Category Archives: Intrebare si Raspuns

Ce determină viitorul unei persoane?

Ȋntrebare: Ce determină viitorul unei persoane?

Răspuns:  Fără îndoială, toată lumea este interesată de viitor. Fiecare clipă a timpului, izbucnește în prezent și, astfel, se transformă în prezent.

Prin urmare, viitorul este în permanență conectat la noi și ne determină prezentul. Dacă știm că ceva este pe cale să se întâmple, chiar și dacă nu foarte curând, totuși îl așteptăm și starea noastră în prezent depinde de ea, în special de dispoziția noastră, de atitudinea noastră față de lume și de viață. Prin urmare, viitorul este un factor care ne afectează semnificativ viața.

Întrebare:  Este aceasta ceea ce distinge o persoană de un animal?

Răspuns:  Animalele simt viitorul, dar nu în aceeași măsură ca o persoană și nu sunt atât de sensibile la acesta.

Viitorul unei persoane depinde de modul în care se adaptează la prezent. La urma urmei, de fapt, nu există viitor. Dacă trăim pasiv, atunci determinăm viitorul, adică care va fi acesta, fiindcă depinde de alți oameni, circumstanțe și de orice altceva.

Când trăim spiritual, nu există nici viitor și nici prezent. Într-un fel putem vorbi despre trecut, pentru că eram într-o stare în care timpul curgea, fiindcă s-au întâmplat unele schimbări în noi. Totuși, dacă mă aflu acum în prezent, pot face din mine, în mod clar, o astfel de ființă creată care nu are viitor.

În lumea noastră sună foarte neplăcut: „Nu ai viitor”, iar a spune asta unei persoane înseamnă a o omorî. Totuși, în Ȋnţelepciunea Cabala, nu este așa. Nu ai niciun viitor, pentru că acum îl vei crea tu singur.

Du-te și fă-l, sculptează-l, desenează-i o imagine și acesta va fi. Și când va fi? Oricând vrei.

Cu toate acestea, dacă nu există trecut, prezent și viitor, nu există lume deloc şi totul ne este doar descris de calitățile noastre, pe fundalul alb al luminii superioare, atunci care este sensul întrebării „Ce determină viitorul unei persoane?” Depinde de persoană!

Și nu doar la modul în care afirmăm patetic: „O persoană își face propriul viitor!” Nu! Faptul este că fiecare persoană, cunoscând algoritmul acesta de a se influența pe sine, se construiește pe sine şi îşi construiește viitorul său, pentru că dorinţele lui interne ȋl crează pe el și dorinţele lui exterioare, adică lumea din jurul lui. Prin urmare, viitorul depinde doar de el, în toate elementele și detaliile sale.

Nu este ușor să ajungi la asta. Cu toate acestea, suntem capabili de asta și într-o zi vom putea să o facem. Între timp, ni se pare că aceasta este o fantezie.

Din lecţia de Cabala ȋn limba rusă 4/28/19

Stările noi sunt mai bune decât cele vechi

Întrebare: Dacă citesc scrisorile lui Baal HaSulam și simt cum mă topesc împreună cu autorul dintr-o stare descrisă, în alta, ȋn ce fel rămân şi nu părăsesc această mișcare internă cu el? Cum pot rămâne cu autorul lor tot timpul?

Răspuns:  Într-adevăr, cere foarte mult efort. Dar, chiar dacă nu funcționează, nu vă faceți griji, oricum veți ajunge la acest lucru. Cel mai important este să nu încercați să rămâneți într-o anumită stare spirituală. Cabaliştii adevăraţi chiar au cerut să uite totul și să înceapă din nou. Imaginează-ți cât de mult au înțeles că noile stări sunt mai bune decât cele vechi. Nu vă fie teamă de nimic! Abandonați-vă acestui flux și lăsați-l să vă ducă mai departe.

Din Lecţia de Cabala ȋn limba rusă 3/10/19

Dincolo de timp, spațiu și mișcare

Întrebare: Sursele originale spun că realitatea pe care o descriu Cabaliștii este dincolo de timp, spațiu și mișcare. Ce este această realitate și unde este?

Răspuns: Timpul, spațiul și mișcarea sunt parametrii lumii noastre, care este numită lumea imaginară. Acești parametrii apar în noi datorită dorințelor noastre egoiste necorectate.

Însă, dacă ne corectăm dorințele, adică le ridicăm la nivelul dăruirii, al acțiunilor altruiste, atunci pierdem acele proprietăți mulțumită cărora timpul se încetinește până la nivelul lumii noastre și, când, dintr-o dată apare spațiul fizic, etc.

Prin urmare, conceptele de timp, spațiu și mișcare depind doar de dorințele noastre egoiste. Și, de îndată ce ne ridicăm deasupra egoismului nostru, în lumea spirituală, acești parametrii vor dispărea, fiindcă ei nu există acolo.

