Category Archives: Lectia zilnica

Garanția reciprocă este un colac de salvare

943Toate forțele de conexiune care au existat în Adam HaRișon înainte de spargere ar trebui să fie dezvăluite în timpul nostru într-o formă negativă, sub formă de separare, confruntare, ură și respingere. Și trebuie să reparăm totul treptat.

Oamenii care au tendința de a corecta lumea vin să studieze știința Cabala pentru că în ei se trezește un „punct din inimă”, o scânteie de unitate. Astfel, ei încep să învețe cum să repare spargerea.

Aceasta este o muncă lungă și dificilă, deși suntem deja în faza finală. Vom vedea cum aspirația de corectare și conexiune va începe să se dezvolte zi de zi și va deveni clar pentru toată lumea din lume că este nevoie urgent de asta.

Această realizare va veni în detrimentul războaielor și a tot felul de probleme, criza globală, care se apropie acum sub toate formele. Și toate acestea pentru a înțelege că legătura dintre noi este un panaceu pentru toate problemele.

Suntem într-un sistem circular închis în care toată lumea este conectată la toată lumea. Prin urmare, prin acțiunile noastre bune și rele, corecții sau daune, provocăm schimbări în întregul sistem în raport cu fiecare dintre elementele sale.

Prin urmare, trebuie să văd salvarea în garanția personală, generală, globală și în toate sferele, în economie, în sănătate, echilibru în natură, ecologie, salvarea prin garanție în absolut totul. Nu așteptați lovituri mai severe; cele care există astăzi sunt suficiente pentru a vedea că un tsunami se îndreaptă spre noi, care ne poate șterge pe toți de pe fața pământului.

Prin forța conexiunii noastre putem opri acest val tsunami și îl putem împiedica să se apropie. Numai unitatea noastră poate servi drept scut împotriva tuturor acestor valuri de furtună care amenință să ne lovească. Natura – adică forța superioară, Creatorul – pregătește deja tot felul de argumente pentru a demonstra că merită să ne aplecăm și să acceptăm forța guvernării superioare.

Și, de fapt, nu este atât de greu de realizat. La urma urmei, forțele de conectare și natura integrală sunt cele mai puternice și comune forțe care ne pot salva cu adevărat de toate problemele. Trebuie doar să încercăm să percepem natura ca o singură forță, ca singurul lucru care funcționează.

Vedem că în această lume totul depinde de om. Și în lumile spirituale, totul depinde de omul spiritual, adică de grupul de zece, de un grup de cabaliști care sunt impregnați de probleme mondiale, care absorb toți locuitorii acestei lumi și devin acel pântece matern din care se vor naște deja la un nou grad spiritual și din care se va naște o nouă lume corectată.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11.11.2022, „Arvut pe drumul spre Lișma“

Principiul de bază al Cabalei

534Întrebare: Înțeleg corect că unul dintre principiile de bază ale Cabalei este să-ți asumi angajamente față de ceilalți, să eșuezi și, din cauza lipsei de putere, să apelezi la Creator pentru ajutor?

Răspuns: Dacă avansezi corect, așa va fi întotdeauna pentru tine. Vei încerca să faci ceva bun pentru ceilalți și atunci vei descoperi că nu vrei cu adevărat asta.

Vei încerca să faci și mai mult bine, dar nu vei reuși niciodată. Apoi, din dezamăgire vei înțelege că trebuie să te întorci către Creator. Pentru acest lucru vor lucra toate sinapsele și tot felul de conexiuni din creier. Vei avea deja o predispoziție pentru asta și vei începe să creezi o astfel de stare.

Întrebare: Ce conexiuni este important să construim în acest moment? Ar tebui să fie o rugăciune?

Răspuns: Da. Este o rugăciune, un plâns și poarta lacrimilor; doar ele ajută o persoană. Când vede că totul este închis în fața lui (și așa ar trebui să fie) și doar porțile lacrimilor sunt deschise, adică numai Creatorul îl poate ajuta, atunci se întâmplă.

Întrebare: De ce durează atât de mult timp pentru a construi conexiuni?

Răspuns: Egoismul nostru nu ne permite să o facem mai repede. Tot spune: „Dragă, stai, nu ai nevoie de alții. Încearcă-l tu insuti.” Nu te îndreaptă către Creator. Apelul către Creator este ultimul lucru; la fel cum sunt cele zece Sefirot și numai ultima funcționează.

Întrebare: În principiu, este eterna întrebare a elevilor: „Când se va fi întâmplat?” Cât timp trebuie să aștepte? Sau nu toți ajung la asta în același timp?

