Category Archives: Israel

Pe umerii marilor Cabalişti

Întrebare: De-a lungul istoriei a rămas ceva din măreaţa munca a Cabaliştilor?

Răspuns: Desigur! Noi stăm pe umerii lor şi de aceea ni se pare că suntem atât de puternici şi deştepţi. Dar nu avem nimic propriu! Tot ce am primit este de la Cabaliştii din trecut, iar acum noi putem adăuga la fundaţia pe care ei au pus-o.

Asta se va face în două feluri: mai întâi şi cel mai important trebuie ca metoda unităţii să fie larg diseminată printre oamenii care trăiesc în Israel şi printre evreii din toată lumea.

Pe de altă parte, va creşte presiunea externă, venită sub formă de boicot, din partea Europei, Americii, Rusiei şi a tuturor celorlalte ţări.

În cele din urmă, presiunea externă şi diseminarea internă care explică de ce se întâmplă toate acestea şi cum putem schimba lucrurile, va influenţa oamenii şi ei vor înţelege că singura metoda pentru a realiza ceva este să ne corectăm noi înşine.

Singurul fel în care ne putem proteja este prin dezvoltarea noastră şi prin transmiterea în lume a atributelor de conexiune, iubire şi dăruire. Trebuie să descoperim totul între noi, iar apoi se vor răspândi de la noi valuri de unitate şi iubire către toate naţiunile lumii.

Din emisiunea de pe Kab TV „Ultima generaţie” din 14.06.2015

Nivelul celor care se căiesc

Tora, Numerele, 9.14: De va trăi la voi vreun străin să facă şi el Paştile Domnului: după legea Paştilor şl după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie şi pentru voi şi pentru străin.

Un străin se referă la dorinţa care poate fi adăugată la dorinţele care sunt deja corectate. Atunci când alegi o dorinţă din dorinţele egoiste numite „naţiunile lumii”, care poate fi adăugată la atributul dăruirii numit „Israel” (din ebraică Yaşar El, direct către Dumnezeu), nu mai este considerat un străin.

Aceeaşi lege este pentru toată lumea. De aceea, se spune că şi cel mai complet drept nu poate sta acolo unde stau cei ce se căiesc.

Asta pentru că cineva care se căieşte şi se întoarce la Creator, aduce cu el cel mai mare ego, pentru că îşi corectează din ce în ce mai multe dorinţe interne, egoiste, care îl duc la o ascensiune pe care cei drepţii, pionierii, nu o pot face. Aşa funcţionează sistemul spiritual.

Asta înseamnă că naţiunile lumii care se alătura lui Israel nu se urcă pur şi simplu la acel nivel ci de fapt urca mai sus decât acesta, deoarece ai aduc atribute egoiste care nu există în Israel.

De aceea, este spus: „Există înţelepciune printre naţiuni, crede…” ceea ce înseamnă că, în timpul corectării celor mai puternice dorinţe, ele urcă mai sus decât alţii.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii eterne” din 04.02.2015

Al treilea templu pentru toată umanitatea

Întrebare: Un stat independent Israel există de câteva decade. Ce îi lipseşte Israelului să obţină securitate şi independenţă deplină?

Răspuns: Este nevoie de educaţie universală pentru a explica poporului Israel faptul că este imposibil să obţii vreun succes până când nu învăţăm să trezim forţa pozitivă din natură şi, prin ea, să contrabalansăm forţa negativă a egoismului. Trebuie să arătăm lumii cum să folosească aceste două forţe şi astfel să ne menţinem constant independenţa.

Făcând asta pentru noi, trebuie de asemenea să ne gândim la cum să învăţăm întreaga lume acest lucru. De fapt, umanitate trebuie să îndeplinească acelaşi lucru, să fie cu toţi împreună la punctul de echilibru între cele două forţe opuse, în alte cuvinte să construiască al treilea templu.

Al treilea templul nu este o clădire ci un concept al întregii umanităţii care obţine echilibrul şi armonia completă.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” 12.04.2015

Totul este în mâinile omului!

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

 

Esau şi Iacov: un război pentru supremaţie

Întrebare: Tora spune că Iacov a urmat sfaturile mamei sale şi a pretins că era fratele său Esau. Prin asta, în mod viclean, a primit binecuvântarea lui Isaac. Ce este această povestire?

Răspuns: Isaac reprezintă linia stângă. Esau şi Iacov reprezintă două linii care derivă din el. Nici unul nu poate exista fără celălalt.

Iacov a fost acela care era menit să primească binecuvântarea deoarece el a fost ales pentru a defini şi executa întregul proces de corectare. El este cel care a oferit totul pentru a realiza starea corectată la finalul procesului.

