Ce înseamnă că fiecare trebuie să-și pregătească inima pentru conexiune? Pe vremuri, casele erau construite nu din cărămizi netede, ci din pietre de formă arbitrară. Erau doar puțin cioplite pentru a putea fi puse împreună și așa se ridicau pereții casei.

Așa ne frecăm inimile pentru a le șlefui și a le face potrivite pentru atingerea unui singur scop: conexiunea și avansarea pe calea spirituală. Fiecare se adaptează la prieten pentru a construi o casă comună, un vas spiritual comun.

Prin urmare, trebuie să ne cioplim inimile. Fiecare verifică cât de mult este capabil să se conecteze cu ceilalți: ce îi stă în cale, ce este de prisos și ce lipsește. Prin această muncă personală asupra noastră, putem ajunge la frecare chiar și între inimile de piatră. Toată lumea își încălzește inimile.

Dacă înțelegem că suntem obligați să facem acest lucru conform scopului creației, atunci fiecare își ajustează propria piatră pentru a o adapta la alţii. El nu se mai privește doar pe sine, ci se evaluează în ceea ce privește disponibilitatea de a se conecta. Unde și cât de mult trebuie să mă cioplesc este verificat doar în ceea ce privește conexiunea cu ceilalți, pentru a intra în contact cu ei.

Prin urmare, nu este nevoie să încercați să faceți pe toată lumea complet dreptunghiulară. Trebuie doar să ne potrivim. Fiecare să aibă o formă curbată, iar dacă celălalt are curbura potrivită, atunci ne potrivim.

De aceea putem începe să lucrăm împreună din prima secundă. Principalul lucru nu este să verifici cât de drept este un prieten (ca o cărămidă standard), ci cât de mult se potrivește cu mine și eu cu el. Dacă ne putem adapta unii cu alții, atunci avem ocazia să construim împreună un sistem în interiorul nostru pentru revelarea Creatorului, un templu, o casă a sfințeniei, pentru revelarea calității dăruirii dintre noi.

Nu știu dinainte care ar trebui să fie calitățile mele. Nu sunt în stare să-mi aleg calitățile și forma; mai degrabă mediul este cel care determină ce formă trebuie să iau pentru a deveni integrat cu prietenii.

Este ca în zidăria antică în care trebuie să pui o piatră sub alta pentru a ridica un zid, așa trebuie să lucrăm asupra inimii noastre. Nicio inimă nu vrea să fie tăiată într-o formă dreptunghiulară plată, eliminând tot ce nu se potrivește cu cealaltă.

Pentru a realiza blocuri standard care se folosesc astăzi în construcții, este necesar să zdrobiți complet materialul natural pentru a modela forma dorită din aceste firimituri. Dar în spiritualitate, este imposibil. Am dori să facem asta altora conform egoismului nostru, dar nu funcționează.

În adevărata dezvoltare spirituală, este necesar să lăsăm pe fiecare să se dezvolte în felul său, iar apoi se va dezvolta în forma sa optimă. Celălalt va rămâne într-un mod potrivit pentru el. Este necesar doar să eliminăm forța de rezistență dintre noi și atunci vom dezvălui forma de conexiune pe care Creatorul și-a dorit să o aibă între noi. Este forma de conexiune revelată între noi, care este numită Creatorul.

Altfel, nu vom dezvălui nimic în afară de născociri ale minții noastre cu care este imposibil să construim vreo clădire. Acesta este motivul pentru care vedem că tot ceea ce au construit oamenii este distrus: atât structura familiei, cât și societatea spirituală.

Prin urmare, trebuie doar să știm cum să ne conectăm inimile.

Lecţia zilnică de Cabala 2/21/23, „Pregătirea pentru deschiderea inimii la Congres”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Contactul cu Creatorul trece întotdeauna prin prisma umanității? Care este diferența dintre ceea ce simt acum, cum le dăruiesc oamenilor, cum primesc de la ei și cum mă bucur în mod natural într-o formă sau alta?

Răspuns: Aici este problema. De ce te bucuri?

Întrebare: De dragul meu, desigur. De aceea nu simt lumina Hassadim sau lumina Hochma?

Răspuns: Da, tocmai pentru că în manipulările tale cu alții, îți urmărești doar propriul scop, propria bunăstare.

Conștient sau inconștient, calculul pornește întotdeauna din faptul că tu vei beneficia de această acțiune. Și dacă ieși din acest cadru restrictiv, vei începe să simți ceea ce faci.

Și atunci, în spatele întregii umanități, în spatele tuturor oamenilor de la care primești și cărora le oferi, vei vedea Forța Superioară. Dacă doar oferi fără să primești nimic în schimb, atunci va fi lumina Hassadim. Și dacă primești de dragul de a dărui, va fi lumina Hochma.

