Întrebare: Cum păstrăm, de acum încolo, starea permanentă de congres?

Răspuns: Un congres este un salt către unitate. Dacă facem un asemenea exerciţiu odată pe săptămână, printr-un workshop numit „întâlnirea prietenilor”, s-ar putea să nu mai avem nevoie de congrese mari pentru a avansa. Vom creşte de la o săptămână la alta, pregătindu-ne de la o întălnire la următoarea.

Totul depinde de pregătire, care determină ce nivel de unitate vom putea obţine în workshop. Avem nevoie de o dorinţă mare, recunoaşterea importanţei scopului şi unicitatea unei asemenea întâlniri ca o acţiune specială, ca singura metodă prin care putem crea un loc al revelării Creatorului.

Vom trăi de la o săptămână la alta cu sentimentul că se apropie „întălnirea prietenilor” şi vom tânji după lecţie, zi după zi. Înainte de lecţie vom putea, de asemenea, să ne simţim aşa cum ne simţim înainte de workshop. Lecţia poate fi la fel de intensivă, pentru că în lecţie vorbim despre aceaşi muncă internă, dar în cuvinte diferite. În general, vorbim despre acelaşi topic – revelarea Creatorului fiinţelor create, unde are loc această revelare şi în ce condiţii.

Toate acţiunile noastre colective trebuie să fie văzute din această perspectivă, orice facem noi. Totul depinde de cât de mult apreciază omul fiecare oportunitate care i se dă. De aceea, nu ar trebui să aşteptăm congresele, dacă nu ne pregătim de la o lecţie la următoarea, de la o întâlnire a prietenilor la alta şi de la un congres la următorul.

Altfel, un congres mare nu va fi folositor – el va face să apară o trezire temporară, dar nu o urcare. Dacă omul nu vine cu impresiile anterioare, nu i se va acorda o ascensiune, o avansare şi o conexiune mai mare. Asta pentru că nu s-a pregătit pentru asat; nu a tânjit la asta şi nu are o deficienţă pentru asta. El va fi impresionat de restul, dar nu va obţine o împlinire anumită.

Deci, reiese că ne simţim cu moralul ridicat de la un congres la altul, dar apoi cădem din nou. Ridicarea moralului ar trebuie să se petreacă înaintea congresului, iar congresul să fie un nivel în sus. În aceste congres am resuşit într-o oarecare măsură să facem asta. După ce ne-am ridicat la următorul nivel şi am simţit că suntem într-o stare de cădere, dezamăgire şi confuzie, ar trebuie să începem imediat să ne pregătim pentru o nouă întâlnire. Această întâlnire poate fi în următoare lecţie, în întâlnirile prietenilor săptămânale, sau într-un mare congres.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/12, “Discuţie asupra Congreselor trecute”

Înscris în: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Înscris în: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Întrebare: Omul trebuie să se deschidă uşor, pentru a simţii gustul ieşirii din el însuşi, gustul integralităţii. Cum putem face asta? De unde să începem?

Răspuns: La început, în procesul de învăţare, foloseam jocuri. Acestea ne arătau cât de mult pierdem în interacţiunile noastre atunci când suntem individualişti şi cât de mult câştigăm când participăm împreună.

Atunci când participăm împreună la întâlnire, nu ne conectăm eforturile noastre sau cunoştinţele ci, mai degrabă, dăm naştere la ceva nou: o forţă nouă, o cunoaştere nouă, oportunităţi noi şi, cel mai important, o senzaţie nouă care există între noi. Şi cu toţi existăm în ea, împreună.

Din această participare nouă, nici măcar nu începem să ne simţim ca „noi”, deoarece asta reprezintă suma individualităţilor care se adună împreună. Atunci când ieşim din noi înşine, din individualitate, ajungem la următoarea stare a integralităţii numită Adam (Om sau Uman). Trebuie să încercăm să îl simţim. Dar acesta este un acord foarte fin.

Întrebare: Care este primul pas pentru a începe să simţim asta?

