Intrebare: Ne puteti da ceva date istorice pentru o mai buna orientare in istoria Cabalei?

Raspuns: Adam: 5772 ani in urma, sau 5772 – 2012= 3760 Î.H – data revelatiei sale a lumii superioare. Cronologia ebraica incepe din acest punct.

Va dura 6000 de ani pentru toti oamenii ca sa reveleze lumea superioara; adica intreaga umanitate va descoperi Lumea superioara in diferenta ramasa  6000 –  5772= 228 ani.

Date aditionale:

1392 – 1272 Î.H: Moshe ( Moise )

1312 Î.H: Muntele Sinai – Revelarea Creatorului

1354 – 1244 Î.H: Joshua

1244 – 889 Î.H: Cei Batrani

889 – 352 I.H: Profetii

352 – 312 I.H: Membrii Marii Adunari

1-2 d.H: Rabbi Akiva

Sec. 2: Rabbi Shimon Bar Yochai, autorul Zohar

312 I.H – 218 d.H: autorii Talmud-ului

636 – 1140 d.H: Gaon.

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Astăzi se împlinesc 20 de ani din ziua în care s-a stins Profesorul meu. Baruh Şalom Halevi Aşlag a fost ultimul mare cabalist din linia înţelepţilor începând cu Adam şi până în zilele noastre: Adam – Avraam – Moise – Raşbi – Ari – Baal HaSulam – Rabaş, şi alţi mii între ei.

Rabaş a arătat un mare curaj prin transmiterea Metodei Cabalei nouă, astfel ca în această generaţie noi să o putem aduce întregii lumi. Fără munca lui noi nu am fi avut această oportunitate. Am văzut cât de ferm şi-a respectat principiul lui – revelarea Ştiinţei Cabala lumii este mai presus de orice calcul.

În timpul orelor de predare am urcat la Ierusalim şi am vizitat mormântul. Bineînţeles că acest loc pentru noi nu este mai mult decât un simbol, sau un obicei, fiindcă conexiunea cu Profesorul nostru este vie şi constantă. Noi toţi sperăm să devenim fiii lui vrednici, motiv pentru care am numit grupul nostru „Bnei Baruh” – fiii lui Baruh Aşlag

Din programul Tv „Conversaţii”, „Ziua comemorării lui Rabaş”

Înscris în: Istorie - Niciun comentariu.→

Până acum, umanintatea nu şi-a scris singură istoria ci s-a încadrat în ea. Totuşi, azi, în noul nostru stadiu de dezvoltare, noi vom fi aceia care vom completa istoria noastră. Această oportunitatene este dată pentru prima dată după mii de ani de pruncie.

De-a lungul întregului curs al istoriei, omul s-a dezvoltat sub conducerea egosmului, creşterea constantă care ne-a obligat automat să căutăm căile şi mijloacele pentru a ne satisface dorinţele. În acest fel, natura ne-a direcţionat mişcarea privându-ne, de fapt, de libertatea de a alege. Omul nu s-a schimbat în mod conştient; dinpotrivă, natura l-a schimbat conform programului ei.

Din punctul nostru de vedere, a apărut ca şi cum ne-am schimbat mediul conform cerinţei noastre de câte ori a fost nevoie, dar acum a venit timpul ca omul să se schimbe şi să corespundă cu natura.

În general, ce este natura pe care am încercat degeaba să o cucerim de atâta timp?

Când o mamă părăseşte creşa lăsându-şi copilul să se joace cu jucăriile sale, se simte copilul liber? Da. El cu adevărat se bucură de timpul său singur şi nu înţelege că ea îl priveşte cu ochii ei atenţi şi iubitori. El simte că este liber.

Astfel “natura,” sitemul de guvernare în care existăm, este ascuns si el faţă de noi. Ne dă senzaţia de libertate, deşi în realitate libertatea pur şi simplu ne există. Această iluzie a fost plănuită intenţionat de evoluţie în aşa fel încât să ne dezvoltăm liberi în egoismul nostru, folosindu-ne şi urmându-ne dorinţele noastre atâta cât ne-ar permite natura, calităţile şi posibilităţile noastre.

