Restricția corectă a ego-ului care duce la echilibru între atributul lui Avraam Hesed (milă) și atributul lui Isaac Gevura (putere) este necesară pentru avansarea spirituală și a lua ceea ce au în comun.

Ceea ce au în comun este următoarea etapă în dezvoltarea grupului Avraam numit Iacov, deoarece conexiunea dintre linia dreaptă (Avraam) și linia stângă (Isaac) reprezintă, treptat, linia mediană (Iacov).

De fapt, în acest moment putem vorbi despre începutul realizării reale a metodei Cabala pentru că acum, ea cuprinde cele două linii, dreapta și stânga, atributul Hesed (dăruire) și atributul Din (primire), care a creat o a treia forță care le unește corect. A treia forță este numită Iacov.

Formarea liniei mediane (atributul Iacov) în grupul cabalistic care a ieșit din Babilon este baza dezvoltării înțelepciunii Cabala. Fiecare mișcare în dezvoltarea spirituală se umple, treptat, și nu este posibil să urci la nivelul următor decât dacă adăugăm linia stângă la linia dreaptă.

Dacă sunt la un anumit nivel, trebuie să adaug linia stângă și diferite soiuri de dorințe egoiste și probleme și să le depășesc pentru a urca la nivelul următor. Cu alte cuvinte, zonele plate ale treptelor scării sunt atributele de bunătate și ascensiunea de la un nivel la altul sunt atributele de dominație, respect și putere, deasupra cărora mă ridic.

Iată cum scara ascensiunii spirituale numită scara lui Iacov este construită. Iacov cuprinde forțe atât bune, cât și rele și le unește, realizând intrinsec metoda urcării în mod corect și treptat pe scară. Iacov este, de fapt, începutul dezvoltării spirituale, care este utilă și corectă. Asta explică existența liniei stângi în lumea noastră. Ea provine de la Creator, care ne-a dat-o pentru ca să ne ridicăm mai sus, deasupra noastră, până ce vom atinge nivelul Său.

Combinarea corectă între liniile dreapta și stânga, atributele Avraam și Isaac, se includ în atributul Iacov care este, de asemenea, numit Israel. Dacă luăm aceste două forțe din natură și le conectăm corect și urcăm scara lui Iacov, devenim astfel Israel (Yashar – El), adică direct la Creator. Atunci când folosim aceste două forțe, putem să ne concentrăm asupra obiectivului și, în mod constant, să ne dorim, să fim și să ne conducem exact pe linia mediană.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

Filed under: Israel - Niciun comentariu→

Numele Avraam (AV-Am) înseamnă ”tatăl națiunii”. Avraam este, de fapt, tatăl spiritual al întregii omeniri, deoarece a fost nu doar forndatorul a numeroase națiuni, ci creatorul unei metode spirituale a corectării lumii. Ideea principală a metodei sale a fost informația că, Creatorul este singura forță unică și unită din natură, care gestionează întreaga creație: ”Nu este nimeni altcineva în afară de El”.

Atributele Creatorului au fost determinate de el ca ”binele care face bine”. Conform învățăturilor sale, rolul omenirii a fost de a obține adeziunea cu Creatorul conform regulei ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

El a transmis această metodă elevilor săi babilonieni pe care i-a alăturat și i-a numit comunitatea lor ”casa lui Avraam” (Bei Avraam) care se referă la elevii săi și la familia sa. Mai târziu, Avraam a luat grupul său de elevi și a ieșit din Babilon, adică s-a detașat de toate celelalte studii și a obținut Creatorul, și a creat o metodă independentă pe care a exprimat-o în Cartea Creației (Sefer Yetzira) care a finalizat, în mare măsură, munca lui Adam, Îngerul Raziel.

Avraam a stabilit fundamentul metodei pentru atingerea corectă a Creatorului, pentru a obține nivelul Său și pentru a adera la El. Toți ceilalți cabaliști au dezvoltat doar teoria sa adăugând munca lor practică la aceasta. Pentru că ego-ul nu a încetat să crească în fiecare generație, asta a permis dezvoltarea metodei lui Avraam pe următoarele niveluri în funcție de condițiile unei perioade de timp.

