Category Archives: Lectia zilnica

Ce este predeterminat pentru o persoană?

Întrebare: Ar putea fi ca suferința sau pedeapsa să fie predeterminată pentru o persoană și că ar putea să le anuleze cu ajutorul luminii Cabalei?

Răspuns: Nu suferința sau pedeapsa sunt predeterminate pentru fiecare persoană, ci calea specifică înainte, care precede din punctul sufletului cuiva. Această cale poate fi fie bună sau rea, însă asta este alegerea persoanei.

Întrebare: Într-un final, este benefic pentru o persoană să sufere?

Răspuns: Nimeni nu trebuie să sufere, nici măcar un singur moment. Creatorul este bun și dorește doar binele. Prin urmare, fiecare suferință este înregistrată în contul nostru ca mergând împotriva Lui. Dacă vrem să mergem alături de El, ar trebui să scăpăm de sentimentul suferinței cât mai repede posibil.

Întrebare: Ce ne dezvoltă mai mult: suferința din lipsa necesitaților sau tânjirea după plăcere?

Răspuns: Numai străduința spre scop, spre adevăr și nu plăcerea și nici evitarea suferinței.

Din lecția de Cabala în limba rusă 11/18/18

“Vocile lor vor fi auzite”

Spiritualitatea poate fi atinsă numai în conexiunea dintre noi. Nu este atât de ușor de acceptat și nu este foarte plăcut, pentru că este complet împotriva naturii noastre. Cu cât omenirea se dezvoltă de la o generație la alta, de-a lungul a mii de ani, cu atât devenim mai egoiști. Acest lucru poate fi văzut clar în transformările societății umane, care au început cu clanuri tribale, apoi s-au transformat în sate, care apoi au crescut în orașe mari și țări.

Conexiunea este un subiect foarte dificil, dar definește toate diferențele dintre noi și lumea spirituală. Principala problemă este convingerea noastră că ne putem conecta. Dar nu ne putem conecta pentru că suntem sută la sută egoiști.

Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că noi nu ne putem conecta, ca să nu mai vorbim despre a ne iubi unii pe alții. Acest lucru este complet împotriva naturii noastre. Să fim realiști: suntem capabili numai de ură. Tot restul sunt doar jocuri frumoase, ca la grădiniță. Totuși, inversăm acest joc într-unul foarte serios. Jucându-ne ca niște copii buni și realizând că nu suntem aşa și că, de fapt, nimeni nu își iubește prietenii și nu vrea să se apropie de ei, putem spera să primim singurul remediu – lumina reformatoare.

Nu vrem să ne conectăm și înțelegem asta în mod clar. În orice caz, dacă încercăm totuși să ne conectăm, atunci cerem forța corectării, lumina reformatoare. Noi nu suntem copii nevinovați, ci egoiști răi și venim în grup nu să ne îmbrățișăm, ci să atingem spiritualitatea. Altfel, viața se va sfârși în zadar. De aceea, toate acțiunile noastre în grup, în timpul atelierelor și în diseminare, au un singur scop – de a atrage lumina reformatoare. Și lumina va face toată treaba.

Facem tot ce putem și Creatorul va termina totul așa cum ar trebui să fie; El chiar va corecta tot ceea ce noi am stricat. Principalul lucru este să încercăm să ajungem la o cerere adevărată. Nu ne înșelăm singuri. Noi nu vrem să ne conectăm. Cu toate acestea, în același timp, înțelegem că nu există altă cale. În această lume globală totul este interconectat: natura minerală, plante și animale. Doar omul, ultimul grad, iese din simbioza generală și acționează într-un mod opus.

Pentru a ne conecta corect cu ceilalți, avem nevoie de forța naturii. Această forță ne-a îndepărtat din restul nivelurilor și pe unul de celălalt. Acum trebuie să cerem acestei forțe să ne reconecteze. Prin urmare, încercăm să vorbim frumos unul cu celălalt și să înțelegem că aceasta este o rugăciune, o cerere care ne va ajuta pe noi, egoiștii, să fim corectați de această forță.

