ei ar fi murit fiindcă erau opuși legii naturii care le cerea să-i fie egali. Ei au trebuit să creeze o „umbrelă” (ecran) pe care au avut-o la acel moment pentru a se ridica peste ura reciprocă, numai atunci viața a putut continua.

Semnând legământul, nația a început cultivarea de sine. Au făcut un angajament că devin ca un om cu o singură inimă, să asculte de legea „iubește aproapele ca pe tine însuți” în garantare reciprocă. Între timp, egoismul lor a continuat să crească. În timpul perioadei numită „40 de ani de exil”, ei au trebuit să lucreze constant la egoul lor, să se ridice peste el, să-l „acopere”.

Înclinația rea fierbe în orice om, izbucnesc dezacorduri, dar oamenii se susțin reciproc unii pe alții. În garantarea mutuală, eu trebuie să te susțin indiferent de ce se întâmplă, astfel, tu nu uiți că amândoi suntem conduși de egoul nostru și că trebuie să ne ridicăm peste el. Și tu ai grijă de mine, ca nici eu să nu uit. Așa ne ajutăm unii pe alții, fiecare face efort, dar cel mai important lucru este societatea, mediul pe care îl construim constant trebuie să aplice în noi ideea fundamentală a garanției mutuale, a preocupării pentru toți și a te gândi la toți.

Aceasta este umbrela pe care o deschidem deasupra noastră. Aceasta este singura noastră alegere liberă: să continuăm pe cale deasupra egoului sau să rămânem sclavii lui. Construirea unui mediu este singurul lucru cerut; aceasta este garantare mutuală.

Împreună formăm o forță generală care îi afectează pe toți, nu lăsăm pe niciunul din noi să piardă acest scop, acest mesaj, această metodă. Un om care rămâne în unitate cu ceilalți este ca un organ din corp care funcționează în interacțiune completă cu celelalte. Între timp, corpul crește, se dezvoltă în el noi părți și organe și fiecare trebuie să se includă în sistemul general. Sistemul trebuie să aibă grijă de fiecare om, să nu permită nimănui să se sustragă sau să cadă.

Cu toate că egoul continuă să fiarbă sub această umbrelă, nivelul nostru uman, conștiința noastră de sine și înțelegerea, există peste el. De aceea noi stăm permanent deasupra nivelului rezistenței egoului nostru și această forță este numită „ecran” (Masah).

La această fază, esența metodei este să nu ne facem rău unul altuia și să păstrăm unitatea deasupra egoului nostru în creștere. „ce ție nu-ți place, nu face aproapelui tău”. Nu te îngrijora că va trebui să faci bine fiindcă nu ești încă în stare de asta dar, cel puțin nu faci rău nimănui într-un fel pe care l-ai urî. Această corectare generală este numită „pribegie/exil de 40 de ani în deșert”.

Acum ne apropiem de țara lui Israel, următoarea fază în istoria noastră. Suntem gata să devenim o națiune. De aceea, trebuie să formăm între noi o conexiune în funcție de noul principiu. Condiția de a nu face rău celorlalți a fost obținută. Tot egoul nostru a fost corectat prin garantarea reciprocă, prin interconectarea care ne ține împreună pe toți. Fără îndoială, noi nu ne vom face rău unii altora. În pasul următor vom ajunge la țara lui Israel și o vom cuceri. Spus altfel, vom începe să lucrăm cu egoul, să-l schimbăm în bun astfel încât să putem „iubi aproapele ca pe mine însumi”.

Vom construi „Templul”, casa Sfințeniei, fiindcă obținerea calității dăruirii, a garantării mutuale, crește mulțumită acestui fapt. „Sfințenia” este dăruirea, iubirea reciprocă. În timpul unei perioade specifice în istoria noastră am obținut cu adevărat acea stare, am fost conectați unii cu alții ca un singur om, ca un singur întreg. În acea stare ne-am simțit conectați cu natura, cu eternitatea și perfecțiunea ei.

Dar programul naturii este să aducă întreaga umanitate la unitate și garantare reciprocă, la o comunitate generală. Avraam a putut să facă asta numai cu câteva mii de babilonieni, dar ceilalți babilonieni, întreaga omenire, vor fi îngrijite de națiunea care a obținut inițial garantarea mutuală.

Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, ei trebuie să fie în același condiții în care a fost Avraam în Babilon. Asta înseamnă că ei trebuie să cadă de la gradul lor deplin corectat la gradul anterior, de la „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” la egoism. Dar chiar și în această coborâre, ei dețin scânteia lor de calitate a milei și a garantării mutuale.

Astfel, neamul trece prin distrugerea Primului Templu, prin exil, căderea de la „iubeșe-ți aproapele ca pe tine însuți” la nivelul de „ce ție nu-ți place nu face aproapelui tău” și, în această calitate, au construit Al Doilea Templu în ei înșiși.

Rabi Akiva, marele înțelept al perioadei celui de Al Doilea Templu, a chemat poporul să se ridice încă o dată la nivelul „iubeșe-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar el a știut că făcând asta va accelera căderea celui de Al Doilea Templu dar, și acest lucru era necesar. Egoul crescut a fost ceea ce a cauzat distrugerea Celui de Al Doilea Templu; nemul a căzut în egoism și a pierdut conexiunea dintre oameni lui. Asta este ceea ce a fost numit exil, nu un exil geografic sau istoric, ci unul interior, exilul din garantarea mutuală, de la calitatea care a conectat cândva neamul, după ce Avraam i-a construit într-un întreg.

Și, de atunci, neamul a fost în exil. Acest exil a fost să fie lung și dificil fiindcă întreaga lume trerbuie să ajungă la aceeași stare pe care a obținut-o Avraam în Babilon. Iar acum, în generația noastră, noi suntem exact în aceeași stare. Trăim în Israel, dar nu suntem încă o națiune. Acum trebuie să ne unim pentru a obține aceeași calitate ca și Avraam atunci când a adunat un neam dintre babilonieni.

Am primit toate condițiile necesare pentru obținerea garantării reciproce în conformitate cu rădăcinile noastre, să devenim din nou o națiune în locul unor străini, să devenim ca un om cu o singură inimă, să ne iubim unii pe alții ca pe noi înșine, în garanție reciprocă fiindcă acesta este exact mijlocul prin care obținem iubirea dintre noi. Garanție mutuală înseamnă că trebuie să păstrăm construirea influenței mediului astfel încât acesta să țină fiecare om deasupra egoului său. Și atunci, prin obținerea acestei calități, vom fi în stare să ne îngrijim de restul de babilonieni care s-au împrăștiat în lume și nu i s-au alăturat lui Avraam.

Nu există niciun dubiu că putem să facem asta fiindcă toate celelalate popoare se găsesc în stare de ruină și neajutorare, neștiind ce să facă. În aceste zile și ei încep să înțeleagă că drumul dezvoltării nu i-a luat departe de Babilon. Nimic nu s-a schimbat, ci doar se manifestă în adevărata formă din ce în ce mai distinct și mai clar.

Dezastre mari se apropie rapid de noi. Egoismul nostru ne omoară la propriu și noi trebuie să-l corectăm. Altfel, nu vom mai exista fiindcă omenirea se mănâncă pe sine însăși din interior în timp ce Natura presează din exterior, noi fiind ca un organ străin în corpul său. De aceea continuăm să primim zi de zi mai multe lovituri.

Nu mai este deci, niciun drum de ieșire. Trebuie să înțelegem că trebuie să realizăm între noi garantarea reciprocă. Avem mijloacele, energia și metoda transmisă nouă din timpurile lui Avraam. Să sperăm că vom fi în stare să ne îndeplinim misiunea și că lumea va înțelege care este scopul nostru și de ce suntem diferiți.

Dacă suntem urâți de alte nații, este numai fiindcă până acum nu am fost în stare să transmitem tuturor metoda de corectare. Întâi, ei trebuie să devină conștienți de rău și atunci vor avea capacitatea de a fi de acord cu asta, neavând altă alegere. De aceea a trebuit să așteptăm până în vremurile noastre ca să dezvăluim metoda garantării reciproce și să înțelegem cum să o relizăm, cum să aducem întreaga omenire la armonie cu natura sa interioară. Făcând asta, ne ridicăm cu toții peste egoul nostru general și vom obține un grad mai înalt decât cel anterior fiindcă acum, întreaga omenire va fi ca un întreg.

