Category Archives: Garantia reciproca

O alianţă şi garanţia mutuală

Întrebare: Care este diferenţa dintre o alianţă (Brit) şi garanţia mutuală (Arvut)?

Răspuns: Alianţa este o conexiune preliminară, înainte de garanţia mutuală, când noi doar suntem de acord să fim în legătură unul cu celălalt.

Garanţia reciprocă este o stare în care intrăm în dorinţele celuilalt, muncind împreună deasupra: eu muncesc asupra dorinţelor tale, tu la ale mele şi ne oferim, reciproc, o susţinere completă. Eu devin garantul tău, te iau sub aripa mea, nu mă gândesc la mine, ci la modul de a-ţi oferi toate resursele mele, iar tu vezi ceea ce eu doresc şi te vei gândi cum să-mi oferi resursele tale.

Această susţinere reciprocă, atunci când ne împlinim reciproc dorinţele este numită garanţie reciprocă. Dar, la început, ea se caracterizează prin stabilirea unei alianţe, este semnat mai întâi un acord, va fi realizat după aceea. În principiu, şi una şi cealaltă funcţionează împreună.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 23.10.2013

A garanta viaţa unui prieten

 Întrebare: Care este responsabilitatea pe care ar trebui să o luăm pentru celălalt?

Răspuns: Există dificultăţi în viaţă, atunci când o persoană se trezeşte fără bani şi fără prieteni şi nu are cui să se adreseze. Imaginaţi-vă că sunteţi neputincioşi şi total dependenţi de alţii, precum minerii sub pământ. Dacă cineva nu are grijă de voi de sus, sunteţi pierduţi.

Asta trebuie să simţim: dependenţa disperată de prieteni. Fără ei, nu vom supravieţui, nici nu vom atinge obiectivul, nici nu vom fi capabili să ne susţinem. Totul se reduce la o teamă corporală, bestială, care obligă o persoană să preţuiască Arvut (garanţia reciprocă).

Un nou sistem se dezvăluie în noi, în care depindem în totalitate de celălalt. Deci, ce garantăm noi? Noi garantăm oxigen şi tot ceea ce susţine viaţa. Acest sentiment depinde de modul în care lumea întreagă încearcă să ajungă să-l cunoască. Apoi, atunci când urcăm treptele spirituale, vom simţi această dependenţă până la oase şi în fiecare respiraţie pe care o luăm, precum scafandrii care au o butelie de oxigen la gură şi respiră printr-un tub care-i uneşte.

Aceasta este garanţia mutuală (Arvut). La urma urmei, noi suntem “legaţi” în sufletul colectiv, fără ca noi să o vedem încă. Dar, puţin câte puţin, Creatorul dezvăluie adevărata stare pentru noi: El elimină ascunderea.

Din discuţie de sâmbătă seara, “Arvut”

Deschide calea pentru Lumină

Noi ne conectăm pentru a fi garanţi pentru celălalt, dar spune-mi: Câţi bani aveţi în contul bancar pentru ca să vă doriţi să fiţi garantul meu? Ştiţi câte datorii am, care sunt probleme mele ? Nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu mine mâine şi va trebui să acoperiţi asta. Câte milioane aveţi pentru a-mi da tot ceea ce-mi lipseşte ?

Nu sunteţi garant decât dacă construiţi o relaţie cu mine, când vă faceţi griji ca nimic să nu-mi lipsească, când vă deschideţi pentru mine, dar nu fizic. Fizic, niciunul dintre noi nu este capabil să facă ceva. Chiar dacă toate băncile americane vă susţin, nu veţi fi, încă, în măsură să fiţi garantul meu, în nimic. Deci, cum ne putem angaja pentru a fi garanţi unul pentru celălalt ?