Grupurile de zece și atelierele sunt o muncă foarte serioasă împotriva egoismului nostru animalic. Noi nu vrem să ne apropiem unul de celălalt, dar nu există altă opțiune: omenirea trebuie să-și restabilească natura, care este complet integrată și perfect conectată. Numai omul strică totul; prin urmare, suntem obligați să ne conectăm între noi și cu toate celelalte niveluri ale naturii.

Simt că nu vreau să mă conectez cu nimeni, dar, în același timp, recunosc că trebuie să fiu conectat cu toată lumea și, prin urmare, cer lumina reformatoare.

Este scris că „Israelul nu va fi răscumpărat prin durere, nici prin robie, nici prin minuni sau nebunie și nici prin presiuni sau lipsă de hrană”. Nici un efort eroic din această lume nu poate ajuta la atingerea sensului vieții și la realizarea eternităţii, ci numai ” zece oameni care stau împreună”, vorbind despre unificare. Ei înțeleg că nu există nicio legătură între ei, iar prin propriile lor forțe nu pot avea asta; ei cer forței să vină și să îi conecteze. „Astfel, vocile lor vor fi auzite” (Minutul 00:00 – 20:00)

Din Lecția 2, Convenția din America Latină din 2019  – „Construirea unei societăți viitoare”  – „Ziua a doua” 5/18/19, Munca în grupul de zece

Cât este de benefic fiecare gând?

Principalul lucru este să asamblăm și să refacem sufletul comun care s-a spart după păcatul Copacului Cunoașterii. Noi am primit deja acest vas spart în pregătirea pentru munca noastră. Ceea ce ni se cere este acțiunea, despre care este scris: „Să-mi facă un Templu și Eu am să locuiesc în mijlocul lor”.

Templul este un vas sfânt, direcționat complet spre dăruire. Noi îl construim din cărămizile noastre, punând piatră peste piatră, din inimile de piatră care se pot conecta cu alte cărămizi. În acest fel construim Templul din egoismul nostru, din dorințele noastre sparte, lipindu-le împreună și creând un loc în care forța superioară, Creatorul, să locuiască în noi.

Aceasta este singura noastră muncă și scop și, prin urmare, noi trebuie să verificăm tot timpul cât de benefice sunt fiecare acțiune, gând și dorință, pentru construirea acestui turn sfânt, Templul.1

Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 4/28/19, De la punctul din inimă la un zece (Pregătire pentru Congresul Latin American 2019)

1 Minutul 0:20

Sfaturi scurte din Cabala – 11/18/18

Întrebare: Creatorul este dezvăluit într-un câmp de sentimente bune sau Creatorul este sentimentul bun?

Răspuns: Creatorul este tot ceea ce există în toate lumile, în întreaga creație, în mine. El determină totul, cu excepția libertății voastre de alegere – un mic parametru pe care îl determinați pentru voi, înșivă.

Întrebare: Este calea suferinței o dorință a Creatorului?

Răspuns: Dorința Creatorului este ca noi să obținem o asemănare completă cu El, în linia de mijloc, pentru că starea Lui este starea perfectă.

Întrebare: Dacă o persoană încalcă legile sistemului spiritual, va experimenta în mod necesar suferință?

Răspuns: Este ca atunci când legile de comunicare între prietenii dintr-un grup sunt încălcate.

Întrebare: Când o persoană atinge eternitatea și împlinirea, este acesta punctul în care nu este necesar să simțim durerea și suferința?

Răspuns: Da.

Întrebare: Încerc constant să îmi imaginez că totul vine de la Creator, că El este bun cu mine și că ÎL simt ca pe o prezență iubitoare. Apoi mă simt recunoscător și particip cu bucurie la grup. Este dorința de a simți egoismul Creatorului?

Răspuns: Nu acestea sunt încercările corecte. O persoană ar trebui să se străduiască pentru sentimente bune.