Răspuns: Cred că se construieşte prin conversaţie, prin comunicare, prin înţelegere şi participare reciprocă. Atunci când oamenii încep să simtă ce îi leagă, ce este comun între ei, se crează un fel de comunalitate, un tip de înţelegere reciprocă, non verbală, internă, adâncă.

Este un scop împărtăşit de toţi. Dar nu este un scop individualist, al fiecăruia dintre noi; acest scop este deasupra noastră: armonia cu natura pe care trebuie să o înţelegem, să îi prindem înţelesul, caracteristicile, relaţiile dintre ea şi noi şi felul în care intrăm în ea şi trăim în ea. Totuşi, noi existăm în ea doar datorită conexiunilor dintre noi. Chiar conexiunile dintre noi sunt acelea care crează „alinierea”, background-ul, simţul nostru integral. Cu ajutorul lui simţim natura integrală revelată în senzaţia noastră reciprocă, ca şi cum ar fi înăuntrul nostru.

Apoi, începem să simţim gândurile ei, inteligenţa, scopul, planul şi, gradual, începem să le realizăm. În afara sentimentelor care există, încep să le realizez, să le descopăr, dar le descopăr înăuntru, prin sentimentele noastre împărţite. Împreună cu toată lumea, încep să descopăr asta din ce în ce mai mult.

Începem să ne împărţim impresiile noastre emoţionale şi să le discutăm dintr-un punct de vedere logic. Care este acest plan? Ce este această forţă care ne operează pe noi şi pe alţii? Cum se schimbă percepţia noastră asupra lumii atunci când începem să simţim forţa interioară a naturii care, aparent, există aici înăuntru, iar toată lumea noastră parcă stă pe o platformă a ei, în timp ce ea constă dintr-o reţea de forţe care ţin întreaga lume şi o conduc. Deci, ce este această forţă? Care este energia ei?

Atunci când începem să ne clarificăm asta între noi, între prieteni, mai întâi fiecare dintre noi ajunge la această cunoaştere împărtăşită şi primeşte de la toată lumea sentimente şi inteligenţă adiţională. Iar prin aceste senzaţii şi inteligenţă împărţită, începem să obţinem armonia şi forţa integrală a naturii, care nu poate fi descoperită şi obţinută niciodată în mod individual.

Această discuţie ar trebui să dureze câteva ore într-un grup de zece oameni şi doi instructuri, într-un mediu calm, cu anumite materiale de citit.

Din “Discuţia asupra educaţiei integrale” nr.17, 02/28/12

Înscris în: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Întrebare: Scopul muncii la workshop este clar: Ne deschidem inimile unii altora, ne apropiem, ne conectăm…

Răspuns: Învăţaţi să înţelegeţi ce înseamnă un grup. Anterior, numai aţi auzit ce înseamnă. Dar aici, sper, începeţi să simţiţi proprietăţile speciale care sunt impregnate în grup, pe care nu puteţi să le cercetaţi de unii singuri. Ascultându-l pe prieten – şi nu contează ce spune pentru că poate  nu ştie nimic (poate fi în grup doar de o lună sau două), vei auzi în cuvintele lui ceea ce trebuie să auzi.

Întrebare: Mai există o altă formă de muncă în grup, atunci când se citeşte pur şi simplu textul şi nu se fac comentarii. Care este diferenţa? Când facem acest timp de muncă?

Răspuns: Este o întrebare foarte serioasă.

În general, cum discutaţi ceva între voi atunci când staţi într-un cerc mare şi spuneţi ceva? Vorbiţi tot despre voi înşivă, din voi înşivă, despre măreţia grupului, măreţia scopului, a adunării, sau de ce aţi venit la congres.

Cel mai important nu este să vorbiţi despre ce este în inima voastră într-un anumit moment.  Nu daţi drumul la ceea ce simţiţi pe moment. Ca în lumea noastră, nu vreţi să spuneţi nimănui despre sentimentele voastre cele mai adânci, despre secretele personale; aşa este şi aici. Adică, nu vorbesc despre relaţia mea cu Creatorul, deoarece asta mă priveşte numai pe mine. Restul – nu fac nicio diferenţă.

