Category Archives: Garantia reciproca

Unitate şi un pic de aroganţă

Întrebare: În seara aceasta, organizăm o lecţie specială pentru a simboliza sfârşitul Paştelui, îndepărtarea de ego.  Cum putem aborda această problemă, cu o cerere maximă, pentru a traversa Machsom?

Răspuns: Asta vine dintr-o dată. Nimeni nu ştie exact când, nimeni nu poate precize nimic. Dar Baal HaSulam scrie că perioada Paştelui este un moment  foarte important, în această lume, este un moment special referitor la Luminile Inconjurătoare.

Într-adevăr, ieşirea poate avea loc în orice moment, nu contează în ce zi, dar, în acelaşi timp, avem nevoie de a face tot ce este posibil în conformitate cu comunicarea dintre ramura fizică şi rădăcina spirituală. Avem o şansă şi pentru asta este necesar un mare efort de cooperare, chiar şi un pic de nerv (curaj).

–       Noi o merităm!

–       De ce ?

–       Pentru că!

Acest lucru este obligatoriu! Referitor la asta, este spus: „Fiii mei m-au învins”. Chiar dacă ştiu că

nu merit, în ciuda a toate, eu cer, exercit o presiune şi această îndrazneală este utilă, deoarece arată că eu merg dincolo de limitele ego-ului meu, cred că depind de Creator şi special pentru El cer ceea ce vreau. Rezultă nu doar o izbucnire emoţională, ci un strigăt deliberat, un asalt necesar în direcţia Lui: „Fă-o!” În acest mod se trezesc în mine noile Kelim, deficienţe suplimentare.

Întrebare: Ce trebuie făcut pentru a construi această cerere pe parcursul întregii zile?

Răspuns: Este necesar să se concentreze asupra opoziţiei formate în momentul plecării din „Egipt”, pe conexiune şi ridicarea deasupra ego-ului individual şi colectiv. În general, noi avem nevoie de o cerere cu mai multă îndrăzneală. Lucrul principal este unitatea. Şi să nu fim distraşi de nimic altceva.

Întrebare: Cum să fie îndrăzneală în această cerere şi, în acelaşi timp, să ceri în numele tuturor, împreună cu toată lumea ?

Răspuns: Este scris că vom părăsi Egiptul în întunericul nopţii. Asta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm să fie întuneric afară şi să stingem luminile în casă. Nu, este întunericul ego-ului, pe care-l simţim în interior atunci când nimic nu ne poate slava şi nu există nicio posibilitate de evadare.

Avem nevoie să alergăm spre centrul grupului, spre iubirea de prieteni, spre iubirea pentru celălalt. Este necesar să ne concentrăm pe această problemă; avem nevoie ca numai ea să fie importantă. Lumina dezvăluie Kelim şi le corectează. Totul vine de aici, cu excepţia cererii de ajutor.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 31.03.2013, Scrierile lui Rabash

 

Aderaţi mai puternic la Creator

Întrebare: Se spune că cel ce se alătură Superiorului nu conoaşte eşecul, că este deasupra tuturor problemelor. Cum putem să creştem dorinţa de alipire la Creator, pentru a depăşi toate adversităţile şi a ne ridica deasupra a tot ceea ce simţim de la Creator?

Răspuns: am discutat deja că nimeni nu poate face nimic de unul singur. Aceste probleme pe care Creatorul ni le dă, par personale. Nimeni nu are probleme personale datorită Kli (vas) care s-a spart în lumea Nikudim.

Cu alte cuvinte, sufletul Adam care a fost în lumea Atzilut, era comun şi toate problemele sunt manifestarea spargerii stării corecte, comune. De aceea, este imposibil să spunem că sunt necorectat. Nicio fiinţă umană nu a fost aşa, pentru că sunt necorectat numai în atitudinea mea faţă de starea comună care a fost creată iniţial.

Spargerea nu s-a produs în fiecare dintre noi, ci între părţile sufletului comun, de aceea noi avem nevoie de corectarea legăturii dintre noi. Aceasta este foarte importantă. Trebuie să ne amintim acest lucru şi, constant, să ne imaginăm starea corectată, iar apoi, dintr-o dată, vom vedea cum mozaicul general se reuneşte şi se tranformă într-un frumos Lego comun şi lumea superioară se manifestă în această combinaţie.

