Category Archives: Intentie

Ziua în care a fost creat omul

Trebuie să te verifici dacă îţi urăşti inamicii şi oponenţii sau înţelegi faptul că ei sunt controlaţi de Creator, care în acest fel te protejează astfel încât opiniile tale să nu coincidă cu cele ale oamenilor obişnuiţi şi cu lumea materială, şi că El te ajută să urmezi sursele primare. În acest fel trebuie să vă purificaţii, verificând tot ceeea ce vi se întâmplă. Nu regretaţi  şi nu fiţi îngrijoraţi de nimic în afară de puritatea căii, astfel încât scopul vieţii voastre private şi scopul creaţiei să se unească într-un singur scop.

Nu contează dacă vedeţi că până în acest moment aţi fost confuzi de diferite calcule egoiste. Trebuie să ştiţi întodeauna că tot prin ceea ce aţi trecut până acum se referă la Nu este nimeni în afară de El. Totuşi, din acest moment, Nimeni nu mă poate ajuta decât eu însumi. Dacă sunteţi între aceste două condiţii, atunci puteţi spune cu adevărat că aţi obţinut începutul noului an, un nou început.

Totuşi, scopul final care este prezent în planul iniţial, a fost obţinerea iubirii faţă de aproape. Daca aveţi probleme personale cu cineva, atunci nu mergeţi în direcţia bună. Dacă vă doriţi să vă ridicaţi deasupra celorlaţi, să obţineţi cunoaştere şi împlinire sau chiar dacă vreţi să dăruiţi, trebuie, de asemenea, să verificaţi dacă această dăruire este egoistă.

În acest fel, calculul vostru va deveni din ce în ce mai pur, până când veţi ajunge la prima zi a Noului An, atunci când omul a fost creat. Totul începe cu propria voastră creare.

Aceasta se va petrece de fiecare dată: sunt patru noi ani, fiecare având propriul calcul şi un nou început, până când o persoană îşi completează corecţiile.

Verificarea constă în a cerceta în ce măsură judecata ta interioară nu este mituită, cât de onestă şi ascuţită este, ca un luptător destoinic, dispus să se ridice deasupra calculelor personale. Iar asta nu este uşor. Necesită calcul după calcul, până când se atinge întreaga adâncime care îi este permisă unei persoane.

Totuşi, toate acestea nu sunt ca tu să te cicăleşti singur ci, din contra, pentru ca să aspiri la a vedea Lumina în Lumina Creatorului. Omul ar trebui să vadă totul în lumina iubiri faţă de aproape şi să se verifice în relaţie cu acest standar. Şi nu acordaţi atenţie la toate coliziunile cu alţii, pentru că aceasta este metoda Creatorului de a te induce în confuzi făcându-vă să îi vedeţi pe alţii în acest fel, sau inducâdnu-i pe ei în confuzie, făcându-i să fie împotriva voastră. Este scris: Nu judeca altă persoană până când nu eşti în pantofi ei.

Poate cealaltă persoană este atât de mare faţă de tine încât tu pur şi simplu nu eşti destul de matur ca să o înţelegi.

Doar fi loial Creatorului tot timpul şi avansează în acest fel.

De aceea, dacă avem învăţăturile lui Rabash, articolele lui în care explică cum să ne unim într-un grup, precum şi articolele lui Baal HaSulam şi a altor Cabalişti, care ne arată calea şi care conţin Lumina care Reformează, atunci cu cât mai mult ne verificăm conform cu aceste surse primare, cu atât vom avansa mai corect. Şi cel mai important lucru este să nu ne fie frică de nimic!

Nu trebuie să ne speriem de faptul că drumul este dificil, îngreunat de atâtea îndoieli, pe care ego-ul nostru le trezeşte în noi cu calculul său permanent. Nu ar trebuie să ne uităm la asta ci să încercăm să obţinem penitenţa cât mai repede posibil, penitenţa care este un calcul spiritual, şi să ne ridicăm la începutul noului an, a noului nivel. Scopul este obţinut de cineva care renunţă la tot pentru asta.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/26/11, Scrierile lui Rabash

Plânsul nu ne va ajuta

Problema este că noi plângem de durerea pe care egoismul nostru ne-a cauzat-o. Dar Creatorul, este surd şi nereceptiv la un astfel de plâns. Putem să plângem cât vrem. Noi am fost martori la suferinţe teribile de-a lungul istoriei, dar Forţa Superioară nu a dat atenţie la ea.

