Intrebare: Ce este intentia, un gand sau un sentiment?

Raspuns: Intentia este legatura mea cu sfarsitul actiunii. Trebuie sa intind obligatoriu firul de la mine pana la sfarsitul actiunii: Acum, intentionez sa dezvalui locul unde Îl voi revela pe Creator, prin dobandirea echivalentei formei.

Cu alte cuvinte, chiar acum, intentionez sa descopar in mine forta daruirii,  atat cat pot si in aceasta forta pe care o obtin, il voi revela pe El. Atunci, forta daruirii va emana de la mine si Creatorul va fi revelat. Va aparea o legatura numita unire, asociere (Zivug), unificare sau adeziune.

Eu imi imaginez aceasta stare dorita pentru mine si asta se numeste intentia mea. Este exact ceea ce intentionez sa dobandesc, ce stare viitoare imi imaginez si doresc sa apara.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala 26.09.2010, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Rabash scrie ca, Creatorul aude rugaciunea fiecarei guri. Dar tu spui ca rugaciunea trebuie sa fie interna. Deci, ce rugaciune aude El?

Raspuns: O rugaciune este o dorinta care ajunge cu adevarat la Creator. Exista doar doua forte in lume: forta primirii (atractie) si forta daruirii (respingere). Si exista o lege a echivalentei de forma: in masura similaritatii lor, fortele (obiectele) se apropie si in masura deosebirii, ele se indeparteaza una de alta.

Deoarece Creatorul este vointa absoluta de a darui, El asteapta de la noi echivalenta cu El, unde vointa de a primi va fi dorinta de a deveni similar cu El si, de asemenea, sa devina o forta a daruirii. Pentru a asigura asta, El si-a plasat scanteile Sale, punctele in inima, punctul initial al calitatii de daruire, in vointa de primire, natura noastra. Si noi trebuie sa il cultivam.

Creatorul raspunde numai la o rugaciune a acestuia (a punctului din inima). Toate celelalte tipuri de rugaciuni nu ajung la El. Creatorul aude rugaciunea tuturor acelora care ii cer forta daruirii. Creatorul este o lege a daruirii, deci nu reactioneaza decat la rugamintile care cer abilitatea de a darui. Iar daca nu o cerem, Creatorul ne trimite suferinte mai mari, astfel incat sa putem intelege ceea ce trebuie sa cerem.

Din Lectia despre articolele lui Rabash, 17.09.10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Atunci cand citim Zohar-ul, ce este important pentru mine? Sa cunosc textul in toate detaliile lui sau sa ajung sa-l cunosc pe Creator? De fapt, Zohar-ul vorbeste despre El si despre actiunile Lui. Doresc sa cunosc ce este scris despre actiuni sau sa stiu de la Cine vin aceste actiuni?

Exista un punct de spargere ascuns, care ne conduce fie la succes, fie la esec, Lumina sau intuneric, revelatia Creatorului sau memorarea textului, studiul Torei sau dobandirea Celui care da Tora. Scopul este de a revela si de a a-L cunoaste pe Creator, care este in spatele textului.  Exact asta este important pentru mine si de aceea ma gandesc cum sa descopar forta prin actiunile care sunt descrise aici.

Este ca si cum stau la masa cu Gazda, care a pregatit cele mai minunate feluri de mancare pentru mine. Totusi, eu nici macar nu ma uit la mancare sau dau vreo atentie la ce este in jurul meu. Nu ca as neglija totul; este doar pentru a-L descoperi pe El si pentru a obtine conexiunea cu El.

Mai intai, de ce am venit la masa? Am venit de dragul Gazdei, pentru a-L intalni si nu pentru mancare. Odata ce am facut diferite actiuni pentru a-L cunoaste, imi este permis dupa aceea sa iau orice vreau de pe masa, sa gust si sa ma bucur. Pot face orice, atata timp cat El este important pentru mine si restul sunt doar mijloace.