Ca organele unui singur corp, vom obține nivelul „uman” de existență, nivelul „om” (Adam). Vom înțelege scopul naturii, întregul proces și modul în care să ajungem dincolo de orizont, la starea perfectă. Până la urmă, ne apropiem de o viață perfectă, de simțirea eternității inerentă în natura însăși. În fața noastră e un scop frumos care dă fiecărui om oportunitatea de a se realiza perfect investind în alții, conectându-se cu ei și implementând toate calitățile și abilitățile lor naturale. Nu există nicio suprimare sau limitare ci există o singură condiție: să dăruiești totul celorlalți ca celula din corp și atunci, vei fi răsplătit cu viață în tot corpul.

Istoria omenirii – Dezvoltarea garantării mutuale (Arvut) – partea a treia

Baza Arvut este în natură

Unde putem găsi această abordare? Studiindu-ne, putem observa cât de clar am fost creați; toate organele noastre și toate sistemele din corpul nostru sunt complet interconectate. Niciun sistem, organ sau celulă din corp nu există pentru sine; toate sunt direcționate către nevoile corpului. Chiar dacă toate părțile corpului sunt la nivelul animal al existenței, prin conectarea împreună, ele crează un nivel mai înalt de dezvoltare, „homo sapiens”. Când toate aceste părți lucrează în armonie una cu cealaltă, ele se ridică mai sus de nivelul animal, deasupra unui trup viu.

Dacă ar fi să extindem această analogie la societatea umană, așa ar trebui ea să existe. Chiar dacă în interiorul corpului fiecare organ este egoist și vrea să existe pentru sine, „știe” totuși că viața este posibilă numai când toate organele interaționează împreună, când fiecare are grijă de rest. De aceea, inima alimentează cu sânge, plămânii cu oxigen, rinichii și ficatul curăță sângele și creierul „monitorizează” totul. În esență, fiecare organ este concentrat pe servirea celorlalte organe mai degrabă decât pe sine. Aceasta este „garantarea mutuală” din corpul nostru.

În corpul nostru, acest lucru se întâmplă în mod natural, dar în societate, noi trebuie să facem conștient acest tip de relație. De aceea, nu va trebui să distrugem răul din noi, trebuie doar să-l folosim în bine, în folosul întregii societăți.

Noi trebuie să arătăm fiecărui om, fiecărui grup, fiecărui sector de societate, fiecărei școli sau mișcări de gândire cum poate omul să-și folosească atributele în folosul întregii societăți și atunci oamenii vor vedea că, prin ajutarea celorlalți ei pot să se realizeze pe ei înșiși în întregime. Și atunci, diferențele și contrastele se conectează împreună; noi ne ridicăm la dimensiunea următoare și începem să înțelegem întreaga natură, scopul, și programul ei. Astfel, ni se dezvăluie știința de ordin superior.

Istoria omenirii – Dezvoltarea garantării mutuale(Arvut) – partea întâi

Relevanța garantării mutuale

Această discuție este dedicată temei Arvut (garantare reciprocă) prin prisma istoriei poporului lui Israel. Spunem că Arvut poate salva atât societatea israeliană cât și întreaga lume. În această discuție vom călători înapoi în trecut pentru a vedea rădăcinile situației noastre curente.

În esență, un program care ne îndreaptă către Arvut, controlează lumea noastră. Omul este diferit de nivelurile naturii mineral, vegetal și animal fiindcă el este atât de egoist încât se bucură de suferințele altora, vrea să-i conducă, „să înghită” întreaga lume. Dar treptat, pe măsură ce se dezvoltă, el ajunge la o stare în care trebuie să facă o corectare, să se schimbe, să devină ca natura, să se conecteze cu ea.

Unitatea întregii omeniri, „garantarea mutuală” dintre ei, îi conduce la conexiune cu natura. Această corectare a naturii umane se întâmplă prin revelarea răului, a egoismului nostru. Oamenii încep să simtă că relațiile lor egoiste sunt destructive pentru viața lor personală, pentru societate, pentru țara lor și pentru lume, dar nu le este clar ce să facă mai întâi cu natura lor egoistă. Și atunci, prin suferință, ei descoperă metoda care le permite să se unească și să devină asemenea naturii globale și integrale, să se conecteze precum celulele dintr-un corp viu și să se contopească într-un singur sistem complet al naturii.

