Category Archives: Lectia zilnica

Ce provoacă dezastrele înconjurătoare?

Întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă toţi chinezii ar vrea să aibă o maşină?

Răspuns: Nimic nu se va schimba în lume şi în ecologie; chiar şi să laşi pe toată lumea să aibă o maşină şi mai mult de una. Să fie 7 sau 14 miliarde de maşini private în lume. Maşinile nu sunt ceea ce provoacă dezastrele ecologice. Relaţiile noastre corupte sunt ceea ce provoacă dezastrele ecologice.

Trebuie să înţelegem ceea ce este vizibil în natură şi în cercetarea ei; dezastrele înconjurătoare sunt provocate nu de tehnologie, de nivelele inanimat, vegetativ şi animat, ci de nivelul uman. Numai noi, la nivelul relaţiilor noastre, provocăm probleme la toate celelalte nivele ale naturii.

Toate aceste dezastre din zonele ecologiei şi a sănătăţii, depresia şi dependența de droguri, divorţurile şi toate celelalte probleme apar numai pentru a ne împinge să înţelegem cauza, care este la un nivel superior. Tot timpul, în natură, o problemă coboară de la un nivel superior la nivelele inferioare şi activează sistemul de acolo.

Sper că în căutarea salvării faţă de aceste rele, pe care noi le vedem că sunt rele la nivelul nostru egoist, va trebui să renunţăm la egoismul nostru, va trebui să înţelegem că noi putem doar să fim în echilibru cu natura la nivelele inanimat, vegetativ şi animat, mulţumită nivelului nostru uman, dacă ne tratăm între noi cu iubire şi înţelegere.

Atunci noi vom aduce unitatea în natură ca un întreg şi ajungem la echilibru cu natura generală.

Masa Rotundă a Opiniilor Independente, Berlin 9/9/06

 

Cum poate cineva să fie neutru?

Întrebare: Dacă eu mă nasc un egoist şi întregul meu “sine” este egoismul, atunci cum pot să fiu neutru?

Răspuns: Adevărul este că, atunci când o persoană este adusă la scopul creaţiei, i se dau condiţii în care este cumva neutră. Are liber arbitru şi i se dau exact stările în care poate să aleagă. Iar asta, de regula, se poate întâmpla numai într-un grup cabalistic.

Nu există niciun rău în lumea noastră despre care vorbeşte Cabala. Acest rău se manifestă numai între prietenii care caută să se unească, iar răul – egoismul lor – îi împiedică să obţină acest scop.

În afară Cabalei, este rău numai la nivelul animalelor din pădure. De aceea, este necesar doar să aducem umanitatea la un grup de cabaliști.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/17/18

Intrarea în munca spirituală

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! 1

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. 2

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. 3

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. 4

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Cabala şi credinţa

Rabash, “Iubirea de prieteni – 2”: Astfel noi trebuie, de asemenea, să folosim credinţa pentru a avea încredere că putem ajunge la scop şi să nu disperăm la jumătatea drumului şi să fugim din campanie. Mai degrabă, noi ar trebui să credem că, Creatorul poate ajuta chiar şi o persoană josnică şi indiferentă ca mine. Înseamnă că, Creatorul mă va aduce aproape de El şi eu voi putea să obţin adeziunea cu El.

Să ajungem la acest scop nu este uşor. Însă, adevărul este că ni s-a dat un grup, un mediu ca să ne ajute. Este necesar să creăm un asemenea mediu în avans, care să te poată sprijini în timpurile unei căderi. Dacă îl creezi, tu garantezi în avans, căci căderea ta va fi una foarte specială, blândă, de înţeles şi că va fi o licărire de Lumină în această cădere.

Întrebare: Ce este conceptul de credinţă în Cabala?

Răspuns: Credinţa este calitatea dăruirii.

Întrebare: Atunci de ce este spus: credinţa în înţelepţii noştrii? Ce este asta?