Întrebare: Au existat relații bune în familia noastră, dar când soțul meu a făcut mai mulți bani, s-a schimbat imediat. Agresivitatea sa a fost transmisă familiei, copiilor. Vreau să continui calea bunătății, a dezvoltării personale, dar soțul meu nu mă mai ascultă. Trebuie să aștept cu răbdare sau în mod clar să mă mișc pe drumul meu?

Răspuns: Mi se pare că nu puteți face nimic aici. Trebuie să permiteți soțului dvs. să meargă pe calea pe care a ales-o. Principalul lucru este că el se va gândi la dumneavoastră și la copii, iar dvs. veți continua calea dezvoltării spirituale.

Întrebare: O persoană vrea doar să se bucure, chiar și într-un grup, aceasta este esența noastră. Dar aceasta nu este o corecție?

Răspuns: Nu, aceasta nu este o corecție. Aveți nevoie de un grup pentru a vă putea ridica deasupra dvs., pentru ca prin grija față de prieteni, prin conexiunea cu ei, să realizați o conexiune cu Creatorul.

Întrebare: Este fiecare persoană pregătită și capabilă să transforme amărăciunea în dulceață și să meargă pe calea rapidă și ușoară Achishena (calea accelerării)?

Răspuns: Da, în timpul nostru fiecare persoană poate transforma amărăciunea în dulceață și poate atinge scopul creației în această viață. Nu contează cât de bătrân este. Toată lumea va reuși dacă va încerca doar să facă mai puține greșeli, în direcția obiectivului.

Întrebare: Se amestecă lumea noastră cu lumea superioară sau ele rămân separate?

Răspuns: Nu, ele nu se amestecă.

Întrebare: Dacă o persoană din grup suferă, înseamnă că el nu merge pe calea Cabalei?

Răspuns: Aceasta înseamnă că, în prezent, nu este în măsură să-și stabilească suferința în mod corect, pentru a-l ajuta să urce spiritual.

Întrebare: Creatorul este visul nostru comun?

Răspuns: Creatorul este ceea ce reprezentăm între noi. Ce înseamnă acest lucru este faptul că ÎL realizăm, dezvăluindu-L ca sumă a tuturor impresiilor și dorințelor noastre.

Întrebare: Cum este posibil să înțeleg că am ales calea Cabalei și nu calea suferinței?

Răspuns: Aceasta depinde de cât de mult atragi grupul și prietenii împreună cu tine, pentru a te ridica din punct de vedere spiritual.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 11/18/18

Creatorul și Ațmuto (El Însuși)

Întrebare: Dacă construim o rețea de relații corecte, atunci o astfel de comunicare aduce o stare similară sistemului numit „Creatorul”?

Răspuns: În lumea corporală, vederea sau auzul nostru capturează numai o anumită gamă de unde. Sunt unde peste și sub pragul vederii noastre, cât și unde sonice mai mari de 20 kHz și sub 20 KHz, dar noi nu le simțim. Totuși, știm că ele există și inventăm instrumente care ne permit să extindem gama noastră de simțuri.

Aici, nu doar extindem, ci creăm radical în noi un nou organ de simț care lucrează nu pentru primire, ci pentru dăruire.

Forța pe care o simțim în noul nostru organ de simț, similaritatea după care ne-am construit pe noi, înșine, este numită Bore, de la cuvântul Bo (vino) și Reh (vezi).

Există altceva peste acesta pe care noi nu-l putem percepe, numit Ațmuto (sinele Creatorului). Există o graniță definită până la care percepem ceva, dar nu deasupra ei, graniță pe care o simțim într-un mod clar.

Întrebare: Există vreo informație despre Ațmuto?

Răspuns: De-a lungul multor generații, timp de 6000 de ani, deja am avut numai obținerea Creatorului. Dar când toată omenirea va ajunge la obținerea Lui completă și va intră în organul de simț din afara ei, în plus față de cele cinci organe de simț corporale și când va simți prin cele cinci organe de simț spirituale, construite pe dăruire, atunci vom trece într-o dimensiune mai înaltă numită Ațmuto.