Răspuns:: Se va întâmpla când vrei să se întâmple.

Comentariu: Dar pentru unii durează mai mult până acolo și pentru alții este mai rapid.

Răspunsul meu: Desigur. Unii ajung la acel punct mai repede, alții mai încet și nu toți împreună. O singură persoană poate fi cea din grup care ajunge la aceasta. Dar un anumit număr ajunge la asta aproape simultan.

Din KabTV “Am primit un apel. Principiul de bază al Cabalei” 11/9/13

“75 de ani de nehotărâre – Când vine vorba de Israel, evreii sunt încă divizați” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “75 de ani de nehotărâre – Când vine vorba de Israel, evreii sunt încă divizați

În urmă cu șaptezeci și cinci de ani, la 29 noiembrie 1947, „un vis vechi de 2000 de ani a devenit realitate: un stat evreu s-a născut din nou în vechea sa patrie”, scrie pe această temă pagina oficială a Ministerului Israelian al Afacerilor Externe. . „În acea zi”, continuă declarația, „Adunarea Generală a ONU a votat Rezoluția 181, adoptând un plan de împărțire a mandatului britanic în două state, unul evreu, unul arab”.

A doua zi, a început Războiul de Independență al Israelului, inițial împotriva arabilor palestinieni, care au negat dreptul ONU de a determina soarta Palestinei și ulterior împotriva a șase armate arabe invadatoare. Israelul a câștigat războiul și a supraviețuit împotriva oricărui pronostic, dar cea mai mare bătălie a sa nu a fost încă decisă – bătălia pentru sprijinul evreilor.

Națiunile nu doreau un stat evreiesc. Acest lucru era clar atunci, așa cum este clar acum. Holocaustul a fost o pârghie puternică pentru a aduce lumea să susțină înființarea Statului Israel și au existat alte considerații, cum ar fi Războiul Rece care izbucnea, în care SUA și URSS doreau să domine Orientul Mijlociu bogat în petrol.

Astăzi însă, nu există nicio îndoială că dacă ONU ar vota înființarea unui stat evreiesc, probabil că nicio țară nu ar spune da. Problema pe care lumea sperase să o rezolve dându-le evreilor propria lor țară, în mod clar nu a fost rezolvată.

Antisemitismul este răspândit, se răspândește rapid, iar problema evreiască pe care germanii intenționau să o rezolve prin exterminare este un subiect de conversație principal și mai rău încă, legitim. Lucrurile se mișcă într-o direcție foarte negativă și fără o schimbare drastică, se vor încheia așa cum s-au încheiat toate vremurile noastre bune: cu o tragedie.

Cu toate acestea, așa cum am indicat mai sus, cea mai grea bătălie a noastră nu este împotriva palestinienilor sau a Națiunilor Unite. Cei mai mari dușmani ai Israelului sunt evreii și israelienii de peste mări care simt că statul evreu nu ar trebui să existe și fac tot ce le stă în putință pentru a-l distruge – de la utilizarea mass-mediei manipulatoare și false, până la sprijinirea teroriștilor și lăudarea actelor lor oribile.

Această bătălie interioară este cea mai grea, pentru că pentru a câștiga, trebuie mai întâi să fim dispuși să admitem că există ceva mai important decât a avea dreptate și că ceva important este unitatea internă între evrei. Până nu acceptăm că necazurile noastre nu vin din mâna palestinienilor sau a națiunilor, ci provin din propria noastră dezbinare și până când vom fi de acord să lucrăm în consecință și să ne unim în ciuda antipatiei noastre reciproce, aversiunea lumii față de noi doar va creşte.

Astăzi în Israel majoritatea evreilor sunt de acord cu existența unui stat democratic evreiesc. Sunt mulți care nu cred asta, care cred că sionismul este o idee demnă de dispreț, dar sunt încă o minoritate în Israel.

În afara Israelului situația este însă foarte diferită. În SUA, de departe cea mai mare comunitate evreiască din afara Israelului, precum și în multe alte comunități, majoritatea evreilor consideră Israelul o pacoste, un generator de probleme care dă întregului crez un nume prost și determină lumea să urască evreii de peste mări pentru „crimele” Israelului. Acești evrei, care se alătură celor care urăsc Israelul în speranța că lumea îi va scuti de ura din cauza lor, au semănat de fapt vântul și vor culege furtuna, la fel ca noi ceilalți.