În această unificare ei revelează un tip special de existență, încep să perceapă sistemul general al naturii și coeziunea tuturor părților ei. Ei văd cum forța interioară a naturii controlează totul și conduce omenirea către perfecțiune. Și astfel, ea nu se dezvoltă prin constrângerea căii „istorice” de dezvoltare, ci se dezvoltă în schimb prin înțelegere și acceptare, prin propria noastră implicare conștientă în acest proces.

Trebuie să avem propriul nostru input în dezvoltarea noastră. Trebuie să luptăm pentru unirea tuturor părților naturii și să înțelegem că acesta este gradul cel mai înalt în dezvoltarea noastră și asta ne dă forma „umană”. Făcând acest lucru, obținem forța integrantă a naturii și ghidăm societatea umană spre înflorire.

Întreaga realitate este o lege

Toate articolele scrise de cabaliști privind ”garanția reciprocă” reprezintă rezultatul percepției lor cu privire la realitatea superioară și transmiterea acestor legi. Evident, aceste legi pot fi exprimate prin formule și grafice așa cum este acceptat în orice altă știință.

Totuși, deoarece echilibrează celelalte legi din natură și pot fi resimțite dar nu pot fi obținute sub forma unor cunoștințe seci, grație intelectului nostru, ele sunt scrise sub formă de povestiri, scrisori și pilde. Trebuie să ținem cont de faptul că, cabaliștii nu scriu niciodată îndemnuri morale și nici nu ne dau sfaturi, ei ne explică o lege inviolabilă, prezentată într-o manieră care ne permite să o simțim și să ne adaptăm la nivelul său.

Întreaga natură a acestei lumi (modul în care o percepem) reprezintă o anumită lege. Atunci când educăm copiii, îi familiarizăm cu această lume progresiv. Pas cu pas, le vom dezvălui această lume și vom construi sistemul lor de apărare care nu există în mod natural; nu există un astfel de lucru, precum restricțiile naturale, le creăm noi înșine.

În mod similar, ”tatăl și mama” spirituali (Aba ve Ima) lucrează cu noi în timp ce ne introduc în lumea superioară. Sistemele auxiliare care inițial ne-au fost ascunse, la un moment dat, ni se dezvăluie progresiv și ne arată că întreaga realitate este o lege.

Creatorul ia asupra Lui 95% din muncă

Întrebare: Dacă este necesar să se aplice legea spirituală Arvut (garanție reciprocă) douăzeci și patru de ore pe zi, de ce ni s-a dat această lume întreagă, cu toate aceste preocupări, muncă, familie și copii, care ocupă 95% din timpul nostru?

Răspuns: Totul este aranjat astfel încât, plecând de la aceste condiții, veți ajunge la realizarea obiectivului. Dacă asta înseamnă 95% din timp, atunci 5% din timp este, probabil, suficent pentru munca spirituală.

Nouăzeci și cinci la sută (95%) din timp trebuie să munciți în lumea materială, și 5% este lăsat muncii voastre interioare și pentru diseminare. Asta înseamnă că sunteți în condițiile când Creatorul spune: ”Eu voi lua asupra Mea 95% din munca voastră spirituală!” În schimb, mergeți la muncă, la piață, la bancă, familie și așa mai departe și tot ceea ce reprezintă 95% din timpul vostru va fi considerat ca și cum ești angajat în munca spirituală. Totuși, în timpul de 5%, trebuie să fiți implicați în munca spirituală cu toate forțele. Dacă faceți asta, atunci 100% din viața voastră va fi dedicată realizării obiectivului spiritual și corectării.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 13.06.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Lumea întreagă este hrănită de mine

Garanția reciprocă este legea conexiunii între vase, între suflete. Nici unul dintre noi nu poate face munca sa dacă ceilalți nu -l ajută și nu-l susțin. Este o structură care există doar grație conexiunilor sale. În momentul când cineva rupe conexiunea, întreaga structură se prăbușește.