Şi noi am crezut că asta a fost bine, că putem şi că trebuie să ne dezvoltăm în acest fel. Relaţiile sociale şi tehnologiile s-au schimbat; noi am schimbat constant lucrurile, ne-am grăbit spre ceva, urmându-ne comenzile esenţei noastre, a dorinţei noastre egoiste crescânde. În acelaşi timp, am vrut o putere şi mai mare asupra naturii. Omul nu s-a gândit la ceea ce face, pur şi simplu a acţionat la dorinţa sa.

Când natura ne-a dat anumite dorinţe, putem lucra numai în interiorul graniţelor lor. Nu putem merge dincolo de ele. Hrană, sex, familie, cunoaştere, faimă, bani şi putere, fiecare persoană are propia combinaţie a acestor dorinţe şi le realizează în consecinţă. Natura ne mişcă treptat din interior, “din spate.” Impulsurile care se trezesc în noi în combinaţie cu mediul înconjurător determină totul.

În esenţă, eu reprezint un mecanism administrativ. Dorinţele se trezesc în interiorul meu, anumite circumstanţe se întâmplă, dar sunt limitat de morala mea, de abilităţile mele fizice şi mentale, precum si de normele mediului, şi de legile globale ale naturii. Într-un final, de abia încerc să îmi realizez dorinţele cât de mult posibil în condiţiile care nu au fost arajnate de mine. Aşadar, reiese că nu sunt mai mult decât un mecanism administrativ. Dorinţele şi condiţiile sunt predeterminate, şi toate acestea mă împing spre propria reaalizare.

Aceasta este calea noastră: greşelile omului, acţiunile lui bune sau rele, toate acestea au fost necesare şi nedisponibile în stadiile de dezvoltare precedente până în timpul actual. Împotriva voinţei lui, omul primeşte propietăţi înnăscute şi se găseşte într-un anumit mediu fără să aibă de ales.

Şi totuşi, nu a crezut că toate acestea sunt predeterminate. Precum un copil, pur şi simplu se juca şi se simţea liber datorită absenţei mamei lui, în timp ce ea pur şi simplu a ieşit din câmpul său vizual.

Din discuţia despre Noua Carte 7/18/2011

Înscris în: Evolutie, Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Noi nu avem nici cea mai mică idee despre ordinea mondială viitoare, deoarece am intrat într-un sistem de forţe care nu s-a mai manifestat înainte în lumea noastră. Cand natura, Creatorul, se apropie, ne devine mai subliniat şi mai clar. Astfel, trebuie să începem să dezvăluim lumea superioara, însemnand sistemul de guvernare al forţei superioare, Lumina.

Cand această forţă externă se apropie de noi, cand straluceste asupra noastra, in societatea noastră şi in lume, mai perceptibil, mai intens, simtim opozitia noastra la această forţă. Noi nu simtim forţa în sine, ci incapacitatea noastră de a o stabili in noi, macar un pic.

Lumea a devenit imprevizibilă. Oamenii sunt angajati în ghicit şi chiar cred în miracole. Cum se poate întâmpla aceasta în epoca noastră luminată? Cum putem începe brusc să credem în asa ceva, după secolul 20? În fiecare an şi, uneori, de câteva ori pe an, avem tot felul de zile in care se anunta sfarsitul lumii sau alte evenimente apocaliptice.

În plus, ne aflăm în îmbrăţişarea rigida a naturii care generează în mod neaşteptat crize prin tsunami, uragane, erupţii vulcanice, incendii, inundaţii, şi aşa mai departe. Treptat, totul se petrece in afara echilibrului, in afara acelui echilibru delicat, în care am fost. Asta pentru ca trecem printr-un punct de cotitură. Am traversat acest punct de cotitură candva înainte, pe o scară socială mai mică, în Babilonul antic. Omenirea intreaga a fost concentrata acolo, şi chiar şi atunci, s-a descoperit că era o societate mică, închisă.

Astăzi, chiar dacă suntem şapte miliarde, suntem o societate închisă. Am devenit brusc “scurt-circuitati” împreună; ne-am trezit dependenţi unul de celălalt. Pe de altă parte, suntem precum soţii înainte de un divorţ. Ne uram unii pe alţii, deşi ne aflăm încă într-un apartament impreuna. Ar trebui să ne mutam, nu putem fi impreuna, dar legăturile comune ne ţin împreună. Acesta este “apartamentul comun” in care ne gasim astazi pe Pamant.

