Category Archives: Lectia zilnica

A simți mai mult întuneric este, de fapt, să simțim mai multă lumină

Dacă simțim că întunericul se îngroașă, pare că a venit mai multă lumină și, de aceea, vedem întunericul.1

Din pregătirea pentru lecție a lecției zilnice de Cabala 1/2/20, Scrierile lui Baal HaSulam „Libertatea”

1 Minutul 5:26

Măsura integrării mele cu prietenii

Dacă conexiunea mea cu Creatorul poate fi doar prin grup, atunci care este munca persoanei în privința Creatorului, în privința “locului”? Până la urmă. este spus că munca este divizată în două etape: munca în relație cu prietenul și în relație cu Creatorul (locul). “Locul” este grupul de zece. Întâi eu trebui să mă conectez cu toți prietenii și în acea măsură mă pot conecta cu “locul”. Nu este niciun Creator fără “locul” conexiunii noastre, nu este lumină fără vas. Locul este construit din conexiunea mea cu grupul de zece; altfel nu este niciun loc, nu este niciun Creator.

Munca unei persoane cu Creatorul deasupra rațiunii începe doar după ce omul și-a terminat munca dintre el însuși și prieten în rațiune. Până la urmă, prin conexiunea cu prietenul eu recreez sufletul comun, o parte a lui Adam HaRishon. În esență, așa revelăm întregul suflet al lui Adam HaRishon, însă la o scală foarte mică, redusă de un miliard de ori. Însă asta este deja real ca și cum m-aș uita la harta întregii lumi, însă la una foarte mică. Mai târziu, harta va fi mărită, însă realitatea nu se va schimba.

Așadar, noi trebuie să ajungem la conexiunea cu prietenii în rațiune: dorind să mă conectez cu ei, să-i iubesc, să-i sprijin – în rațiune. Asta arată o hartă a realității care trebuie să fie în mâinile noastre, structura sufletului care ne este dată de către Creator pentru a lucra asupra ei.

Totuși, în privința Creatorului noi lucrăm tot timpul deasupra rațiunii, deoarece El este deasupra Kelim-urilor noastre, a percepției noastre. Noi nu Îl cunoaștem, ci Îl revelăm în conformitate cu reacțiile noastre la influența Lui. Revelația Creatorului are loc în vasul “vino și vezi”, ca rezultat al muncii noastre între noi în rațiune.

Munca asupra conexiunii noastre trebuie să fie clară și definită, în rațiune; însă în privința Creatorului noi rămânem deasupra rațiunii, deoarece tot timpul este o componentă necunoscută nouă, care este deasupra noastră. Noi nu cunoaștem intenția superiorului, dăruirea Lui, programul Creatorului, ci trebuie ca tot timpul să o acceptăm cu bucurie, deasupra dorinței noastre.

Creatorul include în El însuși întreagă lumină a infinitului, întregul Kli corectat și de fiecare dată când noi trecem de la o stare la alta revelăm că este opusă tuturor ideilor noastre anterioare. Așadar, aceasta nu poate să fie o avansare obișnuită, ci tot timpul deasupra rațiunii. Prin munca preliminară dintre noi ne pregătim pe noi înșine să acceptăm lucruri care sunt opuse naturii noastre.1

Când va fi de acord inima mea de piatră că trebuie să mă conectez cu prietenii? Doar după multe căderi și dezamăgiri, când sunt sigur că viața se va sfârși și eu voi muri ca același animal care sunt acum, fără să obțin nimic dacă nu mă anulez în fața prietenilor. O persoană trece prin câteva asemenea spargeri și crize interioare și într-un final cedează și este de acord să facă orice este necesar.

Aceasta este organizarea de sus. Există oameni cu o dorință egoistă enormă, foarte încăpățânați și ei nu pot înțelege asta indiferent cât de mult aud sau citesc despre asta sau de cât de mult timp sunt în grup. Ei vorbesc chiar și despre conexiunea dintre prieteni, însă nu o îndeplinesc. Una este să vorbești și să explici asta altora și alta este să simți că asta este cu adevărat așa cum ar trebui să fie, să simți dorința de a te anula în fața prietenilor. Nu doar să accepți inevitabilul, ci să vrei să se întâmple asta.

Eu văd că este foarte bine că totul în natură este aranjat în acest fel. Apoi eu deja mă înmoi și încep să înțeleg și să iert mai mult și să particip mai mult la munca comună. Cu toate acestea, asta vine doar după multe spargeri, crize interioare, nopți nedormite și mulți ani de lucru a luminii superioare asupra voinței de a primi a unei persoane.2

A te anula în fața prietenilor înseamnă să cer pentru ceilalți în timp ce nu vreau nimic pentru mine, ca numai ei să primească totul. Aceasta va fi împlinirea mea. Până la urmă eu sunt în interiorul lor, îmi fac griji pentru ei și, prin urmare, eu cer pentru ei și numai în acest fel pot să fiu împlinit. Aceasta este măsura integrării mele cu prietenii.3

Din prima parte a lecției zilnice de dimineață 12/29/19, Scrierile lui Rabash, “În ceea ce privește  deasupra rațiunii”

1 Minutul 1:02:10 – 1:16:20

2 Minutul 1:04:58

3 Minutul 1:11:10

Scurte sfaturi din Cabala 07/09/19, partea 3

Întrebare:  În ce fel corespund cele patru faze ale dezvoltării naturii (neînsuflețite, vegetale, animale și umane) cu vârsta fizică a unei persoane? La ce vârstă devine bărbat (Adam)?