Prin urmare, nu putem spune că avem ceva nou astăzi. Tot ceea ce se dezvăluie este dezvăluit prin cabaliști de la Adam până în zilele noastre, dar drumul corect începe cu Avraam, deși există naștere spirituală unică la fiecare nivel de-a lungul acestui drum numit ”fiii lui Avraam”.

Din kab.tv, ”Scurte istorii”, 15.10.2014

Filed under: Antisemitism, Israel - Niciun comentariu→

Animalul nu este o Ființa Umană.

Animalul, spre deosebire de om, trăiește în conformitate cu legile naturii, dar în natură nu se acceptă să ucizi pe cineva pentru profit și de dragul profitului. Animalele, în general, sunt mult mai liniștite decât majoritatea oamenilor, cred. Apropo, animalele preferă să nu aibă de a face cu „rege al naturii.”

Povești de groază care se spun despre lup (la fel ca tigrul) sunt impodobite cu fantezie de persoane inactive și puţine dintre aceste poveşti contin ceva adevăr.

O haită de lupi, înnebuniți de foame, în anumite situații, poate ataca oamenii, chiar și adulții care sunt înarmaţi; se mai poate întâmpla ca lupii să ucida și să mănânce un om, dar în orice caz, amenințările lupilor în țările în care populația de lupi este mare, nu este la fel de mare cum de multe ori ne imaginăm.

Un lup singuratic rareori atacă un adult, chiar si unul înarmat doar cu un ciomag; acest comportament poate fi cauzat numai de circumstanțe speciale, cum ar fi un lup turbat sau o femelă lup care se teme pentru puii ei. (Alfred E. Brehm, Viaţa Brehm a  Animalelor)Un animal nu este cu siguranță un om. Animalele nu sunt capabile de următoarele:

„Cu un profit adecvat, capitalul este foarte îndrăzneț.Un anumit 10 la suta îi va asigura loc de muncă  oriunde; 20 la suta sigur va produce aviditate; 50 la suta, va produce obrăznicie.; 100 la suta. va fi gata să calce în picioare toate legile omenești; 300 la sută… acolo nu este o crimă la care se va sfii, nici un risc pe care nu şi-l va asuma , va profita şi de șansa ca proprietarul său să fie spânzurat. „(Thomas Joseph Dunning)

O imagine ireală este în fața noastră. Omul, cel mai înalt grad al naturii, se comportă mult mai rău decât animalele. De ce intelectul, de care un om este atât de mândru, aduce mult mai mult rău decât bine? De ce este omul capabil să facă astfel de lucruri inimaginabile pentru propria sa natură?

Și nu sta această creatură pe partea de sus a dezvoltării naturii? Pare, cel puțin ilogic. Cum ar putea el, care este capabil să distrugă milioane din cei ca el,să fie deasupra tuturor? Cum s-a întâmplat că „regele naturii”, este capabil de unele idei iluzorii de a distruge nu numai pe alții, dar chiar pe el însuși?

Și, în același timp.

Cum se poate acest lucru toate fi combinat cu idealuri, cultură, artă, principii morale înalte şi intelect puternic?

Filed under: Israel, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Din  cartea “ Secretul esenţial al evreilor “, M. Brushtein

Postulatele teoriei integralităţii

Toate dorințele și gândurile noastre sunt îndreptate într-o direcție – modul de utilizare a lumii pentru avantajul propriu .

Pentru moment , oamenii sunt doar animale dezvoltate , doar cu puțin înaintea celorlalte animale .

Nu există nici o creatură mai opusă Naturii decât ființa umană . Spre deosebire de alte creaturi , ea însăși îşi face rău continuu .

Dezvoltarea umană nu se oprește nicio clipă: din generație în generație , de la an la an , și de la o zi la alta . Omul este cununa  naturii , dar până acum doar în potențial.