Totuşi, Isaac a dat naştere lui Esau, deoarece este absolut imposibil să avansezi fără linia sa. În esenţă, linia lui Esau este linia dorinţei, golul, o nevoie şi o cerere de împlinit. Cu alte cuvinte, Esau reprezintă o senzaţie de gol, de suferinţă, preocupare.

Acesta este motivul pentru care Esau a mers la câmp (domeniu, câmpul vieţii) care reprezintă fundamentul existenţei umane în calitatea sa de persoană relativ liberă. Fără această bază, viaţa umană nu ar avea sens. Fără calitatea numită Esau, nu putem trece la o stare numită Adam (om) şi astfel, rămânem la nivelul animal. Asta explică de ce Esau a fost primul născut al lui Isaac căruia trebuia să-i transfere tot ce avea.

În schimb, pentru soţia lui Isaac, Rivkah, nu a fost aşa, deoarece programul creaţiei a fost iniţial inerent în Iacov, nu în Esau. În esenţă, Iacov nu este descendentul lui Isaac, ci mai degrabă al lui Avraam. El este fiul lui Isaac, dar nu primul născut.

Acest aranjament demonstrează modul clar că programul creaţiei este un factor auxiliar, în timp ce substanţa creaţiei este chestiunea de bază. Acelaşi lucru se aplică în natură. Chiar şi Israel (”un cap pentru mine” – לי ראש) este capul omenirii, umanitatea este încă materialul de bază al voinţei care trebuie să conducă la unitate, la adeziunea cu Creatorul.

Întrebare: Putem spune că Esau (o dorinţă goală care necesită umplere) reprezintă lumea contemporană?

Răspuns: Forţele cele mai întunecate şi puternice trebuie să fie transformate în cele mai uşoare. Poporul evreu are obligaţia să conducă masele să fuzioneze cu Creatorul. Creatorul este în aşteptarea lui Esau, în timp ce Iacov este destinat să-şi împlinească rolul său.

Aceasta este o bătălie pentru supremaţie, pentru care dintre ei este mai importantă. Este vorba despre separarea funcţiilor şi identificarea cărui tip de conexiune cu Creatorul poartă fiecare dintre ei. Lupta continuă până la ultima stare, moment în care competiţia dintre ei se transformă în conexiune şi completare reciprocă. Egoismul nu poate realiza acest lucru pe cont propriu.

De fapt, Iacov nu a înţeles niciodată de ce a fost implicat în această dispută. El a fost fiul mamei; nu a avut dorinţe imense, nici nevoi fără sfârşit aşa cum a fost Esau. Pe de altă parte, Esau este enorm, puternic şi măreţ dar, în acelaşi timp, nefericit şi gol. Trebuie să înţelegem rolul său care nu este de invidiat. Dacă privim la tristeţea, nefericirea, suferinţa omenirii care câştigă miliarde de dolari fără cea mai mică idee despre ce să facă cu ele, este greu să-i invidiez. Esau reprezintă masele generale care trebuie să fie aduse la comandă.

Esau cere un răspuns de la Iacov. Unul din cei mai importanţi antisemiţi, cum ar fi Henry Ford, a înţeles acest fapt şi a scris despre asta. Totuşi, evreii doresc încă să scape în America şi să fie asimilaţi. Ei fac tot posibilul să nu fie identificaţi ca evrei.

Întrebare: Iacov a făcut, de asemenea, mici eforturi pentru a rezista misiunii sale, dar mama sa l-a forţat să continue. De fapt, cine este ”mama”? Cine împinge poporul evreu să acţioneze ca Iacov?

Răspuns: Mama este proprietatea Bina. Este o calitate de dăruire şi iubire care realizează în mod clar că altfel nu se va aplica niciodată pe scara întregii omenirii.

Această mamă specială are doi copii, ambii s-au născut din dragostea numită Bina. Ei sunt împărţiţi în scopul de a arăta omenirii modul de a uni proprietăţile Esau şi calităţile Iacov şi a demonstra omenirii cum se conduc corect aceste calităţi. Proprietatea numită Iacov trebuie să acopere calitatea Esau cu intenţie. Dacă asta se întâmplă, totul va funcţiona corect.

În general, nici unul din fraţi nu poate fi învinuit de ceva. Doar dobândind o reală libertate de voinţă putem implementa asta în viaţă. Aş spune că astăzi ne îndreptăm spre asta. Deşi nu este un curent în sine, mai degrabă a început de la Ari, în secolul al 16-lea.

Totuşi, suntem în întârziere. Priviţi ceea ce se întâmplă în lume! Trebuie să îndeplinim misiunea lui Iacov cât mai repede posibil. Altfel, Esau ne va presa tot mai puternic. Lucrul cel mai important este să realizăm că noi declanşăm presiunea nefăcând nimic.