Răspuns: Credinţa în înţelepţi este o stare atunci când eu deja am înţeles cât de mult înţeleg ei situaţia şi, prin urmare, eu sunt pregătit să îi urmez ca un copilaş. În ciuda faptului că nu înţeleg despre ce vorbesc, însă ei susţin că asta este ceea ce trebuie făcut şi la fel fac şi eu.

Credinţa mea în ei este bazată pe faptul că eu le înţeleg sublimitatea. Mă supun superiorului ca un inferior. Prin urmare, credinţa este sentimentul măreţiei Partzuf-ului superior, a stării superioare, a sufletului superior.

Acest sentiment vine atunci când eu îl merit. Trebuie să lucrez din greu pentru asta.

Întrebare: Nu e faptul că cineva a spus ceva, iar eu trebuie să cred?

Răspuns: Nu. O asemenea abordare nu mă va salva. Persoana începe să creadă fie în stare de disperare, când nu mai are nicio altă alegere sau fie să treacă prin toate analizele şi să fie convins că aceasta este aşa.

Întrebare: Dar atunci care este diferenţa dintre religie şi Cabala?

Răspuns: Religia spune: “Trebuie să închizi ochii şi să crezi în ceea ce ţi se spune.” Iar Cabala spune: “O persoană nu are nimic mai mult decât văd ochii ei”.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 3/22/18

Dintr-o dată ceața se va disipa …

Foarte multă muncă inteligentă este necesară pentru a lucra deasupra egoismului, mult mai mult decât munca în raţiune. Munca deasupra raţiunii nu presupune ca o persoană să devină proastă, ignorându-şi intelectul; din contră, se ridică deasupra lui. Înţelege totul, simţind, analizând şi beneficiind de tot, dar, în plus, în următorul nivel, obţine o altă raţiune, superioară celei precedente, un pas plus unu. Asta se numeşte “credinţă deasupra raţiunii”.

O persoană ştie nu numai cum să facă acţiunile. Ea înţelege de unde izvorăsc, de ce sunt în acest mod, care este mecanismul lor interior şi, în acest mod, aceasta dobândire o obligă să facă acţiunile. Devine mai inteligentă şi nu face nimic fără un motiv, ci caută rădăcina şi cauza. Asta este “deasupra raţiunii”, adică se ridică la o raţiune superioară şi se numeşte “punctul de vedere al Torei”, când o persoană caută cum să activeze Lumina, în care poate fi găsită mintea şi forţa întregii creaţii.

Aceasta este o ridicare la un nou nivel, de fiecare dată ca o nouă creaţie. O persoană nu poate face asta singură, dar poate face toate acţiunile necesare care vor provoca un asemenea efect de Sus şi, dintr-o dată, se vor deschide o nouă cunoaştere, sentimente şi o nouă înţelegere și, astfel, ceața va dispărea. Prin urmare, este spus: “Tot ceea ce stă în puterea ta să faci, fă!” 1

Mintea este, pur şi simplu, acolo pentru a servi dorinţa noastră egoistă, ajutând persoană să caute plăcerea şi să evite necazul, ca un animal. De asemenea, dacă o persoană înţelege că acţionează în dorinţa sa egoistă şi nu se poate ridica deasupra ei, atunci vrea, nu ca un animal, să obţină mintea unui om, Adam, adică să fie similară cu Creatorul. Apoi începe să acţioneze nu cu scopul de a-şi împlini dorinţa sa pentru plăcere, ci să devină similară cu forţa superioară.

Acesta este un nivel de existenţă diferit, unde o persoană simte o realitate diferită. Descoperă că există o reţea de forţe de dăruire, mai de grabă decât primirea care lucrează în lume. Se integrează în sistemul de conexiuni dintre oameni şi descoperă prin acesta toate conexiunile din realitate, un sistem perfect şi etern care lucrează conform cu singurul principiu al dăruirii reciproce. Şi persoană îşi doreşte să aparţină acestei rețele numită Creatorul. 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/12/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, articolul 2 “Ce este în muncă ‘întoarce-te, o Israel la Domnul Dumnezeul tău”? (1991)

1 Minutul 27:20
2 Minutul 36:20

Diseminarea Științei Cabala

Ieșim din Lumea Infinitului (Faza unu) și, prin cele cinci Lumi, prin munca în grupul de zece (Faza doi), ne întoarcem în Lumea Infinitului, dar deja corectați (Faza trei). Întreaga lume este doar un grup de zece; nu există nimic în afară de Lumea Infinitului, iar toată informația despre stările prin care vom trece vine de acolo.