Filed under: Israel, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Întrebare: După distrugerea Primului Templu, evreii au existat tot ca popor al  lui Israel, in sensul spiritual al expresiei?

Răspuns: Erau conștienți de incapacitatea lor de a rezista în fața egoismului care îi controla. Acest fapt este documentat în scrieri istorice și în cronici.

Există extrem de multe materiale care acoperă acest subiect. Ele au fost scrise de către participanții la evenimente, imediat după desfășurarea acestora și nu de cercetătorii contemporani.

Evreii erau o națiune cu știință de carte. Ei și-au transmis cunoștințele din generație, în generație. Scrierile lor au fosr păstrate, sistematizate și clasificate, păstrându-se în acest fel timp de secole.

Prin urmare, poporul a înțeles cu claritate: “Între noi nu există nici un Creator!”

Întrebare: Totuși, ce au luat cu ei în exil? Ce purtau cu ei? Mai înainte ei se conformau principiilor lui Abraham, dar ce mai aveau după colaps?

Răspuns: Își aminteau cu precizie propria istorie. Nu era ca și cum nu o cunoșteau, ca loviți în cap. Mai mult, niciodată căderea nu se petrece pe loc; ea se desfășoară treptat; oamenii își pierd entuziasmul încet, încet, își lasă în urmă stările anterioare, continuând să facă tentative lipsite de succes de a se întoarce la aceste stări.

Încercăm să ne agățăm de trecut, dar nu suntem capabili să o facem. În același timp, încercările de a ne întoarce la aceste stări, chiar dacă sunt lipsite de succes, ne fac să continuăm explorarea și retrăirea stărilor anterioare, păstrându-le astfel în amintirea noastră.

Este asemănător cu distribuirea luminii în Parțuf și ieșirea ulterioară a acesteia din el –TANTA. În ultima etapă, când tot restul s-a dus deja, tot ceea ce mai rămâne sunt amintirile (Reșimot). Cu toate acestea, în acest stadiu ele sunt proaspete și poartă numele de vase (Kelim). Acest tip de vase sunt corecte. Ele reflectă adevăratele senzații, definind ceea ce se petrece în interiorul nostru, doar că, în acest moment, omul își înțelege starea anterioară. Atunci când ne găseam în acea stare nu înțelegeam ce reprezenta ea, cu adevărat, pentru noi.

Acest fenomen se petrece și în viața de zi cu zi. Deseori îi spunem cuiva: “Mai târziu, îți vei aminti și înțelege această situație cu totul altfel.” Așadar, atunci când ne pierdem situația anterioară și nu stă în puterea noastră să ne oprim din cădere, ceva continuă să existe în continuare.

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today,” 9/3/2014

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “despărțirea” de Babilon și construirea celui de-al Doilea Templu?

Răspuns: Aceste noțiuni semnifică ridicarea de punți pozitive între cele două triburi rămase, conform principiului “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Acesta este un nivel spiritual care a existat câteva sute de ani, până când s-a prăbușit.

Întrebare: Cu alte cuvinte, mesajul lui Abraham ne călăuzește tot mai sus, dar calea pe care o urmăm deseori este plină de “obstacole” care ne coboară, nu-i așa?

Răspuns: Calea nu este ușoară. După ridicarea spirituală inițială, ei au căzut în Egipt. De acolo s-au ridicat la nivelul Primului Templu, apoi au căzut în Babilon. În continuare, s-au ridicat ceva mai puțin, până la nivelul celui de-al Doilea Templu, apoi iar au coborât până la distrugerea internă. Cu alte cuvinte, ei au pierdut chiar și nivelul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Pur și simplu, nu mai erau capabili să continue implementarea acestui principiu, deoarece marele lor egoism a spart chiar și rămășițele iubirii anterioare.

În concluzie, cam pe la începutul primului secol al erei noastre, dragostea a dispărut în totalitate.

Comentariu: Ei au început chiar să se lupte între ei și să se ucidă unii pe ceilalți.