Din KabTv, „Esența Științei Cabala, Partea 5” 12/11/18

Descoperirea Atitudinii Creatorului

Coborârea lumilor de sus în jos este construită astfel încât, datorită acțiunilor sale, creația să descopere din ce în ce mai mult, atitudinea Maestrului față de ea, ceea ce pare că se află într-un proces de cercetare, fiindcă, în lumea spirituală, este imposibil să căutăm răspunsuri cu logica noastră rațională, deoarece trebuie să o accesăm senzorial și , astfel, să înțelegem  mai mult. Apoi, din senzațiile noastre, putem găsi o explicație și în rațiunea noastră.

Imaginați-vă că stau în fața Maestrului cu dorința de a mă bucura și acum descopăr atitudinea Sa față de mine, la un anumit nivel. Încep să lucrez cu ea; refuz această plăcere, pentru ca, astfel, să pot face clarificări. În același timp, dorința mea se dezvoltă și se rafinează după acțiunea spirituală pe care am făcut-o și, astfel, simt dintr-o dată că, Creatorul a făcut mult mai mult pentru mine decât credeam anterior. Se pare că am crescut și am realizat asta, asa cum, după ce a devenit mai în vârstă, un copil își îndreptățește părinții pentru ceea ce cereau anterior de la el.

Apoi, ecranul meu este micșorat și nu mă mai pot opune la ceea ce am controlat înainte. Ar părea că ecranul ar fi trebuit să crească, pentru că am înțeles mai mult. Dar nu este ceea ce se întâmplă și simt că nu pot face nimic, decât să mă anulez în fața dorinței celui superior.

Descopăr iubirea în creștere a Creatorului față de mine și incapacitatea mea de a-I răspunde în același fel. Prin urmare, toate gradele coborârii lumilor (Olamot) sunt numite grade de ascundere (Alamot). Creația nu are nicio cale de ieșire și, de aceea, își pune ecrane, ascunzând lumina superioară și atitudinea Creatorului față de ea, pentru a se ascunde în spatele lor și pentru a supraviețui cumva. Acestea nu sunt ”grade de onoare”, ci mai degrabă grade de slăbiciune. Iar toate acestea se întâmplă nu în detrimentul creației, ci în detrimentul Creatorului, care construiește un vas spiritual. (minutul 1:06:05)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/25/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabalei”, punctul 20

Sursa tuturor forțelor naturii

  • Întrebare: Cine este Creatorul?

Răspuns: Creatorul este forța superioară care include în sine toate celelalte forțe ale lumii.

Întrebare: Este scris în sursele originale: „Este imposibil să înțelegi Creatorul fără să-L fi experimentat”. Este corect?

Răspuns: Da, pentru că tot ceea ce înțelegem, învățăm din senzații, ca un copil care pune totul în gură pentru a atinge, a simți. Pentru el, gustul este cel mai important receptor, cel mai important organ de simțire. În același mod, ar trebui să experimentăm totul în cele cinci simțuri, inclusiv vedere, auz, miros, atingere și gust.

Când simțim ceva în ele, totul se asamblează într-un sistem precis și toate științele noastre provin din el. În plus, completăm simțurile noastre cu instrumente care extind gama organelor noastre senzoriale naturale, ca binocluri, microscoape, telescoape etc.

Cu toate acestea, în univers există forțe pe care simțurile noastre nu le percep. Însă, știința Cabalei ne permite să dezvoltăm un organ suplimentar de simț, care include aceleași cinci simțuri, dar la un nivel diferit.

Explorând natura lor, dezvăluim sursa lor comună, numită „Creatorul” și începem să atingem modul în care ne afectează, cum determină toate condițiile, forțele și circumstanțele în care noi existăm. Apoi, studiem deja sistemul de forțe care determină viața noastră.