Acest lucru se întâmplă din cauza scopului creaţiei, Gândirea Creaţiei şi întregul ei sistem este construit astfel încât să aducă dorinţa egoistă la corecţie, la intenţia de dăruire. Dacă nu plângem ca să obţinem calitatea dăruirii, ci din contră, cerem ceva bun pentru egoismul nostru, obţinem rezultatul opus şi doar ne facem situaţia mai rea. Chemăm un efect negativ mai puternic, din care vom învăţa cum să ne rugăm corect.

Aceasta este problema umanităţii, care nu înţelege guvernarea superioară. Toate greutăţile pe care le simţim toate tristeţile şi dezacordul nostru faţă de Creator provin din faptul că nu înţelegem planul Lui şi aşteptăm ca El să se schimbe şi să facă ceva pentru noi. Dar El nu va face nimic! Este un plan de corectare al spargerii iar eu trebuie să-l folosesc. Asta e tot.

Dacă nu fac asta, pot să mă plâng aşa cum au făcut toţi de-a lungul timpului, şi cui a ajutat? Prin plânsul nostru, pledând şi încercând să ne umplem egoul, noi doar ne mărim dorinţa de primire şi primim lovituri şi mai grele până când ajungem la disperarea totală, ceea ce începem să simţim acum. Este aşa, pentru ca până în final să înţelegem că salvarea va veni numai din corecţia noastră şi nu din cereri egoiste. Nu este niciunul care să ceară asta!

Se poate numai să ne întoarcem să corectăm sistemul care este un nivel peste mine şi pe care îl percep ca întuneric total fiindcă este sistemul dăruirii. Dacă vreau să mă adaptez şi să fiu ca el, pot să cer asta. Asta este ceea ce voi primi – dacă o cer într-adevăr.

Cererea mea va fi umplută dacă cer să să dăruiesc pentru a fi cel care dăruieşte şi nu pentru a mă simţi mai bine.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/22/2011 „Şamati” 240

Roagă-te pentru puterea interioară de a dărui

Întrebare: Ce înseamnă să întreb pe Creator? Trebuie să obţin atributele Sale pentru a face asta?

Răspuns: A întreba înseamnă a căuta, a cere, şi chiar a cere propria-mi transformare. De fapt, eu trebuie să îmi exprim propria dorinţă pentru aceasta. Mă judec singur (aceasta este semnificaţia expresiei “a te ruga” sau “Lehitpalel” în ebraică), eu investighez ce proprietăţi îmi lipsesc şi cum pot obţine forţa de a dărui.

Această forţă există în interiorul societăţii. De aceea, dacă eu intru în societate, dezvolt o dorinţă de a mă “îmbrăca” în prietenii mei cu toată inima şi sufletul meu, si să mă conectez cu ei interior astfel încât sa mă dizolv total în această conexiune, apoi voi acolo găsi puterea de a dărui. Acesta este exact lucrul pentru care mă rog.

Mă rog să ajung la o asemenea stare în care să văd că fiecare este perfect şi conectat. Această situaţie se numeşte Şechina (Divinitate), adunarea generală a sufletelor (Knesset Israel). Eu vreau să fiu acolo şi mă rog pentru conexiunea ce aduce împreună sufletele ce tânjesc pentru “Iaşar-El” (direct la Creator), iar aceasta să fie realizată în mine.

Eu nu apelez la o putere sau dorinţă exterioară ce există independent, sau la o figură imaginară. Toate rugăciunile sunt ţintite spre Malchut (al lumii Aţilut sau al lumii Infinitului), către conexiunea dintre noi, în care descoperim dăruirea reciprocă. Eu vreau ca această stare să îmi fie revelată, şi asta cerem.

Acesta este un punct foarte delicat, iar noi trebuie să fim atenţi să nu începem să ne imaginăm o statuie sau ofigură, ci numai starea în care noi suntem conectaţi şi incorporaţi unul în celălalt, legaţi împreună în dăruirea completă. Mai exact, ar trebui să o numim proprietate sau atribut şi nu forţă, pentru că o forţă poate părea ceva distant, pe când o proprietate este ceea ce intenţinez să obţin eu însumi. Aceste sunt nuanţe foarte subtile, dar ele determină puritatea atitudinii mele, şi aşadar sunt foarte cruciale.