Răspuns: S-au petrecut anumite lucruri în timpul Primului Templu. După prăbușirea acestuia au apărut anumite categorii de populație, cum ar fi căpitanii, comercianții, demnitarii, administratorii, etc. Deși se găseau la nivele înalte, ei manifestau un egoism excesiv.

Este o chestiune total diferită față de construirea unor relații la nivelurile inferioare, ca de exemplu în sătucuri, sau printre aceia care dețin doar o vacă, o oaie sau un cal. Pentru a supraviețui, ei trebuiau să se împrumute unul de la altul.

Pe când, dacă și tu și eu avem miliarde, alții au și ei la fel, atunci războaiele, luptele sunt inevitabile. Fiecare posedăm propria armată și ne urmărim doar interesele proprii. De aceea apar probleme.

Întrebare: Prin urmare, căderea de pe nivelul spiritual ne conduce în abis, spre manifestarea răului. Este corect?

Răspuns: Da, este adevărat. Pe de altă parte vorbim despre un fenomen natural. Aceste probleme se petrec în toate țările care trec prin faza de declin. Lumea modernă înfruntă aceeași amenințare: rușii, europenii și bogații americani își vor crea propriile armate și se vor lupta unii cu alții.

Pentru evrei, aceste perioade se încheie în tristețe, căci tocmai în momentele de colaps spiritual își fac apariția cuceritorii care distrug templele. [143811]
Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→

Din cartea: Secretul esenţial al evreilor, M. Brushtein

Grupul vegetal

Plantele sunt una dintre cele mai importante grupuri de organisme multicelulare (Wikipedia, „plante”). Această definiţie, pentru a nu distrage atenţia cititorului, este luată într-o formă prescurtată şi ilustrează tema acestei cărţi, care este că o plantă este un organism compus dintr-un set de celule care interacţionează.

 Este important de remarcat faptul că, plantele, similar cu celule, sunt atrase de cooperarea reciprocă şi de succes . În ceea ce priveşte plantele, terminologia „social” este folosit foarte des. Fitosociologia este o sub-secţiune a geobotanicii şi biogeocenologiei, care studiză relaţiile între comunităţile de plante şi formarea acestor  comunităţi din plante. (Biologice Dicţionarul Enciclopedic „Fitosociologie”)

Ce-ai spune cu privire cea mai convingătoare la această definiţie? O asociaţie vegetativă este unitatea de bază a clasificării de comunităţi de plante (fitocenoze). (Academic dicţionar)

Dar cel mai convingător lucru în socializarea plantelor este următoarea definiţie:

O grupare de plante este un complex de plante, de la fitocenoză la aşezări aleatoare de plante. (Dicţionar ecologic „Gruparea vegetaţiei”)

Există un set complet de termeni ce ţin de comunităţile umane: relaţii, asociaţii, aşezări şi chiar grupare.

Se pare că plantele au ajuns prea departe din punct de vedere social de la predecesorii săi – celulele.

Printre altele, ele sunt capabile să transmită informaţii una cu cealaltă pe distanţe lungi şi, de asemenea, pot folosi intermediarilor din alte comunităţi biologice pentru acest scop. Pentru a dovedi existenţa acestei metode de comunicare, oamenii de ştiintă din China au folosit mai multe perechi de răsaduri de roşii conectate printr-o reţea de ciuperci. La primirea semnalului de un atac asupra vecinilor lor, plantele au reacţionat cu substanţe care strică gustul frunzelor sau chiar ucid paraziţii cauzatori de boli.

„Este un sistem foarte robust, care ar putea permite deplasarea de proteine ​​de semnalizare pe mai mulţi metri”, spune Durall. Reţelele chiar legă împreună  plante din diferite specii, ceea ce înseamnă că diferite specii ar putea fi în măsură să comunice una cu celălaltă. Anul trecut, au găsit o reţea care se întindea printr-o întreagă pădure canadiană, cu fiecare copac conectat la vecinii săi pe distanţe de 30 de metri „(Sursa: New Scientist).

