Întrebare: Cine sunt fii lui Israel?

Răspuns: Fii lui Israel provine din cuvântul„ Israel ”care, în traducere, înseamnă„ direct spre scopul creației ”sau „direct către Creator ”.

Când o persoană este îndreptată spre căutarea și dezvăluirea Creatorului în sine, atunci el este numit Israel și toate acțiunile sale sunt numite fii lui Israel, adică au ca scop crearea unui vas spiritual în el în care ar simți acest lucru .

Întrebare: Toată lumea poate simți calitatea de „Israel?”

Răspuns: Desigur. În general, evreii nu sunt un popor. Sunt imigranți din Babilonul antic, din toate acele popoare care s-au împrăștiat de acolo, pe întregul glob și au format popoarele lumii. Prin urmare, evreii sunt ca o mini-colecție a tuturor popoarelor lumii, o mini-umanitate.

Dar cum s-au reunit? Prin eforturile lor de a-l dezvălui pe Creator. Prin urmare, ei s-au numit „Isra-el”. „El” este Creatorul și „Isra”, din cuvânt, „Yashar” înseamnă „direct”.

Din emisiunea de KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Sunt uimit de acest mare scenarist – Creatorul.

În momentul în care am creat un vaccin, bam, iată, există un nou tip de virus în Anglia. Exact în același timp! Londra este blocată, zborurile sunt anulate. Israelul și alte țări europene nu acceptă zboruri de intrare. Panica cuprinde Europa că acest virus va veni peste ei. Boris Johnson a anunțat că țara se află în carantină.

Spuneţi-mi, vă rog, cât va mai dura asta? În momentul în care se pare că am găsit un anume antivirus, se întâmplă asta!

Răspuns:  Nu cauți ceea ce trebuie. Serios! Aceasta este problema umanității. Încearcă să scape de ceea ce se confruntă. Adică, vrea să lupte nu cu cauza principală, ci cu consecințele.

Și dacă te confrunți doar cu consecințele, vei avea unele din ce în ce mai noi până când vei ajunge la cauza principală. Și te vei trezi cu fața la perete și tot ce-ţi va rămâne de făcut este să țipi. Să țipi pentru propria ta corectare. Nu lumea sau vreun virus extern trebuie vindecate, ci virusul din tine.

Întrebare: Dacă urlu: „Spune-mi ce ar trebui să fac!” Este deja un mare pas în direcția corectă?

Răspuns: Da. În plus, știm cu toții că virusul este în noi. Acest virus este numit „egoism uman”. Odată ce vom scăpa de el, nu vor mai exista probleme.

Comentariu: Acesta este un lucru pe care îl știți doar dvs. și poate câțiva oameni de știință

Răspuns: Aceasta este problema. Asta înseamnă că omenirea va continua să primească lovituri.

Întrebare: Este oare pentru a ajunge la realizarea faptului că virusul este în interiorul nostru, că este egoismul nostru?

Răspuns: Da. Din păcate, nu poți face altceva aici.

Comentariu: Deocamdată, medicii ne calmează: „Este în regulă, vom veni cu un antivirus”.

Răspunsul meu: Medicii îi reprezintă pe cei care ne indică altă direcție, în loc să ne arate cauza principală a tuturor problemelor.

Comentariu: Dar ei nu știu.

Răspunsul meu: Aceasta este problema. Nimeni din lume nu știe nimic, dar toţi cred că știu și se încurcă reciproc.

Întrebare: Deci, ce se va întâmpla? Să presupunem că găsim o modalitate de a controla acest lucru cu un anumit antivirus. Dar va apărea în Brazilia, apoi în Argentina, în Rusia și în continuare. Aceste „furuncule” vor continua să erupă pe tot corpul?

Răspuns: Da. Până va ajunge în Israel!

Întrebare: Credeţi că, într-un fel sau altul, Israelul trebuie să fie primul care ajunge la rădăcina tuturor acestor probleme?

Răspuns: Cred că toate popoarele lumii trebuie să-și dea seama că, dacă Israelul dorește ca acest virus să dispară, atunci trebuie să facă astfel încât să dispară, ceea ce înseamnă că toată lumea ar trebui să se unească. Și dacă evreii se unesc, atunci automat toate celelalte popoare ale lumii se vor uni în aceasta. Alătură-te lor! Nimeni nu va fi împotriva acestui tip de vaccin dacă se face în Israel!