Evreii sunt cunoscuți pentru că sunt înțelepți și încăpățânați. Sunt pentru fermitatea opiniilor, mai ales când este susținută de date serioase și argumente rezonabile. Cu toate acestea, la sfârșitul zilei opiniile noastre bine gândite nu vor prevala asupra opiniilor la fel de bine gândite ale celeilalte părți și nici nu intenționează să o facă. Diferențele de opinie există tocmai pentru ca să ne ridicăm deasupra lor și să punem unitatea deasupra a ceea ce par a fi argumente sensibile. Când vom face acest lucru, ne vom da seama că oricât de sensibil, niciun argument nu poate câștiga dacă nu provine din unitate și nu promovează unitatea. În cele din urmă, unitatea noastră este cea care aduce pacea cu arabii și nu tactica pe care fiecare parte speră să o implementeze.

Motivul pentru care atât de mulți evrei se opun statului evreu este că nu își dau seama de rolul lor și de modul în care statul Israel este vital pentru succesul lor. Dacă ar ști că rolul fiecărui evreu este de a arăta unitatea chiar mai presus de diviziune și că doar așa ne vor accepta națiunile, ar privi diferențele de opinii nu ca amenințări existențiale, ci ca provocări pe care le putem depăși numai împreună.

Când vom face acest lucru și ne vom uni, vom deveni o națiune model, o lumină pentru națiuni. Aceasta este chemarea noastră, vocația noastră și nu vom cunoaște niciodată pacea până nu vom face asta. Nici un acord politic nu ne va acorda ceea ce ne va oferi unitatea noastră. Dacă nu ne unim, în loc de pace se va întâmpla contrariul. Prin urmare, singura modalitate prin care Israelul își poate câștiga cu adevărat Războiul de Independență este prin unitate, nu prin luptă. Acesta este biletul nostru către pace.

Legile nu pot compensa lipsa de educație

49.01Întrebare: Cum ar trebui să tratăm incidentele din punct de vedere uman și cabalist? De exemplu, ceva se întâmplă sau cineva este bătut. Cum ar trebui să reacționăm la asta? Merită intervenția?

Răspuns: Astăzi am fost puși într-un asemenea cadru încât oamenilor le este frică să se amestece în orice. Există chiar studii pe aceste subiecte. Oamenii trec, le este frică să se implice în conflicte: ori o să-ți bage un cuțit în mână, ori „nu e treaba mea deloc” ca să nu te ducă prin tribunale.

Ne-am creat astfel de condiții de comunitate umană în care este imposibil să ne apărăm doar pentru cineva, chiar și pentru sprijin sau compasiune, simplu, normal. Este imposibil să liniștiți oamenii, este imposibil să despărțiți o ceartă, pentru că atunci ei îţi vor face tot ce vor.

Omenirea este foarte confuză! Încearcă să compenseze cu legi pentru ceea ce nu este împlinit de educaţie. Bărbații nu sunt bărbați, femeile nu sunt femei.

Priviți cât de mult s-a schimbat umanitatea în interior și în exterior în 20 de ani, ce devin oamenii în dorinţele și aspirațiile lor, în încercarea fiecăruia de a-și rezolva întrebările și problemele. Este pur și simplu incredibil! Sunt cele mai înfricoșătoare mutații! Și unde vom ajunge? Tocmai am început această călătorie!

Comentariu: Dar există legi vechi în care unul trebuie să-l ajute pe celălalt.

Răspunsul meu: Astăzi te limitează. Acestea nu sunt fostele legi ale onoarei, care erau clare pentru toată lumea, sau legile cavalerismului, sau legile samurailor, sau legile curtezanilor, care vorbesc despre onoarea unei femei, dreptate etc. Dacă vorbim despre o simplă societate civilă, atunci am distrus totul.

Nimeni nu-l respecta pe celălalt. Nu există deștepți sau proști, bătrâni sau tineri, bărbați sau femei. Există un fel de unisex în care nu există nicio diferență, ți-e frică să te amesteci, nu ai niciun ghid. Poți fi târât într-o luptă legală doar pentru ceva mărunt! Ei vor face un caz din asta și în general, vor face orice. Nu există niciun răspuns public la acest lucru, pentru că totul este corupt.

Chiar și în timpul Inchiziției, a existat o ordine relativă. Cei mai înflăcărați călăi și fanatici încă se comportau după un anume canon.

Astăzi este foarte dificil pentru o persoană să promoveze o idee sau să susțină ceva. Acest lucru este firesc. Este ultimul strigăt al omenirii pe moarte.