Se spune că “Nu e nimeni în afara Lui”, totuşi, trebuie să ne imaginăm aceasta ca pe starea noastră într-un sistem perfect. Atunci putem fi siguri că nu ne vom înşela.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 22.09.2011, Şamati 240

Toata diferenţa este în intenţie

Întrebare: Există două forţe care acţionează în lume: forţa de a darui si forta dorintei de a primi, creata ca existenţă din absenţă. Ce este al meu „eu”, intenţia mea? De unde provine aceasta?

Răspuns: Noi nu simţim Creatorul, deoarece noi suntem într-o singură dorinţă: dorinţa de a ne bucura. Chiar dacă vreau să daruiesc, este doar pentru distractie. În realitate, eu sunt confuz în intenţie şi acţiune. Acţiunea mea poate fi de primire sau daruire. Şi aceasta poate fi însoţită de intenţia de a primi pentru mine sau de intenţia de a darui altuia. Nu este nimic altceva, şi aceasta este toată viaţa noastră.
În lumea noastră, există o acţiune de a primi şi o acţiune de a darui altuia, precum şi intenţia de a primi pentru sine. Dar intenţia de a da la altul nu este acolo, asta este ceea ce eu nu sunt capabil sa fac. Pot să dau cuiva sau să primesc ceva de la cineva, dar intenţia mea este îndreptată exclusiv la primirea pentru mine, întrucât intenţia de a darui la altul aparţine lumii spirituale, dar eu nu pot ajunge la ea. Nu este vina mea: sunt creat aşa.

Prin urmare, aici nu este nicio confuzie: Întreaga mea rutină are ca scop auto-satisfacerea.

Ceea ce am nevoie este o intenţie, şi este cel mai important lucru pentru mine (!), indiferent de ce fel de actiuni efectuez: Daruire sau primire. Efectuez daruirea pentru copilul meu, pentru cel pe care îl iubesc, pentru prieteni, şi chiar şi fata de angajatorul meu pentru că voi primi o recompensă într-un mod natural sau în bani, în formă de respect, putere, şi aşa mai departe.

Cheia aici este intenţia, în acord cu care actionez. Cum pot realiza intenţia de dragul de a darui fiintelor umane apropiate? Şi ce îmi va da?

Aici intervine problema. Dacă toata realitatea exista in afara mea, atunci ceea ce primesc în prezent în interiorul meu este doar o mica parte, numita  „această lume.” Este teribil de mica, strâmta, limitata în timp, spaţiu, şi orice altceva, dar prin trecerea de partea cealaltă , voi scăpa de orice limitări.

Aceasta este diferenţa dintre intenţii. Dacă intenţia mea este indreptata catre mine, eu nu voi fi capabil să simt nimic mai mare decât ceea ce percep astăzi. Dacă intenţia mea este îndreptată catre unitatea cu celalalt, să fiu în el, atunci ma salvez de la această viaţă oribila cu sfârşitul ei fatal şi ma înalţ la gradul următor al vieţii; trăiesc în afara corpului. Singura diferenţă este în intenţie.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/26/2011, „O poruncă”

O onorabila cerere pentru ajutor

Întrebare: Dacă a existat o restricţie la recepţie, de ce nu simţim ruşine ridicand cereri şi rugăciuni (MAN) deasupra?

Răspunsul meu: Nu simţim ruşine, pentru că cerem ajutorul pentru obtinerea daruirii, şi nu de dragul nostru. Asta nu e nimic de care sa te rusinezi!

Puteţi fi impotriva „dar întreaga corecţie se produce din cauza ruşinii simţite de către Malchut a Lumii Infinitului!” Cu toate acestea, nu simt ruşine ridicand aceasta cerere, deoarece eu nu cer pentru mine, ci mai degraba, pentru mine cer numai strictul necesar, astfel încât sa pot darui restul!

Nu există nici o ruşine în asta. Este exact opusul, există onoare pentru mine aici, pentru că voi fi capabil de a darui altora ceea ce nimeni altcineva nu le poate da! Toată lumea are astfel de abilităţi unice prin faptul că activitatea desfăşurată de o anumită persoană nu poate fi efectuată de către altcineva. Aceasta este pentru că fiecare are rădăcina sa personala în sufletul comun.

Prin urmare, este permis să ceri tăria de a trăi şi să fii sănătos, sa primesti cunoştinţe şi abilităţi, în cazul în care aceste lucruri sunt necesare pentru a efectua acţiuni de daruire. Acest lucru este exact ceea ce este „viata” în lumea adevărului.