Răspuns:  Nu există corespondență cu acestea. Ființa creată poate deveni om (Adam) la orice vârstă. Experiența spirituală nu depinde de vârstă.

Întrebare:  Au fost astfel de cazuri când înțelepții s-au rugat să uite toate cunoștințele lor și să înceapă de la zero. Cum este posibil să avansăm fără o analiză comparativă? În ce parametri poate o persoană să compare revelarea sentimentelor sau orice schimbare?

Răspuns:  Cu cât o persoană poate uita, astfel încât nu va mai rămâne nimic atât în creier, cât și în suflet, cu atât mai rapid și mai bine poate avansa.

Întrebare:  Care sunt etapele dezvoltării Creatorului în grupul de zece?

Răspuns:  Aceste stări se numesc concepție, nouă luni de dezvoltare, naștere, doi ani de alăptare, creștere până la vârsta de șase ani, apoi de la 13 la 20, 70 și 120 de ani. Acestea sunt fazele dezvoltării sufletului.

Întrebare:  Ai spus că gândul este iniţial, mai presus de trup. Ce înseamnă asta?

Răspuns:  Desigur, gândirea este cel mai important lucru din lumea noastră, chiar și în cea egoistă. Prin urmare, deasupra gândirii există doar următorul nivel – Creatorul. Cu toate acestea, gândirea nu există de la sine. Gândul este expresia inimii, expresia dorinței.

Întrebare:  Cum putem să cerem corect Creatorului, când există o dezbinare în grupul de zece?

Răspuns:  Cereți să vă adune. Imaginați-vă că nu aveți nimic, cu excepția unei farfurii și deodată s-a spulberat. Ai putea primi totul pe ea. Cum ați cere Creatorului să asambleze această farfurie pentru voi? În caz contrar, nu va fi nimic.

Din Lecția 4,  Convenţia mondiala de Cabala din Moldova 9/7/19 Bucurați-vă de ceea ce ne lipsește / Munca în ascundere

Scurte sfaturi din Cabala – 07/0919, partea 2

Întrebare:  Începem să simțim întunericul în interiorul egoismului nostru, care în esență este același ca și Lumina, întunericul extern. Se deosebește în vreun fel de întunericul pe care încep să îl simt egoist?

Răspuns:  Întunericul este sentimentul egoismului. Nu există alte tipuri de întuneric. Există doar două forțe: egoistă și altruistă. Egoismul este simțit ca întuneric în dezvoltarea noastră spirituală, iar altruistul ca Lumină.

Întrebare:  Ce înseamnă să mă anulez? Ce ar trebui să restricționez în spiritualitate și în corporalitate? Cum este posibil să găsim echilibru între aceste două linii?

Răspuns:  Aceasta este o problemă despre care puteți afla doar în cadrul cursurilor noastre, doar în lecțiile noastre și într-o conexiune treptată cu profesorul: cum să echilibrați viața corporală și cea spirituală. Trebuie să muncești, să ai o familie și să studiezi Cabala. Cum puteți aduce totul în echilibru? Pentru a face acest lucru, trebuie să fiți sub supravegherea mentorilor.

Întrebare:  Pot, prin cererea mea către Creator, să influențez percepția altor oameni despre lume? Sau revelarea Creatorului pentru ei nu este sarcina mea și am nevoie să mă concentrez doar pe rugăciunea pentru conectare?

Răspuns:  Concentrați-vă doar pe rugăciunea pentru conectarea grupului vostru de zece și, prin intermediul acestuia, puteți cere deja Creatorului o conexiune mai mare decât în grupul de zece. Mai întâi, trebuie să fie grupul de zece, altfel nu te îndrepți către Creator, ci spre orice, pur și simplu către aer.

Întrebare:  Ce ar trebui să fac dacă astăzi, la lecție, în timpul atelierelor, nu vreau să spun nimic, nu am nici gânduri, nici cuvinte?

Răspuns:  Înseamnă că ieri te-ai umplut atât de mult, încât nimic nu se mai potrivește în tine. Ce poți face? Va trece treptat. Orice ai primit astăzi prin faptul că ești prezent la lecție, îți va fi descoperit mai târziu. Totul a intrat în tine, dar momentan nu poți lucra cu asta.

Întrebare:  Cum poți să te rogi corect pentru grupul de  zece, în întuneric?

Răspuns:  În întuneric, nu te poți ruga pentru grupul de zece. Ar trebui să aderați la el, să intrați în el. Acesta este motivul pentru care ți s-a dat întunericul. Grupul de zece începe apoi să vă corecteze și să vă ridice și totul va funcționa.