Întrebare: Atunci când muncim în mod independent în grup, cine ne va ajuta să ne oprim la timp şi să vorbim din inimă şi nu din minte?

Răspuns: Nu îţi fie frică să greşeşti. Nu este important. Este complet neimportant!

Aceia care studiază pentru o lună sau două, se pot aduna în grup şi să încerce să discute ceva între ei însăşi, să bolborosească, ca şi copiii – nu este important. Ei vor creşte până la urmă, dacă vor face doar ceea ce este necesar. Nu este nevoie de cunoştinţe preliminarii, de nimic. Cel mai important este să acţioneze simplu, să fie deschişi la inimă şi naivi, iar apoi totul va funcţiona.

Din  Congresul de la Vilnius 3/25/2012, Workshop 4

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Intrebare: Care este rolul ghidului, moderatorului, din grupul de educatie integrala?

Raspuns: Este mult mai usor sa studiezi teoria decat sa indrumi oamenii si sa ii inveti lectiile practice care au ca scop sa ii faca sa inteleaga ca, nu pot ajunge de unii singuri la scop. Dimpotriva cei care studiaza conform acestei metode ajung la aceste concluzii si experimenteaza aceasta metoda ei insisi si inventeaza o metoda prin care se reformeaza pe ei insisi atunci cand incep sa simta ca grupul este „artistul” care realizeaza ceva total nou din ei.

Prin sentimente neasteptate si impresii ei percep cat de mult se pot schimba. In plus, ceea ce anterior parea ilogic devine dintr-o data perceput si acceptat mult mai usor, si chiar lucrurile cu care nu erau de acord le apar in alta lumina.

Deci initial ei incep sa studieze influenta pe care societatea o are asupra omului. In acelasi timp, fiecare descopera, surprinzator, cat de dependent este de mediu si in ce masura poate fi manipulat de acesta.

Noi putem compara acest lucru cu un grup de suport  pentru pierderea in greutate, cu alcoolicii anonimi sau cu un grup de oameni care incearca sa se lase de fumat, etc. Nu este neaparat vorba de a renunta la un obicei si a forma o personalitate total noua: nu este vorba despre o „formare” in acord cu acelasi pattern egoist, ci de dobandirea unei perspective total noi, a unei noi naturi, a unui nou cod de conduita, si de schimbarea oamenilor.

Cateodata poate fi cu adevarat neplacut, sau cel putin surprinzator, pentru ca persoana nici macar nu se gandeste ca se poate schimba atat de usor, folosindu-se de mediu.

Mediul doreste astfel sa il ajute. Daca actioneaza in acord cu o anumita metoda, si explica oamenilor catre ce trebuie sa se indrepte, atunci exista o cooperare reciproca corecta in grup, atunci cand ei joaca in mod colectiv acest joc, la fel ca la teatru, si devin oameni noi. Mai mult, rolurile pe care ei le joaca raman parte din ei.

Exista multi de „dar” aici; problema este in ce masura rolul pe care ei incep sa il joace ramane parte din ei in mod permanent. Devine acest rol o parte din ei asa cum exista o memorie permanenta a calculatoarelor? Asta depinde de indrumarea pe care persoana o primeste si de sprijinul grupului, si in ce fel aceste grupuri devin factori care influenteaza
Din “Discutii despre Educatia Integrala” 27/02/2012

Înscris în: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Intrebare: Ce rol ar trebui sa joace prietenii nostri din America in relatia cu Kli-ul mondial la apropiatul congres din New Jersey?

Raspuns: Cred ca dintre toate tarile, SUA poate influenta lumea in cel mai eficient mod. In fond, noi vorbim despre o natiune foarte puternica de care ceilalti asculta. Toata mass media lumii se raporteaza la SUA. SUA are o mare influenta.