In timp ce citim Zohar-ul, studiem actiunile Creatorului si singurul motiv pentru care o facem este pentru a-L descoperi.  Trebuie sa ne concentram pe ce este in spatele textului si sa incercam sa patrundem prin el. Pe de o parte, Cartea pare sa ma induca in confuzie. Pe de alta, prin eforturile mele de a penetra prin text, deodata incep sa il vad pe Creator in spatele lui. Nu exista alta oportunitate de a-L descoperi. Nu exista nicio alta conexiune cu Gazda.

Nu il inteleg pentru ca este ascuns in spatele mesei. Il pot intelege numai daca studiez felurile de mancare care mi-au fost date. De exemplu, imi plac dulciurile si El le-a pregatit pentru mine. El m-a creat sa-mi placa dulciurile si El mi le-a dat. Ce a vrut prin asta? In plus, nu prea imi plac lucurile acidulate. Totusi imi da din acestea. De ce? Trebuie sa-L descopar prin mine insumi.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 20.09.10, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Pentru a ajunge la un nou nivel eu trebuie sa dobandesc o dorinta noua, greutatea inimii. Pot examina atunci aceasta si pot cere printr-o rugaciune, realizand ca eu nu pot ramane in acel egoism, ca ceea ce imi lipseste este proprietatea de a darui. Eu nu spun Creatorului ca ma simt rau si sa ii cer Lui sa faca mai bune lucrurile pentru mine. Rugaciunea mea poate fi doar asta: Este bine ca Tu mi-ai daruit acest rau, pentru a putea intelege cum sa doresc daruire si sa ma ridic la iubirea pentru ceilalti.

Eu nu cer ca raul sa fie inlaturat, pentru ca el este fundatia pe care o folosesc pentru a construi, altfel  as ramane un animal. In loc de asta, eu trebuie sa examinez acest rau, aceasta senzatie de goliciune, astfel incat sa il recunosc drept ajutor impotriva egoismului meu, care ma va convinge sa ma conectez cu ceilalti.

Eu multumesc pentru acest rau si sper ca el va persista, pentru ca altfel voi cadea inapoi in egoismul meu. Dar peste acest egoism, eu vreau sa constuiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Si prin urmare, vad raul ca un ajutor care ma elibereaza de dorintele mele egoiste, deoarece sentimentul neplacut imi permite sa ma deconectez de ele.

Daca o persoana se arde singura, nu va mai dori sa atinga obiectul care i-a provocat arsura. In mod similar, eu incep sa nu mai voiesc aceste dorinte, si peste ele construiesc o atitudine a daruirii. Asta cere un nou inceput, Rosh HaShana (Anul Nou), o stare in care nu imi mai doresc vechile impliniri pentru ca le simt ca nefaste. Dimpotriva, eu vreau acum sa construiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Aceasta transformare, tranzitia de la una la alta, este numita Inceputul Noului An.

Si atunci, dupa ce verific ca sunt incapabil sa fac asta de unul singur, ajung la Iom Kipur, avand doar dorinta, simtind insa, ca imi lipseste forta. Astfel ajung la rugaciune, si asta se numeste Ziua Ispasirii. In aceasta stare eu nu il judec pe Creator, ci mai degraba pe mine pentru ca imi lipseste puterea de a darui, si in asta sta pacatul meu.

Acesta este motivul strigatului meu de Iom Kipur cand imi ispasesc pacatele mele. Adevaratul inteles al Zilei Ispasirii este revelarea Kli-ului care este gata pentru a fi corectat. Este un punct de cotitura de Rosh Hashana, momentul in care decid sa resping vechile dorinte, fac eforturi sa ma apropii de daruire. Dar in cele 10 zile de la Rosh HaShana, pana la Iom Kipur am verificat ca sunt incapabil de daruire. Si acum pentru prima data, ma intorc spre Creator cu un apel autentic si dobandesc contactul cu El.

Acest apel ajunge in sfarsit la El, pentru ca eu nu cer implinirea, ci doar forta corectiei.

Si astfel ajung la poarta rugaciunii.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 15.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca consta in gasirea unei atitudini corecte fata de starile in care primim. Cand lucram in acest fel, incepem gradual sa ne impartim in doua componente:

1. Dorinta mea, in care percep diferite fenomene, cum ar fi binele si raul;
2. Mintea, in care discern Cine imi trimite ceea ce simt si in ce scop.