KabTV „Studiul celor zece sefirot (TES)”, 15.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este lumina?

Răspuns: Lumina este singura forță din natură care există, guvernează, umple și animă totul. Iar restul celorlalte multe forțe pe care le vedem în jurul nostru sunt derivate din lumină.

Întrebare:: Cum simte o persoană lumina?

Răspuns: Ca toate lucrurile bune.

Întrebare: Rezultă că există lumină care se manifestă ca o lege a naturii, ca o anumită forță, și există lumină pe care doar o simțim.

Și cum simțim lumina manifestându-se ca o forță a naturii?

Răspuns: Ca o mare plăcere, împlinire. Lumina este simțită în așa fel încât să vrei să te apropii de ea sau să o aduci mai aproape de tine.

KabTV „Studiul Celor Zece Sefirot (TES)” 15.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acum că am fost răsplătiți cu toate cele de mai sus, vom avea o oarecare înțelegere a unicității Sale, adică gândurile Lui nu sunt gândurile noastre și toată abundența de materii și forme pe care le percepem în această realitate din fața noastră este unită în El într-un singur gând, fiind gândul creației pentru a încânta creațiile Sale (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, „Observare interioară”, capitolul 5, Punctul 22).

Întrebare: Este scris că Creatorul are un singur gând – să ne încânte. De ce este atât de greu să vedem asta în viața noastră de zi cu zi?

Baal HaSulam scrie că, dacă, la sfârșitul vieții omului, cântărești cât de mult s-a bucurat și cât de mult a suferit, atunci nu și-ar dori deloc să se nască pentru că suntem mereu în pierdere. Pe de o parte, Creatorul are un scop și un gând care să ne împlinească, dar pe de altă parte nu simțim acest lucru. De ce?

Răspuns: Pentru că nimeni nu vrea să asculte de Creator; nimeni nu vrea să urmeze sfatul Lui.

Creatorul spune un lucru foarte simplu: poți ajunge la o bucurie absolută, împlinire, cunoaștere sau orice altceva, doar cu condiția să-ți iubeşti aproapele.

Odată ce ai ajuns la iubirea pentru aproapele tău ești deja conectat cu Creatorul și deja te bucuri. Dar unde vezi oameni care auzind asta, încep imediat să aspire la o asemenea stare?

Comentariu: Ei pur și simplu nu înțeleg ce este.

Răspunsul meu: Ce vrei să spui prin ei nu înțeleg? Este foarte simplu. Îți poți imagina că ești iubit? Fă același lucru cu ceilalți. „Nu! Orice în afară de asta!”

Comentariu: Practic, da. Este greu.

Răspunsul meu: Aș spune că este imposibil. Dar aceasta este o condiție obligatorie.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 12/18/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Profesorul dvs. era deja o persoană în vârstă când l-aţi cunoscut. Știaţi că, în orice caz, va muri. V-aţi pregătit pentru moartea lui?

Răspuns: Mi-a fost absolut clar că nu voi putea trăi nici măcar o zi în împrejurimile în care se afla odată ce va fi plecat. Am stat în acel loc și cu acei oameni doar din cauza lui. Numai din cauza lui! În momentul în care el nu ar fi acolo, nici eu nu aș fi acolo.

Rabash a plecat. A murit în brațele mele în spital. Nu era nimeni în jurul lui în afară de mine. Era vineri. I-am sunat și le-am spus băieților că profesorul nostru nu mai este aici. Oamenii au început să vină la spital. În aceeași zi, înmormântarea a avut loc la ora 11 dimineața. Ne-am dus la Ierusalim. Îmi amintesc toate acestea ca într-un vis.

Încă mă gândeam că nu ar trebui să mă despart atât de ușor de ceilalți și ei de mine și că ar trebui să ne spargem în multe părți. Am înțeles că până la urmă va trebui să fac asta. Mă gândeam că va trebui să ne reorganizăm cumva în același sistem, în aceeași societate. Până la urmă, în Cabala se scrie despre societate, despre grup, deci înseamnă că trebuie să fac ceva. Și am încercat.

În cele din urmă, am simțit o respingere din partea celorlalți, iar ei au simțit același lucru față de mine și totul s-a rupt în multe bucăți. Un grup a rămas în Bnei Barak, altul în Ierusalim, al treilea în altă parte. S-a întâmplat așa cum mă așteptam.

Întrebare: Înseamnă că aţi jucat pentru dvs. „filmul” a ceea ce s-ar întâmpla după moartea lui Rabash?

Răspuns: Absolut. Fără îndoială. Chiar am vorbit folosind indicii despre asta cu Rabash. De ce nu?

