Category Archives: Intrebare si Raspuns

Cine suferă din plăgile Egiptene?

Întrebare: De ce condiţiile pentru a deveni ca un singur om cu o singură inimă apar numai la Muntele Sinai şi nu înainte, în timpul exodului din Egipt?

Răspuns: Un singur om cu o singură inimă este deja o corecţie pe care o putem obţine numai dacă Creatorul este revelat. El face această corecţie asupra noastră. Cum pot, oamenii care încă sunt în Egipt, în dorinţa lor egoistă, să fie obligaţi să se unească ca un singur om cu o singură inimă?

Dacă încă sunt scufundat în egoismul meu şi încă nu am scăpat de Faraon, nu m-am ridicat deasupra egoului, cum mă pot uni cu ceilalţi ca un singur om? Scap din Egipt cu ajutorul Luminii, datorită dorinţei mele de a ieşi afară, de  a ieşi din egoul meu! Există un punct în mine cu care doresc să ies afară şi la care vreau să mă relaţionez, să mă identific cu el. Îmi doresc să mă conectez cu ceilalţi numai prin aceste puncte. Pentru moment, abia îmi doresc asta, dar nu sunt în asta încă.

Alergăm după salvare împreună. Totuşi, nu este nicio unificare încă între noi; această întreagă evadare este dusă de forţa de Sus. Nu înţelegem că nu facem nimic de unii singuri încă. Numai ne pregătim cât de mult putem.

Este scris: Şi copiii lui Israel au plâns din această muncă! Ne aflăm în faţa Faraonului şi a plăgilor Egiptene şi nu este nicio cale de scăpare: Aceste lovituri vin asupra noastră şi ne ajută să ne separăm de ego. Cine suferă din aceste lovituri? Faraonul din noi, egoismul, el o face. Şi sufăr aşa de mult din această cauză, încât sunt dispus să ies din el.

Imaginaţi-vă ce se va întâmpla dacă anumite plăgi Egiptene ar cădea asupra  lumii noastre şi nu ar mai fi nimic de mâncat sau de băut, nu ar mai fi aer de respirat – ar fi imposibil să primim ceva daca acţionăm în mod egoist! Şi atunci nu ar mai fi nicio altă şansă decât să fugim, neştiind unde, în întuneric, cu ochii închişi, numai să fim salaţi de la o stare fără speranţă. Am distrus Pământul şi societatea umană şi am obţinut o stare în care fiecare moment din viaţă ne produce dureri îngrozitoare. Abia atunci suntem gata să fugim.

Pentru moment, este doar o fugă generală de dragul salvării şi nu al unităţii. Înţelegem că trebuie să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, dar pentru moment suntem incapabili să ne imaginăm ce înseamnă asta. Pentru a înţelege, trebuie însă să atingem Muntele Sinai (muntele urii) şi să mergem prin Marea Finală (Yam Suf) pe drum.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Fii mai serios în cutia cu nisip!

Întrebare: Chiar dacă lumea noastră este o realitate imaginară, Cabaliştii o tratează foarte serios. De ce este aşa?

Răspuns: Pentru că noi crştem şi acţionăm în timp ce suntem în aceasta. Chiar dacă această realitate este cu siguranţă imaginară, trebuie să o iei în serios şi să aranjezi lucrurile în ea ca şi cum ar exista cu adevărat.

Imaginează-ţi că ai intrat într-un grup de copii şi te joci cu ei cât se poate de serios, făcând jocul real aşa cum fac ei. Cei mici fug de jur împrejur, încercând să construiască ceva impreună şi se ceartă pentru jucării, dar pentru ei, asta este viaţă. Şi tu participi la viaţa lor, ajuntându-i să asambleze părţile astfel încât să crească repede şi corect în această “cutie cu nisip”.

Aceasta necesită o atitudine serioasă. Este nevoie de eforturi mari să creşti un copil în această lume, şi o persoană trebuie să se reporteze la sine în acelaşi fel. Aşa trebuie să se comporte cu copilul spiritual ce creşte în el. Nu poţi face nici un compromis în această privinţă: am grijă de mine, de familia mea, de copii şi părinţi, şi de toate nevoile materiale. Şi deşi toate acestea sunt evident o iluzie, aceasta nu contează.