Așa începe existența conștientă a omului, când știm deja ce a fost, ce va fi, de ce a fost și de ce va fi, cât și dacă putem schimba ceva în viitor, etc. Asta înseamnă că viața devine nu numai conștientă, dar și ușor de gestionat. Acesta este subiectul și scopul științei Cabalei.

Din KabTV „Esența științei Cabalei, Partea a 3-a” 11/12/18

Puterea asupra stării spirituale

Întrebare: Care sunt gradele de putere asupra inimii și asupra stărilor spirituale?

Răspuns: Puterea asupra stării spirituale stă în dominația asupra egoismului, deoarece ne separă de cea spirituală. Este posibil să stăpânești egoismul numai cu ajutorul luminii superioare. Nu depinde de voința noastră, de puterea caracterului nostru sau de jurămintele prostești pe care le facem.

Totul depinde de cât de mult se include o persoană în grup și se poate dizolva în el. În această măsură, va corespunde mai mult lumii superioare, proprietății Creatorului și va ajunge treptat mai aproape de El.
Creatorul nu este mereu în ascundere. Îl pot descoperi într-o anumită etapă și El va dispărea imediat, ca să pot merge mai departe și să mă concentrez și mai mult asupra Lui. Să presupunem că L-am prins cu noile mele calitați corectate, iar El dispare din nou, ca să mă concentrez din nou asupra Lui cu calitațile mele mai bune, pe care le dezvolt într-o implicare mai mare in grup și așa mai departe.

Dacă facem parte dintr-un grup de zece, ar trebui să facem astfel de acțiuni reciproce, astfel încât să apară un câmp uniform între noi.

Iar când ne străduim să creăm acest câmp, Creatorul apare în el. Adică, Creatorul este rezultatul dorinței grupului de zece de a fi una. Aceasta este principala condiție.  [242581]
Din Lecția de Cabală în limba rusă, 12/9/18

Rușinea – punctul de tranziție

Coborârea Partzufim spirituali, Sefirot și a lumilor din lumea infinitului în jos, este revelarea dorinței de primire, care apare în Malchut a lumii infinitului, datorită sentimentului de rușine din opoziția sa față de Creator. Această opoziție împinge ființa creată să caute o cale pentru a deveni ca superiorul. Așadar, toate acțiunile sale, deși ele fac ființa creată să fie mai distanță de Creator, coborându-o de Sus în jos, cu toate acestea contribuie la revelarea dorinței de a primi și la dobândirea calității dăruirii de către ființa creată.

Totuși, până aici, aceasta nu este o alegere liberă a ființei create, ci mai degrabă un rezultat al muncii reciproce ale forțelor de primire și dăruire și a tânjirii ființei create să echilibreze aceste forțe. Până aici, ființa creată se dezvoltă pe nivelele inanimat, vegetativ și animat, împlinind inconștient programul naturii. Decizia luată în lumea infinitului continuă să se manifeste și obligă ființa creată să acționeze.

Prin urmare, după restricționarea dorinței și luarea deciziei de a obține echivalența maxim posibilă cu Creatorul, ființa creată începe să acționeze în măsura deficienței revelate. Prima acțiune de primire, de dragul dăruirii, se petrece în Partzuf de Galgalta, atunci când echivalența cu dorința Creatorului a fost obținută pentru prima dată prin restricție, Masach, lumină reflectată, respingerea luminii și Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire) cu ea, deasupra dorinței de primire. Cu toate acestea, până aici, această echivalență este la un nivel minim, inanimat, în lumina de Nefesh.

Forța dorinței (Kli) nu este măsurată cantitativ, în kilograme sau metri, ci în măsura echivalenței cu Creatorul. Cu cât ești mai aproape de Creator, cu atât ești mai mult similar Lui, cu atât ești mai mare; și cu cât ești mai departe de El, cu atât ești mai mic.