La fel și astăzi pot vorbi despre ce se va întâmpla când voi fi plecat; trebuie să existe un grup la fel ca acum. Nucleul grupului sunt oamenii pe care mă bazez și astăzi. Pot chiar să le spun numele. Ei pot conduce grupul corect împreună și în niciun fel nu vor fi influențați de alte opinii care răsar pe ici pe colo.

La fel s-a întâmplat după ce Rabash a plecat. Imediat au apărut parveniți. Cu profesorul stăteau liniștiți în colț, dar acum aveau sentimentul că toți sunt egali. În nici un caz! Nu există egali.

Sunt oameni care nu sunt capabili, nu înțeleg și sunt încă nedezvoltați intern pentru a fi în interiorul sistemului de guvernare, în nucleu. Și sunt cei care, în funcție de pregătirea lor interioară, de conexiunea lor cu mine sunt înainte. Ei posedă autodisciplina interioară; pot continua să ducă la îndeplinire această misiune. Prin urmare, cred că se vor organiza astfel.

KabTV “Secretele Cărții Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există multe comori ascunse în acel palat, una peste alta. În interiorul acelui palat există porți care au fost făcute să ascuntă, făcute pentru a bloca luminile. Ele sunt cincizeci (Introducerea Cărții Zohar, capitolul „Lacăt și cheie”).

Când studiem Cartea Zohar, trebuie să credem că această carte este un intermediar între noi, cei de jos, și Creatorul, cel de sus, și toată această legătură are loc prin grupul lui Rabbi Shimon.

Porțile sunt condițiile pe care trebuie să le respectăm. Pentru a trece prin porți trebuie să te apropii de ele și să te adaptezi la anumite calități. Apoi unele dintre porți se deschid, altele sunt anulate, iar altele trebuie să le corectăm integrându-ne cu ele.

După fiecare poartă dezvăluim din ce în ce mai mult dorința de a dărui în noi înșine, ne apropiem din ce în ce mai mult de Creator și înțelegem mai bine întregul sistem care leagă creația de Creator. Prin urmare, cu fiecare poartă prin care trecem, mergem din ce în ce mai departe în palatul Creatorului.

În spatele ultimei, a 50-a poartă, se dezvăluie absolut totul, întreaga Malchut, în adeziune completă cu forța superioară.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 01.01.2023, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este în munca spirituală, această îngustă gaură de cheie în care trebuie introdusă o cheie?

Definiția „îngustă” înseamnă o lipsă de Hasadim (milă). Dacă am reușit să compensez această lipsă, atunci sunt gata să deblochez acest lacăt.

Întreaga cale din fața noastră este un lacăt. La fiecare pas trebuie să-i potrivim o anumită cheie, calitatea dăruirii, pentru a dezvălui din ce în ce mai mult și, astfel, să ne îndreptăm spre scop.

La fiecare etapă dezvăluim din ce în ce mai mult și manifestăm o calitate crescândă a dăruirii în noi înșine și astfel ne apropiem de Creator. Și pentru asta trebuie să găsim cheia care se potrivește exact cu lacătul.

Lacătul care ascunde calitatea dăruirii de noi este un grup, iar cheia este relația din acest grup, conexiunea și iubirea dintre prieteni. O persoană ar trebui să se deconecteze de ea însăși și să se agaţe de zece prieteni. Zece pentru mine este un Kli spiritual. Dacă mă reformez corect pentru a intra în acest Kli, voi deschide lacătul cu o cheie și voi ajunge la Creator.

Trebuie să găsesc cheia, să o studiez, să încerc să o adaptez la încuietoare și să aflu cum să introduc cheia în gaura cheii și cum să o rotesc. Când am puterea să întorc cheia în broască, o pot descuia.

Nu uitați că atunci când introduceți cheia în încuietoare, trebuie să păstrați o conexiune foarte puternică cu prietenii voştri. Dacă mă conectez cu prietenii mei și mă anulez din ce în ce mai mult, atunci în cele din urmă voi putea introduce cheia în gaura cheii pentru a fi gata să o rotesc.

Dar pentru a întoarce cheia în broască, trebuie să mă întorc către Creator și să-I cer puterea de a deschide acest lacăt.

Există trei etape de lucru: ajustați-vă la lacăt ca o cheie potrivită, apoi introduceți cheia și în final deblocați lacătul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/1/23, Zohar pentru toţi “Introducere la Cartea Zohar,” “Lacătul şi cheia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un Învăţător spiritual  își așteaptă cursanții și se pregătește pentru asta. Aceasta este viața lui?

Răspuns: Da, desigur! Asta scrie Baal HaSulam! Profesorul se pregătește ca elevul să vină la el și îi va transmite metoda.