 Este corect. Din punct de vedere social, plantele sunt mult mai avansate. Cu toate acestea, este nevoie de o concluzie generalizată pentru a completa imaginea. Într-adevăr, cum pot plantele sa iasă din alte forme ale naturii?

În opinia noastră, Cabala dă o interpretare foarte originală, a relaţiilor sociale din lumea vegetală.

„Cu toate acestea, aşa cum se poate vedea în flora corporală, chiar dacă ele sunt mobile şi să se extind în lăţime şi lungime, totuşi, toate plantele au o singură proprietate. Cu alte cuvinte, nu există o singură plantă care poate merge împotriva metodei celorlalte plante. „Toate plantele sunt ca o singură creatură şi plantele individuale sunt organe specifice ale acelui animal.” (Baal HaSulam,Shamati nr. 115)

Filed under: Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce s-a întâmplat în perioada templelor? De ce au trebuit să fie distruse?

Răspuns: În primul rând, de ce se unesc evreii? Prin corectarea lor, stabilesc relații între ei care le vor permite să îndeplinească condiția de ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Pentru a atinge starea în care Creatorul va fi revelat complet, trebuie să creeze un singur suflet și o singură dorință. Grație unității lor interioare, au construit Primul Templu în ei înșiși. Totuși, această stare există numai pentru un moment și apoi, începe imediat să se descompună, pas cu pas.

Procesul este că la început, există o ascensiune lentă spre ”măsura” stării dorite și, o dată ce ea a fost atinsă și se manifestă, începe imediat căderea.

Întrebare: Deci, metoda lui Avraam și-a atins rezultatul și a ridicat oamenii la înălțimea dorită?

Răspuns: Da. A fost un contact între întreaga națiune și Creator, bazat pe iubire reciprocă, când națiunea a atins starea de corecție individuală completă. Aceasta reprezintă construcția Primului Templu.

Atunci când o stare este realizată, oamenii nu au nimic a face și nici un motiv de a exista la acest nivel, deoarece nu există decât pentru un moment. Lumina vine, umple vasul, și asta-i tot.

Apoi, această stare trebuie să dispară. Desigur, procesul continuă până ce această mână de oameni, care a devenit națiunea Israel, corectează întreaga omenire. Prin urmare, se dezvăluie în fața lor o perspectivă în întregime nouă.

Scopul final nu este construirea Primului Templu, ci corectarea completă a întregii omeniri. Este ceea ce a spus Avraam în Babilon, chiar și atunci când a fost singurul care știa despre acest lucru.

Dar astăzi, evreii spun: ”Vă rog, lăsați-ne în pace! Ce popor ales? Dorim să fim ca toată lumea!”

Totuși, ei vor fi constrânși. Vedem că vor fi forțați, așa cum au fost atunci.

Din kab.tv, ”Babilonul de ieri și de astăzi”, 27.08.2014

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul lui Avraam și legea lor de iubire a prietenului ca pe tine însuți, “au trecut” prin toate generațiile în Egipt. Au simțit egoismul, au evadat, au stat la poalele muntelui Sinai și au devenit o națiune. Unde se găsea însă, în acest timp, grupul lui Nimrod, adică restul umanității, Babilonul?

Răspuns: În acest timp, oamenii s-au dispersat și s-au relocat. Cabala și Tora nu studiază acest fenomen, ele fiind dedicate elevării spirituale a omului iar acest fenomen este unul material. Toate aceste evenimente sunt descrise cu acuratețe de Flavius Josephus, în Evreii în antichitate.

Întrebare: Să ne întoarcem la poporul lui Israel, care a ajuns în “țara” sa, în straturile egoiste ale dorinței proprii acestuia. Cum au început ei să proceseze acest egoism?

Răspuns: Nu a fost ușor. La început, ei nu au știut cum să-l modifice sau cum să lucreze cu el.