Nu există garanţie în nimic, doar pentru a deschide calea pentru Lumină. Voi neutralizaţi ego-ul şi Lumina intră şi modifică atitudinea mea faţă de viaţă. Nu trebuie să-mi arătaţi că aveţi cunoştinţe sau abilitate, o acoperire corporală pentru probleme mele sau lipsuri. Aveţi nevoie doar de a deschide uşa pentru Lumină şi mă opresc brusc să-mi mai fac griji pentru mine.

Tot ceea ce vi se cere este numai să vă comportaţi faţă de mine deasupra ego-ului vostru şi restul va face Lumina. Creatorul va termina această muncă pentru mine dar voi trebuie să o începeţi. Dacă purtaţi un sac greu în spate şi sacul este pe punctul de a cădea de pe umerii voştri, atunci veţi obţine ajutor pentru a-l duce. Totuşi, dacă sacul nu este greu şi nu cade şi voi vă plângeţi că este dificil să-l duceţi, atunci nu vă aşteptaţi la ajutor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.10.2013, Shamati 38 “Frica de Dumezeu este comoara lui”

Nu vor exista obstacole de-a lungul drumului nostru

Rabash, “Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten – 2″: După ce s-a reunit cu un grup de oameni care doresc să atingă nivelul dragostei pentru Creator și dorește să preia de la ei puterea de a lucra în dăruire, să fie mișcat de cuvintele lor privind necesitatea obținerii dragostei Creatorului, el trebuie să-l considere pe fiecare prieten din grup, ca fiind mai mare decât el însuși. A fost scris în carte, Matan Torah (Dăruirea Torei, p 143), că nimeni nu este impresionat de societate și nici nu își însușește aprecierea pe care aceasta o acordă unui lucru, decât atunci când consideră societatea ca fiind mai mare (mai importantă) decât el însuși. Din acest motiv, fiecare om trebuie să simtă ca este cel mai mic dintre toți, căci acela mare nu poate primi de la unul mai mic decât el și, cu atât mai mult, nu poate fi impresionat de cuvintele lui. De fapt, doar cel mai mic este impresionat în urma aprecierii celui mare.

Aceasta este legea majoră, ea conduce la deschiderea lumii spirituale. Dacă urmăm toate instrucțiunile pe care ni le dă Rabash, nu vom întâmpina obstacole în calea noastră. Trebuie să fim pregătiți să urmăm acești pași, lumea are nevoie de asta. Creatorul nu ne-a dat doar șansa de a întemeia singuri un grup spiritual și de a-I aduce mulțumire, ci ne-a dat și o misiune mult mai importantă.

El ne-a făcut să înțelegem că singurul mod de a-I aduce mulțumire este acela de a corecta lumea Sa. De aceea, El a adus această lume în pragul colapsului, pentru ca noi să o putem pregăti în vederea revelației Creatorului, aducându-I astfel mulțumire.

Așa încât, atunci când lucrăm pentru a devenit tot mai uniți, trebuie să ne amintim că va trebui la un moment dat, să atragem în grup întreaga lume și astfel să aducem completa revelație a Creatorului în fața ființelor create. Așa cum spune Baal HaSulam, acestea sunt ”zilele lui Mesia”, sfârșitul corecției.

Prin urmare, trebuie să respectăm legile conexiunii, anulării de sine și ale cedării sinelui, într-un mod extrem de serios, pentru a realiza garanția reciprocă și a ne întări unul pe celălalt, în scopul atingerii spiritului vieții și al încrederii și să sperăm din inimă că fiecare om este impresionat de ceilalți. Pentru a face asta, fiecare om trebuie să-i vadă pe ceilalți mai mari și, fiind impresionat de aceștia, să capete puterea de a lucra pentru conectare și unitate.