Din kab.tv, ”Porţiunea săptămânală Tora”, 14.11.2014

Influența evreilor asupra națiunilor lumii

Studiind perioadele lungi ale evreilor în diaspora și exilul de două mii de ani, putem spune că același fenomen se reproduce din nou și din nou.

De fiecare dată când au ajuns într-o nouă țară, poporul evreu a căutat un adăpost și un loc unde ar putea locui și supraviețui, și nu puteau supraviețui decât unindu-se puternic între ei. Prin urmare, fără a avea alegere, ne-am apropiat când eram în exil și relații mutuale corecte s-au format între noi, nu pentru că ne-am fi dorit-o, ci pentru că am fost forțați să o facem.

Atitudinea noastră pozitivă față de celălalt atinge pe cei care ne înconjoară. Am adus știința și cultura persoanelor în țările unde am trăit și aceste țări au început să prospere. În momentul în care ne-am obișnuit cu asta, ego-ul a crescut între noi, la fel și concurența și ne-am ignorat.

Aceste relații negative s-au reflectat în oamenii care ne înconjurau și au trezit în ei ura și acuzațiile împotriva noastră. Prin urmare, am fost expulzați din aceste țări și țările au început să decadă. Starea internă a poporului evreu a fost mereu transmisă oamenilor cu care trăiau și le-a adus prosperitate sau recesiune.

Prin urmare, dacă vom începe să ne apropiem unii de ceilalți astăzi și să stabilim relații corecte reciproce, vom face ca națiunile să aibă o atitudine pozitivă în ceea ce ne privește și aceasta în întreaga lume.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Scurte povestiri: Iacov și dezvoltarea grupului lui Avraam

Restricția corectă a ego-ului care duce la echilibru între atributul lui Avraam Hesed (milă) și atributul lui Isaac Gevura (putere) este necesară pentru avansarea spirituală și a lua ceea ce au în comun.

Ceea ce au în comun este următoarea etapă în dezvoltarea grupului Avraam numit Iacov, deoarece conexiunea dintre linia dreaptă (Avraam) și linia stângă (Isaac) reprezintă, treptat, linia mediană (Iacov).

De fapt, în acest moment putem vorbi despre începutul realizării reale a metodei Cabala pentru că acum, ea cuprinde cele două linii, dreapta și stânga, atributul Hesed (dăruire) și atributul Din (primire), care a creat o a treia forță care le unește corect. A treia forță este numită Iacov.

Formarea liniei mediane (atributul Iacov) în grupul cabalistic care a ieșit din Babilon este baza dezvoltării înțelepciunii Cabala. Fiecare mișcare în dezvoltarea spirituală se umple, treptat, și nu este posibil să urci la nivelul următor decât dacă adăugăm linia stângă la linia dreaptă.

Dacă sunt la un anumit nivel, trebuie să adaug linia stângă și diferite soiuri de dorințe egoiste și probleme și să le depășesc pentru a urca la nivelul următor. Cu alte cuvinte, zonele plate ale treptelor scării sunt atributele de bunătate și ascensiunea de la un nivel la altul sunt atributele de dominație, respect și putere, deasupra cărora mă ridic.

Iată cum scara ascensiunii spirituale numită scara lui Iacov este construită. Iacov cuprinde forțe atât bune, cât și rele și le unește, realizând intrinsec metoda urcării în mod corect și treptat pe scară. Iacov este, de fapt, începutul dezvoltării spirituale, care este utilă și corectă. Asta explică existența liniei stângi în lumea noastră. Ea provine de la Creator, care ne-a dat-o pentru ca să ne ridicăm mai sus, deasupra noastră, până ce vom atinge nivelul Său.

Combinarea corectă între liniile dreapta și stânga, atributele Avraam și Isaac, se includ în atributul Iacov care este, de asemenea, numit Israel. Dacă luăm aceste două forțe din natură și le conectăm corect și urcăm scara lui Iacov, devenim astfel Israel (Yashar – El), adică direct la Creator. Atunci când folosim aceste două forțe, putem să ne concentrăm asupra obiectivului și, în mod constant, să ne dorim, să fim și să ne conducem exact pe linia mediană.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

 

Scurte povestiri: tatăl spiritual al omenirii

Numele Avraam (AV-Am) înseamnă ”tatăl națiunii”. Avraam este, de fapt, tatăl spiritual al întregii omeniri, deoarece a fost nu doar forndatorul a numeroase națiuni, ci creatorul unei metode spirituale a corectării lumii. Ideea principală a metodei sale a fost informația că, Creatorul este singura forță unică și unită din natură, care gestionează întreaga creație: ”Nu este nimeni altcineva în afară de El”.