Nu îl mai aveau pe Moise cu ei. Nu mai erau nici Avraam, Isac, Iacov sau Iosif. De aceea au adoptat o nouă metodă de conducere a poporului.

În principiu, era un regat. O întreagă galerie de divergențe au apărut între ei, dar acestea nu au fost descrise în Tora, ci în Profeți și apoi în Scripturi. Oamenii au ales unde să construiască Templul, adică locul potrivit pentru a-și plasa totalitatea dorințelor lor spirituale. Nu discutăm aici despre geografie, pur și simplu acest proces este descris în termeni geografici.

Cele douăsprezece triburi au început să-și împartă terenul. A existat condiția conform căreia două triburi trebuiau să trăiască dincolo de Iordan, acolo unde se află astăzi Iordania, pentru că așezarea lor trebuia să urmărească planul sufletului comun, pe pământ.

În general, există natura umană (sufletul), precum și cea animală, vegetală și inanimată. Toate aceste niveluri sunt construite unul peste celălalt, având la bază același principiu. Atunci când începe să se manifeste natura umană în noi, adică asemănarea cu Creatorul, ne schimbăm locul de domiciliu în conformitate cu această mișcare spirituală. În general, totul se schimbă în noi, fără ca măcar să observăm cât de mult ne-am schimbat. Acest lucru se petrece instinctiv, de la sine. Astfel, începem să explorăm și să descoperim cum trebuie să existăm de acum încolo.

Întrebare: Au continuat ei să trăiască conform principiului, Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți?

Răspuns: Desigur! Au continuat să o facă, aprofundând tot mai mult acest principiu. Aceasta înseamnă că au populat și au dezvoltat țara lui Israel, prin țară înțelegând dorință. În acest mod, au avansat.

Faptul că triburile și-au împărțit țara între ele nu reprezintă nici o problemă. În surse este descris modul în care fiecare trib s-a așezat pe pământul lui, acolo unde ar trebui să existe. Sunt descrise cu claritate, granițele și împărțirea lor. Triburile nu se puteau amesteca între ele, pentru că dorința comună, sufletul comun este divizat în patru niveluri și conform celor trei linii. Rezultă (4 x 3) douăsprezece părți, apărând cele douăsprezece triburi, care trebuie să corespundă perfect cu scopurile lor, de la nivelul spiritual și până la cel pământesc. Ele se adaugă unul după altul, în mod exact, urmând cu fidelitate aceste niveluri, într-un paralelism perfect.

Întrebare: Așadar, corectarea lumii începe aici, în acest mic spațiu, pe care se“întind” cele douăsprezece triburi?

Răspuns: Da. Este interesant faptul că la sfârșitul zilelor, toată umanitatea va fi atașată de aceste douăsprezece triburi (dintre care zece s-au pierdut, dar se vor întoarce). Atunci totul se va clarifica, Babilonul modern se va uni și cele douăsprezce triburi vor apărea din nou, împrăștiate pe tot globul. Cu alte cuvinte, “Țara lui Israel,” precum La Peau de Chagrin, “se întinde” peste întreg globul, nu în manieră fizică, desigur, ci în internalitate.

În concluzie, acesta este procesul de corecție a uriașelor straturi mineral, vegetal și animal, precum și a egoismului omenesc, în general, care este deja întins peste întreg pământul, în forma actuală, agregată. Dintr-un mic punct, se formează o nouă lume, cu o nouă intenție și cu aspirația “direct către Creator,” Yașar-El, Israel.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este acest “Egipt”? Este o țară, un concept sau o stare?

Răspuns: Nu au nici o importanță geografia sau istoria.

Grupul plecat din Babilon s-a unit în linia din dreapta (“Avraam“), în linia din stânga (“Isac”), în linia din mijloc (“Iacov”), și au atins unitatea deplină sub numele de “Iosif.” El mai este numit și “Iosif cel drept,” “Cei drepți, fundamentul lumii.” “Fundamentul” (Yesod) este acela care ne conectează pe toți împreună, fiind o parte din structura spirituală universală și anume, unitatea noastră internă.

