Nu contează cât de dificilă pare realizarea spirituală, în realitate nu este nimic mai simplu. Imaginaţi-vă un sistem care este complet unificat, întregit, conectat cu toate părţile sale, cu toate detaliile minore. Totul este operat în armonie absolută şi aspiră către un singur scop – totul este aţintit către conexiune, făcând o analiză comună, în alte cuvinte Creatorul, care există între noi.

Îl revelăm ca o consecinţă a aarmoniei care răsare între noi, prin eforturile noastre constante de a ne conecta între noi în mod armonios. Ca rezultat al descoperirii armoniei înăuntrul dorinţelor noastre, revelăm Lumina care le umple.

Creatorul este în noi! Suntem în Lumea Infinitului, deci haideţi să revelăm măcar cel mai uşor şi mic grad al acestei stări perfecte. A-l revela înseamnă să ne facem să îi corespundem, să devenim egali în calităţi, să obţinem echilibrul cu Lumina care îl umple, măcar la primul nivel  - Nefesh de Nefesh de Nefesh al lumii Assiya.

Pentru asta este necesar să obţinem egalitatea între toate părţile vasului comun. Dar cum poate fi obţinută, când egalitatea nu poate fi măsurată? Singurul lucru care poate fi măsurat este diferenţa dintre unul şi altul, Delta. Dar atunci când lucrurile sunt egale, nu le putem compara pentru că pierdem scala cu care să le măsurăm. Cum pot fi comparate două culori de negru absolut, sau cum putem compara albul cu albul? Ne trebuie o anumită diferenţă pentru asta.

Totuşi, trebuie să ne verificăm egalitatea, pentru că dacă nu sunt complet egal cu altul, nu îl pot considera prieten – nu sunt conectat cu el printr-o conexiune deschisă reciprocă. Şi de aceea avem nevoie de două calităţi: primire şi dăruire. Trebuie să dărui grupului ca cineva mare în relaţia cu aceia care sunt mici, dându-le lor măreţia scopului, recunoaşterea importanţei Creatorului şi a prietenilor. Iar pe de altă parte, trebuie ca în aceaşi măsură să mă micşorez eu însumi în relaţie cu ei, pentru a primi influenţă şi sprijin, atunci când îi percep ca cei mai mari din generaţie.

În alte cuvinte, obţin dăruire maximă şi micşorare maximă a sinelui. Iar aceste două maximuri mă conduc la egalitate. Nu pot construi egalitatea de unul singur, considerându-mă pe mine egal – această egalitate nu merită nimic. Egalitatea este revelată numai ca o consecinţă a două stări extreme: cea mai înaltă şi cea mai joasă.

Iar atunci când toată lumea din grup lucrează în acest fel: în maximum şi în minimum, dând totul grupului şi primind tărie, trezire şi inspiraţia de la ei, atunci este ca şi cum devenim conectaţi printr-o singură conductă deschisă. Înainte, obişnuiam să ne conectăm unul cu altul prin aceste conducte, prin care curgea eneriga, dar acum, ele se contopesc într-un singru lac imens, este descoperit un rezervor comun.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, scrierile lui Rabash

Înscris în: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Nici nu ne putem imagina faptul că, distanţa dintre mine şi Creator şi distanţa dintre mine şi aproape este la fel. Îi spunem celui care este aproape de  noi „aproape”, în timp ce acesta este la aceaşi distanţă ca şi Creatorul. La aceaşi distanţă!

Încearcă să ajungi la aproape nu fizic, ci interior şi vei descoperi acelaşi abis. De aceea subestimăm ceea ce ne-a fost dat. „Pai, de ce avem nevoie de aproape? Tot felul de figuri umblă pe aici…” Nu ne putem imagina că acesta este un indicator care ne arată exact atitudinea noastră faţă de ce este ascuns în natură. La fel cum Creatorul este în ascundere, la fel este şi prietenul.

Imaginează-ţi cât din acest abis dintre noi nu este încă revelat. Tot timpul adăugăm peste el, îl umplem cu ceva superficial, dar nici măcar nu vedem aceste imesn abis negru.