Trebuie să cerem putere de sus, acea mică forță spirituală pe care o vom întoarce către lumea cea mare, pentru a ne conecta și să facem un legământ între noi, o garanție reciprocă, un ajutor reciproc, pentru a ne influența, a fi incorporați mutual, unul în celălalt, până când vom atinge, în sfârșit, puterea colectivă. Vom vedea că, atunci când avem puterea spirituală colectivă, chiar și pe cea mai slabă, lumea va fi practic împrăștiată în fața noastră; va fi gata să primească de la noi, căci Lumina va curge prin noi către întreaga lume. Vom reuși oriunde vom merge.

Din pregătier pentru  Lecţia zilnică de Cabala 5/26/13

Trăiesc într-o lume care trăieşte în mine

Baal HaSulam, Arvut (Garanţia mutuală), articolul 25: …referitor la motivul pentru care Tora nu a fost dată părinţilor noştri, deoarece porunca de „A iubi aproapele ca pe tine însuţi”, care este axa în jurul căreia gravitează întreaga Tora, şi aceasta, în ciuda tuturor poruncilor care o înconjoară pentru a o clarifica şi interpreta, nu poate fi observată de către un individ, ci numai prin acordul unei naţiuni întregi.

Şi de aceea, a fost nevoie să aşteptăm ieşirea din Egipt, pentru a deveni demni de a o observa şi apoi, fiecare dintre membrii naţiunii a fost întrebat dacă acceptă să ia asupra lui această poruncă. Şi doar când toţi vor accepta, Tora le va fi dată. Nu pot ajunge la ceva într-un grup de zece, dacă ceilalţi prieteni nu mă susţin şi nu cooperează cu mine. De fapt, trebuie să fim precum „un singur om cu o singură inimă”. Eforturile mele personale vor fi ineficace dacă ceilalţi nu participă la eforturi.

Poate părea un mare obstacol, dar de fapt, nu este un obstacol. Dacă nu pot să mă integrez într-un cadru numit „grup de zece corectat”, asta înseamnă că nu am atins, încă, corecţia mea personală şi nu am devenit cel care dăruieşte, care aderă la Creator, cel puţin într-o anumită măsură.

Percepţia realităţii spirituale funcţionează deja, aici. Nu ar trebui să văd nimic la exterior ca un factor extern. Modelul de zece este în mine, ca o replică a lumii mele interioare, ce este destinată numai a-mi permite să lucrez cu atributele care par a fi în exterior, în prieteni. Aceasta mă ajută să mă apropii de corecţie de o manieră mai practică. Creatorul nu este revelat creaturii în mod individual, ci numai în grupul de zece. Aceasta corespunde structurii naţiunii şi lumii întregi. Prin urmare, trebuie să lucrez asupra întregii dimensiuni a realităţii.

Deoarece toate acestea sunt eu. Eu văd atributele mele interne în exterior, precum o radiografie, în natura mineral, vegetal şi animal şi în om. Ca şi cum totul se transmite de la mine în exterior. Deci, trebuie să văd cum toţi ceilalţi avansează spre corecţie şi în ce punct trebuie să ajut pentru a avansa fiecare parte care este exterioară mie. Într-un loc prezint educaţia integrală şi în altul, prezint materialul introductiv de educaţie integrală.

Cu toate acestea, într-un mod sau altul, totul vine de la mine, de la aceeaşi sursă, spre o singură direcţie, spre o educaţie integrală reală, şi dincolo de cercurile interne, ceea ce înseamnă dorinţele care sunt mai aproape de punctul meu din inimă. Aici, pot participa la înţelepciunea Cabala şi pot munci în grupul de zece, ceea ce înseamnă într-un mediu mai aproape de scânteia spirituală în punctul meu din inimă.

Astfel trebuie să văd imaginea de ansamblu. Graţie acestei percepţii, înţeleg că, dacă limitez percepţia mea şi nu mă îngrijorez de lumea întreagă, aceasta nu va duce la nimic. Totuşi, o persoană avansează pe această cale prin Lumina care Reformează, care o ajută treptat să perceapă lucrurile în mod corect. Deci, trebuie să facem ceea ce suntem obligaţi să facem, şi, în cele din urmă, ne vom schimba. Lumina va veni să ne ilumineze şi atunci, o să văd şi o să înţeleg că abordarea şi percepţia mea vor deveni integrale.