În realitate, grupul de zece include toată omenirea în el, toate sufletele, cabaliștii din toate generațiile, tot ceea ce a fost, este și va fi. Totul este un singur grup de zece, dar noi putem doar să percepem câmpul lui limitat, fiind în Faza doi. În această stare trebuie să ne îndeplinim munca la maximum și să îndemnăm pe toți să se corecteze.

Noi am primit o misiune specială: să fim responsabili pentru Faza doi, să fim în fruntea omenirii, conducând-o spre corectare. Până și sufletele marilor cabaliști și a drepților sunt, într-un fel, sub noi, fiindcă în munca lor ei depind de rugăciunile noastre, de efortul nostru. Este de înțeles că ei ne trezesc, dar ei fac asta într- mod ascuns (în secret).

Azi, noi trebuie să adunăm această realitate spartă, diferențiată cu cele cinci Lumi ale ei, Parțufim și Sfirot și cu toate părțile fragmentate și să le reasamblăm într-un singur cerc. „Cercul” este capul, iar corpul este totdeauna un „pătrat”. Capul nu are nicio limitare, numai corpul are. Iar noi trebuie să aducem corpul mai aproape de forma capului, de învățătura lui. Astfel, ne transformăm dintr-un Parțuf într-un cerc.

Odată ce omul înțelege acest sistem și rolul lui în el, începe să aibă grijă de toată omenirea, începe să se străduiască cât poate de mult să iasă din gândurile lui despre sine și să împrăștie Știința Cabala în lume. El înțelege că succesul lui depinde de întreaga lume aflată într-o criză adâncă. (Minutul 8:45)

Lumea este amprenta mea mărită de 620 de ori. Toate deficiențele mele interioare, pe care nu le văd în mine, le văd marite în lume printr-o lupă, ca și cum le-aș vedea cu raze X.

Studiind lumea, vrem să revelăm ce este în interiorul nostru. Urmărind cosmosul sau adâncimile oceanului încercăm, de fapt, fără ca măcar să înțelegem asta, cum să obținem esența noastră interioară. (Minutul 24:45)

Din Partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 12/09/18, Tema: „Diseminarea Cabalei”

Cum să-i ascultăm cu adevărat pe ceilalți?

Întrebare: Cum poate omul să învețe să se asculte pe sine și pe ceilalți, nu doar să audă? Până la urmă, doar această calitate va îmbunătăți relațiile dintre oameni.

Răspuns: Acest lucru necesită un contact interior, un contact al inimilor. De îndată ce doriți să vă împliniți unul pe celălalt, veți fi capabili să vă ascultați unul pe celălalt.

Și așa oamenii nici nu se ascultă și nici nu se văd unii pe ceilalți. Ei crează o anumită realitate în ei înșiși și o tratează ca pe o persoană care este de fapt în afara lor. Noi nu-i vedem pe cei care sunt în afara noastră; noi vedem ceea ce este construit în noi de către egoismul nostru.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 29/04/18

 

Alege pentru tine: Să mori sau să te naști

Noi toți suntem prinși în această lume ca într-un submarin fără nicio cale de ieșire: fie ne omorâm între noi sau fiecare își va anula egoismul, iar submarinul se va extinde și se va transforma într-o nouă lume.

La început, acest loc pare oribil, întunecat și îngust. Totuși, dacă omul își anulează propriul egoism, Malchut și, raportat la el, crește Bina, atunci acest întuneric, acest loc înăbușitor devine uterul mamei.