Totuşi, dacă lucrezi serios în grup, atunci, conform cu munca depusă, începi să înţelegi că trebuie să loveşti exact în acest punct; aici vei descoperi totul. Doar să nu uiţi că atunci când lucrezi la relaţia cu prietenii, lucrezi la relaţia cu Creatorul. Sfârşitul acţiunii trebuie să fie în El; atunci vom primi Lumina superioară.

Aceasta este diferenţa între metoda Cabala şi orice altă metodă, pentru că atunci când ajungem la sfârşitul acţiunii, îndreptând-o spre forţa superioară, primim Lumina superioară care ne schimbă. Principalul lucru este să nu uităm că toate acţiunile noastre sunt aţintite către a ajunge aproape de El, la această forţă superioară, la a deveni similar cu Ea, a ne dizolva în Ea, acţionând ca Ea, obţinând nivelul Lui, înţelegând şi conectându-ne astfel încât întreaga mea parte interioară este absolut egală cu El.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius

Înscris în: Congrese, Garantia reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Toti anii nostri multi de studiu (avem oameni care studiaza deja de 10-15 ani) sunt destinati pentru a te determina sa atingi o stare in care incepi sa lucrezi in grup si sa realizezi ca nu exista nimic altceva.

Si tot ce ati facut de-a lungul mai multor ani, a fost destinat pentru a va determina intr-un final sa intelegeti ca singurul lucru care va poate schimba si care va poate dezvalui ca tot ceea ce va doriti este chiar in fata voastra, chiar daca este ultimul pas.

De obicei dureaza mult timp sa ajungi acolo, incercand se ne covingem si incercand oarecum sa ne eschivam. Vom studia Cabala, vom face tot ce trebuie in scopul diseminarii – absolut orice – doar pentru a evita lucrul in grup.

Si chiar daca anterior am inteles ca nu exista alta solutie, inca, in ultimul moment incercam sa scapam, sa gasim motive sa nu participam la acest proces. Nu ne putem permite sa inchidem ochii, sa ne aruncam  in grup ca si in apa, si sa disparem complet in ea. Trece mult timp, luni poate chiar si ani pana cand  in cele din urma o persoana intra in grup.

Dar putem scurta aceasta perioada de timp, cu efortul nostru comun, si vom incerca sa o facem.

Perioada de timp in care a studiat, nu conteaza, nu conteaza nici cunostintele sale, daca este inteligent sau nu,  puternic sau slab, persistent, stabil sau lenes. Atunci cand intri in grup si te alaturi fortei comune din interior, „dispari” in el, si te dizolvi printre calitatile comune ale prietenilor tai in asemenea masura ca te vei integra si vei accede la toate abilitatile, si toate vor deveni ale tale.

Nu trebuie sa iti gasesti scuze, cum ar fi ca sunt inca tanar, ca nu sunt inca pregatit pentru asta, poate peste ceva timp sau la urmatorul congres. Acum! Nu trebuie sa existe alte ganduri! Nu exista nimic altceva decat acest loc si aceasta decizie pe care trebuie sa o luam.

Si actiunea este foarte simpla- incercati sa efectuati asa-zisa prima restrictie (Tzimtzum Aleph)  sa va ridicati cat de mult posibil deasupra propriului egoism; trebuie sa intelegem aceste aspecte si defecte in concordanta cu aspiratiile si intentiile noastre.

Cand intentiile si aspiratiile mele nu sunt suficient de puternice, voi simti ca ceva imi distrage atentia. Astfel ca trebuie sa ma indrept strict catre scopul esential si sa am suficienta putere sa ma directionez catre el.

Acesta este motivul pentru care noi percepem  tulburarile ca fiind date. Nu sunt foarte deranjante, nicodata nu ne suparam pe noi; din contra, de fiecare data cand apar, ne ridicam deasupra lor, si investim mai mult in noi pentru a ne apropia mai mult de ceilalti.