Având primită lumină de dragul dăruirii în Partzuf de Galgalta, adică ajungând la adeziune cu Creatorul în lumina interioară, ființa creată face o nouă descoperire: revelează lumina înconjurătoare, iubirea Creatorului care își dorește să dea totul ființei create. Ea descoperă scopul creației mai în profunzime și înțelege ce ar trebui făcut, cum să primească toată atitudinea Creatorului spre el, de dragul dăruirii, pentru a-I răspunde cu aceeași iubire.

Nu este vorba de platouri pline de mâncare, ci despre conexiunea dintre cei doi: suflet la suflet, inimă la inimă. Asta este ceea ce provoacă întregul proces de coborâre de Sus în jos. Ființa creată vede că, din starea sa prezentă, este imposibil să ajungă la scopul final și să primească toată lumina Creatorului, adeziunea completă și egalitatea cu El. Creatorul vrea ca ființa creată să nu rămână un bebeluș, care depinde în mod complet de El, ci mai degrabă să crească la înălțimea Creatorului și să devină partenerul Lui, egal cu El în tot.

Creatorul este primul, deoarece El a creat ființa creată. Cu toate acestea, în obținerea similarității cu Creatorul, ființa creată trebuie să fie prima, trebuie să fie alegerea sa, pentru ca această echivalență să fie una adevărată. Prin urmare, ființa creată respinge primirea anterioară în Galgalta, văzând că nu este suficient și că nu va duce la scop. Ca rezultat, sunt revelate dorințe noi, limitări și intenții, care necesită ceea ce este numit „literele muncii” să fie revelate.

Prin primirea luminii în Galgalta, cu scopul de a dărui și prin respingerea ei, se nasc noi vase – Kelim, adică se naște o atitudine nouă. Ființa creată înțelege Creatorul și pe ea, însăși, într-un mod nou, percepe procesul dezvoltării și scopul său ultim într-un mod nou. Coliziunea luminii interioare și a luminii înconjurătoare, revelate în ființa creată îi arătă cum ar trebui să fie relația și conexiunea sa cu Creatorul. Pe această bază, ființa creată construiește următoarele Partzufim: AB, SAG, MA și BON.

Pentru fiecare Partzuf ulterior, ființa creată vine cu o profunzime crescută a dorinței, simțindu-se tot mai incapabilă să dăruiască Creatorului și începe calculul într-un mod nou. Prin urmare, este spus că „expansiunea luminii și îndepărtarea ei face Kli-ul potrivit pentru sarcina sa.” 1

Dorința de primire se dezvoltă în patru etape ale HaVaYaH și se oprește, ajungând la pregătirea completă pentru a primi toată lumina infinitului. Cu toate acestea, de îndată ce ființa creată primește totul, ea simte că este opusă luminii și începe să ardă de rușine. Acesta este un sentiment insuportabil, care o forțează să scape de împlinire și, prin urmare, ființa creată face o restricție (Tzimtzum Aleph).

Rușinea este un sentiment al opoziției față de Creator. Anterior nu a fost nicio rușine, fiindcă Lumina nu a venit la ființa creată într-un mod direct, de la Creator. Creatorul dă dorință și împlinirea ei într-un mod direct ființei create; Lumina și vasul vin de la Creator. Totuși, rușinea vine indirect, ca și cum Creatorul nu are nimic de-a face cu ea. Ființa creată simte opoziția sa față de Creator în faptul că ea primește de la El.

Din acest punct înainte, ea începe să se simtă pe ea, însăși, ca o ființă creată. Acesta este punctul la care noi trebuie să ajungem în întoarcerea de jos în Sus și apoi noi vom fi numiți oameni, Adam, adică similari (Domeh) cu Creatorul. Până la urmă, sentimentul opoziției mele față de Creator este începutul unui om și ne cere să ne construim în echivalență cu Creatorul. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/2/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, „Prefață la Înțelepciunea Cabala”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 56:15

Bnei Baruch ca o fază de tranziție

Grupul nostru, Bnei Baruch, este o legătură de tranziție între Creator și omenire. Aceasta este misiunea noastră și, de aceea, nu trebuie să fim impresionați de urcări și coborâri, care nu vor afecta desfășurarea procesului de corectare, condiția personală și dispoziția fiecăruia dintre noi. Trebuie să ne asigurăm că legătura dintre Creator și poporul lui Israel, dintre Creator și toate creaturile, este un canal de conexiune și, să ne gândim numai la îndeplinirea acestui rol.