Candva, acest lucru a devenit evident într-un teritoriu mic, in Mesopotamia, cu 3700 de ani în urmă. Apoi, pentru prima dată, oamenii au început să caute ceea ce ei ar putea face. Pe de o parte, acestia au fost în acelaşi loc şi în interdependenţă completă, totală. Pe de altă parte, se urau reciproc şi s-au străduit să fie cât mai departe posibil unul de altul. Două forţe opuse, două dintre cele mai grele tendinţe au dus la separarea societăţii. Apoi, în fapt, două metode au fost propuse.

Prima metodă a fost corecţia naturii lor. “Să ne corectam egoismul care ne separă,ne distanţeaza şi ne îndepărtează unul de la altul. Apoi, am câştiga. Am deveni o entitate unică în sprijin reciproc. Am avea o putere enormă, iar noi într-adevăr am ridica un “turn până la cer,” turnul iubirii reciproce, cooperarii şi unitatii, forţa pozitivă.

Astfel, ei ar deveni egali cu natura, deoarece totul in natura este interconectat. Toate nivelurile- mineral, vegetal şi animal -întotdeauna în armonie reciprocă, şi numai cel uman, cu egoismul său, se simte deasupra naturii, crezând că el poate face tot ce-i place. Cu toate acestea, dacă el înţelege legile naturii şi cauta corespondenta cu ea, pentru o relaţie armonioasă, atunci el ar simti toate capacităţile şi puterea sa. El ar înţelege şi realiza scopul ei, esenţa ei. ”

Aceasta este ceea ce a fost sugerat de către adepţii corecţiei omului, dar, din păcate, omenirea (în jur de trei milioane de oameni care trăiau între Tigru şi Eufrat) au ales un drum diferit. Ca soţii, după o căsătorie care nu a reuşit, au decis că ar fi mai bine pentru ei să “se mute”, sa împarta apartamentul lor comun, şi sa rupa contractul. Astfel, oamenii s-au dispersat în întreaga lume.

Multe surse antice au povestit această poveste. Din acele vremuri avem cartea de Cabala numita Cartea Creaţiei. O avem în arhiva noastră gratuita, si în limba rusă, de asemenea.

Cartea numita Marele Comentariu a apărut după aceea. De asemenea, descrie evenimentele care au avut loc în Babilonul antic şi modul în care oamenii nu au putut rezolva problema unităţii. Pentru a face acest lucru, ei au trebuit să lucreze la egoismul lor, să se ridice deasupra, printr-o metodă specială, şi aceasta necesita mult mai mult efort intern, moral decât pur şi simplu sa se separe fizic unul de altul şi sa faca tot ce vroia toata lumea, fiecare în propriul său colţ.

Josephus Flavius ​​descrie unde mergeau oamenii, in ce locuri. Ulterior, toate credinţele şi religiile au provenit de acolo, totul bazat pe egoism, tot ceea ce egoismul acceptă.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Moscova 6/10/11

Înscris în: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Toti suntem rezultatul Luminii si de aceea trebuie sa o obtinem. Cele mai puternice dorinte, rugaciuni si cereri ale noastre sunt indreptate catre Lumina.

Subconstient vrem doar asta si de fapt, toata viata noastra tot asta vrem. Toate celelalte impliniri si surse ale placerii cum ar fi mancarea, imbracamintea, masini noi si orice altceva, toate vin de la lumina! Noi le percepem doar intr-o anumita forma, ca si un fel de placere, cum ar fi masina sau copilul sau familia, caldura, odihna, un peisaj frumos si asa mai departe. Totusi, de fapt, acolo este doar Lumina, care descrie toate aceste obiecte pentru mine si eu doar asta simt.

De aceea, oamenii vor inceta treptat sa fie interesati doar de aceste lucruri si in schimb vor incerca sa gaseasca sursa lor, Lumina insasi si nu derivatele sale. Nu imi mai doresc un anumit tip de masina, pentru ca de fapt ce imi ofera? Imi ofera placere. Totusi, de fapt doresc aceasta placere in forma ei pura, fara acea masina. De ce am nevoie de bucata asta de metal? De fapt ma multumeste doar cand o conduc iar cand nu conduc nu simt placerea. Deci cand am obosit de condus, sta doar in fata casei. Si eu inca caut placerea!