Întrebare: Este corect să lupți pentru onoare și dreptate? Am trăit corect înainte?

Răspuns: Este imposibil să spui ce este corect și ce nu, deoarece aceasta este dezvoltarea naturală a umanității. Nu există scăpare. Dacă nu corectăm egoismul, coborâm în forme cu adevărat urâte.

În conformitate cu aceasta, continuăm să ne îndreptăm în direcția în care în general, nu este clar ce ne așteaptă. Același egoism continuă să ne poarte. Uităm de toate formele vechi, când era mai mult sau mai puțin echilibru la nivel animal, iar acum ia deja forme mutaționale.

Copiii pleacă de acasă, nu vor să lucreze și nu vor să învețe. Și nu-i poți învinovăți pentru asta! Acesta este chiar egoismul nostru, care trece prin astfel de etape ale dezvoltării sale mutaționale. Dar aceasta este și dezvoltare ca să spunem așa, o perioadă de decădere.

Soluția este doar în educație.

KabTV “Am primit un apel. Lupta pentru dreptate” 11/23/13

Vom deveni ca o colonie de furnici?

557Temperaturile cresc, iar o colonie de furnici va trebui să ia în curând o decizie colectivă. Fiecare furnică simte căldura în creștere sub picioarele ei, dar continuă ca de obicei până când, brusc, furnicile își inversează cursul. Întregul grup se grăbește ca unul singur – a fost luată o decizie de evacuare. Este aproape ca și cum colonia de furnici are o minte mai mare, colectivă.

Un nou studiu sugerează că, într-adevăr, furnicile ca grup se comportă similar cu rețelele de neuroni dintr-un creier.

Daniel Kronauer de la Rockefeller și asociatul postdoctoral Asaf Gal au dezvoltat o nouă configurație experimentală pentru a analiza cu meticulozitate luarea deciziilor în coloniile de furnici. După cum se raportează în Procedurile Academiei Nationale de Ştiinţe, ei au descoperit că atunci când o colonie evacuează din cauza temperaturilor în creștere, decizia sa este o funcție dată atât de magnitudinea creșterii căldurii, cât și de dimensiunea grupului de furnici.

Descoperirile sugerează că furnicile combină informațiile senzoriale cu parametrii grupului lor pentru a ajunge la un răspuns de grup – un proces similar cu calculele neuronale care dă naștere la decizii.

„Am fost pionierul unei abordări de a înțelege colonia de furnici ca un sistem asemănător cognitiv care percepe intrările și apoi le traduce în rezultate comportamentale”, spune Kronauer, șeful Laboratorului de Evoluție Socială și Comportament. „Acesta este unul dintre primii pași către înțelegerea cu adevărat a modului în care societățile de insecte se angajează în calculul colectiv.” (Rockefeller University

Întrebare: Cum ați aplica acest lucru unei ființe umane? Este aplicabil unei ființe umane? Poate o persoană să ajungă într-o asemenea stare cu o altă persoană?

Răspuns: Nu. Este posibil să ajungem la această stare printr-o muncă internă extraordinară, dar nu pur și simplu instinctiv, așa cum o fac păsările, peștii sau alte animale.

Întrebare: Pentru animale este instinct, în timp ce pentru noi este muncă pentru a atinge această stare?

Răspuns: Desigur. Vedeți cum peștii din mare înoată toți într-o școală imensă care poate include sute de mii dintre ei.

Întrebare: Și omul abandonează adesea o altă persoană și fuge pentru că este rănit.

Dvs., ca un Cabalist,, credeţii că ar trebui să ajungem într-o stare în care începem să ne simțim unii pe alții astfel încât să existăm într-o singură respirație?

Răspuns: În general, asta va trebui. Dar nu se va întâmpla așa cum se întâmplă cu peștii sau păsările, ci prin chemarea noastră către Creator și rugându-L să ne conecteze în interiorul Lui. Pentru ca El să ne conecteze în mintea Lui superioară, în dorință și apoi ne vom rostogoli împreună cu El. Pentru asta vrem să ne străduim.

Deci, Creatorul va fi forța care unește, guvernează și călăuzește — totul!

Întrebare: Atunci gândurile despre mine, că mă simt fierbinte, vor dispărea?

Răspuns: Voi fi în interiorul Lui. Ce gânduri există? Totul este gata.

Întrebare: Adică sunt în întregime în interiorul Lui și mă bazez doar pe asta?

Răspuns: Da. El te-a înghițit deja. Este la fel pentru toată lumea.

Întrebare: Și atunci devenim un singur corp,o  inimă?

Răspuns: Da. Uită-te la acei pești – ei sunt în El instinctiv. Dar avem nevoie ca El să facă asta pentru noi.

Întrebare: Când vedem asta – felul în care păsările, furnicile și peștii se mișcă – de ce ni se arată asta? Să  vedem și poate chiar să-i invidiem?

Răspuns: Ca tu să vezi că există o stare de adeziune, unitate și ascultare în care fiecare se anulează de dragul fiecăruia. Scopul nostru este – în ciuda egoismului și a individualității noastre – să ajungem în aceeași stare.

Întrebare: Și dacă nu am fi înzestrați cu această individualitate?

Răspuns: Atunci am fi ca peștii sau ca păsările. Și care este raţiunea pentru asta?

Întrebare: Adică, atunci nu am simți această fericire?

Răspuns: Doar dacă vrem să o facem în ciuda noastră! Atunci simți o plăcere de a te supune Creatorului în ciuda ta, pentru a fi împreună cu toți cei de care tu vrei să te separi! Înțelegi ce tipuri de forțe opuse operează aici? Iar convergența acestor forțe opuse este tocmai atunci când ajungi la adeziunea cu cel superior.

Comentariu: Binecuvântare, după cum se spune.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Sentimentul de a nu vrea să mă conectez cu ceilalți, acest sentiment nu dispare în mine?

Răspuns: Nu. Te ridici deasupra lui.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, am rămas cu această gaură neagră în mine?

Răspuns: Desigur. „Iubirea acoperă toate nelegiuirile.” Adică, egoismul trebuie să fie întotdeauna dedesubt, iar deasupra lui există conexiune și iubire. Altfel iubirea va dispărea.

Nelegiuirile trebuie să fie acolo.

Comentariu: Suntem foarte diferiți de furnici.

Răspunsul meu: Ele nu au asta, doar lucrează calm.

Întrebare: Deci atunci, ele nu au acest sentiment de fericire? Fericire, revelație?

Răspuns: Nu, au senzatia de a-si indeplini instinctul. Adică, se simt executori și autosuficiente – dar fără plăcere.

Nouă ni s-a oferit ocazia să primim plăcere și să fim fericiți.

Comentariu: Numai atunci când ne depășim pe noi înșine.

Răspunsul meu: Numai atunci.

Întrebare: Altfel, o persoană nu poate atinge fericirea?

Răspuns: Nu.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 04.08.2022

Când se deschid porțile către Creator?

239Este așa cum scriu înțelepții noștri: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor”. Lumea întreabă despre asta: Dacă porțile lacrimilor nu sunt încuiate, de ce este nevoie de porți? (Baal HaSulam, Shamati 18, „Sufletul meu va plânge în secret”)

Poarta lacrimilor se deschide doar atunci când omul este convins că toate celelalte porți sunt încuiate și nu este nimic în fața lui. Apoi izbucnește în plâns și în rugăciune și vede că poarta lacrimilor se deschide înaintea lui.

Întrebare: Se pare că există o mulțime de obstacole în fața omului. Totuși, este scris: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porții lacrimilor”. Deci, dacă sunt deschise, de ce să nu le introduci imediat?

Răspuns: Nu, o persoană nu simte că este deschisă. Doar dacă se asigură că toate porțile sunt încuiate și strigă din propria neputință: „Ce să fac!” — atunci vede că poarta lacrimilor este deschisă înaintea lui.

Întrebare: Care poate fi în viața noastră poarta care este încuiată?

Răspuns: Porțile încuiate și deschise sunt cuplarea unei persoane cu Creatorul. Fie vede că sunt închise, fie vede că sunt deschise. Adică, aceasta este cuplarea prin lovire (Zivug de Hakaa), echivalența calităților.

Când calitățile noastre corespund cu calitățile Creatorului, atunci, la un moment dat porțile se deschid.

KabTV “Stări Spirituale” 11/6/22

Forța credinței deasupra rațiunii

Dr. Michael LaitmanMăsura împlinirii este atât de mare cât se poate depăși rațiunea, iar aceasta se numește Romemut.

Există doar goliciune într-un loc unde nu este existență, așa cum este scris, „ pământul atârnă peste nimic”. Aflați că care este măsura împlinirii, a locului gol? Răspunsul este, în funcție de ridicarea omului deasupra rațiunii.

Aceasta înseamnă că golul ar trebui să fie umplut cu măreție, adică cu deasupra rațiunii și să ceri Creatorului să dea omului acea putere. Va însemna că tot golul a fost creat, adică omul ajunge să simtă astfel, că este gol, doar pentru a-l umple cu Romemut [măreția] Creatorului. Cu alte cuvinte, trebuie ca omul să ridice totul deasupra rațiunii (Shamati #13, „O rodie”).

Nu știm ce este credința deasupra rațiunii. Este o separare totală de toate calculele noastre. Îmi amintesc cum la trei sau patru luni după ce am început să studiez cu Rabaș, l-am întrebat: „Ce este credința deasupra rațiunii, deoarece este scris că omul trebuie să fie mereu în ea?” În acel moment, chiar am notat cu mâna mea că nu trebuie să uităm să te gândești la credință deasupra rațiunii, chiar dacă nu știam ce este. În timp ce stăteam în mașină la volan, lângă Rabaș, m-am uitat la ce era scris pe mână și l-am întrebat: Care este sensul acestui concept?

Ca răspuns, mi-a dat un exemplu care, desigur, este limitat de granițele acestei lumi: Să presupunem că un prieten a împrumutat o sumă de 1.000 de dolari de la tine și mai târziu ți-a returnat un plic ca și cum ar fi întreaga sumă înăuntru. Dar găsești doar un dolar înăuntru. Prietenul tău spune că există 1.000 de dolari înăuntru, dar, după calculul tău, există doar unul. Unde sunt ceilalți 999 dolari?

Atunci poți avansa prin credință deasupra rațiunii. Adică obții o astfel de corecție (în loc să-ți ierți doar datoria prietenului tău!) încât percepi acest dolar ca și cum ai primi 1.000 de dolari în loc de unul, ca și cum prietenul ți-ar fi returnat totul.

Dar cum percepi cei 999 de dolari care lipsesc? Aceasta se numește forța credinței deasupra rațiunii. Este imposibil de înțeles ce înseamnă asta dinainte. Doar atunci când această forță devine revelată în interiorul nostru, ca urmare a eforturilor noastre interioare, în interiorul dorințelor noastre, atunci când ne schimbăm, atunci vedem că într-adevăr putem compensa cunoașterea cu credință, iar această credință este dăruire în loc de primire.

În orice caz, acest lucru va rămâne neclar până când omul dobândește cu adevărat această calitate.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 26.04.2011, Shamati

Cum poți vorbi cu Creatorul?

627.1Comentariu: Studentul dumneavoastră scrie: „Bună ziua, dragă profesor! Fac apel la tine cu o cerere: învață-mă să vorbesc cu Creatorul. Studiez Cabala de mai bine de 12 ani. Soțul meu a murit acum două luni. Am trăit împreună timp de 28 de ani. El nu a fost implicat în studiul nostru, dar era un înger în spatele meu. M-a ajutat să studiez, să lucrez și să răspândesc. A murit și îmi este foarte greu. Inima mea este sfâșiată! Articolele și videoclipurile tale ajută. Vorbesc cu soțul meu foarte des în inima mea. Îi cer ajutorul în afaceri și sfaturi. Dar acest lucru nu este normal; el nu exista. Există doar Creatorul. Cum pot învăța să mă întorc de la imaginea unei persoane direct la Creator? Te rog să mă ajuți! Îți mulțumesc foarte mult pentru răspuns, deși știu că nu ai timp pentru mesaje private. Cu stimă, Elena.”

Răspunsul meu: În primul rând, bineînțeles, condoleanțe. În al doilea rând, faptul că soțul tău a murit fizic și nu este lângă tine nu înseamnă nimic! Absolut nimic! Dimpotrivă, legătura lui cu tine este și mai puternică, doar că nu o simți în măsura în care există.

Prin urmare, te rog să nu ți-l imaginezi ca fiind dispărut, pierdut sau plecat, ci ca și cum ar fi cu tine în interior, mental și spiritual. Și așa ar trebui să-l tratezi. Vorbește cu el și vorbește cu Creatorul. Vorbește! Nu face nimic altceva! Exact în felul în care vrei să vorbești, așa ar trebui să vorbești. Atât el, cât și Creatorul te vor înțelege. Și cel mai bun lucru este că vorbești în limba ta cea mai simplă.

Întrebare: Și cum rămâne cu faptul că Lena are îndoieli? „Vorbesc cu el, cu soțul meu, dar ar trebui să vorbesc cu Creatorul”, spune ea.

Răspuns: Nu contează. Pur și simplu vorbești cu o forță superioară despre problemele tale. Soțul tău, Creatorul și noi toți suntem incluși în această forță superioară.