Astfel este existenţa mea: Viaţa mea este posibilă numai în măsura în care pot darui. Acţiunile mele sunt exclusiv de daruire. Iar spiritul care curge prin mine susţine existenţa mea, care este destinata pentru daruire. Aceasta este ceea ce se numeşte o stare spirituala.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/25/11, Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei

In pragul Cabalei practice

Intrebare: Ce inseamna “Cabala practica”?

Raspuns: “Cabala practica” este atunci cand actionezi in practica si nu doar in interiorul tau. Dar, munca interioara se numeste de asemenea Cabala practica, cand ceezi o intentie, adeziune (Zivug) si o receptie a Luminii de dragul daruirii. Este atunci cand tu nu doar citesti despre ea in carti, ci obtii instrumentul daruirii numit “ecran” si il poti folosi pentru a efectua actiuni practice.

Ai un material asupra caruia trebuie sa lucrezi. Si aceasta munca este posibila numai cu ajutorul ecranului. Tu primesti un ecran multumita Luminii Reformatoare. Toate acestea sunt numite Cabala practica. Nu exista niciun altfel de actiune practica in afara de a da materialului forma daruirii. Dorinta de placere trebuie sa obtina intentia de dragul daruirii. Aceasta este singura actiune care opereaza in lume.

In afara de Stiinta Cabalei, nimic nu poate sa aduca acest lucru fiindca aceasta stiinta vorbeste despre cum opereaza sistemul general si cum trebuie sa operam noi in interiorul lui. Daca iau aceasta intreaga stiinta si incep sa o realizez, se numeste “Cabala practica”

Este la fel cum este si fizica teoretica si fizica practica, aplicata. In partea teoretica a ei te poti gandi la lucruri pe care le intelegi sau nu, dar apoi, cand treci la realizarea practica, acolo trebuie sa faci tot felul de experimente, studii si masuratori si sa verifici de ce sunt pe un drum sau pe altul. Este asemenea copiilor care se joaca pentru a creste si cand devin adulti, ei fac aceste actiuni corect, in viata reala. La asta este destinat un experiment stiintific.

Practica actuala este deja realizarea acumularilor stiintifice in viata. Aselasi lucru este adevarat si in Stiinta Cabalei. Daca studiezi pentru a pune in practica inseamna ca esti deja in pragul Cabalei practice, chiar daca iti va lua mai mult timp ca sa obtii un ecran si sa incepi sa executi aceste actiuni. De aceea, datorita directiei si scopului, tu esti deja considerat ca te ocupi cu Cabala practica.

Singura actiune practica, care exista in realitate este adeziunea la Lumina (Zivug de Hakaa), gradul de echivalenta de forma pe care il atingem.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala 8?16/2011 “Natiunea”

Fara posibilitati, insa cu o alegere

Baal HaSulam, „Arvut”: „Natiunea sfanta” este recompensa in forma finala a adeziunii (Dvekut) la El, care include toate recompensele care pot fi concepute.

Este o parte a umanitatii care primeste trezire spirituala – grupul (Bnei Baruh). Acesti oameni sunt obligati sa indeplineasca corectia in interiorul lor, sa obtina forta garantiei mutuale, si in virtutea acestei forte sa inceapa sa daruiasca tuturor celorlalti.

In plus, ei trebuie sa observe legea care este descrisa in versul „Voi veti fi regatul preotilor Mei”. Spus altfel, este vorba de starea Hafetz Hesed: Preotii nu au propria lor calitate. Ca si Bina, ei doar aspira la daruire. Aceasta este calitatea pe care, de asemenea, noi trebuie sa o dobandim.

Cat despre calitatea de „natiune sfanta”, aceasta este deja o dorinta de primire pe care noi o folosim si care inalta la nivelul de sfintenie. Astfel, ea obtine o intentie de dragul daruirii si ajunge la adeziune.

Aceasta unitate, aceasta forta, sau aceasta stare trebuie sa domneasca in cadrul grupului. Nu exista aici nicio a lta posibilitate. Vorbim despre legile naturii. Daca nu vrem sa le indeplinim pe drumul bun vom fi fortati sa o facem pe calea cea rea – prin suferinta. Nu exista aici niciun compromis, ci un program care trebuie realizat cu un singur parametru al alegerii libere: tu poti accelera dezvoltarea ta inainte sa fii obligat sa o faci printr-o forta speciala, sistematica.