Întrebare: Prin vaccin vreţi să spuneţi conexiune?

Răspuns: Unitate! Nimeni din lume nu se va opune! Va fi ca și cum ai flutura o baghetă magică pentru că dirijorul stă acolo – în vârf.

Întrebare: Scenaristul?

Răspuns: Da. De îndată ce acest fapt devine cunoscut în lume și de îndată ce națiunile lumii vor obliga Israelul să facă acest lucru, atunci acest răspuns ajunge de la națiunile lumii la Israel, se va întâmpla!

Punctele de conexiune vor fi dezvăluite. La fel ca spinii pe care îi are acest virus, acesta este modul în care totul va fi adunat împreună ca roțile dințate care se potrivesc și totul va fi bine

Întrebare:  Este acesta pentru fiecare israelian, fiecare evreu?

Răspuns:  Și pentru toți ceilalți, de asemenea.

Întrebare: Ȋntreaga lume se va aduna împreună și mașina va începe să funcționeze?

Răspuns: Nu este nevoie de nimic altceva – doar de a ne aduna împreună! Atunci toate acestea se vor manifesta instantaneu, ca un singur mecanism.

Nici nu ne putem imagina cum unitatea noastră va începe să schimbe totul, la scară globală. Totul va începe să se schimbe: stele, galaxii, nebuloase. Sunt doar materie minerală! Este la un nivel sub noi.

Întrebare: Va începe și umanitatea să se schimbe?

Răspuns: Pe măsură ce începem să aspirăm unul către celălalt, totul din jurul nostru va începe să se schimbe. Imaginea lumii, descrierea cerului înstelat și vom asista la modul în care se întâmplă acest lucru. Totul este în devenire.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 21.12.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Israel, Iubire - Niciun comentariu→

Întreaga Tora scrie doar despre cum să ieșim din dorința egoistă și să intrăm în dorința de dăruire, ceea ce înseamnă ieșirea din Egipt. Prin urmare, întreaga metodă de corectare spirituală este asociată cu Egiptul. În fiecare zi, în fiecare acțiune, omul ar trebui să-și amintească cum a ieșit din Egipt.

Cu fiecare dintre acțiunile noastre, vrem să ne ridicăm deasupra calităților egoiste, care sunt revelate în noi din ce în ce mai mult, în fiecare secundă. Rezultă că ieșim întotdeauna din egoismul nostru, din Egipt, fie fizic fie mental.

Exodul fizic din Egipt poate fi o istorie trecută, dar nu este vorba despre istorie și geografie. Este vorba despre calitățile umane. Descopăr în mod constant  în mine un nou egoism și trebuie să mă ridic întotdeauna deasupra lui, ceea ce se numește ieșirea din Egipt. Orice acțiune și efort pe care îl facem este îndreptat către evadarea din sclavia egipteană.

Pentru acest exod, toată lumea trebuie să se unească. În acest scop au fost trimis Plăgile Egiptului , iar prima lovitură în rândul fiilor lui Iacov a avut loc chiar mai devreme și i-a forțat să coboare în Egipt.

Frații lui Iacov nu au vrut să se alăture lui Iosif, al cărui nume înseamnă „culegător”, adică o calitate specială care ar trebui să ne unească. Nu au vrut să se unească, așa că l-au vândut pe Iosif ca sclav la egipteni. Dar apoi, din cauza foametei și a adversității,  au fost forțați să coboare în egoismul lor, în Egipt, și când l-au întâlnit pe Iosif acolo, s-au unit.

Tora ne vorbește despre toate situațiile care pot apărea în procesul muncii noastre de conectare în grupuri de zece, și despre cum să începem să apreciem calitatea lui Iosif, datorită conexiunii corecte.

Și apoi de la Iosif ajungem la Moise (din cuvântul „Moshech, trage”). La urma urmei, Moise a fost un copil scos din apele Nilului și, pe de altă parte, el scoate întregul popor a lui Israel, pe toți cei care vor să iasă din egoismul lor, din Egipt către Creator. .