Imaginile lumii materiale sunt descrise în creierul meu de către dorinţa egoistă şi nu pot corecta această dorinţă pentru că este la nivelul nemişcat. Chiar şi marele cabalist Rabi Shimon trebuia să mănânce, să bea, să-şi câştige existenţa şi să aibă grijă de studenţii săi. Chiar credeţi că pluteau printre nori, neavând grijă de familiile lor, să le pună o pâine pe masă?

Această lume este parte a dezvoltării mele, “incluzând durerile de dinţi,” aşa cum Rabash spunea. Singura diferenţă este că trebuie să aspir în sus din nou şi din nou, către dăruire, către lumea spirituală. Cabaliştii au o altp problemă: cum să rămână serioşi în această cutie cu nisip pentru copii. Şi ei sunt obligaţi să facă asta. De aceea au o atitudine atât de responsabilă pentru educaţie şi alte domenii ale acestei lumi materiale. O persoană trebuie să se ocupe de toate nevoile sale vitale.

Lumea corporală dispare din senzaţiile noastre numai la corectarea finală unde nu mai este nevoie de acest joc al imaginaţiei.

Din partea a 4-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/12/11, Scrierile lui Rabash.

Un ghid pentru sentimentele tale

Întrebare: Cum ne învaţă cartea Zohar metoda de corecţie dintre noi?

Răspuns: Baal HaSulam aduce un comentariu la Zohar pentru a opri ca textul Zoharului să fie interpretat materialist. Lasă loc pentru formarea stării spirituale în noi, dincolo de spaţiu şi timp, dincolo de imaginile lumii noastre, să vrem să îl experimentăm înăuntrul nostru, nu înafara noastră.

Comentariul Sulam, ca toate cărţile Cabaliştilor, este scris pentru oameni ce au obţinut deja realizarea spirituală pentru a-i ajuta să înţeleagă ce simt deja. Îmi este explicat ce simt acum; sunt la nivelul “sufletul unei persoane îl învaţă.” Apoi, citind textul Cabalistic, încep să înţeleg ce simt.

Înainte ca senzaţiile spirituale să apară în mine, totuşi, textele cabaliste nu sunt o sursă de cunoaştere, ci Segula (o forţă miraculoasă) pentru mine, deoarece, în timp ce le citesc, sunt expus influenţei Luminii superioare, spălându-mă ca un jet de apă vie.

Aşadar, nu vreau să explic ce înseamnă fiecare frază din Zohar din punctul de vedere al Sefirot şi Partzufim aşa încât un student să nu se mulţumească cu o cunoaştere superficială. Vreau ca el, ea, să caute înăuntru, înăuntrul sentimentelor lor întrebându-se cum este. Apoi vor avea o şi mai mare dorinţă pentru revelare şi, de aceea formează o dorinţă, o nevoie pentru aceasta.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Cartea Zohar.

Amintiţi-vă de ziua când am ieşit din Egipt

Întrebare: Care este sensul poruncii, „Amintiţi-vă de ziua când am ieşit din Egipt”, pentru munca interioara a unei persoane?

Răspuns: Se spune în Zohar, la punctul 121 din capitolul „Bo”, ca Torah va mentiona exodul din Egipt de 50 de ori. Pe lângă aceasta este scris că în fiecare zi o persoană trebuie să se vada ca iesind din Egipt, şi asta pentru că toată munca noastră se întâmplă numai în legătură cu Egiptul.

Munca spirituala a unei persoane pentru corectarea naturii sale egoiste, începe de la stadiul de „Avraam” – temelia calitatii daruirii. Dar cum putem dezvolta aceasta calitate?

De aceea intrebarea lui „Avraam” catre Creator apare într-o persoană: „Cum vor moşteni urmaşii mei un pamant mare?” (Capitolul “Lech-Lecha“).. Aceasta înseamnă: Cum pot dezvolta in interiorul meu (pentru că urmasii mei sunt viitoarele mele stadii), o mare dorinta de daruire si dragoste pentru a primi Lumina Intreaga ta de la Tine?