Principalul lucru este sa avem rabdara fata de prietenii nostri, ca si cum am avea rabdare cu copiii mici, cu copilul nostru preferat. Nu putem face nimic in legatura cu asta; egoismul nostru nu ne permite sa ne conectam cu ceilalti si ne arata ca trebuie sa ne apropiem mai mult si unde trebuie sa ne pozitionam.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, lectia 2

Înscris în: Congrese, Garantia reciproca, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Baal HaSulam, „Arvut (Garanţie reciprocă): În aceată responsabilitate colectivă, fiecare membru al naţiunii a fost eliberat de grija privind propriile nevoi ale corpului şi poate îndeplini în totalitate poruncă „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi dăruie tot cea a avut oricărei persoane nevoiaşe, deoarece nu mai are grija existenţei propriului corp, deoarece ştie cu siguranţă că este înconjurat de şase sute de mii de iubiţi loiali, care stau gata să îl îngrijească.

Aceasta este condiţia: Forţa superioară se revelează numai dacă noi avem cu adevărat nevoie de ea pentru unificare.

Întrebare: De unde vine această înţelegere?

Răspuns: Vine de la dorinţa generală. Omul nu este în stare să se corecteze el însuşi, unul fără altul. Corecţia este făcută prin unitatea universală. Forţa care corectează trebuie să fie comună tuturor.

Forţa şi mintea, efortul şi abordarea, totul trebuie să coboare de Sus. Totul se acumulează într-un întreg şi este ca şi cum mă „leagă” de alţii.

La asta trebuie să ne gândim. Dacă vrem ca asta să se întâmple, în primul rând avem nevoie de garanţie reciprocă. De fapt, în incluziunea reciprocă generală, fiecare singur punct care este sudat cu ceilaţi conţine tot restul.

Întrebare: Este strigătul nostru către Creator acordul nostru la asta?

Răspuns: Aş spune că da. Numai că de fapt nu este un strigăt forţat. Atingem înţelegerea stării noastre, a neajutorării şi a nevoii de a atinge dăruire reciprocă, garanţie reciprocă, conexiune reciprocă şi asistenţă şi sprijin reciproc. Atunci când începi să conectezi toate aceste lucruri, descoperi că îţi lipseşte forţa superioară. Atunci ai cu adevărat nevoie de ea, în timp ce anterior, nevoile tale erau de natură personală.

Descoperi că ai nevoie de forţa superioară pentru a împlini cu adevărat condiţiile conexiunii în dăruire reciprocă între toată lumea. Dar nu este un idealism al cuiva cu capul în nori, deoarece scopul este de a descoperi adevăratul atribut al dăruirii căre se află deasupra nevoilor tuturor.

Astfel, aici este nevoie de o înţelegere generală: Îndeplinim unificarea, dar nu de dragul beneficiilor corporale. Astfel, asta se întâmplă ca rezultat al căutărilor noastre, a muncii noastre analizând starea.

Întrebare: Prin ce mă completează prietenul?

Răspuns: Unul fără altul, nu suntem în stare să înţelegem de ce avem nevoie pentru a primi Lumina care Reformează. Nu putem descoperii deficienţele reale dacă nu îl ajut eu pe el şi nu mă ajută el pe mine.

Întrebare: Cer pentru prieteni?

Răspuns: Încerc să mă rog pentru prieteni, îmi fac griji ca ei să primească revelaţia spirituală, înţelegerea şi să simtă ce este lumea spirituală. Atunci când toată lumea se sprijină reciproc, fiecare îşi arată dorinţa corectă.

Vrei ceva care ţi se pare ca spiritualitatea. Şi nu contează cât de corect îţi imaginezi asta. Lasă totul să fie artificial, până primim Lumina care Reformează. Şi totuşi, încearcă să te gândeşti la prieteni: „Îmi doresc ca ei să obţina asta înaintea mea.” Dacă iniţial îţi doreşti lucruri măreţe pentru prieteni, asta este deja spiritualitate.

Din lecţia 6 de la Congresul Arava 2/24/12, Lesson 6

Înscris în: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Cum ne putem corecta pe noi insine, pentru a avea o viata buna, linistita si sigura?