Din Lecția 4,  Convenţia mondiala de Cabala din Moldova 9/7/19 Bucurați-vă de ceea ce ne lipsește / Munca în ascundere

Să fim de acord să lucrăm pentru Creator

După un congres puternic, vrem să ne măsurăm ascensiunile și coborârile, în funcție de noi valori. Anterior, starea depindea doar de mine, de sentimentul meu bun sau rău de la care am concluzionat că sunt în ascensiune sau coborâre. Dar acum vreau să-mi conectez stările, la Creator: dacă tânjesc după El, înseamnă că sunt într-o ascensiune și dacă nu tânjesc după El, indiferent cât de bine este aranjată viața mea obișnuită, consider că aceasta este o coborâre.

Trecem apoi la o nouă stare în care ascensiunile și coborârile sunt determinate în funcție de direcția: spre Creator sau spre noi înșine. Acesta este un avans mare pentru că pot analiza deja: mă gândesc la Creator sau la mine? Și dacă tânjesc după Creator, atunci de ce – pentru a aduce mulțumire Lui sau mie? Aici începe un calcul printr-un discernământ suplimentar: eu sau Creatorul, eu sau prietenii?

Pe aceste trepte, dau o greutate din ce în ce mai mare laturii opuse mie: grupului sau Creatorului și o folosesc pentru a evalua ascensiunea și coborârea. Ascensiunile sunt atunci când mă gândesc mai mult la binele grupului de zece, iar Creatorul și coborârea sunt invers: când dispar din orizontul meu și nu mă gândesc la ele, ci doar la mine. Aceștia sunt pași clari cauză-efect care ar trebui să mă conducă la Lishma.

Principalul lucru este să mă deconectez puțin de la mine și să încep să gândesc în direcția Creatorului. Vreau să tânjesc după El și să-I aduc mulțumire. Și numai dacă mă așez în grupul de zece, Îi va aduce mulțumire. Prin urmare, grupul de zece câștigă o nouă greutate pentru mine: nu sunt doar zece oameni, ci Shechinah (Divinitatea), un loc pentru revelarea Creatorului, unde pot să-I dăruiesc. Totul este deja îndreptat către starea de dăruire, Lishma.1 (Minutul 4:50)

Creatorul dansează un tango cu noi: El se apropie, apoi se întoarce și cere un răspuns din partea mea. După ce El m-a luminat, apoi m-am îndepărtat și am dispărut, trebuie să mă apropii de starea anterioară. Este ca respirația: expiraţia și inspiraţia. Așadar, Creatorul mă învață că, prin acțiunile din grup, Îi voi da un loc, unde El poate fi descoperit, unde Îl invit și cer revelarea. Când acest loc este deschis, Creatorul umple acest loc și dispare din nou, lăsându-l gol. Și atunci trebuie să-L atrag din nou înapoi.

Trebuie să adaug pasiunea mea, aspirația mea, la acest tango. De fiecare dată când Creatorul dispare, trebuie să mă examinez: ce anume am de fapt? Și încerc să îmbunătățesc calitatea aspirației mele față de El, astfel încât nu împlinirea mea, ci cea la care tânjesc, este importantă pentru mine.2 (Minutul 27:50)

Nu avem nimic de oferit Creatorului decât conexiunea noastră. Creatorul este perfect și nu are nevoie de nimic, fără să simtă lipsa. Tot ce Îi putem oferi Lui este un vas, un Kli, în care El se poate revela pe Sine și se poate bucura de împlinirea dorinței noastre. Prin urmare, fiecare dintre noi avem ocazia să aducem mulțumire Creatorului, pregătind primele nouă Sefirot, cei nouă prieteni, pentru revelarea Creatorului în ei.

Fiecare dintre noi devine Malchut în raport cu restul și îi pregătește pentru a fi împliniți de Creator. Unul dă dorința sa altuia și Creatorul este dezvăluit în primele nouă Sefirot, în prieteni. Aceasta este munca noastră și aceasta este tot ce putem să-i prezentăm Creatorului: un vas spiritual.3 (Minutul 31:56)

Dorința pentru Creator este dezvoltată printr-o cale lungă, din dorința noastră egoistă. Primesc diverse lovituri și apoi simt că sunt aranjate de Creator pentru a mă face să înțeleg că totul vine de la El, atât răul, cât și binele, orice situație din viață. În toate problemele și „pedepsele” vieții, se dezvăluie mâna Creatorului.

La început, am simțit doar pedepse, iar din cauza asta am simțit durere, frică, disperare și rușine. Dar deodată, se dovedește că pedepsele vin de la Creator, iar aceasta este o ușurare. La urma urmei, există o justificare și o explicație pentru ceea ce se întâmplă: în felul acesta, Creatorul mă conduce la corectarea finală. Deja îndulcește pedepsele.

M-am simțit rău când au venit pedepsele, dar din îndulcirea lor, mă simt bine. Este imposibil să obțineți acest sentiment plăcut fără o suferință prealabilă. Prin urmare, sunt de acord: să fie temeri, anxietăți, confuzii, numai pentru a primi milă și îndulcire. Astfel aflăm că conexiunea cu Creatorul justifică orice condiție.

Așa se construiește dorința pentru Creator, deoarece văd că iubirea acoperă toate crimele și vreau să-L simt pe Creator, să înțeleg, să iubesc. Mă simt bine să tânjesc după El – aceasta este încă o formă egoistă. Mă simt bine din cauza faptului că am gânduri despre Creator, că mă străduiesc pentru El, pentru că știu că conexiunea cu El dă dulceață. Și nu numai pentru că El îndulcește judecata pe care o primesc, dar chiar și fără amenințarea judecății, vreau să mă gândesc la El. Aceasta este a doua etapă.