Aceasta primeşte următorul răspuns (de la Creator catre Avraam), „Să ştii că urmaşii tăi vor fi în exil pentru 400 de ani,” unde 400 ani sunt toate cele patru nivele de egoism. Astfel, Creatorul spune unei persoane ca va deveni în întregime cufundata în egoism şi va dobândi astfel o dorinţă egală cu Lumina Infinitului.

Mai întâi, vei fi pătruns de această dorinţă de a absorbi tot si apoi vei descoperi că este greşită şi vei dori să iesi din ea. Odată ce ieşi din ea, vei începe să o corectezi de la o dorinta egoista la daruire. Aceasta înseamnă sa parasesti Egiptul şi sa intri în Ţara Sfântă.

În acest fel, prin corectarea treptata a egoismului noi dobândim, urcăm cele 125 de trepte până la corecţia completă (Gmar Tikkun). Astfel, intreaga noastra cale spirituală se împarte în trei faze:

1. Din punctul iniţial (Abraham, aspiraţia de a descoperi Creatorul) pana la intrarea in Egipt.
2. În interiorul Egiptului, unde vom dezvolta aspiraţia catre Creator, care duce la dezvoltarea egoismului, realizarea că este rău, şi ieşirea din acesta.
3. Corecţia dorinţei noastre egoiste până la corectarea sa totala.

Totul se invarte in jurul „Egiptului”: O parte din drumul nostru este „înaintea lui” şi o parte, „după el”, dar Egiptul este punctul central. Acesta este motivul pentru care o persoană trebuie să simtă că ea vine din Egipt în fiecare zi, ceea ce înseamnă că în fiecare zi ia o parte a dorinţei egoiste si o corecteaza, şi primeşte o nouă lumină în interiorul acesteia. Aceasta se numeşte „o nouă zi.” Şi aceasta continuă la toate nivelurile.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Zohar

Utilizand Sarbatoarea precum o trambulina

Intrebare: Pe ce ar trebui sa se concentreze Kli-ul lumii acum pentru a simti ca suntem in Egipt si sa  isi doreasca cu adevarat sa iasa din el?

Raspuns:  Trebuie sa ramanem in ascensiune in locul caderii. Fiecare dintre noi si noi toti impreuna nu ar trebui sa cadem sau sa ne instrainam de ordinea stabilita pentru ca aceasta cu siguranta ne va azvarli jos.

Ar trebui ca foarte repede sa ne intoarcem catre saptamana Pastelui si sa ne pregatim, intelegand ce inseamna exodul din Egipt. Trebuie sa ne pregatim pentru aceasta inspiratie si pentru acest mare val cu toata energia noastra. Cu cat mai intensa aspiratia noastra va fi, cu atat mai mult vom fi influentati de Luminile Sarbatorii Pastelui.

Trebuie sa actualizam aceasta chiar acum. Mai intai de toate, trebuie sa fim uniti. Nu este o singura persoana care iese din Egipt, ci toti, fara exceptie : femeie, barbat, copil si batran. Aceasta este unirea referitoare la exodul comun. Aceasta este aceea la care trebuie sa ne gandim, si constant sa pastram intentia.

A ramas mai putin de o saptamana pana la sarbatoare. O “ sarbatoare “ este un semn extern, dar folosind aceste sapte zile vom fi capabili sa ne unim, sa creem o asemenea conexiune si sa alcatuim asemenea intentii la lectii incat vom “ face un salt “ drept inainte.

Unii oameni experimenteaza o cadere iar altii – o urcare. Altii inca sunt infrigurati in ce privesc schimbarile care vin. Dar avem nevoie de toate aceste stari. O persoana trebuie sa pretuiasca o cadere la fel de mult ca o ascensiune pentru ca nu le poti avea una fara cealalta.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/12/11 Scrierile lui Rabash

Un semn al progresului spiritual

Intrebare: Ce semne ne pot ajuta spunandu-ne daca o persoana avanseaza in studiul Cartii Zohar?