In masura in care sunt in stare sa analizez starile mele, independent de senzatia de bine sau de rau, sunt capabil sa le inteleg si sa le justific, netinand cont de senzatiile mele. Le doresc in scopul revelarii calitatii de daruire, a Creatorului, chiar daca prin dezvaluirea fiecarei stari noi, trebuie, ca mai intai sa sufar, datorita revelarii unei dorinte noi, goale.

Atitudinea mea fata de dorinta goala imi poate schimba senzatia goliciunii. Senzatia scopului, a conexiunii cu Creatorul, ma poate influenta astfel incat sa depasesc senzatia suferintei.

De aceea avem oportunitatea de a urca deasupra senzatiilor neplacute din intentiile noastre, in senzatiile noastre deconexiune cu Creatorul. Putem justifica toata creatia, in asa fel incat tocmai acest gol ne va ajuta sa urcam deasupra acestor senzatii neplacute si chiar sa extragem revelarea lor, pentru a urca si mai sus de ele.

Nu putem schimba nicio stare in dezvoltarea noastra, dar putem cere sa intelegem cum si cat de bine sunt orientate, deasupra vointei noastre de a primi placere.

In acest fel, prin starile de cadere, putem accelera dezvoltarea noastra in asa fel incat sa nu simtim ca sunt caderi ci, un motiv de a urca. Totul depinde de atitudinea noastra fata de ce ni se intampla.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ajutam si sprijinim prietenii aflati in starea de coborare?

Raspuns: Pentru inceput ii ajutam intern, prin rugaciune, cerere si gandul colectiv pentru toata lumea.  Toti am semnat un acord de garantie reciproca (Arvut) si ajutor reciproc pe drumul spiritual. Deci trebuie sa avem siguranta ca fiecare participa suta la suta, si asta depinde numai de suportul grupului.

Nu ar trebui sa imi acuz prietenul ca nu este in stare sa depuna efortul maxim pentru atingerea scopului, ar trebui sa ma acuz pe mine pentru slabiciunea lui, ca eu nu sunt in stare sa il trezesc. Intr-adevar, el este dependent de mine. Un sprijin reciproc, in momentul in care nimeni nu are putere si totusi fiecare da suta la suta – aceasta se numeste garantie reciproca.

Daca am semnat acordul, inseamna ca am confirmat sa imi ofer sprijinul pentru avansarea spirituala a tuturor. Sunt de acord sa ajut pe fiecare sa isi atinga scopul; ca si un girant la banca, garantez ca prietenul meu va avea puterea sa se concentreze asupra scopului.

Daca am semnat asta inseamna ca acum depinde de mine! Daca prietenul meu cade, trebuie sa inteleg ca el cade in ochii mei, in relatia cu mine tocmai ca sa imi dea prilejul sa il trezesc. Si readucandu-l pe el la viata, readuc la viata o parte a sufletului meu.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Si Iacob a iesit

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Iata o intentie simpla, pe care sa o avem in timp ce citim Cartea Zohar:

1. Ma conectez la fiecare litera si cuvant, iar ele intra in mine ca o perfuzie medicala, administrata picatura cu picatura, pe care o percep ca elixir al vietii.

Merg de la un cuvant la urmatorul, fara sa stiu ce se ascunde in spatele fiecaruia. Totusi, sunt convins ca, cuvant dupa cuvant, ca o picatura dupa picatura, gradual, acest elixir al vietii va curge in mine.

2. Daca sunt capabil sa tin acest gand tot timpul, atunci chiar, fara a ma scufunda cu adevarat in text, ci prin text sau in el, sunt capabil sa-l discern pe Creator si atitudinea mea fata de El.

Textul este ceea ce se intampla unei persoane, iar intentia este conexiunea persoanei cu Creatorul. La inceput mentinem intentia si apoi, prin ea, incercam sa-L dobandim pe Creator, Cel de la care auzim si de la care primim. Textul este starea dorintelor mele pe care vreau sa o obtin.