Dacă nu mă gândesc la Creator nici măcar o clipă, mă simt rău. Și dacă nu mă simt rău în privința asta, atunci regret: de ce este așa? Într-adevăr, aceasta înseamnă separarea de Creator. Aici, o persoană poate verifica cât de groaznic se simte să se desprindă de Creator chiar și pentru o clipă.

Definiția mea despre bine și rău se schimbă. Răul este atunci când nu mă gândesc la Creator și binele este când o fac. Încă evaluez prin faptul că mă simt mulțumit sau nemulțumit, însă gândul despre Creator devine deja o recompensă. Nu mai am nevoie de o pedeapsă preliminară în această lume pentru a aștepta Creatorul ca salvator al meu. Se dovedește că mă mut deja din această lume către Creator și spun că a gândi la El este o răsplată și nu gândesc că este o pedeapsă.

Kli-ul pe care Creatorul îl poate umple este grupul de zece. Bine este atunci când Creatorul este dezvăluit intregului grup de zece ca fiind unul singur: El unește toate și este revelat tuturor. Lasă-L să lucreze, El iubește această slujbă! Dar El nu va face nimic până nu-I cerem să lucreze. Suntem stăpânii care comandăm lucrarea Creatorului: identificăm locuri unde nu suntem conectați și cerem de la Creator să ne conecteze și să ne umple. Aceasta este înălțarea MAN, rugăciunea.4 (Minutul 51:50)

Trebuie să lucrați prin credință mai presus de rațiune, ignorându-vă sentimentele, „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură.” Odată, animalele domestice, boii și măgarii erau liberi și își trăiau viața în natură, în familia lor, în turmă. Acum toată viața lor este să îndeplinească cererea proprietarului. S-au vândut singuri pentru mâncare și sunt gata să facă toată munca pe care proprietarul o cere.

De asemenea, trebuie să fim de acord să facem toată munca la cererea Creatorului „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură”. Și, pentru ce recompensă? Pentru nici una, doar strictul necesar de a exista. Nu vreau nimic, doar să exist și de ce? Pentru a îndeplini dorința stăpânului, astfel încât El să mă iubească ca pe boul sau măgarul lui.

De ce proprietarii își hrănesc și își curăță animalele? Pentru că ele muncesc. Deci, vreau la fel și nimic mai mult. Trebuie să mă cobor la starea de intenție pură.5 (Minutul 1:24:15)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/13/19, „Îngreunarea inimii – o invitație de a construi o tânjire pentru Creator ”

Centrul grupului de zece este vasul spiritual

Nu trebuie să-mi șterg sentimentele ca și cum nu ar exista. Dacă mă fac un zero absolut pentru a nu mă gândi deloc la mine, atunci distrug întreaga adâncime a dorinței. Dimpotrivă, trebuie să mă ridic deasupra egoismului meu. În caz contrar, se dovedește că sunt zero și atunci Creatorul este puțin mai mult decât zero și nimic mai mult. (Minutul 56:00)

Nu este suficient să decideți, pur și simplu, că nu există nimic altceva în afară de Creator. Este nevoie de o forță specială pentru Credință, pentru a mă ridica puțin deasupra sinelui. În caz contrar, pot spune că nu există nimic în afară de Forța Superioară, dar nu mă va ajuta. Însă voi atribui totul mie sau altora.

Prin urmare, depunem eforturi pentru a ne conecta între noi în centrul grupului de zece, în punctul în care fiecare se anulează față de ceilalți, față de conexiune și de Creator. Astfel, atragem treptat Lumina Reformatoare care face această acțiune asupra noastră. (Minutul 59:00)

Fiecare dintre noi spune cuvinte frumoase și corecte, dar nu ne conectăm înclinațiile noastre către Creator și, prin urmare, nu putem să-I oferim dorința noastră comună (Kli), oferindu-I ocazia să se reveleze și să ne bucure. Dorințele noastre nu se conectează și, prin urmare, ele nu pot dezvălui Creatorul. Individual, totul este corect, dar nu există suficientă conexiune.

Zece oameni stau împreună și fiecare vorbește din inimă, deși nu suntem conectați unul cu celălalt. Problema este că nu ne conectăm aspirația către Creator și conexiunea noastră unul cu celălalt, nu vedem că sunt una și aceeași. Legătura corectă dintre noi este legătura cu Creatorul.

Ar trebui să încercăm să ne apropiem mai mult prin simțire de un prieten, iar în această conexiune să ne imaginăm Creatorul, calitatea de dăruire și iubire pe care vreau să o descopăr între mine și prieten. Până acum, însă există o barieră între noi: spargere în loc de conexiune, ură în locul iubirii.

Trebuie să conectăm toate acestea împreună: adeziunea cu Creatorul, revelația că nu există nimic altceva în afară de El și de conexiunea dintre prieteni și de credința mai presus de rațiune. Totul se conectează în alipirea dintre noi și Creator.