Cu cât înțelegem mai adânc acest rol, cu atât mai clar vom simți că, pe de o parte suntem muncitorii Creatorului, iar pe de altă parte, servim toate creaturile. Aceasta este o muncă permanentă care ne-a fost dată pentru totdeauna. (Minutul 0:20)

Este spus: „Faceți-vă voia!”, adică dorința lumii „ca pe voia Creatorului”. Creatorul vrea să dea lumii binecuvântare, iar noi trebuie să aranjăm lumea astfel ca ea să vrea să accepte dorința Creatorului, dăruirea de Sus. De aceea, e nevoie să absorbim dorința întregii Creații, s-o adaptăm cum trebuie și să o urcăm la Creator, combinând două aspirații: dorința Creatorului de a dărui creaturilor și dorința creaturilor de a primi ceea ce le dă Creatorul.

În esență, dorința noastră va fi corectată să fie asemănătoare cu Bina, unde conduc Keter și Hohma în partea de Sus și, cu dorința de jos, Malhut, în partea de jos. De aceea noi nu ne vom simți neajutorați, nu vom avea coborâri și dezamăgiri, ci o stare permanent definită de dorința Creatorului și de dorința creaturilor, care ne umplu și ne obligă. Iar noi suntem punctul de alegere din centrul Binei, care decide că este obligat să combine aceste două părți: partea de Sus, Creatorul și, partea de jos, creaturile. (Minutul 2:40)

Nu avem nicio altă dorință sau altă datorie în afară de împlinirea dorinței Creatorului față de creaturi adică, creaturile să fie aduse mai aproape de Creator. Iar noi, noi suntem zero, suntem numai un adaptor. Nu pot exista oscilări și căderi într-o astfel de stare, numai împlinirea constantă a misiunii. (Minutul 5:40)

Dacă ne uităm mai adânc înăuntru, vom vedea că nu există niciun poporul lui Israel și popoarele lumii și că, acesta este doar un joc din două părți al Creatorului cu noi: de Sus și de jos. Nu este nimeni în afară de Creator și eu sunt în mijloc, între aceste două Forțe, ca un punct de conexiune.

Creatorul se prezintă pe Sine ca fiind Forța Supremă, Creator și, El se prezintă pe Sine ca fiind creatură. Eu sunt plasat pe mijloc, între ele și, trebuie să fac totul să mă conectez cu ambele Forțe, să absorb dorințele tuturor creaturilor și să includ toate împlinirile, adică ecranele și, de la Creator, puterea de a învinge. De aceea, percep creatura ca pe propriul meu suflet pe care trebuie să-l aduc în alipire cu Creatorul.

Și, atunci, nu am să fiu disperat și supărat că creaturile nu vor să mă asculte și mă blamează. Nu contează pentru mine fiindcă eu îmi execut misiunea și nu mă retrag. Dar Creatorul va aranja pentru mine diferite stări: El va lumina un pic mai mult de Sus și va face ceva drăguț, apoi mă va împinge jos cu lovituri și, asta este de asemenea bine. Văd totul ca pe un ajutor în avansare și, de aceea, nu sunt afectat de rezultate. Nu contează câți ani îmi va lua, eu îmi fac rolul care mă obligă să acționez. Este spus „Totul, în afară să pleci”. (Minutul 1:17:11)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 4/02/19 „Bnei Baruch ca fază de tranziție” (Pregătire pentru Congresul din Arava 2019)