Și apoi se va extinde chiar mai mult, transformându-se într-o lume întreagă, deoarece adăugăm Malchut-ului proprietățile Binei și, ca rezultat, Bina se extinde fără limite, cuprinzând totalitatea realității. Noi începem să folosim constructiv puterile Malchut-ului și Binei, aducând Malchut-ul la asemănarea cu Bina. Și Malchut, care devine similar Binei, amplifică dăruirea de 620 de ori.

Descopăr în acel loc îngust și înăbușitor o conducere care este opusă mie și care îmi pretinde să îmi plec capul, să îmi anulez egoismul. Dar sunt incapabil să fac asta. Strig și mă rog, dar în cele din urmă găsesc puterea pentru asta. Apoi, în această anulare în fața forței dăruirii, observ cât de bună este această forță.

Anterior, nu i-am putut vedea bunătatea. Mi se părea mie că nu există nimic bun în dăruire și doar primirea este bună. Cu toate acestea, din disperare, după ce am fost într-un loc oribil, întunecat și închis, ca și cum aș fi fost îngropat de viu în pământ, am decis să mă schimb pentru a intra într-o nouă lume.

La urma urmei, mormântul este la fel ca uterul mamei. Îl percep ca un mormânt până când găsesc acolo forța Bina și mă identific cu ea. Și, apoi, se transformă în uterul mamei.

Am zece minute în acest mormânt până când mă sufoc din lipsa aerului. Singura cale de scăpare este să găsesc forța Bina cât mai repede și să transform mormântul în uter. Trebuie să fac orice efort pentru a descoperi că “Nu există nimeni în afară de El”, fiindcă asta este ceea ce m-a adus la această stare și este ascuns în ea. Trebuie să stabilesc o conexiune cu El pentru a începe să folosesc dorința de a dărui și astfel să mă dezvolt în lumea nouă.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Kabbalah 3/09/2018, Lecție pe subiectul: “Concepția”

Pe neașteptate, ceața se va risipi…

Foarte multă muncă inteligentă este necesară pentru a lucra deasupra rațiunii, mult mai multă decât munca în rațiune. A lucra deasupra rațiunii nu înseamnă că omul devine stupid, desconsiderând intelectul; din contră, se ridică peste el. El pricepe totul, simțind, analizând și înțelegând totul, dar, în plus, el dobândește un intelect superior în următorul nivel, un grad plus unu. Aceasta se numește “credință deasupra rațiunii”.

Persoana nu numai că știe cum să își dirijeze acțiunile, dar înțelege de unde provin, de ce sunt în acest fel, care este mecanismul lor interior și, astfel, această atingere o obligă să întreprindă acțiuni. Devine mai inteligentă, nu face nimic fără motiv și caută rădăcina și cauza lor. Aceasta este “deasupra rațiunii, ”înseamnând ridicarea la o rațiune superioară și este numită “opinia Torei”, când persoana caută cum să activeze Lumina în care pot fi găsite mintea și forța întregii creații.

Aceasta este o ascensiune la un nou grad, de fiecare dată ca o nouă creație. Persoana nu poate face asta singură, dar poate îndeplini toate acțiunile necesare care vor provoca un asemenea efect de Sus și, pe neașteptate, se vor deschide noi sentimente și o nouă cunoaștere și înțelegere și, astfel, ceața se va risipi. În consecință, este spus: “Tot ceea ce stă în puterea ta să faci, fă!” 1

Mintea, pur și simplu, este acolo pentru a servi dorința noastră egoistă, ajutând persoana să caute plăcere și să evite suferința, precum un animal. În plus, dacă persoana înțelege că acționează în dorința egoistă și nu este capabilă să se ridice deasupra ei, apoi ea dorește, spre deosebire de animal, să atingă mintea omului, Adam, adică să fie similară Creatorului. După aceea, începe să acționeze, dar nu cu scopul de a-și împlini dorința pentru plăcere, ci pentru a deveni similară forței superioare.