„Pământ (Eretz)” înseamnă „dorință (Ratzon)”, iar „Israel (Israel)” înseamnă direct către Creator (Yashar Kel). De la prima introducere în știința Cabala și până la sfârșitul corectării,  noi ne preocupăm doar cum să ieșim din egoismul nostru, adică din Egipt.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/10/21, „Capitolul Shemot“

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie, Grupul de zece, Israel, Istorie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Comentariu: Un lucru ciudat s-a întâmplat după evacuarea așezărilor evreiești din fâșia Gaza. Produsele agricole din această regiune au fost cultivate pe nisip folosind o tehnologie specială. Au fost considerate a fi cele mai bune produse exportate.

Când a fost semnat decretul că toți evreii trebuiau să evacueze această regiune, una dintre familiile care aveau plantații mari acolo i-a lăsat pe seama localnicilor, deoarece managerii și lucrătorii erau toți arabi.

După o vreme, managerul l-a sunat pe fostul proprietar și i-a spus: „Ascultă, sunt managerul acestei unităţi de 20 de ani și cunosc fiecare detaliu al tehnologiei. Nimeni nu o știe mai bine decât mine. Când ai fost aici, totul a crescut și a prosperat, dar acum, după ce ai plecat, facem totul în același mod, dar nimic nu funcționează. ”

Răspunsul meu: Există o legătură între națiunea evreiască și acest ținut, dar încă nu este total corectă în zilele noastre.

Legătura corectă a poporului evreu cu pământul său constă în faptul că se comportă în conformitate cu acest pământ, adică se apropie de el, se apropie unul de celălalt. Dacă este corect, va hrăni întreaga lume. Intreaga lume! Va da astfel de realizări științifice, descoperiri și realizări tehnice care vor ridica omenirea deasupra naturii.

De ce? Vă puteți gândi la tot ce doriți, dar nu veți ghici. Pentru că lumea noastră este alimentată de o putere specială superioară, care conferă lumii noastre, Pământului nostru, întregii planete, aerul, tuturor acestora, o forță de reproducere, o forță de multiplicare, o forță superioară, așa cum se spune. Și dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci, desigur, totul se va liniști și se va ofili.

Nimic nu ne va ajuta în afară de un singur remediu: unitatea noastră. Prin unitatea noastră vom începe să neutralizăm forțele malefice din lume și vom trezi bunătatea și abundența în lume. Vom trezi forțele superioare ale naturii care ne vor permite nu numai să existăm corect între noi, ci ne vor alimenta și ne vor furniza nevoile, ne vor îmbrăca și vom pune capăt problemei schimbărilor climatice. Vor face totul și ne vor echilibra total viața.

Principalul lucru este că omenirea va dobândi în cele din urmă cunoștințele despre scopul existenței sale. Pentru că, de fapt, indiferent de modul în care trăim sau orice ni se întâmplă, ne vom întreba în continuare pentru ce trăim. La urma urmei, existența noastră, fie ea bună sau rea, se termină în cele din urmă fără scop.

Deci, mai bine începem să înțelegem care este scopul nostru.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 27.01.2018

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Israel, Lumea, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre Unitatea evreiasca si Antisemitism – Epoca de aur a Israelului”

După eliberarea lor din sclavia din Babilon, după ce regele Cyrus îi trimisese cu „argint și aur, cu bunuri și vite, împreună cu o ofrandă de bună voie pentru casa lui Dumnezeu care este în Ierusalim” (Ezra 1: 4), expatriații, sau mai exact, două dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel s-au întors în țara lui Israel și în Ierusalim și au construit al doilea Templu. Istoria poporului nostru este presărată cu agonie. Însă perioada dintre Declarația lui Cyrus, în 539 î.Hr., și începutul revoltei hasmoneene, în 166 î.Hr., a fost relativ liniștită și marcată de o mare realizare: a fi un model de unitate pentru națiuni, chiar dacă pentru o perioadă scurtă.

Nu este faptul că nu au existat certuri printre evrei în acel moment. De vreme ce am fost chemați să reconstruim Templul, au fost multe despre care să ne certăm. Dar într-un fel sau altul, Templul a fost construit și liniștea a fost restaurată. De fapt, unii dintre acei ani ar putea fi chiar considerați ca epoca de aur a poporului israelian.