La fiecare faza, aceasta forta obligatorie coboara asupra noastra si incepe sa ne impinga mai departe. Dar, noi ne putem misca mai repede decat ea si in acest caz vom atinge scopul pe calea cea buna si rapida fara lovituri de la spate.

Astfel, noi avem doua posibilitati de a alege modul de avansare. Dar avansarea in sine este obligatorie fiindca in starea finala, programul de dezvoltare este deja realizat complet. Cele doua faze de realizare sunt „regatul preotilor” si „natiunea sfanta” . Ele ne cer sa obtinem daruirea mutuala, iubirea aproapelui ca pe sine, si apoi adeziunea cu Lumina superioara, Creatorul.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala 7/26/2011 „Arvut”

Toate Lanturile Dorintei

Intrebare: Cum va rezolva Lumina problema celor sapte miliarde de oameni de pe pamant daca fiecare persoana are propriile probleme si propriul nivel de dezvoltare? Noi traim intr-un sistem imens. Este posibil sa luam in considerare fiecare detaliu?

Raspuns: Imaginati-va o adancitura in pamant pe care o umpleti cu apa. In acelasi fel, fiecare detaliu, element, denivelare si adancitura din lume este umpluta cu Lumina in conformitate cu proprietatile sale.

Lumina nu isi face calcule cu aceasta dorinta. Ea o umple pur si simplu si straluceste pentru ea, se trezeste in ea. Si in conformitate cu asta, dorinta simte cat de aproape sau cat de departe de afla de Lumina in anumite detalii ale perceptiei.

De exemplu, Lumina pe care o primesc creste cu 10 wati. Corespunzator, in fiecare dintre proprietatile mele si in fiecare dorinta, apare un nou gand, o noua analiza a situatiei, iar eu refac calculul.

Intrebare: Rezulta ca Lumina nu este o functie si ca totul este determinat doar de dorinta?

Raspuns: Lumina este invariabila. Totul depinde doar de dorinta mea si forma ei. Atunci cand este umpluta cu Lumina, eu nu simt Lumina in sine, ci reactia dorintei, toate legaturile sale. Asta este Lumina pentru mine.

Intrebare: Deci care parte depinde de mine?

Raspuns: Lucrati cu intentia. Noi nu ne schimbam dorintele, ci intentia. Doar atat. Nu imi pasa ce proeminente si denivelari sunt in adancitura pe care o umplu cu apa. Ele vor ramane unde sunt scopul meu este de a le umple.

din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/10/11, Daruirea Torei

Nu te lasa mituit in cautarea adevarului

Intrebare: Cum sa ne abtinem sa cerem adevarul atunci cand descoperim ca ne mintim pe noi insine?

Raspuns: Daca cineva poate sa fie fidel adevarului, atunci este o persoana norocoasa. Vedem ca exista multe persoane care nu au nevoie de adevar si care nu se intreaba pentru ce traiesc.

In altii aceasta intrebare apare deja, dar din punctul de vedere al „De ce trebuie sa sufar?” Pentru ca nu este intrebarea despre scopul vietii, ci cum pot gasi gustul in viata, pentru ca acum o simt mai mult amara decat dulce.

Si exista alti oameni care nu cer o viata buna, ci cer sa gaseasca adevarul din ea. Si mai exista oameni care nu cauta adevarul in viata, ci intreaba cine ne da viata, intreaba despre Creator. Aceasta intrebare nu mai este despre mine, pentru ca nu-mi mai pasa cine sunt si ce se intampla cu viata mea, intr-un fel sau altul. Vreau sa il cunosc pe El, sa ating Creatorul, sa exist in El – in sursa insasi, in radacina.

Exista multe nivele in aceasta atitudine in functie de cererea persoanei, de senzatia si de realizarea sa. Aici totul depinde de radacina sufletului si de ciclul vietii actuale a cuiva, adica stadiul de dezvoltare in care se afla.

Dar chiar daca in stadiul actual nu ni se garanteaza dreptul de a cere adevarul, tot putem dezvolta aceste dorinte in interiorul  nostru cu ajutorul mediului, „profesorul, grupul si cartile”, si astfel sa avansam. Dar nu este usor si iti cere sa descoperi ce se afla in adancul tau, in interiorul genelor informationale Reshimot.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 6/20/11, Writings of Rabash

Schimbarea nu este posibila fara Lumina

Baal HaSulam, “Pacea”: Gandul, rezistenta egoista dintre oameni care duce la deteriorarea relatiilor internationale, toate acestea nu vor disparea din lume prin nicio tactica omeneasca, oricare ar fi aceasta.