Acesta este un nivel diferit de existență, unde persoana simte o realitate diferită. Descoperă că există o rețea de forțe ale dăruirii și nu ale primirii, care acționează în lume. Se integrează în sistemul conexiunilor dintre oameni și prin el descoperă toate conexiunile din realitate, un sistem perfect și etern care funcționează conform unui singur principiu și, anume, al dăruirii reciproce. Iar persoana dorește să aparțină acestei rețele numită Creator. 2

Din partea 1 a Lecției Zilnice de Kabbalah 9/12/2018, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 2 “Ce înseamnă în muncă ‘Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău?’” (1991)

1 Minutul 27:20

2 Minutul 36:20

Avansând către Realitatea Integrală

Un zece este tot ceea ce există în întreaga realitate, în toate lumile. Întreaga creație care a evoluat din cele patru stadii ale Luminii directe este numită “un zece.” Malchut, a lumii Infinitului, în care sunt zece Sefirot rotunde și pline de Lumina infinită, este un zece. Nu există nimic în afară de asta. Și Creatorul este Lumina infinită care umple acest zece, Malchut.

Apoi, acest sistem de zece cercuri, Sefirot-urile, trece prin tot felul de schimbări. Programul creației transformă acest zece dintr-o stare complet rotundă într-una fragmentată.

Ca și cum s-ar calcula integrala când suprafața continuă este divizată într-un număr infinit de pătrate, sistemul celor zece “cercuri” este distrus, pentru a împărți munca între multitudinea de oameni, între toate părțile sistemului, astfel încât fiecare să termine partea sa individuală de muncă și să devină similar Creatorului. La urma urmei, cineva nu poate realiza întreaga muncă dintr-o dată.

Sistemul este transformat dintr-unul “integral” într-unul “diferențial,” unde munca este realizată pe părți. Zece stadi ale muncii sunt distribuite între cele cinci lumi și adițional sunt divizate din ce în ce mai mult. Fiecare dintre noi efectuează un oarecare tip de muncă în celula sa. Ca rezultat, toate părțile acestui mecanism sunt din nou integrate, combinate într-o muncă integrală, precum o integrală de la zero la infinit.

Toate aceste ruperi, contradicții și căderi sunt făcute pentru a da fiecărui fragment infinitatea sa, în perfecțiunea sa de la proprietățile individuale.

În prima stare a fost imposibil să se realizeze, deoarece noi am fost toți interconectați într-o formă integrală și infinită. Este imposibil să se spargă ființa creată care este opusă Creatorului, astfel încât să atingă Creatorul de la starea opusă, antagonică și să rămână rotundă. La urma urmei, cercul este deja perfecțiune, un Creator mai mic sau mai mare.

Ca atare, este necesar să se spargă acest cerc, pentru a se da fiecărui fragment diferite proprietăți, părți, unghiuri, adică limitări. Și acum, de la aceste restricții, trebuie să înceapă să atingă eternitatea, perfecțiunea, integrarea și conexiunea a tot cu toate. Acest lucru conferă sentimentul Creatorului și al adevăratei perfecțiuni. Este imposibil a se ajunge în a treia stare, sărind peste cea de-a doua, cea spartă. Și aceasta este întreaga noastră muncă. Este important să ne forțăm să trecem de la starea 1, prin starea 2, la starea 3. Corecția începe când este organizat un zece și apare înaintea noastră. Adică, corecția a început de la Abraham, iar acum fiecare dintre noi, la un moment dat, ajunge într-un loc în care are un zece. Astfel începe avansarea către un sistem integral, adevărat al forței superioare.

Este necesar să ne acomodăm cu această percepție a realității. Ajută mintea persoanei să depăsească sentimentul, precum un pacient căruia i se face o imagine cu raze X asupra căreia nu poate argumenta – adică, este un fapt, iar el trebuie să accepte medicamentul și să fie tratat. Aceasta este o realitate obiectivă care este deasupra emoțiilor noastre, iar noi trebuie să lucrăm cu ea. 1

  1. Primul minut 0:10 – 7:33

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Kabbalah 12/09/2018, Lecție pe subiectul “Diseminarea Kabbalah”