În ceea ce privește viața materială, nu se cunosc prea multe despre viața poporului Israel în secolele III și IV î.Hr. În cartea sa O istorie a evreilor, renumitul istoric Paul Johnson scrie despre acea perioadă pașnică din istoria noastră, când nu era nimic de raportat: „Anii 400-200 î.Hr. sunt secolele pierdute ale istoriei evreiești. Nu au existat evenimente sau nenorociri grozave pe care să le fi înregistrat. Poate că au fost fericiți”, încheie el.

Cu toate acestea, la nivel social și spiritual, s-au întâmplat multe. De trei ori pe an evreii mergeau până la Ierusalim pentru a sărbători festivalurile pelerinajului: Pesach, Shavuot(sărbătoarea săptămânilor) și Sukkot. În timpul fiecărui pelerinaj, priveliştea era spectaculoasă. Pelerinajele erau destinate în primul rând adunării și unirii inimilor membrilor națiunii. În cartea sa Antichitățile evreilor, Flavius ​​Josephus scrie că pelerinii făceau „cunoștință … întreținută conversând împreună, văzându-se și vorbind între ei, reînnoind astfel memoria acestei uniri”.

Odată intraţi în Ierusalim, pelerinii erau întâmpinați cu brațele deschise. Localnicii îi lăsau să intre în casele lor și îi tratau ca în familie, și exista mereu loc pentru toată lumea.

Mishnah evocă această rară camaraderie: „Toți meșterii din Ierusalim stăteau în fața lor și întrebau despre bunăstarea lor:„Frații noștri, oameni din așa și așa loc, aţi venit în pace?” ”Și flautul cânta în fața lor până când ajungeau la Muntele Templului”. În plus, fiecare nevoie materială a fiecărei persoane care venea la Ierusalim era satisfăcută în întregime. „Cineva nu spunea prietenului cuiva: „Nu am putut găsi un cuptor pe care să prăjesc ofrande în Ierusalim”… sau „Nu am putut găsi un pat în care să dorm în Ierusalim”, scrie cartea Avot de Rabbi Natan.

Chiar mai bine, unitatea și căldura dintre evrei s-au proiectat spre exterior și au devenit un model pentru națiunile vecine. Filosoful Filon al Alexandriei a descris pelerinajul ca pe un festival: „Mii de oameni din mii de orașe – unii pe uscat și alții pe mare, din est și din vest, din nord și din sud – veneau la fiecare festival la Templu parcă la un adăpost comun, un refugiu sigur, protejat de furtunile vieții. … Cu inimile pline de speranțe bune, ei luau această vacanță vitală cu sfințenie și cu gloria lui Dumnezeu. De asemenea, legau prietenii cu oameni pe care nu i-au mai întâlnit înainte, iar în contopirea inimilor … găseau dovada supremă a unității”.

Philo nu a fost singurul care a admirat ceea ce a văzut. Acele festivaluri de conexiuni au servit ca o cale pentru Israel să fie – pentru prima dată de când li s-a dat această vocație – „o lumină pentru națiuni”. Cartea Sifrey Devarim detaliază modul în care neamurile „urcau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau: ‘Trebuie să ne agățăm doar de această națiune’.”

Câteva secole mai târziu, Cartea Zohar (Aharei Mot) a descris succint și clar procesul prin care a trecut Israelul: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună”. Aceștia sunt prieteni, în timp ce stau împreună și nu sunt separaţi unii de alţii. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la dragoste frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în afecţiune și iubire înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”. Într-adevăr, a fi „o lumină pentru națiuni” nu ar fi putut fi mai evident decât atunci.

De fapt, renumele evreilor din acea perioadă a mers atât de departe încât a inițiat proliferarea legii lor în afara Israelului. Până la mijlocul anilor 240 î.Hr., zvonul înțelepciunii lui Israel ajunsese răspândit departe. Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului, avea o pasiune pentru cărți. Acest lucru l-a determinat să aspire să posede toate cărțile din lume, în special cele care conțin înțelepciune. Potrivit lui Flavius, Ptolemeu i-a spus lui Demetrius, bibliotecarul său, că „el a fost informat că există multe cărți de legi printre evrei, demne de cercetat și demne de biblioteca regelui”. Ptolemeu nu numai că nu avea aceste cărți, dar chiar dacă le-ar fi avut, el nu ar fi putut să le citească, deoarece acestea erau „scrise cu caractere și într-un dialect propriu [ebraic], [care] nu ar provoca dureri mici la traducerea lor în limba greacă”, pe care o vorbea Ptolemeu.