Întrebare: Când suntem conectaţi împreună, Lumina trece prin noi către 99% din umanitate. În acest caz, trebuie să ne alipim la Creator mai puternic, pentru a fi capabili să transmitem mai multă Lumină ?

Răspuns: Desigur. Aceasta pentru că lumea va cere de la noi din ce în ce mai mult. Chiar şi acum, ea este într-o stare critică. Avem nevoie să-i percepem starea ca o rugă, pentru că, atunci când un copil care se simte rău, plânge, părinţii lui ghicesc ce vrea el. La fel este şi în cazul nostru. Lumea strigă, se simte rău iar noi trebuie să ghicim ce vrea. Are nevoie de unitate. De aceea, noi trebuie să acţionăm în acest mod.

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 4

Grupul nu are dreptul să rămână tăcut

Întrebare: Atunci când se întâmplă ceva în grup, grupul încearcă singur să îşi rezolve problema, în loc să se întoarcă spre alte grupuri şi să strige, „Ajutaţi-ne!” Trebuie cineva să le sugereze să ceară ajutor, sau trebuie ca întregul grup să decidă că are cu adevărat o problemă şi a venit timpul să ţipe ca alţii să audă?

Răspuns: În grupul nostru din Israel, se întâmplă acelaşi lucru. Simt atunci când un prieten sau altul cade, aştept o zi sau două să văd dacă alţii răspund sau nu la asta. Dacă nu, sugerez să le spună tuturor. Adică, trebuie să existe o examinare constantă.

Iar grupul nu trebuie să rămână tăcut în circumstanţe de acest fel, deoarece asta va fi dăunător pentru toată lumea.

Nu ar trebui să îmi ascund non-participare în ceva, detaşarea mea faţă de drumul spiritual, de căutare, de tensiune, de progres. Nu pot fi tăcut în legătura cu aceste lucruri pentru că, procedând astfel, voi face ca oamenii să eşueze.

Este ca un grup de soldaţi care ies la ofensivă şi deodată, unul dintre ei nu mai este gata să meargă înainte. Ceilalţi depind de el. Ce se va întâmpla dacă nu îşi îndeplineşte misiune? Vor fi ucişi; nu va reuşi nimic. De aceea, pentru a nu submina grupul, el trebuie să le spună că este ceva în neregulă cu el, poate că mâna sau piciorul lui nu lucrează corect.

De asemenea, dacă întregul grup cade, asta subminează alte grupuri. Nu ne putem gândi numai la noi înşine. Dacă ne gândim aşa, spunem că nu există garanţia reciprocă, că nu există nicio obligaţie reciprocă. Deci, în general, nu există nimic! Gândiţi-vă bine la asta.

Din lecţia a treia a Congresului European din Germania 3/23/13

Un mare plus deasupra unor mici minusuri individuale

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Nu prin înţelepciune, nu prin forţă, numai prin răbdare

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”, articolul 144: Nu sunt de găsit decât în Tora. De aceea, ţineţi Tora şi căutaţi-Mă acolo, iar Lumina din ea vă va reforma şi Mă veţi găsi”, aşa cum este scris, „Aceia care Mă căută, Mă vor găsi”.

Asta trebuie să încercăm să facem, să ne străduim să ne conectăm ca un singur om cu o singură inimă, să obţinem garanţia reciprocă şi „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, arătându-ne gata, în timpul studiului, pentru o asemenea conexiune. Iar apoi, în fiecare moment, vom revela cât de incapabili suntem să o facem şi vom încerca din nou, în ciuda a tot, să ne gândim la unitate şi conexiune.

Sperăm ca studiul nostru şi conexiunea să ne ajute să îl revelăm pe Creator, pentru a-i aduce Lui plăcere. Asta devine o rugăciune în timpul studiului, o acţiune de corectare şi ne aduce mai aproape de scop. Dacă prietenii încearcă să se conecteze în mod corect, îşi ridică punctele din inimă deasupra egoului lor, se eliberează de controlul acestuia şi se conectează în timpul lecţiilor care vorbesc despre acest lucru, atunci atrag Lumina care reformează. Şi acesta este de fapt efortul nostru.

Vor fi perturbaţii tot timpul, din ce în ce mai multe.De aceea, avem nevoie să ne întărim unul pe altul şi exact atunci, când pe drum apare disperarea şi marile obstacole, omul este neajutorat, nu ştie ce să facă, vrea să scape, este obosit şi cade, adoarme sau din contra, devine furios şi nu mai poate suporta aceasta stare. Dar exact aceste stări sunt cele mai benefice pentru a adăuga mai multă muncă, încă un gram de efort, prin care atragem asupra noastră Lumina.

Cineva care disperă şi nu renunţă este cel care are succes. Aici, nici înţelepciunea nici forţa nu sunt de ajutor, numai răbdarea. Timpul o va face.

„Timpul”, simbolizează numeroasele eforturi pe care le face omul în fiecare moment, chiar şi cel mai mic. Aceste eforturi se acumulează, se conectează, iar în final, aduc soluţia.

Din partea întâi a lecţiei zilnice de Cabala din 07.01.2013

Gustul Ieșirii Din Lumea Noastră

Intrebare: Unii oameni sunt mai sensibili la anumite acțiuni, iar altii sunt mai puțin sensibili. Cum recomanzi sa lucram cu declarația de garantare reciprocă, astfel încât aceasta sa fie imprimata pe inima tuturor, astfel încât toată lumea sa trăiasca prin acest document și împreună  sa aderam la aceasta?

Raspuns: Adevarul este că acest lucru este imposibil de facut tot timpul. Dar chiar și o influență sub forma unui simplu impuls asupra unei persoane,face ca atunci când creați această posibilitate , persoana sa se ridice în mod inevitabil mai sus de egoismul său, în măsura în care începe să primească de la tine un sentiment de securitate, de lipsa a oricăror probleme și griji, si împinge persoana afara din lumea noastră. La urma urmei, simțim întreaga lume într-o grija si anxietate constantă, deoarece ego-ul nostru ne obligă să gândim și să acționam în acest fel.

De aceea, chiar și o influență spontana, care creează un sentiment de garantare reciprocă într-o persoană, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, treptat, cultivă în el o directie prin care se ridica mai presus de el insusi, si el chiar incepe sa caute ca acest lucru sa devina permanent. Astfel, devine un mijloc al progresului noastru.

Sper, ca rezultat al eforturilor noastre de la congresul din deșert, ca vom ajunge cel puțin la acest mod specific de a da drumul lumii noastre. Atunci oamenii vor simti gustul ieșirii din lumea noastră, și ei vor începe să acționeze într-un mod mult mai orientat catre scop.

Întrebare: Cum pot folosi acest lucru la lecțiile de dimineață, la atelierele de lucru, la întâlnirile cu prietenii, și la mesele comune, pentru a ma pregăti pentru congres?

Raspuns: Trebuie să acționezi în aceeași direcție: faci constant aceste exerciții, în speranța că prin aspirația ta, prin efortulul tau interior, vei influența prietenii ca să simtă îngrijorarea ta pentru ei și sa scape de egoismul lor. La urma urmei, nu există absolut nici o nevoie să aștepti un eveniment special, poti sa actionezi astfel in fiecare zi și în fiecare oră, iar în final vom reuși.

 

Din Lecția virtuală12/30/12

 

O sferă roşie va lumina lumea

Întrebare: Cum sunt determinate cantitatea şi calitatea efortului ?

Răspuns: Acum eforturile noastre trebuie să fie investite în încercarea de a vedea că totul este realizat şi revelat în conexiunea dintre noi, în centrul grupului. O persoană trebuie să simtă centrul conexiunii generale ca o realitate efectivă. La urma urmei, este primul nostru nivel spiritual. Ar trebui să încercăm să ne imaginăm aceasta ca pe o sferă roşie sau ca un fel de placă colectivă, ca o legătură unde toate speranţele noastre şi toate aşteptările noastre trebuie să fie îndeplinite.

Ar trebui să devină locul cel mai important şi mai valoros din toată realitatea. Mai târziu, vom descoperi că este locul cel mai important iar restul reprezintă rezultate fără importanţă de ceea ce vom descoperi în centrul conexiunii noastre. Ce se va întâmpla în centru, la un moment dat, va avea un efect ce se va răspândi în toate direcţiile şi va influenţa lumea întreagă.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2012, Introducere la studiul celor 10 Sefirot

Creatorul ca și numitor comun

Întrebare: Noi trebuie să ne conectăm într-o formă interioară, în dorințele noastre. Dar cum să mă apropii de dorințele unui prieten?