Raspuns: Este irelevant ce carti studiati in aceasta privinta pentru ca in afara de studierea Cartii Zohar noi studiem deasemenea Talmud Eser Sefirot la fel de bine ca articole si scrisori de Baal HaSulam si Rabash care explica cum sa avansezi in directia unitatii dintre noi si catre studiu reciproc. Ei ne ajuta sa ne organizam corect. Dupa ce ne organizam intr-un grup de studiu incepem sa studiem Kabbalah actuala.

Scopul grupului de studiu in Kabbalah nu este de a studia materialul ci sa aspire prin citirea lui sa realizeze “ Segula, “ insemnand sa evoce de la un nivel superior influenta Luminii asupra noastra. Daca pe parcursul studiului noi ne dorim ca Lumina sa devina revelata in unitatea noastra, apoi prin acest efort noi construim nivelul superior iar apoi eforturile noastre  atrag implinirea acelui nivel.

In orice caz, daca studiem incercand doar sa intelegem materialul, atunci noi nu studiem Torah. Aceasta este pentru ca Torah se refera precis la efortul nostru si la aparitia unui nou nivel in el.

De aceea, progresul in studiul primelor surse de baza ( Zoharul, cartile lui Ari, si Talmud Eser Sefirot ) este determinat de forta aspiratiei tale de a revela urmatorul nivel din tine, in locul dorintei de a cunoaste materialul.

Nu este nici un progres in intelegerea sau acumularea cunostintei pentru ca anterior senzatiei lumii superioare toate notiunile noastre despre ea sunt incorecte.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah4/12/11, Zohar

De ce avem nevoie pentru exil?

Întrebare: Ce îi lipseşte grupului ca să poată ieşi din Egipt (sclavia egoismului)?

Răspuns: Ne lipseşte grija unul pentru altul, un sentiment că nu vom putea ieşi decât dacă o facem împreună.

Vă amintiţi condiţiile în care Faraonul a fost de acord să-l lase pe Moise să plece? La început le-a permis lui Moise şi câtorva altor persoane. Apoi a fost de acord să elibereze doar un trib al lui Israel. După aceea a spus că numai bărbaţii pot pleca, lăsând femeile şi copii în urmă. Dar Moise nu a fost de acord cu asta. Apoi Faraonul a spus că pot pleca dar fără vite. Moise nu a fost de acord nici cu asta.

Moise şi Faraonul au continuat să negocieze până când poporul Israel a fugit din Egipt luând cu ei toate posesiile lor, chiar şi ce aparţinea egiptenilor. Traversăm un întreg proces înainte să ne pregătim să ieşim din Egipt.

Ne lipseşte încă îngrijorarea reciprocă că dacă nu ne îngrijim unul de celălalt, nu vom scăpa din Egipt. Fiecăruia trebuie să-i pese de toată lumea, şi dorinţa mea determină cât de puternică îngrijorarea mea va fi. Aprind inimile celorlalţi cu inima mea. Trebuie să mă îngrijesc ca fiecare dintre noi să se ridice deasupra propiului ego şi să se conecteze deasupra lui cu punctele din inimă. Hai să avem cu toţii o dorinţă mare; altfel, el va face o gaură în barca noastră comună.
Din partea întâi a lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011Scrierile lui Rabash

Nu ar trebui să mai fie nici o cădere!

Intrebare: Dupa conventia WE! cum ne putem pastra  noi in aceasi stare pe care am obtinut-o acolo, din moment ce de obicei urmeaza o cadere dupa?

Raspuns: Nu ne putem permite noua insine sa intram intr-o cadere, in acelasi fel in care o mama nu poate spune ca este bolnava cand are bebelusul in brate. Exista situatii in viata unde necesitatea eclipseaza totul. Doar daca mama este pe patul de moarte ar trebui ca altcineva sa aibe grija de bebelusul ei.

De asemenea, in cazul nostru, noi nu avem timp sa luam o pauza, sa ne spalam pe maini si sa ne angajam in discutii inutile, sau sa intram in caderi. Lumea din jurul nostru se dezvolta foarte rapid iar noi ramanem in urma, dar suntem obligati sa pasim in ritm cu ea.

Din ce in ce mai mult incepem sa simtim cat de mult lucrurile rele care se petrec in lume sunt conectate de noi pentru ca noi ramanem in urma cu corectiile noastre ce trebuiesc facute. De aceea eu nici macar nu imi permit mie insumi sa am ganduri despre o cadere in urma conventiei. Aceasta este imposibil!