Dar Ptolemeu nu a renunțat. El i-a scris marelui preot din Ierusalim, Eleazar și i-a cerut să-i trimită oameni care să poată traduce cărțile evreiești în greacă. Șaptezeci de bărbați au fost trimiși în Egipt în urma cererii lui Ptolemeu. Dar regele nu i-a trimis imediat la treabă. În primul rând, a vrut să le învețe înțelepciunea și să absoarbă de la ei orice cunoștință a putut. Prin urmare, „le-a pus fiecăruia o întrebare filosofică”, care erau „întrebări și răspunsuri mai degrabă politice, având grijă de buna … guvernare a omenirii”, scrie Flavius. Timp de douăsprezece zile la rând, înțelepții evrei au stat în fața regelui Egiptului și l-au învățat guvernarea, conform legilor lor. Alături de Ptolemeu a stat filosoful său, Menedem, care era în veneraţie legată de modul în care „o astfel de forță a frumuseții a fost descoperită în cuvintele acestor bărbați”. Aceasta a fost într-adevăr perioada de glorie a Israelului.

În cele din urmă, „Când au explicat toate problemele care fuseseră propuse de rege, cu privire la fiecare punct, el a fost foarte mulțumit de răspunsurile lor”. Ptolemeu a spus că „El a câștigat avantaje foarte mari prin venirea lor, pentru că a primit acest profit de la ei, că a învățat cum ar trebui să-și conducă supușii”.

Odată ce Ptolemeu a fost mulțumit de răspunsurile pe care i le-au dat, el i-a trimis într-un loc izolat unde au avut pace și liniște și s-au putut concentra asupra traducerii. Când și-au îndeplinit sarcina, scrie Flavius, au predat regelui traducerea completă a Pentateuhului. Ptolemeu a fost „încântat de auzirea legilor care i-au fost citite și a fost uimit de sensul profund și de înțelepciunea legiuitorului”.

Istoricul Paul Johnson, pe care l-am menționat mai devreme, a scris despre evreii din antichitate că „Într-o etapă foarte timpurie a existenței lor colective, ei credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană, în care propria lor societate avea să fie model”. Poate că în secolul al III-lea î.Hr., strămoșii noștri au reușit în această sarcină. Cu toate acestea, așa cum știm din istorie, frăția noastră nu a durat și, la mai puțin de un secol după ce au avut loc aceste minunate evenimente, Israelul a fost cuprins de un război civil sângeros. Acesta va fi subiectul următorului eseu.

dr. Michael Laitman

(Articolul No. 6 dintr-o serie – articolul precedentl)

Pentru mult mai multe despre acest subiect, vă rog să consultați cea mai recentă publicație a mea Alegerea evreiască:  Unitate sau antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti

Filed under: Antisemitism, Israel, Munca spirituala, Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre unitatea evreiască și antisemitism – ieșind din exil și pornind de la început ”

(Articolul nr. 5 dintr-o serie) În articolul precedent, am discutat despre ridicarea și căderea Primului Templu din cauza vărsării de sânge și a păcatelor în rândul regilor lui Israel. Când Israelul a fost exilat, a fost trimis în Babilon, din care mai înainte venise Avraam. Acolo, în Babilon, s-au împrăștiat și s-au asimilat până când, din nou, s-a ridicat un mare duşman al evreilor, care a încercat să-i distrugă: antisemitul cunoscut sub numele de Haman cel Rău.

Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii erau dezbinați: „Există un anumit popor împrăștiat și dispersat între popoare în toate provinciile regatului vostru” (Estera 3: 8). Cu toate acestea, nu împrăştierea lor fizică a fost cea care a instigat la ura lui Haman; era dezbinarea lor. Un comentariul din secolulal XVII-lea asupra Torei, Kli Yakar, afirmă foarte clar: „‘un anumit popor împrăștiat și dispersat ’înseamnă că era împrăștiat și distanţat unul de altul”. La fel, interpretarea proeminentă a legii evreiești, Yalkut Yosef, consideră „separat” ca fiind „separarea inimilor dintre ei”. Deci, așa cum s-a întâmplat cu Faraonul și așa cum s-a întâmplat cu Nebucadnețar (Nabucodonosor al doilea), separarea din rândul poporului Israel duce la apariția dușmanilor, care doresc să-i distrugă. Haman a fost doar o altă verigă din lanț, dacă nu chiar vicioasă.