Legea generală a conexiunii și interdependenței este numită garanția reciprocă. Exist acum în forma cea mai simplă care nu are nimic cu spiritualitatea, deoarece este singura formă care poate exista fără legea de garantare reciprocă. În momentul în care încep să mă amestec cu ceilalți și să mă conectez la ei, mă detașez de forma mea actuală și simt că aparțin sistemului și în această măsură, simt forța în sistem care este numită Creatorul.

Toată lumea este conectată la un sistem de conexiune de garanție reciprocă. Acesta este de fapt motivul pentru care putem să ne conectăm, deoarece toată lumea se conectează pentru a putea munci pentru ceilalți. Garanția reciprocă este reușita noastră. Sentimentul că sunt responsabil de toate nivelurile naturii mineral, vegetal, animal și vorbitor, înseamnă că simt că sunt egal cu Creatorul. Este singurul mod în care pot să fiu ca El : Ca și cum aș da naștere la toată lumea, îi cresc, îi susțin  și îi reînsuflețesc pe toți. Întreaga lume este hrănită de mine. Aceasta se numește forța garanției reciproce.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 13.06.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Putem realiza acest lucru astăzi

Baal Hasulam, articolul Arvut (garanția mutuală): Și, odată ce întreaga națiune a acceptat în unanimitate și a spus: ”Vom face și vom auzi”, fiecare membru al Israel a devenit responsabil ca nimic să nu lipsească oricărui alt membru al națiunii. Doar atunci ei vor deveni vrednici de primirea Torei, și nu înainte.

Exodul, 24:7: ”Vom face și vom auzi” la Muntele Sinai se referă la acceptarea garanției. Doar în măsura dezvăluirii vasului dorințelor deteriorate, că suntem de acord să ne conectăm pentru a ajuta pe fiecare prieten să corecteze dorințele și să se apropie de scopul creației, pentru a atinge adeziunea cu Creatorul, și că vom atrage Lumina care Reformează. Aceasta corectează vasele noastre și le punem în cadrul garanției reciproce.

În acest timp, tot restul dorințelor care nu pot intra în cadrul garanției este lăsat deoparte. Asta înseamnă că, garanția este condiția pe care trebuie să o atingem la fiecare nou nivel.

În acord cu garanția dintre noi, de fiecare dată primim Lumina care Reformează, care ne corectează, apoi descoperim Creatorul, Maestrul, efectuăm acțiunea pentru dăruire, ajungem la adeziune și continuăm mai departe. La fiecare nivel, există condiții pentru garanție care trebuie să fie menținute conform nivelului care este atins. Și, în acest vas care este numit garanție, primim Lumina care Reformează.

Dar, cum pot fi un garant pentru cineva dacă nu am nici o putere; nu sunt dincolo de timp, nu văd trecutul, prezentul și viitorul, și nu am nici o posibilitate de a le schimba? Nu pot schimba dorințele mele. Deci, cum pot să fiu obligat să fiu garant pentru cineva?

Garanția înseamnă că eu sunt pregătit să mă alătur vouă cu toate forțele disponibile, dar trebuie să atrag Creatorul la asta. Căci, cine sunt eu pentru a fi în măsură să fiu garant?

La bancă semnez o garanție pentru un prieten în speranța că va fi în măsură să plătească. În cel mai rău caz, dacă nu poate rambursa împrumutul, voi plăti în vreun fel. În timp ce aici, nu sunt în măsură să fac față. Cum pot să fiu eu un garant pentru a atinge conexiunea, pentru a atinge adeziunea, pentru a atinge scopul spiritual? Trebuie, în locul Creatorului, să semnez garanții ca acestea, altfel este o minciună!

Cum este posibil să-mi ceară ceva de genul acesta atunci când, chiar în această lume, am probleme în a înțelege ce se întâmplă aici? Cu atât mai mult, eu nu sunt responsabil de ceea ce se întâmplă la nivelurile spirituale. Avem, deci, nevoie de o forță mai mare în mijlocul garanției noastre.

Eu nu atrag mai multă Lumină decât ceea ce am nevoie pentru a fi un garant pentru ceilalți. Cer ajutorul și cooperarea Creatorului pentru a ajuta pe toată lumea. Aceasta este ceea ce putem face astăzi!

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 30.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Pagina 1 din 2012345...Ultima »