Prin fiecare dintre acțiunile noastre, în gând și dorință, trebuie să atragem, să invităm Creatorul să ne controleze, să încercăm să simțim și să descoperim guvernanța Lui. Ar trebui să ne planificăm gândurile și acțiunile astfel încât acestea să fie orientate spre revelația guvernării Creatorului peste tot ceea ce se întâmplă. O astfel de acțiune se numește poruncă.

Aspirația noastră către centrul grupului de zece este îndreptată exact astfel încât prin eforturile noastre comune să-l facem pe Creator să guverneze asupra noastră. (Minutul 1:23:33)

Treptat, vom începe să dezvăluim că există un astfel de concept în interiorul grupului de zece. Anterior nu ne gândeam și nici nu voiam să o dezvăluim, dar acum vedem cât de important este faptul că acesta este centrul, obiectivul principal al muncii noastre. Centrul grupului de zece este Templul, vasul spiritual. Fiecare în parte nu este un Kli, ci doar noi toți împreună, conectați corect și direcționați spre dăruire Creatorului înseamnă Kli. În măsura în care dorim să ajungem în acest centru, vom începe să simțim cum Creatorul ne conduce de acolo. (Minutul 2:00:00)

Dorind centrul grupului de zece, ne adresăm stării noastre corectate care există deja înaintea noastră, la viitorul bun care ne stă în față. În măsura în care facem eforturi pentru a ne imagina cât mai bine și cât mai corect și dorind să ajungem la această conexiune în iubire și ajutor reciproc, intrăm în cadrul următor, în imaginea viitoare. Așa se avansează, pas cu pas, grad după grad.

Încercăm să ne imaginăm starea corectă și cerem Creatorului să ne corecteze direcția. Creatorul este principalul nostru ajutor. Întreaga cale este deja asfaltată până la sfârșitul corecției, dar trebuie să o trecem pentru a simți câtă nevoie avem de Creator. Toate aceste etape sunt doar mijloacele, motivul pentru a ne îndreptăm către El. Alături de El în înaintarea noastră, realizăm corect corectarea.

Prin urmare, obiectivul principal nu este starea viitoare în sine, ci conexiunea cu Creatorul, care este necesară pentru a o atinge. Statul în sine este doar un motiv, până la urmă, nu am nevoie de această stare, ci de Creator. (Minutul 2:22:40)

Din Prima parte a Lecției zilnice de Cabala 22/11/19 „Centrul grupului de zece”

Ce înseamnă să-ți pară rău pentru public?

Baal HaSulam, „Oricui îi pare rău pentru Public”: Așadar, un servitor al Creatorului căruia nu îi pare rău pentru public, ci simte doar lipsa lui personală, receptacolul său pentru abundență, de asemenea nu este mare. Ca rezultat, el nu va putea să primească revelația colectivă a Dumnezeirii în forma de confort a publicului, deoarece nu a pregătit un Kli pentru a primi acest discernământ colectiv, ci doar discernământul său individual.

În mod contrar, cel căruia îi pare rău pentru public și simte problemele publicului ca pe propriile probleme este recompensat că să vadă revelația completă a Shechina, însemnând confortul întregului Israel. Deoarece lipsa lui este o lipsă colectivă, abundența Kedusha [sfințeniei] este de asemenea colectivă.

Cum poate un Cabalist să simtă întristarea publicului? Până la urmă, publicul are dorințe corporale obișnuite cum ar fi hrana, sexul, banii, onoarea și cunoașterea. Ar trebui ca el să regrete căci cuiva îi lipsesc banii sau onoarea? Nu. Unui Cabalist îi pare rău că publicul este scufundat în asemenea dorințe, încât este recompensat că să vadă corecția publicului.  Un Cabalist se roagă pentru public și primește Lumina de Sus, pentru a o transmite oamenilor, să-i corecteze și să-i împlinească. Această corecție face ca o persoană să fie capabilă să devină un canal pentru lumină.1

Restricționarea egoismului de dragul conexiunii

Noi nu ne afundăm în studierea diferențelor noastre, ci pur și simplu încercăm să ne conectăm și să ne vedem pe noi, înșine ca un singur om. Fac o restricție de dragul conexiunii și, astfel, îmi restricționez egoismul pentru a face loc pentru conexiunea cu un prieten.

Restricția nu poate să fie egoistă. Dacă mă restricționez pentru mine, însumi, doar îmi pare că îmi restricționez egoismul. Adevărată restricție se întâmplă tot timpul, doar de dragul acceptării celuilalt, iar rezultatul final ar trebui să fie tot timpul în gândul inițial. Vreau să mă conectez cu prietenul și să îi ofer loc în inima mea și, astfel, fac o restricție. O acțiune spirituală începe cu rezultatul final, cu intenția și doar atunci este îndeplinită.2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 10/30/19, „Beneficiul mutării într-un Zece Mondial – Contracția și expansiunea” (Pregătire pentru Congresul din Bulgaria)

1 Minutul 1:08:50

2 Minutul 1:40:05

Treceți la un nou prag de sensibilitate

La ce fel de coborâre ar trebui să ne așteptăm după convenția majoră pe care am avut-o în Europa? Coborârea poate fi foarte ușoară și calmă, deoarece suntem deja obișnuiți cu ele și nu vă faceți griji pentru ceața și confuzia din cap. Creatorul nu ne dă coborâri care ne doboară, ci coborârea devine mai calitativă, mai „profesionistă”. Este ca la un artist profesionist când face evaluarea unei picturi, el poate ține cont de cele mai mici detalii și linii, iar o persoană obișnuită vede doar o simplă schiță. Aceasta este esența profesionalismului și, la fel, este și cu noi în raport cu coborârile.