Atributele Creatorului au fost determinate de el ca ”binele care face bine”. Conform învățăturilor sale, rolul omenirii a fost de a obține adeziunea cu Creatorul conform regulei ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

El a transmis această metodă elevilor săi babilonieni pe care i-a alăturat și i-a numit comunitatea lor ”casa lui Avraam” (Bei Avraam) care se referă la elevii săi și la familia sa. Mai târziu, Avraam a luat grupul său de elevi și a ieșit din Babilon, adică s-a detașat de toate celelalte studii și a obținut Creatorul, și a creat o metodă independentă pe care a exprimat-o în Cartea Creației (Sefer Yetzira) care a finalizat, în mare măsură, munca lui Adam, Îngerul Raziel.

Avraam a stabilit fundamentul metodei pentru atingerea corectă a Creatorului, pentru a obține nivelul Său și pentru a adera la El. Toți ceilalți cabaliști au dezvoltat doar teoria sa adăugând munca lor practică la aceasta. Pentru că ego-ul nu a încetat să crească în fiecare generație, asta a permis dezvoltarea metodei lui Avraam pe următoarele niveluri în funcție de condițiile unei perioade de timp.

Prin urmare, nu putem spune că avem ceva nou astăzi. Tot ceea ce se dezvăluie este dezvăluit prin cabaliști de la Adam până în zilele noastre, dar drumul corect începe cu Avraam, deși există naștere spirituală unică la fiecare nivel de-a lungul acestui drum numit ”fiii lui Avraam”.

Din kab.tv, ”Scurte istorii”, 15.10.2014

 

Secretul esenţial al evreilor, partea 55

Animalul nu este o Ființa Umană.

Animalul, spre deosebire de om, trăiește în conformitate cu legile naturii, dar în natură nu se acceptă să ucizi pe cineva pentru profit și de dragul profitului. Animalele, în general, sunt mult mai liniștite decât majoritatea oamenilor, cred. Apropo, animalele preferă să nu aibă de a face cu „rege al naturii.”

Povești de groază care se spun despre lup (la fel ca tigrul) sunt impodobite cu fantezie de persoane inactive și puţine dintre aceste poveşti contin ceva adevăr.

O haită de lupi, înnebuniți de foame, în anumite situații, poate ataca oamenii, chiar și adulții care sunt înarmaţi; se mai poate întâmpla ca lupii să ucida și să mănânce un om, dar în orice caz, amenințările lupilor în țările în care populația de lupi este mare, nu este la fel de mare cum de multe ori ne imaginăm.

Un lup singuratic rareori atacă un adult, chiar si unul înarmat doar cu un ciomag; acest comportament poate fi cauzat numai de circumstanțe speciale, cum ar fi un lup turbat sau o femelă lup care se teme pentru puii ei. (Alfred E. Brehm, Viaţa Brehm a  Animalelor)Un animal nu este cu siguranță un om. Animalele nu sunt capabile de următoarele:

„Cu un profit adecvat, capitalul este foarte îndrăzneț.Un anumit 10 la suta îi va asigura loc de muncă  oriunde; 20 la suta sigur va produce aviditate; 50 la suta, va produce obrăznicie.; 100 la suta. va fi gata să calce în picioare toate legile omenești; 300 la sută… acolo nu este o crimă la care se va sfii, nici un risc pe care nu şi-l va asuma , va profita şi de șansa ca proprietarul său să fie spânzurat. „(Thomas Joseph Dunning)

O imagine ireală este în fața noastră. Omul, cel mai înalt grad al naturii, se comportă mult mai rău decât animalele. De ce intelectul, de care un om este atât de mândru, aduce mult mai mult rău decât bine? De ce este omul capabil să facă astfel de lucruri inimaginabile pentru propria sa natură?

Și nu sta această creatură pe partea de sus a dezvoltării naturii? Pare, cel puțin ilogic. Cum ar putea el, care este capabil să distrugă milioane din cei ca el,să fie deasupra tuturor? Cum s-a întâmplat că „regele naturii”, este capabil de unele idei iluzorii de a distruge nu numai pe alții, dar chiar pe el însuși?

Și, în același timp.

Cum se poate acest lucru toate fi combinat cu idealuri, cultură, artă, principii morale înalte şi intelect puternic?

Secretul esenţial al evreilor, partea 54

Din  cartea “ Secretul esenţial al evreilor “, M. Brushtein

Postulatele teoriei integralităţii

Toate dorințele și gândurile noastre sunt îndreptate într-o direcție – modul de utilizare a lumii pentru avantajul propriu .

Pentru moment , oamenii sunt doar animale dezvoltate , doar cu puțin înaintea celorlalte animale .

Nu există nici o creatură mai opusă Naturii decât ființa umană . Spre deosebire de alte creaturi , ea însăși îşi face rău continuu .

Dezvoltarea umană nu se oprește nicio clipă: din generație în generație , de la an la an , și de la o zi la alta . Omul este cununa  naturii , dar până acum doar în potențial.

Pagina 3 din 1112345...Ultima »