În lumea spirituală, timpul este o schimbare în dorințele noastre de la mai puțin altruiste, la mai mult altruiste. Iar spațiul și mișcarea sunt trecerea de la calitățile mai slabe, inferioare, de dăruire, la cele puternice.

De pe KabTV „Bazele Cabalei”, 11/26/18

Mozaicul sufletului

Întrebare: Dacă nu suntem de acord cu ce face Creatorul cu noi, cum putem să facem față unei asemenea revelații a Creatorului în noi?

Răspuns: Corectează-te la o stare de acord. În principiu, nimic nu se schimbă. Nu aștepta ca lumea noastră să se schimbe! Doar atitudinea ta se vă schimba, dacă depui efort. Acesta este sensul „corecției lumii”.

Este spus că lumea acționează așa cum a făcut-o tot timpul. Te vei schimba până când ți se revelează ca fiind perfectă, eternă, infinită și absolut corectată. Aceasta este viața și corecția noastră.

Așa că decide dacă te vei corecta sau nu. Lumea este de neschimbat. Din contră, în măsura progresului tău, în măsura abilitații tale de a te corecta, ți se va revela tot mai necorectată, ca să compensezi pentru greșelile exterioare prin corecțiile tale interioare și să vezi că lumea este corectată.

De exemplu, acum văd lumea necorectată. Mă uit la o persoană care stă în fața mea, un somnoros, care constant se freacă la ochi; nu îmi place de el. Dacă dintr-o dată descopăr că aceasta este cea mai apropiată și dragă persoană pentru mine, un prieten foarte călduros și special, atunci încep să-l văd complet diferit. Totul depinde de starea mea. Nu este nicio altă modalitate.

De îndată ce descoperim că toți împreună suntem părțile aceluiași suflet, nimeni nu poate să fie urât, obraznic și respingător acolo! Prin urmare, eu dintr-o dată încep nu numai să tolerez pe toată lumea, ci să îi iubesc, nu să-i neglijez, ci să-i atrag.

Imaginează-ți, toți suntem părțile aceluiași suflet. Unde ai evada? Pe de altă parte, de ce să „evadezi”? trebuie să înțeleg că toate aceste părți sunt necesare pentru mine. Ei, complementându-se între ei și fiind conectați în mod corect, dintr-o dată par ca un mozaic care asamblează sufletul meu.

Din lecția de Cabala în limba rusă 1/27/19

Să restabilim conexiunea originală

Întrebare: Este posibil să cultiv o dorință de spiritualitate fără a trece printr-o stare de golire și de umplere?

Răspuns: Nu. Este imposibil. Adevărul este că noi am fost odată cu toții un întreg – un singur suflet (Adam). Apoi, acest suflet a fost spart în multe părți mici – miliarde de puncte de suflete individuale. Și, deși, a fost un contact între ele, o conexiune, totuși acestea au încetat să mai lucreze.

Care este diferența dintre un om mort și unul viu? Faptul că într-un om viu există o conexiune constantă, există reînoirea conexiunilor, dar, într-unul mort, asta nu se mai întâmplă. De aceea, condiția noastră este numită „moarte spirituală”.

Ce trebuie să facem? Să ne conectăm, fiindcă, în procesul de conexiune, vom dobândi din ce în ce mai mult starea noastră generală, sufletul nostru comun.

De aceea, noi trebuie să restabilim complet conexiunea noastră originală care a existat înainte de așa numitul „păcat”, înainte de spargerea sufletului comun.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 20/01/19

Structura Universului, Partea a 4-a

Restricția – refuzul Malchut de a accepta Lumina

Întrebare:  Dacă dezvoltarea lumii s-ar fi oprit în prima etapă, am fi ca niște animale care nu au dorința independentă de a primi?

Răspuns:  Da.

Întrebare:  Și dacă totul s-ar fi oprit la etapa a patra și nu s-ar dezvolta mai departe, atunci chiar dacă această dorință era independentă, noi tot nu am reuși să o controlam?

Răspuns:  Încă nu este o dorință independentă, pentru că, chiar dacă se rupe și are ca scop plăcerea pentru sine, ea este îndreptată spre plăcerea dictată de Keter. Vrea să fie împlinită în funcție de natura ei. Această dorință își dă seama că dorește același lucru pe care îl vrea Keter.

Malchut simte că primește de la Keter și alege ceea ce dorește să primească de la el. Este tocmai pentru că ea însăși dorește să primească de la Keter, căci ea continuă să se dezvolte intern și își dă seama că nu este liberă și că este controlată de aceste plăceri și dorințe. Adică, plusul și minusul o controlează complet.

Astfel, proprietatea libertății apare în Malchut. Nu vrea să se supună nici lipsei de împlinire, nici dorinței de a fi umplută. Vrea să se simtă independentă, deoarece simte că această proprietate este prezentă în Keter; el este primul, nimic nu este înaintea lui.

