Rușinea – punctul de tranziție
Coborârea Partzufim spirituali, Sefirot și a lumilor din lumea infinitului în jos, este revelarea dorinței de primire, care apare în Malchut a lumii infinitului, datorită sentimentului de rușine din opoziția sa față de Creator. Această opoziție împinge ființa creată să caute o cale pentru a deveni ca superiorul. Așadar, toate acțiunile sale, deși ele fac ființa creată să fie mai distanță de Creator, coborându-o de Sus în jos, cu toate acestea contribuie la revelarea dorinței de a primi și la dobândirea calității dăruirii de către ființa creată.
Totuși, până aici, aceasta nu este o alegere liberă a ființei create, ci mai degrabă un rezultat al muncii reciproce ale forțelor de primire și dăruire și a tânjirii ființei create să echilibreze aceste forțe. Până aici, ființa creată se dezvoltă pe nivelele inanimat, vegetativ și animat, împlinind inconștient programul naturii. Decizia luată în lumea infinitului continuă să se manifeste și obligă ființa creată să acționeze.
Prin urmare, după restricționarea dorinței și luarea deciziei de a obține echivalența maxim posibilă cu Creatorul, ființa creată începe să acționeze în măsura deficienței revelate. Prima acțiune de primire, de dragul dăruirii, se petrece în Partzuf de Galgalta, atunci când echivalența cu dorința Creatorului a fost obținută pentru prima dată prin restricție, Masach, lumină reflectată, respingerea luminii și Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire) cu ea, deasupra dorinței de primire. Cu toate acestea, până aici, această echivalență este la un nivel minim, inanimat, în lumina de Nefesh.
Forța dorinței (Kli) nu este măsurată cantitativ, în kilograme sau metri, ci în măsura echivalenței cu Creatorul. Cu cât ești mai aproape de Creator, cu atât ești mai mult similar Lui, cu atât ești mai mare; și cu cât ești mai departe de El, cu atât ești mai mic.
Având primită lumină de dragul dăruirii în Partzuf de Galgalta, adică ajungând la adeziune cu Creatorul în lumina interioară, ființa creată face o nouă descoperire: revelează lumina înconjurătoare, iubirea Creatorului care își dorește să dea totul ființei create. Ea descoperă scopul creației mai în profunzime și înțelege ce ar trebui făcut, cum să primească toată atitudinea Creatorului spre el, de dragul dăruirii, pentru a-I răspunde cu aceeași iubire.
Nu este vorba de platouri pline de mâncare, ci despre conexiunea dintre cei doi: suflet la suflet, inimă la inimă. Asta este ceea ce provoacă întregul proces de coborâre de Sus în jos. Ființa creată vede că, din starea sa prezentă, este imposibil să ajungă la scopul final și să primească toată lumina Creatorului, adeziunea completă și egalitatea cu El. Creatorul vrea ca ființa creată să nu rămână un bebeluș, care depinde în mod complet de El, ci mai degrabă să crească la înălțimea Creatorului și să devină partenerul Lui, egal cu El în tot.
Creatorul este primul, deoarece El a creat ființa creată. Cu toate acestea, în obținerea similarității cu Creatorul, ființa creată trebuie să fie prima, trebuie să fie alegerea sa, pentru ca această echivalență să fie una adevărată. Prin urmare, ființa creată respinge primirea anterioară în Galgalta, văzând că nu este suficient și că nu va duce la scop. Ca rezultat, sunt revelate dorințe noi, limitări și intenții, care necesită ceea ce este numit „literele muncii” să fie revelate.
Prin primirea luminii în Galgalta, cu scopul de a dărui și prin respingerea ei, se nasc noi vase – Kelim, adică se naște o atitudine nouă. Ființa creată înțelege Creatorul și pe ea, însăși, într-un mod nou, percepe procesul dezvoltării și scopul său ultim într-un mod nou. Coliziunea luminii interioare și a luminii înconjurătoare, revelate în ființa creată îi arătă cum ar trebui să fie relația și conexiunea sa cu Creatorul. Pe această bază, ființa creată construiește următoarele Partzufim: AB, SAG, MA și BON.
Pentru fiecare Partzuf ulterior, ființa creată vine cu o profunzime crescută a dorinței, simțindu-se tot mai incapabilă să dăruiască Creatorului și începe calculul într-un mod nou. Prin urmare, este spus că „expansiunea luminii și îndepărtarea ei face Kli-ul potrivit pentru sarcina sa.” 1
Dorința de primire se dezvoltă în patru etape ale HaVaYaH și se oprește, ajungând la pregătirea completă pentru a primi toată lumina infinitului. Cu toate acestea, de îndată ce ființa creată primește totul, ea simte că este opusă luminii și începe să ardă de rușine. Acesta este un sentiment insuportabil, care o forțează să scape de împlinire și, prin urmare, ființa creată face o restricție (Tzimtzum Aleph).
Rușinea este un sentiment al opoziției față de Creator. Anterior nu a fost nicio rușine, fiindcă Lumina nu a venit la ființa creată într-un mod direct, de la Creator. Creatorul dă dorință și împlinirea ei într-un mod direct ființei create; Lumina și vasul vin de la Creator. Totuși, rușinea vine indirect, ca și cum Creatorul nu are nimic de-a face cu ea. Ființa creată simte opoziția sa față de Creator în faptul că ea primește de la El.
Din acest punct înainte, ea începe să se simtă pe ea, însăși, ca o ființă creată. Acesta este punctul la care noi trebuie să ajungem în întoarcerea de jos în Sus și apoi noi vom fi numiți oameni, Adam, adică similari (Domeh) cu Creatorul. Până la urmă, sentimentul opoziției mele față de Creator este începutul unui om și ne cere să ne construim în echivalență cu Creatorul. 2
Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/2/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, „Prefață la Înțelepciunea Cabala”
1 Minutul 0:20
2 Minutul 56:15
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Intrebare:
Întrebare:
Întrebare: