Category Archives: Lectia zilnica

Libertate fără limite

Întrebare: Cel care îl descoperă pe Creator obţine libertate sau trebuie încă să treacă prin diferite etape pentru a obţine asta?

Răspuns: Dacă obţii chiar şi un singur procent din calitatea Creatorului, devii complet liber de egoismul care este revelat în tine. Şi apoi apare un alt nivel de egoism; „şarpele” interior se ridică din nou şi spune: „Încă sunt aici!” Iar tu trebuie să te ridici din nou deasupra lui.

Întrebare: Dar să faci un efort să te ridici deasupra lui durează zile, chiar luni. Asta înseamnă că în acest timp nu sunt liber şi experimentez libertatea numai după ce mă ridic deasupra din nou?

Răspuns: Tu vrei să măsori stările spirituale abordându-le cu instrumente materiale.

Problema este că obţii libertatea doar pentru un moment şi numai pentru a deveni conştient că încă mai sunt niveluri fără libertate, peste care trebuie să te ridici din nou până când obţii măsura corectării depline.

Întrebare: Ridicându-mă deasupra egoismului meu, devin liber de el şi nu de Creator?

Răspuns: Creatorul reprezintă calitatea iubirii şi dăruirii. Cum pot aceste calităţi să nu fie considerate libertatea? Dacă vrei doar să dărui, să emani iubire, nu ai limite în asta.

Remarcă: Dar încă nu sunt liber. Sunt dependent de aceia cărora vreau să le dărui, dacă ei primesc sau nu, etc.

Comentariul meu: Nu, este un mod diferit de a gândi. Şi, de aceea, este imposibil să îl explic în contextul gândiri noastre obişnuite, de zi cu zi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 02.07.2017

Pentru cine este Zoharu-ul?

Întrebare: Poate să existe un cititor întâmplător al Cărţii Zohar sau el cade în mâinile cuiva care este copt pentru el?

Răspuns: Nimic nu are loc la întâmplare în lumea noastră, nici măcar în viaţa obişnuită, să nu mai menţionez că numai oamenii care sunt selectaţi pentru ea ajung la înţelepciunea Cabala. De aceea, nu pot fi accidente aici.

Dar, în ceea ce priveşte comunicarea cu lumea superioară, operează legi complet diferite.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 05.02.2017

Minciună și adevăr; Partea 2

Întrebare: Rezultă că minciuna are un rol foarte important: să ne dezvolte treptat, să ne împingă mai aproape de aflarea adevărului. Ce nivel de dezvoltare a atins un copil de trei ani care începe să mintă?

Răspuns: Un copil care d-abia își descoperă natura. Spargerea (sfărâmarea) este în fundamentul nostru, păcatul Pomului Cunoașterii; ca rezultat, minciuna a pătruns complet în natura noastră și domnește profund în noi. De aceea, nu suntem capabili să recunoaștem o minciună. Din contră, privim adevărul ca pe o minciună și minciuna ca pe un adevăr.

Adevărul și minciuna sunt atât de întrepătrunși unul cu altul, că nu înțelegem cât de mult ne înșelăm. Cum pot să măsor cât procentaj este adevăr din ceea ce spun? Comparativ cu ce pot să măsor acest lucru?

Întrebare: După statistici, un copil de trei, patru ani minte la fiecare două ore, un copil de șase ani minte deja la o oră jumate, iar un adult, de cel puțin trei ori la fiecare zece minute. Asta înseamnă că, cu cât îmbătrânim, devenim și mai mari mincinoși?

Răspuns: Desigur! Mințim constant și nu spunem niciodată o fărâmă de adevăr. Singura întrebare este dacă minciuna este una conștientă sau nu. Dar este o minciună 100%.

Întrebare: Calitatea înșelătoriei apare în noi sub influența societății sau din natura noastră?

Răspuns: Înșelătoria se află în natura noastră, iar mediul doar ne ajută să folosim această proprietate și să o dezvoltăm. Toate interacțiile noastre în societate au ca scop să multiplice minciuna și prin ea să reușim.

Educăm copiii cu povești care sunt minciuni în totalitate, de la început până la sfârșit, tot felul de basme despre animale, mașini și trenuri care vorbesc unii cu alții, etc. Asta nu se întâmplă în viață! Este o educație absolut greșită. Toate aceste imagini înșelătoare sunt inscripționate în copil și, când crește, el se așteaptă ca acestea să se întâmple și în viață.

Nu este de ajuns că suntem predispuși prin natura noastră la minciuni și fantezii, mai și educăm copiii astfel încât să se obișnuiască cu minciuna. În cele din urmă, se obișnuiesc să trăiască în minciună. Acestea nu sunt fantezii care extind un pic adevărul, ci sunt complet falsități.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11/2017

Minciună și adevăr; Partea 1

Întrebare: Adevărul este că noi mințim constant și aproape în fiecare zi, începând de la mici trucuri și de la acoperi mici defecte, până la cea mai mare înșelătorie și defăimare. Minciuna este parte din viața noastră.

Copilul începe să mintă de la o vârstă fragedă, chiar fără a înțelege ceea ce face. Suntem emoționați când un copil, cu fața plină de ciocolată, ne răspunde cu încredere: „Nu am fost eu!” la întrebarea „Cine a mâncat bomboana?”. Deci, ce înseamnă minciună și cum dezvoltă ea o persoană?

Răspuns: Minciunile se află la baza Creației ca oponente ale adevărului. Adevărul și minciuna sunt egale ca importanță, fiindcă nu pot exista una fără cealaltă. Trebuie să le evaluăm una față de cealaltă, altfel nu vom simți nimic. Nu există rău fără bine; nu există niciun fel de bine fără nenorocire, nu există întuneric fără lumină, etc.

De aceea, în adevăr există totdeauna minciună și vice versa. Dacă mergem mai adânc în bazele Creației, atunci există Lumina care este adevăr. Până la urmă, Lumina este singurul lucru care există; există numai dăruire și conexiune comună a tuturor părților Creației. Minciuna înseamnă că întunericul vine întotdeauna când dorești separare, dezbinare și chiar ruperea întregii Creații.

Asta este exact ceea ce se întâmplă în timpul păcatului Pomului Cunoașterii. Este scris că o minciună poate să existe doar dacă ea crește din vreun fel de adevăr. De aceea, Adam și Eva (Havah) au încercat primii mărul, fiindcă ei au fost siguri că pot să-l mănânce și să se bucure de el, de dragul dăruirii și, atunci, nu ar fi nicio interzicere. Și acesta a fost adevărul.

Dar, când au continuat să-l mănânce, nu au mai putut evita tentația și s-au regăsit în minciună. Deci, minciuna a crescut din adevăr, iar noi suntem rezultatul minciunii, a acelei ruperi extraordinare care s-a întâmplat sufletelor noastre chiar în fundamentul lor.

De aceea, dacă vrem să ajungem la adevăr, trebuie să trecem prin minciuni, rupându-ne prin ele ca printr-o pădure deasă în întuneric și apoi să ajungem treptat la adevăr.

Este doar „posibil”, fiindcă este cu adevărat foarte greu să o faci. În plus, această oportunitate depinde de dezvoltarea noastră asigurată de Înțelepciunea Cabalei, prin Lumina care întoarce la Sursă. La urma urmelor, altfel nu vedem deloc unde este adevărul și unde este minciuna, exact precum copilul care ne asigură că nu a mâncat bomboana, în ciuda dovezilor evidente. Noi nu înțelegem și nu ne dăm seama de minciuna noastră, fiindcă minciuna este calitatea noastră primordială.

De aceea, trebuie să iertăm minciunile, să ne tratăm reciproc cu înțelegere și ar trebui să învățăm să ne ridicăm peste toate aceste minciuni, percepându-le ca pe niște neplăceri ale unor copii drăguți. Până la urmă, asta este natura noastră.

Lumea nu poate exista fără minciună și adevărul poate exista numai în prezența minciunii. Este bine dacă ele există în cantități egale, deoarece până acum trăim într-o lume absolut înșelătoare și aceste fărâme de adevăr care există în ea sunt menite doar să facă minciuna să arate a adevăr.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11/2017

Lecţiile de Cabala, partea 3

Întrebare: Dacă scopul studiului înţelepciunii Cabala este revelarea Creatorului, atunci cu ajutorul căror unelte Îl vom revela? Putem să vedem microbii printr-un microscop şi stelele printr-un telescop, dar prin ce putem să revelăm forţă superioară?

Răspuns: Forţă superioară este revelată în relaţiile mele cu prietenii, cu care studiez în acelaşi grup. În măsura în care îi tratez pe ceilalţi cu dragoste, grijă şi compasiune, să le ofer cel mai important loc în viaţa mea şi să dezvolt în mine forţa dăruirii în relaţia cu ei, eu revelez o reţea de conexiuni dintre noi.

Această reţea există de la bun început. Noi nu o creăm, ci doar construim uneltele pentru revelarea ei.

Conexiunea noastră există deja şi a existat din totdeauna; noi doar o revelam pentru a simţi cum curg în ea forţele dăruirii şi iubirii care crează sentimentul Creatorului în noi.

Întrebare: Unde este revelată forţă superioară: în sentimente sau în minte?

Răspuns: Forţă superioară este revelata în sentimente şi apoi în minte.

Studiul se face pe baza surselor Cabaliste care include două părţi.

O parte este dedicată studiului structurii universului, extinderea lumilor, Partzufim, Sefirot şi sufletele şi cum a fost creat totul înainte ca o persoană să se descopere pe ea însăşi aici, în această lume, existând într-un corp biologic şi să simtă dorinţa de a-şi descoperi rădăcinile, sursa sa.

Atunci când o persoană face această descoperire, începe să o studieze, ridicându-se de jos în sus: de la el însuşi, aşa cum există astăzi, prin prietenii din grupul de zece, către dobândirea întregii scări de nivele spirituale, adică a tuturor forţelor coborâte în ea, gradual, recunoscându-le din ce în ce mai mult..

Ambele părţi de studiu: studiul structurii universului şi creaţia sa de sus în jos, de asemenea şi urcarea înapoi, din realitatea în care ne regăsim astăzi, are numai un singur scop: pentru a descoperi forţa superioară a dăruirii numită Creator.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă” 7/20/17

Lecţiile de Cabala, partea 2

Întrebare: Mai exact, ce anume studiază omul în lecţiile de Cabala pentru a ajunge la revelarea lumii superioare, a reţelei de forţe care acţionează asupra noastră?

Răspuns: În esenţă există o singură forţă care este divizată în mai multe forţe, care sunt opuse una faţă de cealaltă. Avem nevoie să trezim aceasta revelare prin studiul care se face într-un grup de zece oameni, care construiesc, într-un mod crescător, relaţiile de prietenie dintre ei. Pentru acest scop se face pregătirea dinainte de lecţie.

Prin conexiunea noastră şi prin pătrunderea în materialele de studiu, noi intenţionăm, nu numai să învăţăm ceea ce este scris în cărţi, ci să primim din aceasta într-o inspiraţie specială, într-o forţă specială, care ne va conecta chiar şi mai puternic. Ca rezultat, noi începem să revelăm reţeaua de forţe care acţionează asupra noastră şi noi înţelegem că aceasta nu există undeva în afara noastră, ci între noi.

Forţa generală a conexiunii, numită Creatorul, este manifestată în interiorul conexiunii dintre noi, după cum este scris: „Vei vedea lumea ta în timpul vieţii tale”. Aşadar, înţelepciunea Cabala este metoda revelării Creatorului faţă de creaturile din această lume.

Toate acestea sunt obţinute prin conexiunea într-un grup de zece, care este un mijloc de a obţine scopul creaţiei. Prima etapă este să ajungem la iubirea creaturilor şi asta este exact ceea ce se realizează în ”grupul de zece”. Apoi, de la iubirea de creaturi, ajungem la iubirea de Creator, forţa generală care conduce sistemul naturii.

Întrebare: Deci, care este subiectul principal al studiului?

Răspuns: În lecţiile de Cabala noi studiem exact aceeaşi reţea care ne conectează între noi, care se numeşte sistemul lumilor superioare. „Olam – lume” vine de la cuvântul „Alamă – ascundere”, adică un sistem ascuns.

Gradual, noi începem să-l revelăm. În interiorul acestor lumi, a acestei reţele de forţe, noi descoperim conexiunea care există între noi în grupul de zece. Această conexiune este numită sufletul nostru sau Shechina, în care Creatorul (Shochen) este revelat.

Întrebare: scopul studiului Cabalei este să simţim realitatea ascunsă sau să o înţelegem?

Răspuns: Scopul studiului este să simţim realitatea superioară. De îndată ce începem să o simţim, noi trebuie să o înţelegem pe baza senzaţiilor.

Întrebare: Ce vrem să simţim mai exact?

Răspuns: Vrem să simţim o conexiune reciprocă specială dintre noi, care creşte constant în calitate, până când ajunge la nivelul de iubire. În interiorul acestei conexiuni noi începem să revelăm o forţă specială care acţionează în ea și care se numeşte Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 7/20/17

Iubirea nu este nimic altceva decât armonie, un echilibru reciproc între plus şi minus

Dacă vorbim de iubirea dintre prietenii din grup, atunci nouă ni se pare că este ceva artificial, care nu este necesar, neplăcut şi care nu se poate obţine. Dar, de fapt, este doar o realizare a unei legi de bază din natură. Cuvântul „iubire” este un pic corupt în timpurile noastre.

De fapt, dacă nimeni nu anihilează nimic, ci vrea doar să suplimenteze, să ajungă la o completare în grup între proprietăţile opuse, care provin dintr-o singură rădăcină și care există în natură, noi înţelegem că asta se numeşte armonie, alăturare reciprocă şi nu poate există o altă stare.

De aceea, un om singur nu poate face nimic. Singur, omul nu poate dobândi lumea superioară şi sistemul care operează în lume, pentru că nu are o stare corespunzătoare în el, nu participă la acest sistem. El trebuie să creeze un astfel de senzor în el și, anume, organul percepţiei lumii superioare. Şi trebuie să se unească cu grupul de zece pentru asta.

Conexiunea noastră este bazată pe faptul că tu ai un minus, eu am un plus, altcineva are un plus, celălalt are un minus şi, aşa mai departe, iar din aceste conexiuni în cruce dintre noi se formează reţeaua numită Kli, adică vasul pentru revelarea Creatorului. Ce înseamnă asta, adică Creator? Înseamnă media, comunul, adică ceea ce obţinem din combinaţia opuselor.

De aceea, noi trebuie să obţinem uniunea corectă dintre noi: să nu distrugem nimic, să nu suprimăm nimic, ci să învăţăm să folosim fiecare proprietate a oricărui membru al grupului, de la cea mai proastă la cea mai bună. Toate au acelaşi drept de a exista.

Din lecţia nr. 1 din Congresul de la Vilnius din 03.11.2017

Nimic nu este rău în natură

Întrebare: Dacă văd o proprietate negativă în prieten, trebuie să o completez. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Aici, legea naturii este aceea că nu este nimic greşit. Şi nu este nimic rău nici în om, în niciunul dintre noi! „Răul” vine din spargerea noastră şi astfel tu ai pătrimea lui, în altul este jumătate, în mine o treime, etc.

Dacă adunăm toate aceste proprietăţi împreună, atunci ele formează o proprietate a întregului, care constă din plus şi minus. De fapt, atunci când sufletul s-a spart, s-au format proprietăţi negative şi chiar şi cele pozitive arată negativ, pentru că nu există nimic care să le complementeze.

Înţelepciunea corectării înseamnă corectarea separării şi distanţei dintre noi. Trebuie să ne facem creierele noastre să lucreze în această direcţie: nu este nici rău și nici bine. Separarea dintre noi este rea. De aceea, vedem proprietăţi sparte, care întotdeauna ni se par negative.

Dacă nu este nimic opus unei proprietăţi sparte, oricât de pozitivă ar fi, va arăta negativă.

Din lecţia nr. 1 de la congresul din Vilnius din 03.11.2017

Descoperă-ţi potenţialul spiritual

Întrebare: Poate cineva să trăiască normal şi să se dezvolte spiritual dacă nu se simte iubit de alţi oameni?

Răspuns: Omul trebuie să se dezvolte pentru a-şi descoperi potenţialul spiritual. Este păcat ca viaţa să treacă în van. De aceea, nu trebuie să acorde prea multă atenţie la nimic. Dacă îi este dată oportunitatea de a studia în cadrul organizaţiei noastre, oportunitatea de a-şi dezvolta calităţile spirituale, atunci restul depinde de el.

Nu este nevoie de nimic altceva. Prin asta, el nu depinde de nimeni. Poate chiar să rămână singur în faţa calculatorului dacă nu este nimeni în jurul său. Este de dorit, desigur, să aibă prieteni, un grup, dar dacă nu are, atunci conexiunea virtuală îi este suficientă pentru a-şi corecta egoismul. Să corecteze înseamnă să îşi contrabalanseze ego-ul cu o calitate opusă, iar pe baza contrastului dintre acestea să îl obţină pe Creator.

Va descoperi iubirea care umple întregul univers. De fapt, cel care începe să se angajeze în Cabala primeşte câteodată o astfel de stare în care iubirea care umple întreaga lume îi este revelată. Dar apoi această stare dispare şi după o perioadă el trebuie să obţină iarăşi această stare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Există iubire fără o cauză?

Întrebare: Poate cuvântul „iubire” să fie înlocuit cu „echilibru între forţele opuse” sau „armonia dintre primire şi dăruire”?

Răspuns: Există două tipuri de iubire: iubirea de sine şi iubirea pentru alţii sau iubirea internă şi cea externă.

Dacă iubirea este direcţionată spre sine, atunci este acelaşi egoism. Iubesc să mănânc bine, să beau un vin bun, să mă împlinesc cu plăcere sexuală, să călătoresc, să mă joc cu copilul meu, etc. Toate acestea nu sunt decât manifestarea egoismului meu. Îmi iubesc copilul pentru că este al meu; deoarece mă iubesc pe mine îl iubesc şi pe el.

De ce ar trebui să se numească asta un anumit tip de iubire? Ele sunt manifestări simple ale egoismului. Natural, pentru cineva este foarte frumos sau plăcut, există chiar şi demonstraţii de sacrificiu de sine. Dar, individul, desigur, plăteşte pentru asta.

Întrebare: Se poate spune atunci că, din punct de vedere Cabalist, aşa cum există ură datorită unei cauze, există şi iubire datorită unei cauze?

Răspuns: Iubirea nu poate exista fără o cauză. Pur şi simplu este necesar să se identifice unde se află cauza. Chiar dacă se numeşte iubire fără nicio cauză, asta înseamnă că nu am depus efort sau suntem incapabili să identificăm cauza sau cauza se află deasupra egoismului nostru şi, de aceea, îi spunem aşa.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Pagina 1 din 70812345...Ultima »