Pentru a obține ceea ce dorea, Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii „nu respectă legile regelui” (Esther 3:8). Cu toate acestea, chiar dacă regele i-a permis să-i elimine pe evrei, în fiecare an la Purim, sărbătorim miracolul supraviețuirii noastre, deoarece în ultimul moment, Mordechai a unit toți evreii. „‘Mergeți să-i adunați pe toți evreii”, adică spuneți-le cuvinte de înfrângere”, scrie Haim Yosef David Azulai (CHIDA) în cartea Pnei David, „așa că toți vor fi într-o unitate. Mergeți să adunați ca una singură inimile tuturor evreilor”. Această descriere grăitoare din secolul al XVIII-lea demonstrează disperarea Esterei și a lui Mordechai în perspectiva de a-și vedea întregul demers șters, așa cum a fost intenția lui Haman. Ultima lor soluție a fost unitatea. Când evreii s-au unit, s-au salvat și au facilitat începutul întoarcerii din Babilon.

Dar, spre deosebire de Egipt, când evreii au trebuit să fugă în toiul nopții, de data aceasta, au plecat nu numai cu binecuvântarea regelui, ci și cu sprijinul său moral, financiar și spiritual deplin: De îndată ce Cyrus a venit la putere, el a simțit că Dumnezeu îi poruncise să trimită evreii înapoi în țara lor și să reconstruiască Templul. A simțit că i se poruncise să-i ajute în sarcina lor. El a dat faimoasa Declarație Cyrus care spunea: „Fiecare supraviețuitor [evreu], în orice loc ar trăi, oamenii din acel loc să-l sprijine cu argint și aur, cu bunuri și vite, împreună cu o ofrandă de bună voie pentru casa lui Dumnezeu, care este în Ierusalim ”(Ezra 1: 4). După executarea ordinului său, „Regele Cyrus a scos ustensilele casei Domnului, pe care Nebucadnețar le luase [jefuite] din Ierusalim și le pusese în casa zeilor săi” (Ezra 1: 7).

Declarația Cyrus a marcat sfârșitul oficial al exilului în Babilon și începutul erei celui de-al Doilea Templu, deși Templul însuși nu fusese construit încă. În acea perioadă, evreii au atins mari înălțimi, dar în cele din urmă au ajuns la două războaie civile, ultimul dintre acestea fiind atât de sângeros și brutal încât rănile sale nu au fost încă vindecate.

Următorul articol din serie va spune povestea „epocii de aur” din istoria evreilor din țara Israelului, când națiunile lumii au vrut să învețe de la ei cum să își conducă viața socială.

–

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea, Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti .

Filed under: Antisemitism, Educatie, Egoism, Evolutie, Israel, Munca spirituala, Perceptie, Religie, Rugaciune, Sarbatori - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Indiferent de rezultatele alegerilor, dacă Israelul se uneşte, îşi poate decide propria soartă”

În întreaga lume, oamenii se uită atent la numărarea voturilor din America. Când vine vorba de Statele Unite, toată lumea are un interes. Și în Israel, societatea divizată este împărțită între sprijinirea candidaților. Dar Israelul este diferit de restul lumii. Dacă societatea israeliană reușește să se unească deasupra dezacordurilor și aversiunilor sale interne, nu va trebui să aleagă care președinte este mai bun pentru acesta; toată lumea, inclusiv dușmanii actuali, vor dori să ajute Israelul.

În loc să caute peste hotare satisfacția sau consternarea, israelienii ar trebui să se privească unii pe alții și să facă pace între ei. Nimic nu rănește mai mult Israelul decât ura sa internă.

Între evrei au existat întotdeauna conflicte și dezacorduri. Natura oamenilor avizați este să fie încăpăţânaţi. Aceasta nu este o problemă. Problema începe atunci când credem că trebuie să convingem oponenții că avem dreptate iar ei greșesc. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată; nu este menit să se întâmple.