Deși uneori vom primi coborâșuri uriașe care ne uimesc și ne paralizează, lipsindu-ne de vedere și auz, de cele mai multe ori, acum nu vor mai exista coborâri atât de dure ca înainte. În schimb, vor fi subtile și în ele va trebui să observăm că nu mai avem fosta tânjire și adeziune cu Creatorul și atitudinea sensibilă față de prietenii din grupul de zece. Toate simțurile sunt ușor amețite.

Astfel, ni se oferă posibilitatea de a ne mări sensibilitatea. Este ca și cum receptivitatea ar fi fost transferată într-o nouă gamă și trebuie să ne acordăm la ea. O persoană obișnuită nici nu va observa ceva neobișnuit aici, dar un specialist va distinge multe schimbări.

Trebuie să fim foarte atenți, deoarece este posibil ca starea actuală să pară normală față de coborârea și întărirea inimii din trecut, ca și cum nu există coborâre și greutate. Dar sunt legat de cei din grupul de zece? Nu o simt – asta înseamnă coborâre. Mă gândesc la aderarea la Creator sau nu mă gândesc la nimic? O astfel de ceață în mintea mea înseamnă coborâre. Sensibilitatea mea a fost schimbată într-o nouă gamă, crescută de zece ori. Acum trebuie să recunosc ascensiuni și coborâri mari prin discernăminte foarte subtile.

Nu mai este o scădere a stării de spirit sau o amețeală completă ca înainte. Parcă am o dispoziție normală și am capacitatea de a gândi, spre deosebire de înainte, când am văzut totul pictat negru și nu mi-am putut strânge gândurile. Însă acum, în această nouă minte și dorință, trebuie să decid că nu sunt alipit la Creator; adică trebuie să măresc pragul de sensibilitate a minții și a trăirii în mine, pentru a lucra cu discernăminte mai subtile. Acest lucru trebuie făcut cu forță, prin rugăciune și prin cerere.

Atunci mă voi ridica într-adevăr la un nou nivel. Până la urmă, vreau să țin cont de detalii pe care nu le-am mai observat până acum, când credeam că totul este în ordine. Dar, nu era vorba că nu am nici alipire cu Creatorul, nici gânduri la El și la grupul de zece, nicio claritate adecvată a trăirii. Simțurile mele erau plictisite și eu mă simțeam în regulă în privința asta, iar lucrul rău în această stare este neaderarea mea la Creator prin sentimente și gânduri.

Asta este ceea ce trebuie să cer și să întreb, atunci voi începe să disting întunericul și coborârea prin discernăminte mai subtile. Creatorul va spune: „Luați-o, nu vă faceți griji, totul este în ordine!” Dar nu sunt de acord să o iau și să plec; cer de la El să fiu mai aproape de El; prin urmare, simt întuneric mult mai mare decât înainte.

Întărirea inimii nu înseamnă că simt greutăți, întuneric și lipsă totală de înțelegere în minte și inimă. Poate fi exprimată în cele mai imperceptibile lucruri, pur și simplu nu primesc dorința de Sus și trebuie să-mi ascut mintea și sentimentele și să găsesc punctul de legătură cu Creatorul. Faptul că nu mi se oferă o astfel de legătură și trebuie să o cer, să o cer și să o câștig cu forța, este considerat deja întărirea/împietrirea inimii.

Anterior, mă aflam într-un astfel de întuneric în care nu puteam să mă dau jos din pat sau nu auzeam ce mi se spunea și nu înțelegeam cuvintele. Astăzi, nu am asta, am înțeles despre ce este vorba și pot să simt. Cu toate acestea, nu am o dorință puternică de adeziune cu Creatorul, aspirația anterioară, iar acest lucru este întuneric pentru mine. Sentimentele și mintea funcționează, dar dorința, tânjirea, au dispărut și acesta este întunericul.

Încep să definesc conceptul de întuneric prin parametri mai înalți. Măsor întunericul nu prin cât nu am primit de la Creator, ci în ce măsură nu tânjesc după El. Îmi pasă doar de asta și nu de cât de mult primesc de la El. Acest lucru nu este important pentru mine, pentru că nu vreau să primesc, vreau să dăruiesc, să tânjesc. Aceasta înseamnă un nou prag de sensibilitate în munca pentru Creator, în atitudinea față de El.

Îmi doresc ca mintea și inima mea să funcționeze numai de dragul de a aduce mulțumire Creatorului. Nu-mi pasă ce am în Kelim-urile mele (vase), ci doar despre ceea ce pot să-i ofer Lui de la ele.

Anterior, am considerat că pierderea dorinței sau a înțelegerii este o împietrire a inimii. Acum nu este acolo, totul pare să fie în ordine. Deci, am sau nu întărirea inimii? Se spune că în fiecare moment există o coborâre dacă suntem capabili să o vedem, pentru că, Kelim noi sunt dezvăluite constant. Acum mă pot simți bine, dar am tânjire la Creator, dorința de a-I dărui prin intermediul grupului, de a-L iubi? Dacă nu, atunci se numește împietrirea inimii.