Răspuns: Pentru tine, înclinația ta către Creator este de ajuns. Doar cu această înclinație, fără a încerca să sapi mai adânc, tu te conectezi. Voi doi nu înțelegeți această dorință pe care Creatorul a plantat-o în fiecare dintre voi. Dar precis această dorință din prieten și doar ea, este importantă pentru tine. Aceasta este o înclinație subtilă pentru rafinarea sufletului. Iubești scânteia spirituală din prieten, înclinația lui către Creator. Caracterul lui și obiceiurile lui nu sunt importante pentru tine, doar Creatorul vă conectează, pentru că „în El inima ta se va delecta”. Este în El. Vrei să-l întâlneşti în Creator.

Celelalte dorinţe sunt conectate în moduri diferite; ele rămân în tine şi pur şi simplu cautaţi împlinire împreună. Dar practic aceasta nu este o unitate cu celălalt, este doar a profita de celălalt.

Şi noi, pe de altă parte, nu ne conectăm numai între noi. Lumina vine către noi şi ne dăruieşte deasupra dorinţelor noastre, ne conectează şi sălăşluieşte în conectarea noastră. Şi atunci noi toţi împreună suntem bucuroşi că i-am dat Creatorului posibilitatea de a fi revelat.

Atunci, pentru tine, este de ajuns să ai înclinaţia către adevăr, către Creator, către scop. Tu însuţi nu ştiu unde mergi, dar aspiraţia există deja şi tu trebuie permanent să te ridici şi să ţii la asta. Cum? Prin conectarea cu prietenii. Ca şi rezultat al acestui lucru, va apărea o aspiraţie suficientă în tine astfel încât lumina te va corecta, te va conecta într-o mare şi singură dorinţă în care vei revela pe Creator şi te vei delecta în asta.

Din zi în zi îţi va fi mai clar cum să foloseşti tot felul de motive pentru a te pregăti către noul stadiu. Nu vei reuşi să înţelegi în avans şi nu trebuie să ceri să înţelegi, ci să ceri forţa dăruirii „deasupra raţiunii”. Doar din această aspiraţie pentru dăruire deasupra raţiunii, înţelepciunea se va revela către tine şi tu o să ştii atunci.

Din partea întâi din Lecţiile zilnice de Kabbalah, 12/12/12, Scrierile lui Rabash

 

Progresul colegului este mai important decât propriul meu progres

Întrebare: Dacă iubirea faţă de prieteni (colegii de grup) înseamnă să prefer dorinţa lui mai mult decât pe a mea, despre ce dorinţe este vorba?

Răspuns: După cum a scris Baal HaSulam în articolul „Ultima generaţie”, acesta are nevoie să fie preocupat ca fiecare om din lume să aibă îndeplinit necesarul pentru o existenţă materială normală. Şi dacă prietenul însuşi se va raporta astfel la acest lucru, nu va avea nicio nevoie de ceva în plus.

Iar tot restul trebuie să fie direcţionat pentru susţinerea colegului pe calea spirituală. Deci ce înseamnă că-mi iubesc colegul? Cum pot eu să-i îndeplinesc dorinţele? Dacă eu am grijă de mâcarea lui şi de tot ceea ce el are nevoie pentru existenţă, în alte lucruri, îl susţin spiritual arătându-i trezirea mea, şi transferându-i sentimentul de măreţie al Creatorului şi importanţa căii spirituale care mă trezeşte şi mă umple cu forţă. Eu mă comport faţă de el, ca faţă de copilul meu, pe care vreau să-l atrag la o acţiune benefică, şi, prin urmare, îi arăt interesul meu, dorinţa, aprecierea mea. Exact la fel trebuie să-i arăt un exemplu şi prietenului. Înseamnă că îi asigur hrana spirituală pe lângă hrana trupească, înseamnă că îl iubesc.

Exact această atitudine trebuie să o dezvoltăm în grupul nostru. A da colegului sentimentul de măreţie a scopului şi exemplul meu personal de loialitate faţă de scop, asta se numeşte iubire pentru prieten. Şi, prin asta, eu prefer dorinţa lui peste dorinţa mea. Iau în consideraţie nevoile lui, mijloacele corporale necesare, şi tot restul este îndreptat spre dezvoltarea lui spirituală. Toate acestea trebuie să i le furnizez.