Mai mult, criza moderna graviteaza in jurul acesteia, iar criza continua sa se extinda si sa se adanceasca. Si de aceea, daca dorim sa influentam lumea, cel mai potrivit mediul este aici in SUA. Este necesar sa organizam un grup puternic american- in care sa fim auziti si sa fim capabili sa „indulcim” criza astfel incat oamenii sa inteleaga situatia in care se afla si sa doreasca sa se corecteze, in loc ca pur si simplu sa tolereze noi dezastre.

Astazi, umanitatea este ca un copil incapatanat care nu vrea sa stie ce trebuie sa faca. In acelasi timp, parintii nu pot sta indiferenti, pentru ca viitorul sau depinde de asta. Copilul trebuie sa termine scoala in ciuda lipsei sale de dorinta, si de aceea experimenteaza presiunea si  problemele pana cand trece examenele.

Am petrecut mii de ani dezvoltandu-ne in mod egoist. Cresterea constanta a egoismului a crescut presiunea, lucru pe care il realizam si il simtim. Dorintele noastre au devenit mai puternice si noi am avansat. Insa, acum incepe un nou stadiu: In locul puterii egoiste a primirii si a urii, noi trebuie sa dezvoltam in noi o alta putere: puterea daruirii si iubirii.

Pentru ca noi sa simtim ca avem nevoie de acestea, ni se pot trimite dezastre,  care sunt deja ecoul. Noi discutam aici de un proces indelungat, unul care nu cuprinde simultan intreaga lume; insa, peste tot dezastrele au ca scop sa ne faca sa constientizam ca egoismul nostru a ajuns la dezvoltarea sa finala si ca nu ar trebui sa ne mai asteptam la rezultate fenomenale de la acesta.

Mai mult, pentru ca facem parte din lume, noi nu putem lua decizii doar pentru noi. De exemplu, atunci cand lucrurile sunt bine undeva, noi primim de asemenea o parte din Lumina chiar daca ne aflam intr-o stare sumbra.

Insa indiferent de toate acestea, noi trebuie sa intelegem ca procesul a inceput si continua. Toate sistemele noastre au inceput sa nu mai faca fata si chiar sa nu mai poata functiona, deja de mult timp. Tot ceea ce oamenii au facut timp de mii de ani prin cresterea egoismului se prabuseste acum. Totusi, chiar daca aceasta prabusire are loc acum sub ochii nostrii, noi inca nu intelegem ca este posbil ca lucrurile sa se inrautateasca mai mult. Aici este de fapt problema: Avem nevoie de stiinta, care sa ne explice tendintele globale.

Dezvoltarea instinctiva este inscrisa in natura minerala, vegetala si animata. Nu exista alta posibilitate, in proces, decat inaintarea constienta. Cu noi se intampla exact invers: Spre deosebire de natura, dezvoltarea noastra a fost fortata de o singura putere care a actionat de la o generatie la alta de-a lungul vietii persoanei. Acum noi trebuie sa primim o a doua putere pe langa cea egoista, si sa incepem sa le echilibram pentru a ne tine viata in „frau”.

In timp ce am fost condusi de o singura putere, aceasta a cuprins intreaga lume. Insa acum, cand o a doua putere ne-a fost revelata, noi trebuie sa alegem intre acestea, trebuie sa decidem cum sa actionam corect cu fiecare dintre ele. Astfel, pentru prima data in istorie, noi primim doua fraie, ne putem folosi de „amandoua picioarele” pentru a merge, putem folosi ambele puteri ale Naturii: cea pozitiva si cea egativa- pentru a ne controla atat pe noi cat si Natura. Acest ajutor ne va ridica la gradul Creatorului,  si suntem impinsi de Sus sa facem asta.

Puterea pozitiva a daruirii, iubirii, si unitatii ne-a influentat in ultimii 50-60 de ani, si a impins dezvoltarea noastra in aceasta directie. Noi nu am sesizat ce se intampla, dar intre timp, de la al doilea Razboi Mondial incoace, tarile au inceput sa fie interconectate din ce in ce mai mult, iar lumea a inceput sa devina mai „intreaga” mult mai conectata. Razboiul a initiat acest proces.