Lumina îmi va permite să văd şi să înţeleg ce este dăruirea, o voi accepta şi continua.

 

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.05.2013, Garanţia mutuală

Bine aţi venit la croaziera eternă

Baal HaSulam spune în articolul „Arvut (Garanţia mutuală)”: în cazul în care societatea se îngrijeşte de fiecare dintre membrii săi, poate neutraliza dorinţa egoistă a unei persoane.

Să presupunem că am face o croazieră de plăcere unde „totul este inclus”, mă simt fără griji deoarece serviciul include tot ceea ce-mi doresc. Mă instalez în cabină şi mă pregătesc să petrec două săptămâni de plăcere maximă. Cu toate acestea, de îndată ce am plecat, mi se spune că aceasta va fi o croazieră eternă. Deci, sunt aici şi totul este pregătit pentru mine: mic dejun, prânz şi cină sunt servite la timp, cabina este aranjată, există o bibliotecă, cinema, internet, piscină şi aşa mai departe. Totul este în serviciul meu.

Mai mult, toată lumea mă tratează bine şi este foarte atentă şi nu există nicio grijă. Oamenii din jurul meu sunt pregătiţi să mă ajute în orice moment şi în orice mod. Acestea sunt principiile societăţii de pe acest vas şi se aplică fără nicio excepţie. Deci, cum reacţionează natura la asta â? Este posibil ca ego-ul să explodeze în aceste condiţii â? Oamenii din jurul meu mă învaţă să mă anulez prin atitudinea lor faţă de mine şi eu nu caut mai multe mijloace pentru a mă umple şi a mă satisface.

De exemplu, nu mă plimb în baruri şi restaurante în căutarea deliciilor pe care nu le-am gustat încă, ci mă simt mulţumit cu hrană simplă şi sănătoasă. Obiectele de lux nu mă excită la fel ca înainte. Aici, un bufet cu desert este deschis toată ziua şi umple rapid cererile mele. După căteva zile, voi limita, deja, „consumul zilnic” şi, după o săptămână, sunt mulţumit cu o ceaşcă de cafea şi un biscuit. Atmosfera este plină cu Luminile Înconjurătoare care sunt constant pregătite să restrângă şi calmeze ego-ul meu.

Aici, lucrul principal este exemplul pe care-l iau de la alţii şi atitudinea care mă invaţă. Sunt în compania oamenilor care sunt mulţumiţi cu puţin. Acesta este ceea ce este acceptat printre ei, şi asta este tot. Nu este nevoie de mai mult. Ei preferă să profite de relaţii bune pe care le iau, acum, în porţii, în loc de hrană. Dacă sunt trist şi iau o parte din „dragostea noastră” sunt imediat umplut cu iubire.

Aceasta se datorează faptului că sunt în reţeaua relaţiilor sociale, umane al cărei mesaj este clar, că nu-mi va lipsi nimic, niciodată. Sentimentul în sine este destul şi nimic altceva. Iniţial, prin natura noastră, depindem de mediu şi nu există vreun compromis aici. Deci, dacă grupul degajă atitudinea corectă faţă de mine, impregnată de linişte, pace şi bunăvoinţă, atunci, o jumătate de zi mai târziu, gândesc şi eu că totul este exact cum ar trebui. Cu toate acestea, dacă mă găsesc în unele găşti, voi absorbi principiile lor.

Există o tendinţă naturală într-o persoană de a se adapta mediului. Nu există, pur şi simplu, mijloacele de a lupta contra acestei tendinţe. Deci, după câteva ore, mă încorporez în atmosfera generală de garanţie mutuală şi încetez să-mi fac griji în legătură cu mine. Oamenii din jurul meu sunt reţeaua mea de relaţii şi sunt cei mai apropiaţi de mine. Nu pot rezista opiniei lor deoarece fac parte din reţeaua generală.