Acum, în Malchut, se dezvoltă încă câteva stări: se simte o creație imperfectă, vrea să devină similară cu Keter, similară cu Creatorul ei.

Ea simte că, Creatorul este absolut liber și este mai presus de dăruire și primire. Dar este controlată fie de lipsa de împlinire, fie de împlinirea ei. Adică ea nu are liberă alegere, nici un „eu” independent, iar influența atât a plus-ului, cât și a minus-ului o controlează complet.

Începe să simtă că nu are libertate, că este controlată pe deplin. Noi numim acest sentiment dezvăluirea răului propriei naturi, care este supusă fie plăcerii, fie lipsei ei.

Acest sentiment aduce lui Malchut senzația de rușine din faptul că nu are nici o liberă alegere și că, în principiu, este controlată în totalitate. Sentimentul de a fi sub control total dă naștere la necesitatea unei acțiuni independente. Acest lucru o oprește atât de mult, încât se oprește din orice fel de contact cu Lumina.

Această stare se numește Tzimtzum (restricție). Senzația creaturii că este complet controlată și nu are nimic al ei, nimic independent, o forțează să-și limiteze acțiunile, dorința ei. Vrea să se oprească complet.

Creatura este gata să elimine starea anterioară, când a fost complet controlată, în sine, ca să o stingă. Prin urmare, această stare este numită restricție. Cu alte cuvinte, atunci când Malchut simte că nu are ocazia să acționeze liber, ea este pregătită să facă orice pentru a evita să se simtă controlată.

Întrebare:  Rușinea pe care Malchut o simte, vine de la a fi complet controlată sau pentru că este opusă forței superioare, care a creat-o?

Răspuns:  Este practic același lucru.

Din KabTV – “Bazele Cabalei” 11/27/18

Structura Universului, Partea a 3-a

Diferența dintre primul și ultimul nivel al dezvoltării dorinței

Întrebare:  Care este diferența dintre primul grad de dezvoltare a dorinței și ultimul? La urma urmei, ambele vor să primească.

Răspuns: Desigur. Dar esenţa este că primirea, în primul grad al Hochma, este instinctivă, direcţionată și obligatorie, din moment ce a fost creată astfel de Keter. Creaţia, în această stare, acționează pur și simplu, deoarece este forțată de calitățile interioare.

Când este în Bina se oprește din comunicarea cu sursa ei, Keter, din moment ce Bina refuză să primească, sparge fluxul plăcerii, controlul emanând de la Keter, apoi creația însăși începe să determine ce este important pentru ea. Aceasta creează o nouă dorință, Malchut, care este determinată de propria sa strădanie.

Întrebare:  Adică, este o dorință independentă, dar primul grad nu este independent?

Răspuns:  Da. Acest lucru poate fi comparat cu faptul că, pur și simplu, umpleți ceva neînsuflețit sau ceva ce cere, întreabă și aspiră să fie umplut.

Întrebare:  Să spunem, în exemplul cu alimentele. Dacă mi-ar fi fost dat un fel de mâncare pe care nu l-am mai mâncat niciodată, atunci, deși am dorința de a primi, încă nu încerc să mănânc. Numai după ce am încercat-o, am propria mea dorință pentru acest fel de mâncare.

De aceea, în măsura în care înțeleg, cele patru grade ale dezvoltării creației sunt esența întregii Cabale?

Răspuns: Cele patru grade ale luminii directe vorbesc despre crearea creaturii, a dorinței. Dar această creatură, în principiu, simte că dorește de la sine. Calitatea Bina separă creația de sursă: pe de o parte, Keter, care umple, pe de altă parte, Malchut, care primește. Bina le-a tăiat.

Dar creația nu este încă independentă. Se grăbește spre ceea ce vrea Keter să dea, dar în același timp nu-și controlează dorințele. Pentru a vă controla dorințele înseamnă să fiți deasupra lor, să vă ridicați la un nivel mai înalt; când controlați, creați dorințele voastre, iar nu dorinţele vă controlează.

Astfel, întreaga creație începe cu cele patru etape ale luminii directe. În plus, ultimul grad, Malchut, în cele din urmă umplut cu toată plăcerea, care este lumina Keter, se numește Malchut al Lumii Infinitului, pentru că împlinirea lui este absolut infinită: primește cât de mult dorește și este împlinit prin asta.

Din  KabTV „Bazele Cabalei” 11/27/18

Structura Universului, Partea I

Planul creației – de a aduce bucurie creației

Ȋntrebare: Care este scopul creaţiei?

Răspuns:  Scopul creației este de cea mai mare importanță. Acesta precede tot ceea ce a fost creat, până acolo unde suntem acum.