Sa nu credeti ca lumea este capabila sa se corecteze singura. Chiar daca oamenii inteleg ca egoismul este raul din lume, corectia este imposibila fara „condiment”, adica fara metoda Cabala. Trebuie sa dam lumii Lumina care Reformeaza, dar acest lucru poate fi facut doar prin studiul intelepciunii Cabalei, intr-o forma sau alta, conform cu variatele tipuri de dorinte, asta este, oamenii din lumea noastra.

In orice caz, trebuie sa le dam Lumina. Egoismul nu poate fi corectat in niciun alt fel. Nimic nu poate ajuta, nici psihologia, nici sociologia, nici minunatele eforturi sau problemele. Singurul lucru care ajuta este atragerea Luminii care Reformeaza. Nu avem nicio sansa fara ea.

Intr-adevar, Lumina include scopul si programul pentru obtinerea ei, toate stadiile prin care am trecut. Fara Lumina, suntem asemenea animalelor care nu pot face o singura miscare. Lumina trebuie sa vina si sa ne influenteze. Dupa aceea, ne vom pune in miscare.

Deci, de ce experimentam necazuri si tot felul de schimbari? De fapt, nu sunt schimbari, ci doar probleme care se vor intensifica pana cand noi, sau cel putin unii dintre noi, incep sa atraga Lumina, cel putin o parte din ea.

Dezvoltarea este dusa doar de Lumina. Ar trebui sa fim pe deplin constienti de asta. Nu este nicio sansa ca aceasta dorinta egoista, singura, sa gaseasca calea pentru dezvoltare. De-a lungul secolelor, aceasta oportunitate a fost descoperita cu ajutorul Luminii care a venit fara sa astepte sa fie chemata si continua sa ne impinga inainte.

Astazi, am trecut de limita dupa care trebuie sa precedam sosirea Luminii cu dorinta noastra adresata chiar Luminii. De acum inainte, totul incepe cu „initiativa noastra”, cu „o rugaciune si fapte bune”. Aceasta definitie inseamna ca noi insine trebuie sa vrem sa evoluam, nu in forma egoista cautand noi placeri, ci deasupra egoismului. Trezirea, ridicarea, trebuie sa vina din partea noastra.

Mai mult, nu vom putea evolua daca nu formam o cerere in interiorul nostru, asteptand ca in schimb, forta Luminii sa vina si sa ne influenteze, dandu-ne noi proprietatii de unitate si iubire,  astfel incat sa ne unim intr-un intreg, global, intergral. Doar aceasta Lumina contine starile noastre urmatoare. Nu stim ce sunt si nici cum sa le trecem, dar munca noastra, in esenta, este simpla: cautam forta care sa ne dezvolte.

Asta-i tot, nu avem nevoie de nicio intelepciune speciala. Nu stiu dinainte ce ma asteapta. Cateodata, vad ceva nou in mintea si sentimentele mele, descopar un nou strat subtire al intelegereii si senzatiei. Seamana putin cu efectul Luminii care ne trezeste si ne corecteaza dorintele. Nu ar trebui sa ne amestecam in munca sa, ci mai degraba sa ne grabim dezvoltarea cat de mult putem.

Lumina nu ne va influenta niciodata pana cand nu ii vom cere asta. Trebuie ca noi sa fim primi care cer. Asta asteapta Lumina de la noi. Aceasta cerere, aceasta necesitate initiaza o actiune spirituala asupra materiei dorintei. Datorita ei, descoperim cine suntem si cine este Creatorul.

La gradul nostru inferior, intelegem gradul superior putin mai bine, pentru ca a ne putea uni cu el. Nu-l intelegem complet, ci doar locul in suntem lipiti de el. Ca sa aderi la un punct in uterul mamei, trebuie sa devii egal in proprietati cu ea.

In felul acesta, fiintele create incep sa faca o munca mare, dorindu-si sa se uneasca cu cel superior printr-un mic segment de perceptie. Apoi, doresc ca cel superior sa le anuleze, sa le umple cu Lumina dezvoltarii. Similar unui embrion, cerem Lumina care aduce dezvoltarea, nu pe cea care aduce placerea. In acest fel, obtinem echivalenta cu Creatorul.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, “Pacea”