Evreii nu au fost meniţi să fie de acord unul cu celălalt; ei au fost meniţi să se ridice deasupra dezacordurilor lor. S-ar putea să credem că nu este important să facem acest lucru, dar incapacitatea de a transcende ura și disputa este prima problemă a lumii. Astăzi, toată lumea devine din ce în ce mai dogmatică și mai intolerantă față de alte puncte de vedere. Pentru că toată lumea crede că are dreptate, începem să ne urâm și vrem să ne anulăm unii pe alții. Dacă nu găsim o modalitate de a menține coeziunea socială, tensiunea va crește până când va lovi și va domni haosul.

Vechii evrei au fost singurii care au găsit o astfel de cale. Au descoperit că dezacordurile îi îmbogățesc, le perfecționează gândirea și le limpezesc ideile, atât timp cât își sporesc iubirea unul față de altul, mai mult decât distanța pe care o creează dezacordurile. De fapt, au aflat că scopul argumentelor și beneficiul lor real nu era luminarea punctelor de vedere, ci creșterea iubirii și a unității. Dezacordurile au fost doar impulsul care a determinat poporul israelian să-și aprofundeze coeziunea și să-și întărească legăturile. Acesta este motivul pentru care Cartea Zohar (BeShalach) spune: „Toate războaiele din Tora sunt pace și iubire”.

Fără dezacorduri, am deveni indiferenți unul față de celălalt. Disputele ne determină să fim atenți unii la alții și furia ne face să ne simțim inconfortabil. Dacă cedăm furiei noastre, ajungem la ură. Dar dacă ne străduim să ne iubim aşa cum se iubesc frații, chiar și atunci când nu sunt de acord, atunci iubirea dintre noi crește după fiecare dispută, întrucât intensitatea disputei ne obligă să o egalăm cu iubirea, pentru a nu dezintegra societatea.

În prezent, Israelul este puternic divizat. Acesta este exact punctul în care trebuie să ne sporim iubirea unul pentru celălalt, pentru a echilibra antipatia noastră reciprocă. Dacă nu facem acest lucru, vom ajunge la război civil și țara se va dezintegra. Dar dacă ne mărim unitatea și ne îngrijim unii de alții peste nivelul urii care se dezvăluie de fiecare dată, întreaga lume va vedea că acest lucru este posibil și va dori să învețe din exemplul nostru. Capacitatea de a se ridica deasupra disputelor este trăsătura de care toată lumea are nevoie și pe care nimeni nu o are. Dacă arătăm cum putem face acest lucru, toată lumea va fi recunoscătoare, inclusiv dușmanii noștri. Acesta este motivul pentru care Israelul este singura țară a cărei soartă depinde exclusiv de poporul său și nu de forțe externe.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Israel, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Baal HaSulam scrie în articolul “Un discurs pentru completarea Zoharului”. “Dovada este că oricine este atras de secretele Torei este de asemenea atras de țara Israel.” Este interesant că mulți neevrei după naționalitate sunt atrași aici. De unde vine o asemenea dorință ciudată?

Răspuns: Ei în mod inconștient simt că aceasta este o țară specială, un loc special cu o atmosferă specială. În principiu, așa a fost cazul de ani de zile. Religiile și tot felul de credințe sunt conectate de faptul că acesta este un pământ sfânt.

În plus, chiar și cei necredincioșii simt un fel de atracție față de acest loc pe harta geografică din interiorul lor, și se grăbesc aici.

Cunosc mulți oameni din Rusia care în loc să se ducă în vacanță, să zicem în Maldive, vor să viziteze Israelul, Ierusalimul, aceste locuri antice. Ei simt că este un fel de mister aici, o sursă de energie specială pentru toată umanitatea.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 11/25/19

Filed under: Evolutie, Intrebare si Raspuns, Israel, Istorie - Niciun comentariu→

Reformismul american

Întrebare: După cum știți, evreii germani erau reformiști. Sosirea în America a sutelor de mii de colegi de credință din Europa de Est (Rusia, Belarus, Ucraina și Polonia) nu i-a bucurat, deoarece acești evrei erau ortodocși. Pe această bază, au apărut conflicte. Boemului Isaac Mayer Wise i se atribuie fondatorul iudaismului reformator american.

Care este baza reformismului? Care este motivul acestui fenomen în iudaism?

Răspuns: Reformismul consideră că religia ar trebui lăsată ca un fel de fundal în care îi unește pe oameni. Și acolo unde nu se unește, trebuie eliminat. Este necesar să îndepărtați religia ortodoxă din societate pentru că o împarte în clanuri, clase etc.