Întrebare: Este o concluzie corectă că atunci când vorbesc cu cineva din inimă, vorbesc mereu cu Creatorul?

Răspuns: Cu Creatorul. „Nu este nimeni altul decât El.” Aceasta este cea mai groaznică problemă! Când te uiți la alți oameni, atât răi, cât și buni, pentru tine este doar o reprezentare a Creatorului.

Întrebare: Deci, dacă facem un efort și reușim să ajungem la concluzia că legea este că „vorbesc cu Creatorul tot timpul”, atunci se va schimba lumea?

Răspuns: Da, dar oamenii nu vor să înțeleagă. Este greu de imaginat; trebuie să te forțezi.

Întrebare: Deci Lena face totul bine? Vorbește astfel soțului ei, pe care nu îl vede, dar îl simte clar. Și aceasta este calea corectă? Asa se numeste rugaciune?

Răspuns: Da, desigur. Ce este rugăciunea? Faptul că membrii marii adunări (Knesset HaGdola) au compus rugăciuni se datorează faptului că oamenii s-au îndepărtat puțin de Creator și nu s-au putut adresa Lui pur și simplu într-un mod uman.

Așa că au compus tot felul de rugăciuni pentru ei și au înlocuit acest simplu apel din inimă către Creator cu cuvinte. Cuvintele sunt foarte corecte. Oamenii care au compus aceste rugăciuni erau în atingerea Creatorului. Dar acest lucru nu este ceva ce o persoană poate spune din inimă.

Întrebare: Dar este practic o revoluție pentru o persoană că nu poate citi rugăciunile scrise. Există o mulțime de rugăciuni scrise, dar cum ar citi din inimă și cum ar vorbi? Și zici că va fi aproape la fel cu același efect?

Răspuns: Va avea un efect și mai mare. Dacă omul vorbește din inimă, atunci efectul este mai mare.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman 25.08.2022

“Întrebarea de aur” a lui Bezos

36Înainte de a construi ceea ce avea să devină cel mai mare retailer online din lume, Jeff Bezos a fost vicepreședinte la un fond de investiții în curs de dezvoltare. În ciuda faptului că era foarte bun la locul său de muncă, Bezos nu a putut zdruncina ideea de a construi un startup care să folosească acest lucru în creștere rapidă, cunoscut sub numele de internet ca o modalitate de a vinde cărți online.

Așadar, Bezos a mers la șeful său pentru a-i anunța planurile sale și că va părăsi compania. … Șeful l-a convins apoi pe Bezos să se gândească la asta timp de 48 de ore înainte de a lua o decizie finală. …

Pentru a-l ajuta să decidă dacă își părăsește sau nu slujba foarte stabilă și foarte plină de satisfacții din punct de vedere financiar pentru a-și urma un vis nebun, Bezos s-a proiectat pe sine până la vârsta de 80 de ani și a privit înapoi asupra vieții sale cu scopul de a minimiza regretele. …

Acest cadru de minimizare a regretului poate fi util atunci când încercați să gestionați emoțiile, să treceți peste zgomot și să luați decizii dificile. …

 Iată cum funcționează. Când navighezi prin emoții în timp ce încerci să iei o decizie majoră, întreabă-te următoarele:

Cum voi simți despre asta peste:

  • o zi?
  • o săptămână?
  • o luna?
  • un an?
  • Cinci, 15 sau 20 de ani? …

Punându-ți întrebarea de aur, îți folosești creierul ca întreg, echilibrând gândirea rațională și emoțiile. Da, acum aveți capacitatea de a vă imagina cu atenție și în detaliu cum se vor desfășura lucrurile în anii următori, dar păstrați și emoțiile ca parte a ecuației.

Deoarece regretul este un sentiment puternic pe care nimeni nu vrea să-l experimenteze, el te poate ajuta să iei o decizie care reduce regretul și te ajută să mergi înainte, fără să priveşti înapoi (Inc.)

Întrebare: Ce părere aveți despre această metodă a „întrebării de aur”?

Răspuns: Nu este rea.

Întrebare: Spuneţi-mi, după părerea dvs. ce întrebare ar trebui să-și pună o persoană în momentul în care trebuie să ia o decizie fatidică?

Răspuns: Cu ce ​​rezultat vreau să se termine viaţa mea? Ce vreau până la urmă?

Întrebare: Dacă mă așez, mă gândesc și îmi vine un sentiment că voi pleca, atunci trebuie să iau această decizie sau nu?