Trebuie să am grijă ca el să aibă o formă normală de viaţă, să-l ajut să-şi găsească un servici, etc. Şi pentru aspectul spiritual, trebuie să-l încurajez cu măreţia scopului. Şi prin asta, prefer dorinţa lui peste dorinţa mea, mă îngrijorez de dezvoltarea lui, şi nu de a mea. Dacă sunt îngrijorat pentru un prieten, acesta este lucrul cel mai bun pentru dezvoltarea mea. Dar toate astea le fac pentru a obţine iubirea Creatorului.

Omul trebuie să se conecteze la un întreg: Israel, Oraita, Kadoş Baruhu (Israel, Tora şi Creatorul). În caz contrar, se dovedeşte că eu doar îmi iubesc colegul în mod natural, cu iubirea egoistă ca cea pentru copilul meu.

Exact această formă de muncă este numită „munca pentru Dumnezeu”. Dacă mă raportez la coleg în acest fel, prin el, mă direcţionez către Creator. Iubirea pentru ceilalţi este necesară numai pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Prin asta omul revelează ascunderea care a fost făcută de Creator, astfel vom exersa iubirea pentru ceilalţi şi vom obţine iubirea de Dumnezeu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Folosind cuvintele vechi pentru a descrie o realitate nouă

Întrebare: Cum este posibil ca după Convenţie să continuăm să simţim că nu avem nicio abilitate individuală, ci numai abilităţile grupului?

Răspuns: Nici înainte nu ai avut abilităţi individuale şi ai fost o parte a grupului, dar acum este clar şi, în funcţie de asta, se cere mai mult de la tine. Cu cât ţi se revelează mai mult, cu atât ţi se cere mai mult să participi mental, emoţional şi activ pentru depăşire.

Este foarte clar că prin eforturi foarte mici, noi am descoperit deja că în interiorul vasului nostru colectiv apare o iluminare. Problema este că noi am obţinut-o prin conexiunea fizică între noi şi nu prin conexiunea spirituală. Deocamdată, aceasta este o mare deficienţă.

În plus, asta se întâmplă mulţumită faptului că sunt încorporat în grup şi folosesc forţa de conectare cu ei. Asta înseamnă că este încă multă muncă care trebuie făcută din partea grupului, pentru a obţine o adevărată conexiune interioară între prieteni. Atunci va veni Lumina, care este egală cu această conexiune.

Deocamdată ea lipseşte în interiorul grupului şi între grupuri. Noi trebuie să ne conectăm mai puternic unii cu alţii. Cred că această Convenţie a arătat tuturor că suntem mai apropiaţi unii de alţii decât am crezut. Toate grupurile s-au simţit apropiate şi oamenii au înţeles că nu avem  nicio alegere în afară de a înainta spre o conexiune şi mai mare sau a pleca.

Vom vedea curând cum se întâmplă asta: Vor fi oameni care vor veni bucuroşi şi vor fi unii care vor pleca blestemând. În acest fel se face clarificarea.

Noi acum trebuie să îndeplinim ceea ce am simţit la Convenţie. Pentru a îndeplini asta, omul are nevoie de un autocontrol constant în ceea ce priveşte atitudinea lui faţă de lumea condusă de Creator. Sunt conştient de faptul că sunt într-o lume condusă de Creator? Percep lumea ca pe un loc în care, prin concentrarea asupra faptului că totul este făcut de Creator, voi găsi în cele din urmă Creatorul în această lume?

Lume (Olam – înseamnă în ebraică şi ascundere) este pe de o parte ascundere şi pe de altă parte revelarea Creatorului. Lumea este ascundere fiindcă nu îl revelez pe Creator. Dar fiindcă vreau să-L revelez, să mă identific cu el şi să primesc tot ce se întâmplă ca bine absolut şi bunăvoinţă şi că nu este nimic altceva în afară de El, atunci, prin asta, accept această ascundere, iar atunci ascunderea lumii devine revelaţie.

Asta este tot ce am de spus despre asta. Nu aşteptaţi nimic peste asta şi să nu credeţi că dacă vom avansa eu o să am alte cuvinte. Dar aceste cuvinte vor fi pentru voi mai clare. Dacă altcineva începe să citească, nu vor însemna nimic pentru el, ca şi oamenii care citesc Tora şi o înţeleg literal. Acestea sunt cuvinte obişnuite, fiindcă în spiritualitate nu sunt cuvinte. În plus, este interzis să se dezvăluie mai mult decăt este permis. Noi trebuie să înţelegem că profesorul este un educator care are de făcut treaba lui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri legate de Novosibirk”