Altfel, vom ramane someri, cu o criza in relatiile familiale si in educatie si cu probleme in viata de zi cu zi. Am ajuns in punctul in care absenta intelegerii reciproce si ingrijorarea au devenit factorul determinant al destinului nostru.Toata umanitatea este ca o familie, insa aceasta familie este disfunctionala.

De aceea vorbim deaspre impacare, ce trebuie sa se intample cu ajutorul a unei a treia forte. Cand problemele apar intre soti, acestia cauta ajutorul unui  psiholog  profesionist (este la moda acum sa ai un psiholog personal), care treptat ii aduce mai aproape unul de celalat. El sau ea discuta cu fiecare dintre ei separat, discuta cu ambii impreuna, adreseaza intrebari, explica situatia si ii obliga sa interactioneze si sa se deschida unul catre celalat. Ii ajuta mai intai sa se inteleaga pe ei insisi, iar apoi sa isi inteleaga partenerul.

Apoi devine clar pentru fiecare dintre ei ca desi sunt opusi unul fata de celalalt, merita  ca fiecare sa faca concesii reciproce. Astfel, fiecare nu isi mai exprima nemultumire, iar celalalt iarta si  devine mai permisiv referitor la lucrurile pe care el sau ea nu le agreeaza, asa cum a fost spus „Iubirea acopera toate pacatele”.

Intelegem „pacatele” reciproce din moment ce toti suntem egoisti de la natura si nu luam pe nimeni altcineva in consideratie. Dar daca ne este clar ca nu exista nici o alta solutie, chiar daca este vorba  de viata familiala, industrie, sau ecologie, atunci din neajutorare vom accepta metoda ce ne va ajuta sa ne conectam reciproc. Aceasta metoda este pur psihologica: discutand impreuna pentru o mai buna cunoastere si intelegere  a caracterului celuilalt sau a particularitatilor unei intregi natiuni – sa discuti si sa nu fi rusinat, sa vorbesti deschis, ca un adult inteligent.

Da, suntem diferiti, dar trebuie sa ne unim deasupra diferentelor dintre noi, fara a suprima pe nimeni si fara  reprosuri ce genereaza situatii neplacute. Toti suntem asa, dar ne ridicam asupra acestor lucruri si spunem „Iubirea acopera toate pacatele.” Pacatele exista, dar treptat, din lipsa iubirii incetamsa le mai dam atentie!

Este modul in care o mama isi considera copilul cel mai minunat, cel mai frumos. Este incapabila de a vedea in el un lucru rau sau nedem, deoarece iubirea o orbeste si astfel vede numai lucruri bune in el. Si chiar daca exista rau in el, ea nu il observa. Dar invers, in copilul unui vecin poate vedea partea negativa si nu pe cea pozitiva deoarece nu simte iubire pentru el.

Dar imediat ce simte iubire pentru el, nuva fi capabila sa vada nimic rau in el, ci numai bine.

Vedem asta in viata. Daca ii spui unei mame despre defectele copilului pe care la manifesta in caracter sau comportament, nu va fi de acord cu acest lucru. Ori ii va gasi o justificare pentru el ori va nega totul, deoarece ea cu adevarat nu vede nimic rau il el. Aceasta este ceea ce numim noi „Iubirea acopera toate pacatele”.

De asemenea, treptat cate unul se indreapta catre garantia reciproca pe care trebuie sa o atingem toti.

Nu exista alta optiune si incepem sa ne analizam si sa ne studiem reciproc, de departe. Dar de la bun inceput, acest studiu trebuie sa aiba scopul de a construi conexiunea iubirii deasupra tuturor diferentelor.

Aceasta inseamna ca facem concesii anticipat, apoi obtinem o sansa sa ne unim si la un nivel al sentimentelor. Si cu cat venim mai aproape, lumea devine mai linistita si mai sigura. Nu ne este frica sa ne lasam copiii sa se joace afara singuri din moment ce orice persoana va avea grija de ei nu mai putin decat noi, iar noi la randul nostru vom simti la fel pentru ceilalti. Daca visam si ne imaginam o societate buna, atunci desigur trebuie sa fie o societate in care se observa legea garantiei reciproce.