In timp ce treceam prin evolutia noastra istorica, in mod constant aspiram sa gasim lucruri care sunt mai subtile si elusive. De aceea totul in lume astazi este intr-o masura mai mica; cantitatea devine calitate. Noi suntem la fel: in loc sa investigam lumea corporala, incepem sa ne dorim realizarea spirituala.

Oamenii nu inteleg inca, dar numarul sinuciderilor si actelor teroriste, cresterea consumului de droguri si a ratei divorturilor, toate arata o lipsa enorma de implinire. Este atat de mare incat, in fapt, omul este in imposibiltatea de a implini ceva in viata sa. Si acesta este semnul nevoii omului pentru Lumina insasi, mai mult decat de orice alte substitute pe care Lumina ni le arata.
Din programul  “Kabbalah pentru incepatori” din 12/08/10

Înscris în: Egoism, Istorie, Lectia zilnica, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu.→

Întrebare: Ce ar trebuie să facem de Hanukkah, astfel încât lumea spirituală să devină realitate?

Răspuns: Noi toţi, din toată lumea, am atins punctul de trecere, străpungere. Ne apropiem de exodul din Egipt, din senzaţia doar a lumii noastre, înăuntrul egoului nostru.

Pe de o parte, simţim faptul că Faraonul, egoismul, ne ţine cu dinţii săi şi refuză cu încăpăţânare să ne dea drumul. Pe de alta, înţelegem că trebuie să ieşim din egoul nostru. Aceste forţe se lupă una împotriva celeilalte.

Fiecare zi ne aduce o mai mare înţelegere a faptului că lumea spirituală şi percepţia ei sunt deasupra egoului, ceea ce se numeşte credinţă deasupra raţiunii. Totuşi, atunci când încercăm să atingem lumea spirituală, simţim că încă ne lipsesc forţele pentru a face această străpungere şi a scăpa din Egipt.

De aceea, ne trebuie mai multe evenimente ca recenta Zi a Unităţii, care a fost ţinută de toate grupurile din lume cu un mare succes. Grupul nostru mondial este deja suficient de mare şi de divers, dând o mare putere de unitate Kli-ului nostru. De aceea, am ajuns la un stadiu în care ne luptăm împotriva Grecilor din noi, dorindu-ne să ne eliberăm de ei.

Diferenţa dintre Faraon şi Grecii este nivelul luptei: Faraonul reprezintă pasiunea pentru lumea materială, cum ar fi pentru mâncare, sex, familie, putere, faimă, etc, în timp ce Grecii reprezintă bătălia între materialism şi Cabala. O persoană care încetează să mai fie tentată de aceste lucruri, în ciuda faptului că le are pe toate, şi care realizează că alte lucruri sunt mai importante în viaţă, duce un război pentru a urca deasupra lumii acesteia deoarece îi lipseşte înţelegerea. Nu ştie pentru ce să trăiască.

Astfel, Războiul Maccabean este un război spiritual. Filozofii greci antici au spus că lumea noastră este reală şi că trebuie să trăim în ea şi să o dezvoltăm. Acestă abordare este opusă înţelepciunii Cabala, care spune că trebuie să ne ridicăm deasupra acestei lumi pentru că ea nu ne mai poate satisface; trebuie să realizăm gândul creaţiei.

Am ajuns la un nivel foarte avansat, cu toate că întotdeauna vrem să obţinem mai mult. Cred că noi toţi, incluzând pe aceia care avansează împreună cu noi în grupuri, la fel ca şi studenţi individuali din toată lumea, vor triumfa repede în acest război.

Din discursul din 11/30/2010

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Istorie, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu.→

Daca nu am suport de la prietenii mei din grup, atunci nu pot avansa spiritual. Cel putin eu trebuie sa am sprijin pasiv din partea grupului in masura in care fiecare persoana poate sa il dovedeasca.

De aceea marele Cabalist Rav Iosi Ben Kisma a fost in masura sa fie intr-un mic grup de studenti care, ca niste copii, au aspirat catre el, si acest lucru i-a fost suficient ca sa avanseze. Daca el a aspirat corespunzator nivelului sau iar ei corespunzator nivelului lor, aceasta i-a fost suficient pentru a atrage Lumina Infinitului, prin intermediul lor.