Scopul creației este de a aduce bucurie creației. Pentru a realiza acest lucru, creația trebuie să aibă o dorință de a se bucura. De aceea, mai întâi trebuie să existe o lipsă în creație, o simţire a ceea ce doreşte creatia. Principala calitate a materiei creației este senzația că îi lipsește ceva. Aceasta se numește „dorința de a primi plăcere”.

Această dorință ar trebui să se dezvolte treptat, aşa ȋncât creația să fie capabilă să determine ceea ce este de dorit și de nedorit pentru sine, în ce etape, sub ce formă, etc., numai dacă dorința se dezvoltă în mod treptat. Cu alte cuvinte, creația nu poate fi creată imediat. Se poate construi rapid o mașină care va îndeplini o anumită funcție, dar pentru ca creația să fie independentă, pentru ca ea să devină similară cu Creatorul ei, pentru a se bucura, dorința trebuie să treacă prin anumite etape de dezvoltare.

Ȋntrebare:  Se pare că nici Creatorul nu poate crea o creație dintr-o dată, fără nici o etapă de dezvoltare?

Răspuns:  Răspunsul este nu. Dacă creația nu ar trece printr-un proces gradual de dezvoltare, atunci nu ar fi o creație. Ar fi ca un robot, similar cu nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, care își desfășoară automat programarea, fără nicio alegere liberă și o participare independentă din partea lor.

Crearea unei ființe umane este de a dezvolta dorința spre un punct de independență, aducând ființa la o conștiință a cine este, ce este, cine o controlează și de ce și cum a fost creată în modul specific în care există. Pe de o parte, această dorință trebuie să aibă calități opuse Creatorului și, pe de altă parte, trebuie să aibă posibilitatea de a atinge calitățile Creatorului. Acesta este modul în care creația poate ajunge, în cele din urmă, la perfecțiune. Prin urmare, totul începe cu influența Creatorului asupra creației.

Din KabTV – „Bazele Cabalei” 11/27/18

Cabaliștii sunt infailibili?

Întrebare: Există un cult de personalitate în Cabala? Crezi în infailibilitatea anumitor autori sau totul ar trebui să fie tratat cu un anumit nivel de scepticism?

Răspuns: Cinstit vorbind, eu, cu mica mea atingere, nu-mi permit să evaluez Cabaliștii. Într-adevăr, în ciuda faptului că simt, înțeleg, ating și locuiesc într-un spațiu spiritual, eu mă aflu în el la nivelul unui copil de cinsprezece ani din lumea noastră.

Ce pot să spun despre asta? În lumea spirituală, atunci când înțelegi chiar și de la un asemenea nivel, asta iți oferă sentimentul că ești doar un tânăr, că încă nu știi multe și, prin urmare, nu poți să deschizi gura, să critici sau să oferi vreo evaluare.

Pot să critic Cabaliști așa de mari precum profesorul meu Rabash și tatăl său Baal HaSulam sau aceia care îi preced: Baal Shem Tov și Ari? Ei se află în atingerea absolută a Creatorului. Prin urmare, nu am nimic de spus în această privință.

Accept cărțile lor ca pe cunoașterea absolută. Aceștia sunt oameni care nu au făcut nicio greșeală în urcarea pe nivelul lor, iar nivelul lor practic este în Finala Corectare (Gmar Tikkun).

Singura diferență dintre ei este că fiecare a atins-o din rădăcina sufletului său, așa că este o diferență în prezentare. Însă, pentru mine, de fapt, este bine. Citesc dintr-un unghi despre atingerea lumii superioare, apoi din altul, din al treilea și asta mă dezvoltă.

Din lecția e Cabala în limba rusă 3/10/19

Străpungerea prin coaja egoismului

Întrebare: De ce în conceptele spirituale există proprietățile vitejiei, a curajului și a devotamentului?

Răspuns: Toate acestea sunt lucrul cu egoismul tău. Egoismul stă între mine și Creator ca o coajă izolatoare.

Mă înconjoară din toate direcțiile, iar eu mă aflu în el ca într-un cocon, incapabil să transfer ceva în afară ori să percep ceva din afară, decât prin el. Asta este problema noastră. Așa că trebuie constant să îl batem cu ciocanu. Însă, de îndată ce străpungem prin el și privim în afara cojii egoismului, atunci vom vedea lumea reală.

Pentru asta este necesar un mare curaj și cu siguranță ajutorul de la prietenii și fără de care este absolut imposibil să ne mișcăm în direcția asta.

Întrebare: Pentru ce avem nevoie de devotament și cui să-l oferim?

Răspuns: Să lovești o dată în egoism este foarte dureros. Trebuie să fie lovit pentru o vreme îndelungată înainte ca să treci prin coajă și ca o găină scoți capul afară. Aici va trebui să lucrăm foarte serios, cu un devotament întreg față de grupul nostru și față de Creator.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/24/19