Din episodul 5 al emisiuni O noua viata, Kab TV

Înscris în: Criza, globalizare, Educatie, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Dacă suntem garanţi unul pentru celălalt, suntem garanţi în tot, în bucurie şi în tristeţe. Asta pentru că garanţia reciprocă nu înseamnă doar semnarea unui document. Ne legăm noi înşine astfel încât toate stările ajung la noi ca la un singur întreg. Aşa lucrează şi giranţii la bănci: dacă o persoană nu plăteşte, atunci tu plăteşti, fără nicio împotrivire.

Iar pentru noi, este chiar mai mult: Trebuie să îţi iubeşti prietenul mai mult decât pe tine însuţi. De fapt, porunca de a-ţi iubi aproapele îţi cere să îl pui pe celălat în locul preţiosului tău eu. Aceasta este garanţia reciprocă: un angajament de la care îţi este imposibil să dai înapoi.

Lumina superioară ştie cum să aranjeze unitatea, dar noi trebuie să ne pavăm drumul. La început am devenit parteneri şi ne-am conectat unul cu celălalt. Dar toate aste sunt încă „noi”: mai mulţi şi nu unul singur. Şi până la urma dorinţa noastre se va contopi într-una singură, iar acest întreg complet va fi deasupra noastră, ca un copil mic de care toţi îşi fac griji.

Este scris: Ochiul Creatorului este asupra acelora cărora le este frică de El, asupra celora care speră la bunătatea Lui iubitoare. (Psalmul 33). Îl privim în mod constant pe acest bebeluş şi îl sprijinim cu toată inima noastră, sperând că va creşte, că este sănătos, fericit şi că se simte bine.

În acest fel îl privim pe bebeluşul nostru care este deasupra noastră şi ne aparţine tuturor. Noi toţi, în mintea şi inima noastră, suntem acolo, într-o singură dorinţă. Vrem să descoperim acolo înăuntru spiritul vieţii: Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012

Înscris în: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Astazi scriem istoria prin unitatea dintre noi. Totul se intampla pentru prima data. Pentru ca, pana acum, generatiile au coborat spiritual: de la revelarea Creatorului la Adam prin Avram, Moise, etc, pana la Rabash. Acest proces global este numit „coboraraea generatiilor”. Deci pentru pima data in istorie, ne gasim complet separati fara nici o pregatire. Si incepem ridicarea de la punctul zero.

Stadiul anterior ale dezvoltarii este complet. Coborarea de sus in jos, coborarea lumilor, Partzufim si Sefirot, spargerea sufletului Adam HaRishon-  totul a fost finalizat. Baal HaSzlam a spus ca noi vom incepe calatoria in sens invers incepand cu anul 1995.

Starea noastra nu are precedent in trecut. Nu exista analogii care sa ne arate cum sa actionam astazi. In generatiile anterioare, a existat un anumit grad de iluminare, a existat o perceptie si o conexiune cu spiritualitatea. Insa noi suntem complet separati.

Insa pe de alta parte, noi avem un imens suport de Sus pentru a incepe ridicarea.Intregul sistem ne ajuta si se bazeaza pe noi. De aceea parti ale sufletului comun, care nu au avut nici o conexiune cu spiritualitatea au inceput sa se apropie de aceasta idee in ultimii ani si au inceput sa inteleaga anumite lucruri. Asta pentru ca actiunile noastre corespund cu actiunile spirituale, si astfel trezsec Lumina.

Intrebare: Ce anume trebuie sa faca generatia noastra?

Raspuns: Sa inteleaga criza. Noi am inceput sa ne obisnuim cu aceasta in mod spiritual, punandu-ne intrebari referitoare la sensul vietii. Insa intreaga lume experimenteaza acest lucru in mod material. Persoana nu este multumita cu viata sa, si acest lucru este o intrebare referitoare la sensul vietii, insa la un alt nivel.