Acum, toți fiind uniți, putem discuta despre modalitatea prin care se pot ridica la nivelul următor. Dar pentru a face acest lucru, ei trebuie să primească un eu uriaș, care să se manifeste între ei, astfel încât oamenii să se ridice deasupra lui.

Aceasta înseamnă că, la început, acest imens egoism trebuie să-i atragă în interior. Îi trage în așa fel încât ei încep să simtă dezvoltarea egoistă internă și devin conștienți de faptul că este posibil să avanseze spre scop cu ajutorul acestui egoism. Această perioadă se cheamă: “cei șapte ani de îndestulare din Egipt.” Cu alte cuvinte, se dezvoltă în ei egoismul “îndestulării”, dar fără să interfereze cu ei.

Apoi sosesc “cei șapte ani de foamete”, în care egoismul începe să se manifeste ca un rău. Atunci Faraonul cel rău se ridică împotriva lor, încercând să-i dezbine. Oamenii luptă împotriva dezbinării, până în momentul în care Moise îl omoară pe egipteanul care îi conducea și care era amplasat chiar între evrei.

În concluzie, în societate a apărut o asemenea tensiune, s-au petrecut schimbări drastice, încât oamenii au fost obligați să ia măsuri pentru a ieși din acea stare, pentru a scăpa cu viață, nefiind posibil să existe astfel.

Ei nu vor să trăiască în egoism, dar dacă rămân în acea stare, atunci Faraonul cel rău le va apărea imediat ca fiind bun. Acesta le transmite: “De ce vă faceți griji? De ce faceți gălăgie? Opriți-vă, trăiți în liniște, vedeți-vă de treaba voastră și veți fi bine.” Cu alte cuvinte, dacă nu vă atingeți de ideologie, totul va fi în regulă. Iar aceasta este regula tuturor conducătorilor lumii: “Lasați ideologia în seama mea iar eu o să vă pun la dispoziție tot ceea ce aveți nevoie.”

Desigur că evreii nu sunt de acord cu acest lucru. Moise începe să-i “încălzească.” “Trebuie să plecăm de aici; altfel vom rămâne precum ‘animalele’ în acest Egipt. Pentru a ne ridica la nivelul unei ‘Ființe omenești’ și a-L revela pe Creator, trebuie să scăpăm de sub puterea acestui egoism, care există între noi, de sub puterea Faraonului…‘Evadarea din Egipt’ presupune ridicarea omului peste egoismul său inerent. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne conectăm între noi, încă și mai mult și în acest scop, trebuie să scăpăm de sub apăsarea lui, să evadăm…”

În consecință, acțiunea dezirabilă este aceea de ridicare mai presus de egoism, cu ajutorul unei forțe speciale, de unire și apoi de corectare treptată a acestui egoism, care a rămas dedesubt. Este exact ce au făcut și ei; s-au ridicat deasupra egoismului lor și s-au unit. Această acțiune se cheamă “au stat în fața muntelui Sinai.” Apoi, uniți și primind forța unității, care se numește “Tora,” ei își corectează treptat acest egoism, pe parcursul a patruzeci de ani.

Cu alte cuvinte, ei încep să corecteze Faraonul dintre ei. Mai întâi îl neutralizează, pentru a nu strica relațiile dintre ei, pentru a nu-i deranja. Astfel se unesc într-o singură forță.

Următoarea mișcare înainte se cheamă “intrarea în țara Israelului,” atunci când încep să folosească egosimul Faraonului pentru a se conecta tot mai profund între ei. Adică, încep să-l “stârnească”, să-l trezească în ei, pentru a-l scoate la lumină.

Mai întâi îl lasă în pace, lucrează asupra lui, se ridică peste el, restrângându-l în permanență și “acoperindu-l”. Acest proces se cheamă “cei patruzeci de ani de pribegire prin pustiu.” Iar când își revelează egoismul, pe însuși Faraonul, ei intră în țara Israelului și încep să-l “convertească” în altruism.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→