Deci, când este rîndul meu să revelez Creatorul, rădăcina sufletului meu, sunt condus la un nou tip de conexiune, la grup. Aceeaşi lege funcţionează aici: grupul îmi spune că nu trebuie să mă tem, să încetez a-mi face griji. Dar, în afară de asta, el trebuie să transmită mesajul că trebuie să comunic cu prietenii şi să ader la Creator. Asta deoarece auto-anularea nu este suficientă, trebuie să am, de asemenea, direcţia corectă şi voi primi acest mesaj.

Voinţa mea nu este îndepărtată în grup, deoarece acest lucru mă va elimina. În spiritualitate, părerile celorlalţi nu sunt transmise în mod automat. Ete vorba de un alt vas, pe care trebuie să-l aleg singur. Creatorul mă va duce la scară, dar fiecare etapă necesită un mare efort şi construirea de-a lungul drumului.

Cu toate acestea, voi deveni mai puternic ? Voi îndeplini liberul arbitru ? Fără voinţă, nu voi dezvolta, niciodată, umanul în mine.

O „fiinţă umană” (Adam) este doar acela care exercită o presiune asupra lui, pentru a intra în grup şi a fii încorporat în prieteni. Deci, primesc automat, tot restul de la ei, deoarece nu am niciun control.

Pe scurt, alegem un singur lucru: mediul. Prima şi principala condiţie este garanţia reciprocă. Dacă suntem conectaţi la garanţia reciprocă şi dacă oferim lumii tot ceea ce are nevoie pentru auto-anulare, atunci nu avem nevoie de altceva pentru a începe. A doua condiţie este de a se asigura că toată lumea are încurajare şi stimulente astfel încât să-i ţină pe prieteni. Aceasta asigură o soartă bună unei persoane.

 

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 30.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, „Garanţia reciprocă”

Nu fiţi un prizonier al somnului

După puternicul Congres al bărbaţilor, simţim o mare greutate. Cred că ar trebui să fie contrar, deoarece am urcat la un nou nivel, am primit noi dorinţe şi putem acum să ieşim şi să combatem lumea îngustă, în care am revenit. Trebuie să luptăm împotriva dezorientărilor şi împietririi inimii pe care le simţim, fără a diminua sentimentul nostru de uimire şi entuziasm.

Dacă nu vom lăsa lucrurile aşezate, atunci toate încuietorile vor fi deschise şi porţile se vor deschide. Dacă te simţi greu şi indiferent, este un semn că munceşti cu egoismul iniţial. Este modul în care funcţionează în forma sa pură, ca o dorinţă întunecată, căreia nu-i pasă de nimic. Acum, ai primit alte 10 kg sau zece grame de dorinţă, nu contează cât, şi ai căzut sub această greutate.

Nu trebuie să refuzi să primeşti noua dorinţă, deoarece este o lipsă de respect pentru şansa de a avansa, cadoul care ţi-a fost dat de Sus. Dar, trebuie să ceri două lucruri: În grup, trebuie să ceri ajutor, împuternicire, garanţie reciprocă şi responsabilitate reciprocă, iar Creatorului, trebuie să-I ceri corecţie, trezire, emoţie şi Lumină.

Trebuie să ceri. Nu este nimic altceva de făcut! Dacă te opreşti, atunci vei cădea imediat într-o stare de inconştienţă. Deci trebuie, constant, să ceri şi să te rogi în interior, concentrându-te asupra grupului şi Creatorului, păstrând această rugăciune. Altfel, vei cădea într-un somn profund.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 28.04.2013, Talmud Esser Sefirot

Omul ar trebui să vândă, mereu, grinzile din casa lui

„Un om ar trebui să vândă, mereu, grinzi din casa lui şi să poarte pantofi în picioarele lui.” (Shabbat , 129).