Noi toti incepem cu acest lucru pe masura ce vedem ca nu exista nici un raspuns la criza nici in plan corporal si nici spiritual. In acest fel, intreaga umanitate- divizata in cei care se indreapta spre Creator (Israel- Yashar Kel) si natiunile lumii- trebuie sa inteleaga acest lucru.

Traim timpuri speciale, si nu intelegem ca, Creatorul ne hraneste la propriu „cu lingurita”. Noi nu il putem revela acum pe El  pentru ca acest lucru ar distruge intreaga munca, ar fi impotriva Naturii, si va perturba legea echilibrului si similaritatii proprietatilor. El se va revela pe Sine atunci cand vom ridica MAN, cererea pentru corectare.
Din Congresul de la Arava 25/02/2012, Lectia #6

Înscris în: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Astăzi scriem istoria cu unitatea noastră. Totul se întâmplă pentru prima dată. Deoarece până în prezent, generaţiile au fost in coborare spirituala: de la revelarea Creatorului catre Adam, prin Avraam, Moise, etc, până la Rabash. Acest proces general este numit “coborârea generaţiilor.” Deci, pentru prima dată în istorie, ne găsim complet separati, fără nicio pregătire. Incepem ascensiunea de la punctul zero.

Etapa anterioară de dezvoltare este finalizata. Coborarea de sus în jos, coborârea lumilor, Partzufim şi Sefirot, spargerea sufletului lui Adam HaRishon-totul a fost finalizat. Baal HaSulam a spus că vom începe călătoria inversă începând cu 1995.

Starea noastra nu are exemple din trecut. Nu există analogii pentru a ne arăta calea de a acţiona astăzi. În toate generaţiile trecute, a existat un anumit grad de iluminare;  a existat percepţia şi o legătură cu spiritualitatea. Dar noi suntem complet separati.

Dar, pe de altă parte, avem un sprijin enorm de Sus pentru a începe ascensiunea noastră. Întregul sistem ne ajută şi se bazeaza pe noi. Acesta este motivul pentru care părţi din sufletele sparte, care nu au nici o legătură cu spiritualul, au început să vină mai aproape de această idee de-a lungul ultimilor ani şi au început sa înţeleaga unele lucruri. Acest lucru se datorează faptului că facem acţiunile noastre să corespundă acţiunilor spirituale şi trezim astfel Lumina.

Întrebare: Ce trebuie sa faca generaţia noastră?

Răspuns: Sa inţeleaga criza. Am devenit constienti de ea într-un mod spiritual, intreband despre sensul vieţii. Dar intreaga lume o experimenteaza într-un mod material: O persoană nu este fericita cu viata sa, iar acest lucru este de asemenea un fel de întrebare despre sensul său, dar la un alt nivel.

Noi toti începem cu acest lucru, ca si cum vedem că nu există nici un răspuns la criza nici in planul corporal, nici in planul spiritual. În acest fel, întreaga umanitate, împărţită în cei îndreptati direct catre Creator (Israel – Yashar Kel), precum şi in naţiunile lumii, trebuie să se realizeze pe ei insisi.

Trăim într-un timp foarte special şi nu înţelegem că Creatorul literalmente “ne hraneste cu lingura “. El nu se poate dezvălui imediat, deoarece acest lucru ar distruge întreaga lucrare, acest lucru ar fi împotriva Naturii şi ar perturba legea echilibrului şi similitudinii de calitati. El se va revela pe Sine atunci când vom ridica MAN, o chemare pentru corecţie.

Din Convenţia de la Arava, Lectia # 6, 25/02/12

Înscris în: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Intrebare: Daca o persoana se descurajeaza in acest proces, asta inseamna ca nu a investit indeajuns efort in dragostea pentru prieteni?