Daca o persoana este capabila, de asemenea, sa-si imagineze ca aude chiar acum, cu adevarat textul Zohar-ului din gura Creatorului, ca Creatorul ii trece aceasta cunoastere, ii spune despre propriile stari inalte, atunci aceasta este una din cele mai bune cai de a se conecta la Creator. Aceasta se numeste Sa auzi sau sa studiezi Tora din gura Creatorului.

3. Daca incercam sa ne unim intentiile impreuna, in timp ce citim Zohar-ul, atunci ,in adanc, in eforturile noastre comune, vom simti faptul ca Zohar-ul vorbeste exact despre asta.

Tora descrie numai felul in care trebuie sa ne unim impreuna, in ce masura, forma si maniera.

De aceea, textul Cartii Zohar nu este separat de intentie. Cartea Zohar nu exista prin ea insasi, ci vorbeste numai despre realizarea intentiei.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.09.10, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand citesc Zohar-ul, nu este bine daca textul imi ascunde scopul pentru care eu de fapt il citesc. Trebuie sa verific intodeauna: Ce doresc mai exact, atunci cand il citesc?

In primul rand si cel mai important lucru, imi doresc, ca prin citirea Cartii Zohar sa-mi descopar boala: egoismul, si apoi sa mi-o vindec, ajutandu-ma sa obtin calitatea daruirii in loc de egoism. Vreau sa obtin unitate cu ceilalti si sa aspir la acelasi scop. Asta se numeste intentia premergatoare studiului.

Dupa pregatirea intentiei sau motivului pentru care citesc Cartea Zohar, pot incepe sa citesc. Daca pot mentine in mod consistent intentia, atunci voi putea sa ascult si textul si intelesul lui.

Este similar cu o persoana bolnava, care este intr-o stare critica. Citeste o carte medicala numai pentru a gasi un remediu. Nimic altceva nu o intereseaza! Nu ii pasa de stilul textului sau de detaliile povestii. Cauta numai remediul (elixirul vietii: Lumina)!

De aceea, in primul rand si cel mai important lucru este ca noi sa avem intentia corecta si, dupa aceea, putem asculta detaliile despre care povesteste Zohar-ul. Nu este nimic mai important decat sa primim procedura medicala, pentru ca nu intelegem niciuna din povestile actuale, pana cand nu vom intra in acea stare noi insine.

Atunci, de ce ne-au scris toate aceste povesti, autorii Cartii Zohar? Au facut-o pentru ca noi sa facem eforturi sa mentinem intentia. Numai dupa aceea, in masura in care este posibil, ne putem permite sa ascultam povestea, in timp ce dorim sa o descoperim prin intentie. Trebuie sa realizam ca nu traim aceste stari si nu intelegem textul, dar dorim sa-l descoperim si aspiram sa fim in starea care este descrisa. Atunci putem intelege textul si ne putem conecta la el.

Dorinta mea primara este de a obtine calitatea spirituala, prin atitudinea corecta fata de Cartea Zohar. Dupa aceea pot sa acord atentie textului si sa fiu sigur ca il voi intelege corect. Asta se numeste dorinta de a atinge ceea ce studiezi, asa cum este scris in paragraful 155 din Introducere la Talmud Eser Sfirot.

Textul Zohar-ului este locul unde execut munca mea interioara si unde fac discernamintele privitoare la locul in care ma aflu. Mai intai, trebuie sa am o intentie privitoare la scop si apoi o senzatie privitoare la text.

Trebuie sa simtim adancimea straturilor dobandirii. Asta se numeste Angajarea in Tora si in Porunci, si Studiul Torei.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.09.10, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Singura oportunitate pentru a fi in conexiune cu Forta Superioara care ne corecteaza este prin citirea Zohar-ului. Evident, celelalte carti ne ajuta, de asemenea, dar Zohar-ul are cea mai mare forta de a ne conecta.

Daca am putea pastra intentia corecta pentru o perioada mai lunga de timp, am citi Zohar-ul mai des. De fapt, suntem inca incapabili sa mentinem intentia corecta pentru mai mult de 45 de minute. Pe durata acestor 45 de minute, totusi, trebuie sa ne concentram exact pe ceea ce ne dorim de la el si cum ne imaginam starea noastra viitoare descrisa in Zohar. Este foarte important.