Lumina este in repaus absolut. Este la fel peste tot si totul depinde de persoana care o foloseste. Prin urmare nu este nicio diferenta intre un mic grup de incepatori si un grup mare de studenti avansati. Totul depinde de persoana si de cat de mult aspira inspre garantia reciproca. Conform efortului pe care il depune in grup primeste ceea ce are nevoie de la Lumina Superioara. Prin urmare el avanseaza si ii ajuta si pe altii sa avanseze.

Din Lectia din 17.09.10, Garantia reciproca

Înscris în: Istorie, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Folosesc cuvantul Stimulator pentru a numi un sistem care trebuie acum sa-l construim pentru ca el vine de la cuvantul Grec Stimulus, adica un bat ascutit, folosit pentru lovirea magarilor pentru a-i face sa continue sa mearga. Magarul nostru (Hamor) este dorinta noastra egoista (Homer-materie) care intelege numai limbajul batului. Totusi, in loc sa conducem acest magar prin lovituri dureroase, vrem sa trezim fiinta umana din noi, aceea care se uita inainte si tanjeste dupa viitorul propriu. Ne trebuie un stimul, dar unul pozitiv. Trebuie sa fim condusi de suferinta din iubire, dorinta de a obtine aceasta stare. Aceasta trebuie sa fie singura forta care sa ne conduca inainte, in loc de durerea corporala care ne impinge din spate.

Trebuie sa invocam doar un tip de suferinta in noi, intrebarea De ce,inca nu am obtinut unitatea cu Creatorul ? De ce nu sunt in veneratie pentru El? Primul stagiu in intoarcerea catre Creator este pocainta din teama, care se intampla cand depun efort pentru a cultiva o senzatie interioara a veneratiei (teama din respect)privind telul spiritual, Creatorul si daruirea, in loc de a alerga inainte pentru ca imi este frica de loviturile durerose care vin dupa mine. Asa imi schimb motivatia fata de Stimul.

Daca alerg inainte motivat de lovituri (frica de lucruri din aceasta lume sau pedepse in lumea care va veni), atunci nu ma intorc la Creator. De fapt, in acest fel a avansat natural umanitatea, de mii de ani, dar nu este o evolutie spirituala. Este evolutia dorintei atunci cand inlocuim o stare neplacuta a existentei cu una noua, mai buna.

Totusi, intoarcerea la Creator este descrisa  ca Tshuva (intoarcerea) Hei, la Vav, ceea ce inseamna ca invoc propria mea teama interioara, de a nu avea calitatea de daruire si de iubire. Dar ce pot face daca, de fapt nu sunt interesat de asta si nu simt nicio frica? De unde pot sa o iau? Raspunsul este numai in mediul inconjurator!

Daca mediul imi deseneaza o imagine pentru care ma face sa realizez cat de oribila este situatia mea si, in acelasi timp, ca acolo este ceva incredibil de minunat care ma asteapta, atunci voi face tot posibilul sa ajung la ea. Acesta este stimulul spiritual, corect, care ne permite sa avansam. Acesta este modul corect de avansare, pentru ca este voluntar, si noi tebuie sa facem acest intreg proces o trezire de jos.

Totusi, daca nu-mi asigur un mediu in care sa fie in mine aceasta tanjire pentru avansare, care sa ma faca sa alerg fiindca imi este teama ca, inca nu am atins acest scop si din aceasta cauza ma urmaresc teribile greseli, eu nu ma voi muta niciodata in momentul urmator! De fapt, nu ma voi misca deloc.

De aceea avem nevoie un stimulator, unul pozitiv!

Înscris în: Internet, Istorie, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu.→

Inainte de Baal HaSulam au fost doua metode de corectie (sau al studiului Cabalei): prin minte (metoda lui ARI) si prin inima (metoda lui Baal Shem Tov). Baal HaSulam a luat ambele abordari si le-a unit intr-una de mijloc, a treia linie, creand o metoda simpla, efectiva si precisa care este potrivita pentru sufletele moderne. Este singurul mijloc care ne da noua posibilitatea sa dobandim corectia.