Acesta este un nou tip de întărire a inimii, care nu a existat anterior. Nici măcar nu am fost atent la astfel de lucruri mici, dar acum sunt obligat să fac doar asta. Adică, ascensiunile și coborâșurile sunt acum evaluate în raport cu dorința, dorința și dăruirea Creatorului. În ceea ce privește acest lucru, acum trebuie să mă examinez dacă sunt în ascensiune sau coborâre, nu prin ceea ce simt în Kelim-urile mele, ci prin sentimentele mele față de Creator.

Descopăr brusc că nu am niciuna dintre dorințele și motivațiile anterioare, când am fost împins de faptul că aveam o lipsă de împlinire, iar acum, motivația mea ar trebui să fie că-mi lipsește Creatorul. Cum pot găsi în interiorul meu astfel de dorințe și nevoi să ajung la El, să doresc să-I dăruiesc și să-L iubesc într-un moment în care nu simt nevoie de asta? Soluția este să mă conectez cu grupul de zece și, prin el, să ridic o rugăciune către Creator.

Creatorul obișnuia să trezească întunericul și acum trebuie să trezesc eu întunericul. Este mult mai greu. Eu însumi trebuie să am grijă de Kli, de dorința mea pentru Creator. Obișnuiam să mă adresez Lui pentru că mă simțeam rău, iar acum, că nu mă simt deloc rău, cum mă voi adresa Lui? Aici este locul dorinței, al rugăciunii și al acțiunii. Aceasta este o situație mai complicată, un grad calitativ nou. (Minutul 25:00)

 Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala Daily Kabbalah Lesson 11/12/19, – „Împietrirea inimii – Invitație la urcare”

Bnei Baruch: Canalul spiritual spre lume

Lumina și dorința sunt complet opuse între ele în esența lor, însă prin dezvoltarea dorinței, ele trebuie să ajungă la similaritatea de formă și adeziune. În acest proces, ele se manifestă ca o line și un cerc.

Relația dintre Creator și creație, lumină și dorință, forțele dăruirii și primirii, se dezvoltă în patru etape care coboară de la Creator. Asta se numește „linie” deoarece această săgeată este foarte precisă, constrânsă și sub controlul complet de Sus, care coboară spre creație. Creațiile însele sunt ca un „cerc”, deoarece ele sunt sub sclavia completă a dorinței lor de a se bucura și trebuie să se transforme de la sclavii Faraonului la lucrătorii Creatorului. Iar conexiunea lor cu Creatorul, cu lumina, se schimbă de la o extremă la alta.

Influența luminii asupra unei dorințe, a Creatorului pe creație, face o linie directă, ca o țeavă pe care Israel trebuie să o construiască din el, însuși: o parte a dorinței create de Creator, care are abilitatea de a face un canal de lumină din ea, însăși. Cealaltă parte a dorinței nu are nicio asemenea abilitate, deoarece nu are proprietăți să devină ca lumina. Prin urmare, tot ceea ce poate să facă este să aștepte ca lumina să vină.

Rezultă că dorința are două părți: activă și pasivă. Partea activă avansează spre similaritatea cu Creatorul și are abilitatea de a înțelege scopul creației, rolul ei în creație și abilitatea de a își îndeplini rolul. În timp ce partea pasivă a dorinței generale este incapabilă să facă asta.

Partea superioară a dorinței care lucrează pentru Creator, adică Israel, de fapt trebuie să fie cea mai rea, cea mai egoistă și opusă Creatorului. Atunci este cel mai probabil să își simtă opoziția și să aibă nevoie să se schimbe. Cealaltă parte nici nu reacționează, nici nu se străduie să se apropie de lumină, iar acest spectru include toate cele „70 de națiuni ale lumii”.

Israel este chiar în vârful dorinței cu cel mai mare egoism. Prin urmare, ei sunt mai vicleni, inteligenți, corupți și simt mai puternic vasta lor diferență față de forța superioară, decât alte națiuni. Asta îi ajută să obțină realizări mari în viața corporală cu banii, faima și cunoașterea lor.

Rezultă că poporul ales din întregul univers, precum crema de cultură sau ca trecuți printr-o sită, ca cei mai mari egoiști care sunt conștienți de răul lor, se organizează într-un grup care lucrează la apropierea de Creator. Ei vor să elimine opoziția lor față de Creator și să obțină similaritatea cu El, astfel transformându-se într-un canal pentru transmiterea influenței Creatorului în întreaga lume.

Aici sunt două opuse la lucru, așa cum se întâmplă deseori în legile spirituale, iar noi frecvent observăm asta și în lumea noastră. Trebuie să o vedem ca un singur sistem întreg al creației și că noi continuăm să înaintăm cu ea ca un întreg, deoarece noi trăim în era finalului corecției, în generația Mesia (Mashiach).