 Întrebare: Ce înseamnă, în sens spiritual, „să vândă grinzi din casa lui” ?

 

Răspuns: „Grinzile din casa lui” sunt toate gândurile, dorinţele şi întreaga mea concepţie despre viaţă, care mă obligă să-mi fac griji în privinţa mea, în loc să mă unesc cu prietenii. În scopul de a construi o imagine de ansamblu, un sistem, trebuie să vând această „casă”, atât de dragă mie.

Dar, acest lucru nu este suficient. Trebuie să cumpăr pantofi pentru a-i pune în picioare, ceea ce înseamnă că am nevoie de o forţă defensivă care mă menţine în domeniul său. Nu este suficient de a anula, pur şi simplu, opinia mea, nici de a coborî capul înaintea grupului, ceea ce se numeşte „a vinde grizi din casa lui.” Am nevoie să primesc puterile care îmi permit să rămân lipit de prieteni, mai presus de toate gândurile care sunt evocate în mine.

Aceasta înseamnă că nu este suficient să mă anulez, dar am nevoie de o forţă suplimentară care mă leagă de grup. Aceasta se numeşte „un legământ” sau „pantofii în picioarele sale” (raglan), pentru „a nu fi un spion” (meragel, care are aceeaşi rădăcină ca şi pantofi, în ebraică), în beneficiul ego-ului meu.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.04.2013, Scrierile lui Rabash

 

O plasă de siguranţă sau o poliţă de asigurare

Omul trebuie să îşi creeze o „plasă de siguranţă” în jurul său, pentru a nu se „sparge” atunci când încărcătura devine grea, când sensibilitatea i se ascute şi i se arată răul din el. Avansarea este măsurată prin cât de repede se trezeşte omul şi simte bucuria că a primit o „îngreunare a inimii”, aşa cum spune Baal HaSulam: „Sunt fericit cu revelaţia celor rele”

Omul începe să muncească cu relele, cu toate întreruperile: lipsa dorinţei, gânduri despre cât de grea şi nefolositoare este munca; este critic cu prietenii şi cu învăţătorul şi se plânge de viaţa lui. Lumea din jurul lui poate fi în ruină şi oamenii se pot simţii deprimaţi, dar când se uită la ei, lui i se pare că au succes. I se arată o imagine distorsionată, iar oamenii de pe stradă par plini de vitalitate şi de înţelepciune.

Toate astea sunt o minciună, un teatru, iar omul are cu siguranţă nevoie de o „plasă de siguranţă” care să îl facă să se simtă în siguranţă şi să îl întărească pentru a putea merge mai departe. Sunt două condiţii pentru asta: Prima condiţie este grupul care îndreaptă omul către Creator. A doua condiţie este ca omul să se întoarcă imediat  către Creator pentru a primi forţa dăruirii care îi permite să fie deasupra forţei de primire pe care Creatorul o va evoca în el data viitoare. Aşa avansează omul.

De aceea, Rabash a spus că Lumina îi ajută numai „pe aceia care vor să părăsească dominaţia răului”, adică aceia care depun efort ei singuri. Nu pot spera că Lumina va corecta totul numai Ea şi nimic nu depinde de mine, că nu are nici un rost să fac paşi în direcţia prietenilor. Lumina nu mă va influenţa dacă nu fac eu mai întâi tot ce îmi stă în putere.

Sunt capabil numai de cel mai simplu lucru: să am grijă de prieteni, să mă conectez cu ei, să îi îmbrăţişez şi să fac ceva pentru ei, chiar şi cu o intenţie greşită. În răspuns la aceste false intenţii şi aceste minciuni, Creatorul îmi dăruie îngreunarea inimii: încep să simt o teribilă greutate şi o împotrivire să fac asta; nu mai văd nici un rost să o fac. Asta înseamnă că Creatorul îmi arată răul din mine şi se pare că devine mai rău de fiecare dată şi că mă îndepărtează din ce în ce mai mult de scop.