De atunci, puterea pozitiva a fost revelata in lume. Pana acum a adus mai aproape tari si natiuni, si astfel s-au creat conexiuni intre acestea. Ca urmare, lumea ne apare acum a fi mai intreaga si integrala; insa, oamenii nu inteleg inca ce se intampla. Asta pentru ca acest proces a avut loc automat, prin forta, fara ca oamenii sa il simta.

Insa a venit criza moderna, care ne spune ca trebuie sa avem grija de lume, ca sistemele noastre trebuie sa corespunda celor doua puteri, care actioneaza la scara globala.

Noi, inca nu realizam asta. Conducatorii lumii, economistii, analistii financiari, si comerciantii- toti continua sa actioneze in conformitate cu vechile reguli. Acest lucru ia in calcul si inertia; insa, se va sfarsi, si noi vom simti cat de serioasa si adanca este criza globala in urmatorii ani. Nu mai exista forta necesara pentru a ascunde acest lucru.

Acum, toti- atat oamenii cat si guvernele- incearca instinctiv sa mascheze si sa ignore ceea ce este evident. Situatia este foarte periculoasa si poate scapa de sub control. Cabala vorbeste de asemenea despre posibilitatea unui al treilea razboi mondial, nuclear.

De aceea este foarte important sa explicam ce se intampla in cel mai larg, simplu, si accesibil mod: in forme diferite, in diferite limbi, fiecarei persoane si tuturor, de la o parte la alta, si in orice directie, pentru a da oamenilor posibilitatea de a percepe ceva si de a incepe sa se  gandeasca la aceste lucruri. In acest mod noi putem sa „indulcim” tranzitia curenta astfel incat oricine sa poata intelege ca nu exista alta solutie, si ca am intrat intr-un proces istoric special.

Deci, SUA este o tara care conduce in lume, atat in mod pozitiv cat si negativ. Si de aceea noi trebuie sa castigam cat de multa putere si influenta acolo, pentru a instiinta oamenii despre procesul care a inceput.

De la New Jersey, Lectia Zilnica de Cabala 10/05/2012, Shamati

Înscris în: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Întrebare: Cum învăţăm să atragem Lumina pentru a ne corecta?

Răspuns: Diferenţa dintre starea noastră şi nivelele spirituale este aceea că, în timp ce aici trăim într-o minciună, în egoism, putem atrage Lumina. Nu poţi face asta pe o treaptă spirituală pentru că acolo totul se supune unei legi simple: eşti deja în interiorul sistemului şi primeşti numai ceea ce ţi se cuvine, conform cu locul şi starea ta.

Dar în lumea noastră avem parte de concesii. Şi, chiar dacă ne gândim că ea este crudă cu noi, este de fapt foarte blândă. Aici, suntem ca nişte bebeluşi, care pot ţipa şi cere în mod fals lucruri care nu li se cuvin şi le primesc, chiar dacă este o minciună.

Aceasta este întreaga menire a existenţei lumii noastre. Nu vreau să mă conectez cu prietenii atunci când sunt în egoismul meu obişnuit, normal. Dar îi îmbrăţişez, stau împreună cu ei, încerc să mă conectez şi să obţin unificarea. Şi chiar dacă toate acestea sunt construite pe un egoism absolut şi nu există nimic altceva decât el, este ca o joacă de copii în groapa de nisip sau cu Lego, pe care le folosesc pentru a învăţa. Ca rezultat al eforturilor mele, obţin deodată o minte, o percepţie şi o senzaţie corectă, încep să cresc, obţin anumite înţelegeri şi definiţii.

Dar în principal, jocurile mele se apropie din ce în ce mai mult de realitate şi, puţin câte puţin, învăţ să mă conectez cu alţii, mă anulez, îmi doresc, studiez, citesc sursele primare şi atrag Lumina. Iar apoi încep deodată să simt importanţa dăruirii şi cred cu adevărat că există ceva în ea.