Raspuns: Daca o persoana este descurajata de avansarea ei spirituala, atunci aceasta se intampla de obicei din impotrivirea mandriei, din faptul ca persoana se pozitioneaza deasupra celorlalti. Iar asta este o boala generala care se gaseste in fiecare dintre noi. Mandria este fundatia dorintei de a primi, care vine la noi direct de la Creator. Creatorul este unic, de aceea si noi ne simtim ca fiind unici.

Si sunt intr-adevar unic deoarece sunt o piesa a puzzle-ului general, piesa care nu se gaseste in nimeni altcineva. De aceea, in mod legitim eu simt ca sunt special. Intrebarea este doar cum imi voi folosi unicitatea? Voi incerca sa ii completez pe ceilalti intr-un mod care este posibil?

Puzzle-ul spiritual nu este la fel ca cel corporal in care fiecare piesa este in contact doar cu cele cateva piese din vecinatatea ei, si distantata de toate celelalte. In puzzle-ul spiritual sunt conectat cu oricine. Asta e uimitor! Imagineaza-ti ca exista 600.000 de piese ale puzzle-ului, iar eu sunt conectat cu fiecare dintre ele. De asemenea, fiecare din ele este conectata cu toate celelalte piese. Aceasta nu este o simpla conexiune, iar la fiecare nivel, toate coroanele ( Keterim) noastre sunt conectate la toate celelalte, la toate nivelele Bina, ele sunt conectate unele cu celelalte si tot asa..

De aceea intre noi exista o conexiune stransa de daruire, pe care noi trebuie inca sa o descoperim. La sfarsitul corectiei, multumita senzatiei si intelegerii acestei conexiuni complicate, va deveni revelata cu o intensitate de „620” de ori mai mare: in locul a Nefesh de Nefesh, NRNHY de NRNHY.

Imagineaza-ti ca ar fi existat doar acest simplu sistem de 600.000 de piese, care era conectat intr-un sir, unul dupa celalalt, precum o turma de oi. Iar brusc se conecteaza in toate tipurile de legaturi, completandu-se si umplandu-se unele pe celelalte in toate situatiile si atributele.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 2/03/2012, Shamati Nr.35

Înscris în: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Întrebare: Atunci când ești încorporat în acțiunea colectivă, te simți câteodată unit cu prieteni chiar în gândurile tale, dar în ultimul moment simți că ceva lipsește, un efort într-un efort, ultima picătură. Cum putem obține această ultimă picătură astfel încât să ajungem la plângerea generală, astfel încât să fim în stare să ne deschidem inimile odată pentru totdeauna?

Răspuns: Ultima picătură este exact punctul nașterii, punctul ieșiri din Egipt și este lucrul cel mai dificil. Omul este gata să meargă aproape până la final, iar apoi vede un zid în față, ceva pe care nu îl poate depăși și deodată găsește nenumărate scuze.  Înclinația sa rea îi spune: ”Trebuie să ai grijă încă de asta, de aia, nu ai studiat încă tot TES, nu știi încă toate articolele din Shamati, mai ai încă multe de făcut” și așa mai departe.

Același lucru se întâmplă și în relația cu prietenii, adică exact atunci când ajungi la punctul în care acum poți ieși din egoul tău și te poți conecta, să realizezi punctul de sudură între tine și prieteni, nu o poți face. A crea un punct de sudură înseamnă că acest punct de lipitură va cădea pe conexiunea dintre tine și prieteni și vă va lipi împreună într-o singură adeziune. Nu poți face asta. În ultimul moment bați în retragere.

Aici numai un ajutor general poate ajuta. De aceea, rugăciunea unui individ nu ajută. O rugăciune trebuie să fie rugăciunea celor mulți, atunci când te rogi pentru prieteni și nu pentru tine și când întregul grup sau mai multe grupuri se roagă împreună. Dar tu ne vorbești de un efort individual. Poți să îmi vorbești despre un efort individual pentru încă o mie de ani, nimic nu ți se va întâmpla. Direcția este familiară dar este greșită pentru că tu nu îți faci griji în legătură cu conexiunea cu prietenii.

Din Lecția nr 4 de la Congresul ARAVA Arvut, 2/24/12

Înscris în: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu.→