Partea stiintifica a Cabalei este bazata pe Ari, in timp ce munca interioara vine de la Baal Shem Tov. Baal HaSulam a scris cartea Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot), bazata pe Arborele Vietii a lui Ari, adaptand-o generatiei noastre. Totusi, daca privesti intreaga sa invatatura in mare, atunci cele patru lucrari, Talmud Eser Sfirot, Panim Meirot, Prefata la Intelepciunea Cabala si Preafata la Comentariul Sulam sunt dedicate fizicii Lumi Superioare si sunt bazate pe invataturile lui Ari, in timp ce articolele sunt dedicate muncii interioare a persoanei si sunt bazate pe metoda lui Baal Shem Tov.

Lumina Corectiei vine la noi in timp ce studiem fizica Lumii Superioare, dar ea vine numai prin grup. Daca grupul nu este organizat corect, nu studiaza impreuna si nu doreste sa se uneasca, atunci este imposibil sa atraga Lumina. Grupul este magnetul care atrage Lumina care Reformeaza. Si trebuie sa aiba o forma care sa-l faca gata pentru corectie. Toti trebuie sa o astepte!

Trebuie sa descoperim doua lucruri: 1) raul nostru si lipsa de unitate, 2) starea dorita, starea de conexiune universala. Trebuie sa ne asteptam ca vom trece de la prima stare la a doua cu ajutorul fortei numita Lumina care Reformeaza. Grupul este obligat sa inteleaga asta foarte clar, deoarece, altfel, ce tip de Lumina ar fi capabil sa atraga? Vasul spiritual sau dorinta trebuie sa preceada Luminii.

De aceea toate creatia a fot creata si de aceea se dezvolta pana la Lumea Infinitului: Este pentru a crea nevoia de a-L descoperi pe Creator in creatie. Nu ni se cere sa-l descoperim pe Creator sau Lumina! Trebuie sa descoperim creatia! Trebuie sa intelegem faptul ca creatia nu a fost creata pentru a ramane un punct si a trai ca un animal. Mai degraba, destinul ei este de a deveni un individ independent care are liber arbitru. De aceea, dorinta noastra trebuie sa vina prima, intotdeauna (Kli Kodem Le Or-Vasul, inainte de Lumina).

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 9.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Înscris în: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Intrebare: Ce a adaugat Baal HaSulam la corectia sufletului pe care a inceput-o ARI?

Raspuns: ARI insusi nu a scris nimic. Studentul sau Marchu (Chaim Vital) a scris totul si insemnarile au fost publicate in timpul a trei generatii dupa moartea lui ARI.

Baal HaSulam a explicat si sistematizat toate invataturile lui ARI. Inaintea lui, invataturile lui ARI nu au fost aranjate intr-o anumita ordine si, de aceea, au fost imposibil de studiat. De aceea, multi oameni care au inceput sa studieze invataturile lui ARI au renuntat si, in loc, au studiat munca lui Ramak.

Eu, de asemenea, l-am studiat pe Ramak pana l-am descoperit pe Baal HaSulam si am intalnit multi Cabalisti care l-au studiat pe Ramak in loc de ARI pentru ca totul este clar si ordonat in cartile lui Ramak. Pe de alta parte, munca lui ARI nu era ordonata. Baal HaSulam a sistematizat-o, detaliat-o, a explicat-o si i-a dat forme: trei linii, Prima si a A doua Restrictie, Creatorul si creatia, definitia lumilor, Sfirot, Partzufim, NRNHY, KHB, ZON, a creat compilatia graficii Lumilor Superioare – Cartea lui HaElan.

Chiar daca anumite parti lipsesc si le-am fi putut pune in ordine, de asemenea, (cum ar fi Adam HaRishon si lumile impure BYA), aparent el nu a vrut sa lucreze cu aceste lucruri. Fara Baal HaSulam, nu am fi avut invataturile lui ARI si ne-ar fi fost imposibil sa-l intelegem pe ARI .

Cand citesti acum alti Cabalisti ii intelegi, pentru ca esti familiar cu scrierile lui  Baal HaSulam. Fara el, ai fi fost confuz. Nu conteaza la ce texte te uiti, fie carti de Hasidut, Ramak, Agra sau altii, vei fi in stare sa-i intelegi, numai pentru ca ai studiat Baal HaSulam.

In plus, fara articolele lui Rabash nu am fi fost in stare sa intelegem ce ni se cere si ce inseamna munca pentru Creator. Fara acesti doi Cabalisti, Baal HaSulam si Rabash, care s-au completat unul pe celalalt, nu am fi avut corecta  abordare a metodei corectiei.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Înscris în: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→