Lumea exterioară ne ajută şi ea, cu criza şi suferinţele ei, pentru că este deja greu să invidiezi când vezi stările în care se află egoiştii obişnuiţi. Toate celelalte niveluri sunt deja un sistem, numai această lume este un loc unic. De aceea, întreaga libertate de alegere este revelată în mod special în acest nivel de jos. Munca noastră se află în a face întodeauna alegerea în întuneric.

Iar apoi vom avea o altă muncă: să analizăm calitatea conexiunii, atunci când ne ridicăm constant „calificarea” noastră spirituală, să adăugăm detalii în timp ce revelăm bogăţia manifestărilor Regelui, revelaţia Lui. Dar nimeni nu ne va mai acorda concesii, aşa cum se întâmplă aici.

De aceea durează atât de mult această perioadă de pregătire, este epuizantă, pentru că, mai târziu, vom folosi întregul grad al acestei lumi pentru restul scării. De aceea putem corecta toate cele 125 de nivele numai trăind în această lume. Şi chiar la ultimul nivel, trebuie mai întâi să simt că sunt în cea mai de jos stare posibilă, starea unui „vânzător din piaţă”.

Nu vorbesc de lumea fizică, o anumită realitate specifică care a devenit stabilă în creierul meu. Trebuie să simt ca şi cum sunt complet separat de alţii, dar în acelaşi timp atrag Lumina cu eforturi de conectare false, diferite.

Şi voi avea nevoie de acest nivel corporal chiar la nivelele înalte din Lumea Aţilut. Fără el nu voi putea să corectez punctul actual al creaţiai, „creat din nimic” (Yeş Mi Ain). Este imposibil să mă unesc cu Creatorul fără sa adaugă fiecare grad de la separarea pe care o experimentez între această lume şi toate celelalte lumi.

Din partea a treia a lecţiei zilnice de Cabala din 15.05.2012

Înscris în: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu.→

Întrebare: Cum putem trata mai bine grupul şi cum putem lucra împreună mai eficient pentru a minimiza căderile noastre?

Răspuns: Este imposibil să împiedicăm căderile. Trebuie să le simţim în totalitate, dar în condiţiile în care ne ridicăm în mod constant deasupra lor. Asta înseamnă că trebuie să simt căderea în urcare! Înseamnă că nu simt „minusul” însuşi ci, mai degrabă, „minusul” în măsura în care m-am ridicat deasupra „plusului”.

Este similar cu tehnica în care nu măsurăm rezistorul ci numai rezistenţa curentului electric.. Măsurăm fenomenul însuşi şi nu esenţa obiectului în care are loc, pentru că fenomenul însuşi este de neatins.

De aceea, tinem întotdeauna să ne ridicăm, iar în relaţie cu el, măsurăm căderile noastre. Ne ridicăm constant deasupra lor. Am întrebat asta în workshopul din timpul congresului din America de nord: „De unde vine înclinaţia bună?” Nu există ea singură, deoarece Creatorul nu a creat două înclinaţii diferite. Atunci când corectăm înclinaţia rea, se schimbă în înclinţia bună. Două înclinaţii în om indică faptul că a avut succes în transformarea unei părţi a înclinaţiei rele în una bună.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Întrebare: Încerc să cer Lumina prin conexiunea cu grupul, dar cum trebuie să o fac mai exact?

Răspuns: Cere conexiunea. Nu ştim niciodată cum să cerem Lumina, nu ştim cum să ne rugăm. De fiecare dată când ne întoarcem către cel superior trebuie să o facem printr-o cerere precisă. Tot ceea ce trebuie să găsească o persoană este ce vrea ea de la cel superior. Chiar dacă vrea cel mai rău lucru, să îl direcţioneze către cel superior. Dacă îl direcţionaţi spre cel superior, începeţi gradual să vă corectaţi cererea şi să o faceţi adevărată.