Răspuns: Aici este problema. Nu știi dacă vei eșua sau nu. Poate vei petrece ani de zile măcinându-te în fiecare zi: De ce nu am ales altă soluție; Nu ştiu dacă merită.

Întrebare: În principiu, sunteți în favoarea revoluțiilor în viața unei persoane?

Răspuns: Undeva, o dată sau de două ori în viață, o persoană trebuie să facă o întoarcere.

Întrebare:: Ce întorsătură credeţi că este cu adevărat decisivă pentru o persoană?

Răspuns: Ca în cântec:

Dreptul de a uita anii,

Dreptul de a-ți aminti orele,

Dreptul de a alege cum să trăiești,

Aruncă viața pe cântar.

 Trebuie să-ți faci griji și să plângi, dar în cele din urmă să-ți pui viața pe cântar și să decizi. Altfel, te vei măcina tot timpul, vei fi tot timpul în îndoială și nu vei reuși nimic.

Întrebare: Va rog spuneţi-mi, amintindu-vă viața dvs., care a fost decizia dvs. fatidică?

Răspuns: Mi-am părăsit afacerea practic gratis. A fost în Israel. Am lăsat-ot și nu m-am îngrijorat nici un minut. Nu m-am uitat înapoi. Pentru că mai aveam în mâini ceva ce mi-am dorit cu adevărat toată viața.

Întrebare: Vorbiţi despre cum aţi ajuns la profesorul dvs.și la știința Cabala?

Răspuns: Da, și de aceea totul a dat roade. A dat roade prin faptul că, dacă acesta este cel mai important lucru pentru mine, atunci nu am nevoie de aur, bani, mașini și așa mai departe.

Întrebare: Vă rog să mă învățaţi, pentru că nu funcționează așa. Regreți ceva tot timpul, te gândești constant: „Dacă aș face asta? Dacă aș face cealaltă?” În Tora scrie despre asta: nu te uita înapoi. Dar cum? Cum să încetezi așa?

Răspuns: Nu știu. Mă gândesc la ce se va întâmpla în ultima zi a vieții mele și nu la ce s-a întâmplat. Acesta este principalul lucru pentru mine. Rezultatul.

Întrebare: Deci, ne întoarcem la această „întrebare de aur”. Mai există o sămânță în ea, până la urmă?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Deci, în acest moment trebuie să înțeleg, să-mi accept viața și să plec calm?

Răspuns: Da. Am făcut tot ce am putut. A funcționat, nu a funcționat, cu greșeli, fără greșeli — am făcut-o.

Întrebare: Vă întoarceţi mereu la faptul că într-un fel sau altul, o persoană trebuie să-și găsească sensul vieții. Pentru asta trăiește.

Toate întorsăturile și deciziile noastre acute, aceasta este calea? Este exact asta? Există intern într-o persoană?

Răspuns: Nu cred că acestea sunt viraje abrupte. Cred că este pregătit în interiorul persoanei în mod constant și apoi se ridică și se revarsă peste margine.

Întrebare: Exact ceea ce vrea el?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, toate aceste decizii despre care vorbește sunt căutarea de sine, a sensului vieții?

Răspuns: Da.

Întrebare: O persoană trebuie să găsească în sfârșit adevăratul sens al vieții sau fiecare îl va avea pe al lui?

Răspuns: În măsura în care poate. Dar în principiu, ar trebui să fii gata să „te arunci de pe o stâncă”.

Întrebare: Asta înseamnă să renunți la tot și să alergi pentru a găsi sensul vieţii?

Răspuns: Da.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 01.09.2022

Când sufletul plânge

236.01 „Sufletul meu va plânge în secret”, adică atunci când cineva ajunge într-o stare de ascundere, apoi „Sufletul meu va plânge”, pentru că nimeni nu are altă opțiune (Baal HaSulam, Shamati 18Sufletul meu va plânge în secret”).

Întrebare: Ce înseamnă că sufletul plânge?

Răspuns: Când o persoană ar dori să dea totul Creatorului și să se agațe de El, dar vede că nu este capabilă încă să realizeze acest lucru, simte că sufletul ei plânge.

În lumea spirituală, ca și în lumea noastră, există multe stări diferite: sufletul plânge, Creatorul plânge, copiii lui Israel plâng. Dar toate acestea se întâmplă într-o singură persoană.

În principiu, în spiritualitate, ca și în lumea noastră, există lacrimi diferite: lacrimi de fericire, durere și așa mai departe.

KabTV “Stări Spirituale” 06.11.2022