Iar adevărul este că face sens faptul că în tot ceea ce depune efort omul acesta avansează într-o oarecare măsură, dar nu se mai întoarce înapoi.(Din articolul lui Rabash „Ce este înainte ca Ministerul Egiptean să cadă, protestelelor lor nu li s-a răspuns în muncă”). Aşa mi se par lucrurile acum, deoarece acuz şi judec tot conform corupţiei mele.

Iar scuza este că nu dă înapoi, ci avansează către adevăr, adică nu mă apropii de un scop fals, aşa cum văd în dorinţa mea egoistă, ci către adevăr, iar apoi văd în ce măsură răul poate opera în ei. În măsura în care este revelat răul în om, acesta se poate întoarce la locul potrivit cu ajutorul grupului pentru a se întoarce către Creator.

Fără un grup, omul nu are nicio şansă să îşi amintească că trebuie să se întoarcă către Creator. Va uita acest lucru şi va pierde şansa care i s-a dat de Sus. Nu va fi în stare să folosească trezirea care i-a fost dată şi pur şi simplu va cădea şi se va scufunda în răul din el. Deci, avem nevoie de un mediu care ridică omul la o stare bună şi care îi arată în ce direcţie ar trebui să acţioneze pentru a ieşi din cădere.

Grupul operează la fel ca o mamă care îşi sprijină copilul care învaţă să meargă şi care trebuie doar să facă un pas înainte, astfel face un pas după altul până când descoperă tot răul din el, iar apoi Creatorul îl ajută. Atunci vedem că Creatorul aude rugăciunea omului tot timpul şi că El a fost cel care pus omul să treacă atât prin stări bune cât şi rele.

şi astfel trebuie să fim foarte puternici şi să nu evadăm ci să credem că El aude fiecare rugăciune. Omul trebuie să încerce în fiecare situaţie să se ţină către Creator şi să fie sigur că are sprijinul necesar. Curajul nu constă în a lupta cu lenea mea, cu sentimentele rele, disperarea, oboseala sau neajutorarea; toate eforturile mele trebuie să fie îndreptate în aranjarea sprijinului corect pentru mine, ceea ce înseamnă să fiu pregătit.

Astfel, omul „se securizează singur” şi se pune dinainte într-o poziţie în care nu depinde de el. Este ca şi cum am cumpăra o poliţă de asigurare. Nu ştiu ce se va întâmpla peste o clipă şi vreau să fiu sigur că în momentul în care voi slăbi şi nu voi mai putea să mă controlez, atunci altcineva care este mai puternic va avea grijă de mine. Mă va ajuta fără nicio îndoială şi va face tot ce trebuie de dragul meu.

Îmi fac dinainte o astfel de poliţă de asigurare : prin studiu, angajamentele mele faţă de grup şi participarea mea la îndatoriri. Organizez totul astfel încât atunci când cad, să nu mă detaşez complet şi să nu mă pierd. Aceasta este singura cale prin care putem avansa.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/13

 

Fidelitatea este lucrul cel mai important

Întrebare: Cum este posibil să rămâi fidel lucrului cel mai important şi să nu uiţi conexiunea în toate situaţiile posibile?

Răspuns: Avem nevoie să ne amintim constant acest lucru. Este ceea ce numim Arvut, garanţia reciprocă.

Noi trebuie să realizăm o reţea care nu ne permite, chiar şi pentru o clipă, să uităm conexiunea: citeşte câteva părţi din lecţie sau din articole de câteva ori pe zi, vorbeşte, gândeşte, ascultă cântecele noastre şi studiază, ceea ce înseamnă a face tot posibilul pentru a trăi în ea. Şi, în paralel cu activitatea cotidiană, munca şi familia, în noi trebuie mereu să avem nostalgia conexiunii.

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 5