Asta se numeşte „clarificare”, ca întreaga scară a treptelor spirituale. Începem prin a vrea să „înghiţim” pe toată lumea. Deci întoarceţi-vă spre cel superior cu asta, fiţi consistenţi şi mulţumită Luminii Reformatoare veţi înţelege ce este bine şi totul se va schimba. Să nu credeţi că dacă cereţi ceva devenţi deja drepţi. Dar întoarceţi-vă către cel superior!

Aşa începem viaţa noastră în această lume. Uitaţi-vă la un copil, cât de murdar este atunci când se naşte, cum murdăreşte scutecele. Dar este spus: „Mama va veni şi îşi va curăţa copilul”.

Faceţi numai ce puteţi, dar în mod constant şi fiţi persistenţi! Apoi veţi avansa! Tratamentul celui superior poate fi blând şi duios şi poate fi şi strict şi aspru. Dar numai aşa au loc schimbările în cel inferior. Principalul lucru este să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Întrebare: După congres am avut un sentiment că am fost parcă într-un vis şi îmi este dificil să realizez ce s-a întâmplat. Cum ai însuma rezultatele congresului?

Răspuns: Nu este uşor. Dacă l-ai fi cunoscut pe Rabash, ai fi ştiut cât de apropiat era, ascunzându-se şi nedorind să dea vrea explicaţie în afară de cele necesare. Era clar că vroia să dea cât mai mult posibil studenţilor, deoarece este scris, „Vaca vrea să hrănească mânzul mai mult decât acesta vrea să sugă.”

Dar problema este nivelul de pregătire al studentului. Învăţătorul nu poate să îi dea un „fruct necopt”, deoarece în loc să îi fie de ajutor îi va dăuna şi îl va duce la o oprire, o coborâre, confuzie iar apoi îi va lua  mai mult timp şi va trebui să depună mai multe eforturi pentru a ieşi din acea stare. Toată lumea va plăti scump pentru asta – atât învătătorul cât şi studentul, ca şi cei carte trebui să se unească cu el într-un singur sistem. Este un calcul foarte complex.

De aceea este scris, „Creşte un tânăr în felul lui”. Adică, învăţătorul nu ar trebui să îi dea studentului conform cererii infantile a acestuia, ”Dă-mi!” Ei nu înţeleg că el poate da numai metoda şi nu împlinirea. Trebuie să primească împlinirea ei însăşi, realizând această metoda asupra lor.

De aceea, anumiţi oameni nu cred că avansează bine. Unii nu pot justifica metoda aceasta şi nu o pot percepe. Sau chiar o înţeleg cu mintea dar nu sunt gata să o agreeze şi cu inima. Ca rezultat, încep să îl dezaprobe pe învăţător, metoda şi sursele. Şi nu se poate face nimic legat de asta – aşa este viaţa.

Eu cred că am depăşit deja aceste stadii dificile şi cine a rămas după asta, dintre mii de oameni care au trecut pe aici, va merge înainte. Şi oricine a plecat se poate încă întoarce. Aşteptăm pe toată lumea, întreaga lume să ni se alăture.

Dar în viitor nu va mai fi o altă şansă: toate nivelele noi se vor revela întodeauna din parte vaselor, dorinţelor goale. De aceea, trebuie doar să urmăm cu stricteţe sfaturile surselor şi ale învăţătorului, iar după realizarea sfatului vei primi răspunsuri şi împlinire tu însuţi! Împlinirea nu poate veni de sus într-un spaţiu gol, dacă nu există un vas.

Să sperăm ca acum am obţinut o mai bună înţelegere a acestor principii şi ordinea în muncă. Mulţi oameni noi au luat parte la Congres, care încă nu au experienţă. Dar acordându-se la unitatea comună, vor fi în stare să înveţe repede aceste principii, la fel ca orice nouă generaţie care se bazează pe experienţa celei anterioare şi primeşte de la aceasta. Iar noi vom fi fericiţi să le dăm lor tot ce avem, astfel încât, acordându-se la grupul nostru ei vor deveni imediat la fel de experimentaţi ca noi şi chiar mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu.→