Lumina care trece prin Israel, la națiunile lumii, trage (Moshech) întreaga dorință egoistă spre corecție. Prin urmare, noi toți, care avem o dorință trezită să revelăm Creatorul, trebuie să înțelegem misiunea noastră și rolul nostru de a deveni canalul spiritual pentru lume. Sunt alte grupuri care studiază Cabala, însă aici noi vorbim despre grupul Bnei Baruch, al cărui misiune este să devină canalul spiritual capabil să accelereze corecția colectivă și, făcând asta, să aducă încântare Creatorului.1

Din lecția zilnică de Cabala 11/1/19, „Bnei Baruch” – Țeava spirituală pentru lume” (Pregătire pentru congresul din Bulgaria)

1 Minutul 0:40

Iubirea acoperă toate nelegiuirile

Este scris „Iubirea acoperă toate nelegiuirile”. Despre ce nelegiuiri vorbim? Nelegiuiri sunt toate cele care mă împiedică să intru în Spiritualitate. Nu comit nicio nelegiuire fiindcă, inițial, sunt plin de ele, ca rezultat al spargerii Sufletului aranjată de Creator. Când începem să studiem Cabala și să muncim în grup, înțelegem ce înseamnă că ni se refuză revelarea Lumii Spirituale și a Creatorului și cine ascunde de noi adevărata realitate, ne astupă urechile și ne închide ochii și toate simțurile. Suntem într-o lume iluzorie care nu are nicio conexiune cu realitatea; sunt nelegiuiri fiindcă ascund de noi Spiritualitatea.

Creatorul a pregătit toate aceste nelegiuiri, această ascundere în interiorul căreia trăim. Trebuie să știm asta pentru a înțelege că întreaga mea viață și existență este ascundere.

Ascunderea este rezultat al calităților mele „fiecare judecă în funcție de propriile păcate”. De aceea descriu lumea în interiorul calităților mele și, o văd ca fiind ca fiind stricată în loc să văd lumea reală din afara mea.

Înțelepciunea Cabala ne ajută să trecem de la lumea pe care ne-o imaginăm în prezent la lumea reală. Lumea reală este Creatorul. Lumea dezamăgirii în care sunt acum, lumea nelegiuirii, este anti-Creatorul. Nu este numai opusul Creatorului în care, în locul Lui, îl văd pe Faraon în toată puterea și forța egoismului lui. Un astfel de Faraon voi descoperi numai la grade foarte înalte, ca fiind linia din stânga de obținere a Creatorului.

Acum însă, simt copilăresc și îmi imaginez  în dorințele mele superficiale o lume mică sumbră. Înțelepciunea Cabalei ne învață adevărata percepție a realității și cum să transformăm înșelăciunea în adevăr, ce buton să apăsăm pentru a schimba programul cu care să vedem în locul unei reprezentări false, una adevărata.

Există numai mijloacele pregătite de Creator pentru mine care mă pot ajuta: acesta este grupul. Nu contează cât de mult îi urăsc pe prieteni și cât îi resping din cauza naturii mele egoiste, lucrul principal este să nu părăsesc calea ci, să o continui an după an. Sunt de acord să fiu în căutarea adevărului chiar dacă nu voi obține un rezultat vizibil.

Până la urmă, este mai bine să fii pe calea adevărului, căutând adevărul, decât să trăiești într-o lume a înșelăciunii ca în efectul unui drog mortal, în interiorul iluziei create de Creator pentru cei care nu sunt încă pregătiți să transforme o minciună în adevăr.

În întreaga realitate există o parte desemnată să mă ajute și, acesta este grupul. Influența mediului este nivelul cu care pot schimba lumea. Ni se pare atât de împovărătoare și plictisitoare, dar încet încet, după ani, ne dăm seama în sfârșit că nu există nicio altă alegere: Singurul mijloc cu care să ne schimbăm lumea este să ne schimbăm pe noi înșine prin grup supunându-ne în fața lui. (Minutul 0:30)

Convenția europeană a portretizat pentru noi starea de spargere a lumii în forma cea mai internă și adevărată. Convenția este grupul meu de zece, doar că este într-o rezoluție diferită, la o scară diferită. Opt sute de prieteni care au participat sunt grupul meu de zece. Trebuie să mă raportez la ei în acest fel, până la urmă, fiecare dintre ei poartă în sine o parte din Creator.

Dacă voi trata pe toată lumea ca pe un grup de zece, nu îmi va lipsi nimic din sufletul meu, îi conectez împreună și primesc sprijin din partea lor, pentru că vor același lucru. Se dovedește că dacă atingem o astfel de intensitate, prin eforturile noastre comune, putem revela Creatorul chiar la fața locului, între noi.

Acesta este primul grad spiritual, primul exercițiu pe care trebuie să-l facem după principiul „iubirea va acoperi toate nelegiuirile”. De unde provine iubirea? Provine de la faptul că iubesc punctul spiritual care este în toată lumea, „partea divină de Sus”. Conectez aceste puncte construind din ele imaginea Creatorului. (Minutul 25:20)

Trebuie să văd o mie de oameni ca pe un singur grup. Acesta este grupul meu de zece, doar că este sub lupa care înmulțește totul de o sută de ori. Deasupra la toate tulburările și  toată conexiunea la care vreau să ajung – toate sunt de o sută de ori mai mari. (Minutul 48:00)

 

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 6/11/19 – „Iubirea acoperă toate nelegiuirile” (Pregătire pentru Convenția din Bulgaria)