Chiar și în Rusia, existau diferiți rabini în sate care difereau în interpretările lor despre iudaism și în orice altceva. Și cu atât mai mult, evreii din Est și din Vest, Litvak și Hasidim din Belarus. Firește, toate acestea au împiedicat unificarea.

Pe de altă parte, evreii americani doreau o utilizare pur mercantilă a originii lor pentru binele lor și, prin urmare, au căutat să înmoaie parțial tradiția. Vedem că de-a lungul anilor, societatea evreiască americană a păstrat mai mult sau mai puțin o formă indiferentă.

Desigur, diferența dintre evrei este foarte mare, dar este privită în funcție de portofel, ca și restul societății americane. De exemplu, în sinagogi există anumite locuri pentru cei care fac donații mari, pentru cei care nu pot plăti atât de mult, pentru indivizi speciali și pentru oamenii obișnuiți, care nu pot fi într-o casă de ședințe. Americanii, cu diviziunea lor inerentă a unei persoane după buzunar sau rang, o fac destul de necerimonios, ceea ce lasă o amprentă asupra iudaismului american modern.

Dar, pe de altă parte, acest lucru a dus la faptul că astăzi acest iudaism, în principiu, nu există. A devenit așa-numitele trei zile iudaice pe an, când oamenii vin la sinagogă doar în zilele de sărbători: Yom Kippur, Rosh Hashanah, Paște etc.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” KabTV, 18.11.19

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel, Istorie, Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Purtând metoda de conectare

Întrebare: Creatorul, calitatea dăruirii, a binelui, a creat creația ca ceva opus Lui. Însuși Rashi și mulți alți comentatori ai Torei spun: „Instinctele inimii omului sunt rele din tinerețe.” Ce înseamnă din tinerețe?

Răspuns: Din fragedă pruncie. Fiecare om se naște un egoist.

Comentariu: Atunci reiese că ura noastră față de Creator este firească, pentru că suntem opusul Lui. Ne place să primim, dar nu ne place să dăruim. Sau ne place să dăruim, dar cu intenția de a primi.

Răspunsul meu: Și pentru a obține cât mai mult posibil.

Întrebare: Înseamnă că ura față de Creator provine din rădăcina noastră?

Răspuns: Da, antiteza Creatorului a fost inerentă inițial în noi; trebuie să o corectăm în sens contrar – să-L iubim.

Oamenii obișnuiți nu au această rădăcină, așa că nu au nimic de corectat.

Ei pur și simplu ni se alătură în măsura corecției noastre. Și dacă nu ne îmbunătățim, ei simt că noi, evreii, aducem energie negativă în lume.

Întrebare: Chiar și Talmudul spune că, dacă poporul Israel se căiește, va fi mântuit iar dacă nu, „acesta va fi locul tău de înmormântare”.

Creatorul a selectat un grup de oameni din toate națiunile, i-a unit cu forța și le-a oferit o metodă de conectare. Si apoi?

Răspuns: Pe vremea lui Avraam, Creatorul a plasat aspirația pentru El în câțiva babilonieni și Avraam i-a unit pe toți cei care, la chemarea lui, au aspirat să ajungă la Creator. Astfel, s-a format grupul, care a devenit cunoscut sub numele de „Israel” („direct la Creator”).

Comentariu: Mai târziu, când evreii s-au adunat la poalele Muntelui Sinai, Creatorul a stabilit o condiție pentru ei: fie acceptați Tora, legile dăruirii, legile unității, sau aici va fi locul vostru de înmormântare.

Aceasta înseamnă că există un popor care a primit un remediu pentru toate problemele, pentru că numai prin apropierea de Creator le putem rezolva.

Răspunsul meu: Acest remediu este să ridicarea deasupra egoismului nostru. Și te poți ridica deasupra lui dacă o ceri cu adevărat, și nu singur, ci împreună cu ceilalți. Vei aduna mulți oameni care se vor întoarce la Creator, astfel încât El să-i scape de egoul lor și să le ofere calitatea iubirii și a legăturii dintre ei.

* Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă sugerez să citiți cartea Ca un mănunchi de trestii  și Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism 

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Intrebare si Raspuns, Israel, Spiritualitate - Niciun comentariu→