Pe deasupra, pana in vara vom trece printr-o serie de evenimente importante, incluzand conventii in Italia,Spania si Moscova. Trebuie sa ne unim cu totii si sa ne pregatim pentru ele. De aceea, nu avem nici un fel de pauze de luat din moment ce totul este foarte comprimat in timp. Iar acesta este un lucru bun pentru ca, corespunde vitezei cu care schimbarile se petrec in lume.

Din lectia din 3/25/11

Cartea versus ecranul calculatorului

Intrebare: Este vreo diferenta in procesul de corectie al unei persoane daca citeste din sursele Cabaliste dintr-o carte sau de pe ecranul calculatorului?

Raspuns: Cand vorbesc despre ceva, in mintea mea imi imaginez sursa cuvintelor mele : o carte sau cuvintele lui Rabash. Niciodata nu am avut aceasta intrebare pentru ca la acel timp nu o puteam avea ; de aceea, nu am un raspuns clar. Dar in opinia mea, nu exista nici o diferenta.

Exista oameni care sunt obisnuiti sa citeasca texte scrise, si exista cei care s-au obisnuit sa citeasca de pe monitor. Deschid cartile doar in timpul lectiilor. Toate cartile noastre pot fi gasite si si descarcate de pe website. Se poate adapta nevoilor lui sau ei: sa faca note, sa schimbe marimea literelor si asa mai departe. Totusi, este foarte important sa deschidem o carte printata.

Cred ca toate cartile noastre ar trebui sa fie de gasit in biblioteca fiecarui prieten. Pentru ca, o carte este mai mult decat o colectie de pagini tiparite. Este o reflectare a obiectului spiritual, o anumita idee care contine un inteles profund.

Prototipul cartii si predecesorul ei este sulul (Megillah), de la cuvantul “Gilui”, insemnand revelatie. Incearca sa citesti din carte si de pe monitor : o sa vezi o mai mare profunzime cand citesti paginile scrise.

In timpul lectiilor noastre, cand milioane de oameni studiaza impreuna, as dori ca toti sa citeasca din carti si sa se vada intre ei pe monitoare.
Din Lectia 4, Conventia WE! 4/2/2011

Asa joc, asa dezvoltare

Intrebare: Cum este intentia noastra in timp ce citim Zohar diferita de intentia de a castiga la loterie? Nu este egoista in ambele cazuri?

Raspuns: Un copil care se joaca cu jucariile sale nu stie de fapt ce face. Desface jucariile, le asambleaza, le strica, si in acelasi timp invata, creste, si castiga intelepciune. Daca nu i-ar fi fost daruite jucariile care sa il dezvolte, daca ar fi trait in padure, ar fi crescut ca un animal.

Este uimitor cata intelepciune punem in jucarii, imbunatatindu-le si adaptandu-le fiecarui grup de varsta, ca sa le dam posibilitatea ca din nou nascuti sa devina in cativa ani scurti, o parte a lumii moderne!

Jocurile sunt un angajament foarte serios, si toata dezvoltarea noastra se face prin ele. Jucand un joc inseamna ca incerc sa ating un stadiu mai inalt decat cel actual. Acel grad imi este necunoscut, dar aspir la el. Jocurile inseamna dezvoltare, doar cuvantul joc ne induce in eroare.

Suntem in aceeasi situatie. Daca suntem ocupati cu ceva serios dar nu intelegem asta in acel stadiul urmator, este numit joc. Singura intrebare este daca jocul nostru are putere de dezvolatre sau nu. Daca ma joc cu animalele in padure, asta nu aduce Lumina care Reformeaza; nu exista un impact al dezvoltarii. Asta inseamna ca voi ramane la stadiul animal pentru ca asta imi este mediul.

Dar daca, cu ajutorul Luminii Inconjuratoare care imi straluceste in timp ce citesc Zohar, fac ca mediul lui Rabbi Shimon sa fie o parte al meu, ma asociez unui grad mai inalt. Apoi progresez la gradul Uman.

Din  Lectia 4, Conventia WE! 4/2/2011