In lumea noastra, un copil ia exemplu de la adulti, asteptand sa devina similar cu ei in tot ceea ce vede. Nimic altceva nu este mai important pentru el. Nu are nicio intelegere, realizare sau orice altceva, doar repeta exemplele pe care adultul i le demonstreaza.

In mod similar, trebuie sa ne dorim sa simtim realitatea de care ne vorbeste Zohar-ul si sa ne imaginam ca totul este conexiunea dintre noi. Zohar-ul descrie in mod constant conexiunea dintre noi: Zeir Anpin, Malchut, cele trei linii, limitarile, si asa mai departe. Descoperim toatea acestea printre noi deoarece dorintele noastre comune sunt singurul loc unde relevatia poate avea loc. De aceea, nu avem nevoie de nimic altceva decat de o dorinta puternica pentru ca Lumina sa vina si sa reveleze aceasta conexiune dintre noi. Toate aceste fenomene despre care citim in Zohar, trebuie sa fie gasite in noi.

Actiunea insasi este destul de simpla, dar nu este usor de realizat. Ia timp sa realizezi o stare in care stai in fata unei carti, iti imaginezi ca ea vorbeste despre conexiunea dintre noi si, in ea, descoperi toate aceste cuvinte si actiuni. Totul este in conexiunea dintre noi; acolo se reveleaza Creatorul.

Este destul de dificil sa combini toate astea, dar cand o faci, dorinta de a revela conexiunea dintre toti devine singura legatura cu Forta Superioara. Si nu ai alte mijloace decat Cartea Sfanta Zohar, care descrie starile pe care vrei sa le descoperi.

Apoi, ca un copil care se straduie sa devina adult, tu doresti revelarea si aspiri la ea cu toata puterea ta.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.08.10, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Nu-l invinovati pe Creator daca progresul tau spiritual este foarte incet si nesemnificativ. Trebuie, in primul rand sa descoperim dorintele din noi. Fara ele nu am fi in stare sa simtim o schimbare in starile noastre.

Daca nu simt lumea spirituala, inseamna ca inca nu vreau asta! Este aici, chiar langa mine, dar daca nu vreau sa o vad, nu o revelez. Nu exista cadouri de Sus. Felul in care descopar lumea spirituala depinde numai de mine si de dorinta mea. De indata ce dorinta mea creste si atinge nivelul urmator, lumea spirituala mai inalta, eu imediat o descopar. Dar daca nu simt o nevoie pentru asta, atunci nu o pot revela.

Totul depinde de persoana. Singura noastra sarcina este de a ne influenta unii pe altii pentru a discerne corect dorinta noastra. Putem tipa si arde in dorinta, dar poate fi o dorinta pentru un lucru gresit, atat in cantitate cat si in calitate.

Ce ne trebuie este un o dorinta clara, in care cel mai important lucru este calitatea dorintei: Ce imi doresc cu adevarat, mai degraba decat cat de mult mi-o doresc. In spiritualitate cantitatea nu este importanta, numai calitatea este. Calitatea dorintei spirituale o numim forta. Forta dorintei in spiritualitate este definita  de ascutimea si precizia cu care este directionata. Asta necesita o grija permanenta pentru a fi siguri ca dorinta are directia corecta.

Daca intrebi oamenii cum isi imagineaza spiritualitatea si ce isi doresc ei, vei primi un raspuns diferit, de la fiecare persoana. Asta poate fi constatat lucrand in grup si folosind ajutorul Luminii, pe care toti o vom atrage impreuna, in timpul studiului, pentru ca intelegem ca pentru moment nu avem dorinta corecta pentru daruire si incredere.  De aceea, vrem sa vina Lumina si sa ne explice, sa ne arate exemple si sa creeze dorinta in noi! Asta se numeste o necesitate fara o necesitate, rugaciunea dinaintea rugaciunii.

Totusi, o data ce o persoana este adusa la grup, din acel moment totul depinde de ea.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala, 11.08.10, Trebuie intotdeauna sa discerni intre Tora si munca

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→