Când am studiat cu Rabash, mi-a fost absolut clar că trebuie să mă pregătesc să predau. Am început imediat să înregistrez lecțiile pe un magnetofon, să desenez și să notez ce mi-a spus Rabash când ne plimbam prin parc. Am început să sistematizez aceste materiale și să le pun în ordine.

Știam sigur că va trebui să iau metoda de la el și să o transmit mai departe. Aveam un sentiment clar că exist pentru a le primi de la el.

Nu știam câți ani voi rămâne cu el pentru că era un bărbat de 70 de ani când am ajuns la el, dar eram sigur că după toate încercările și căutările mele pentru un profesor, ar trebui să primesc metoda tocmai de la el.

Pur și simplu nu am văzut pe nimeni altcineva, deși știam pe mulți și căutam. Rabash a fost complet îndreptat către spiritualitate – în spirit, în abordare, în termeni de sursă, în caracter, în dorință și în pregătire. Prin urmare, știam că primesc acest pachet media de la el, pe care va trebui să-l transmit mai departe. O știa și el. Astfel, toată arhiva lui, întreaga sa moștenire mi-a fost transmisă.

După moartea lui Rabash, am dezvăluit imediat toată arhiva tuturor. Dacă altcineva ar fi avut arhiva, ar fi putut-o păstra și nu ar fi dat-o, sau ar fi dat-o câte o porțiune odată din motive personale, poate pentru a simți că o are și prin urmare este special.

Dar le-am dat imediat tuturor studenților săi șansa de a face copii ale originalelor pentru uzul lor. După aceea, m-am simțit calm. Lucrările lui Rabash nu zăceau pe biroul meu. Mi-am împlinit datoria față de prietenii mei. Le-am dat totul.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce o persoană ar trebui să avanseze către scop prin presiune, conform metodei cabaliste?

Răspuns: Faptul este că trebuie să-ți înlocuiești natura, fie voluntar și conștient, fie sub presiune aspră.

Fie produci tu însuți aceasta presiune si te convingi sa iti schimbi atitudinea fata de oameni, fie te convinge natura — una din două. Aceasta este manifestarea tuturor corectărilor, care ar trebui implementate chiar aici, în această lume, în relațiile noastre reciproce.

Întrebare: Să spunem că în principiu cunosc și înțeleg această metodă. Dar deodată, înainte de o acțiune, există o astfel de stare încât doar intru într-o disonanță care mă apasă?

Răspuns: Dar acesta este doar un simplu egoism! Înseamnă că îți lipsește influența grupului și că nu ești suficient de integrat cu acesta. Cel mai important lucru este mediul, grupul.

Comentariu: Dar asta se întâmplă numai înainte de acțiune. Apoi, când intru deja în acțiune, merg ca o piatră de moară și ies din această stare, realizez cât de important este și cât de interesant este. Dar totuși, cu următorul pas simt din nou presiune.

Răspunsul meu: Adevărat. Așa se întâmplă: încet și treptat până când ți se dezvăluie forța altruistă care este ascunsă în interiorul forței egoiste. Trebuie să trecem la ea.

Comentariu: Abia atunci vine înțelegerea, dar este în senzații și nu în minte și abia mai târziu este analizată de minte. Trec prin depășire și doar în senzații simt o amploare mai mare.

Răspuns: Cu siguranță. Totul se întâmplă în simțiri. Realitatea obiectivă ne este dată în simțiri, așa cum spuneau marxiştii.

KabTV “Am primit un apel: Prin Presiune” 02.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Răbdarea este un copac a cărui rădăcină este amară, dar fructul său este foarte dulce (Proverb).

Răspunsul meu: În general, da.

Întrebare: Întrebarea este dacă răbdarea este trunchiul unui copac, atunci ce înseamna asta în viața omului?

Răspuns: Înseamnă smerenie. În general, pentru un om obișnuit, este o atitudine umilă. Pentru un cabalist, aceasta este smerenie în mare măsură! Asta pentru că primește tot felul de presiuni și împingeri interne. Principalul lucru pentru el este să-și plece capul.

Întrebare: Înseamnă să le acceptăm? Se numește asta „smerenie”?

Răspuns: Da, pentru că vin de la Creator. El percepe corect tot ce i se întâmplă, le aranjează pe toate, stabilește că vin de la Creator și își pleacă capul.

Întrebare: Ce înseamnă smerenia pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Este la fel pentru omul obișnuit. Dar el nu este aranjat să se ridice deasupra acestui lucru ca un cabalist.

Un cabalist se ridică deasupra loviturilor în smerenia lui. O persoană simplă, însă, se smerește doar pentru a suferi mai puțin. Ce altceva mai poate face?

Întrebare: Este sarcina lui să se smerească?

Răspuns: Sarcina oricărei persoane nu este doar să se smerească, ci să se apropie de Creator. Smerenia duce la asta.

Întrebare: O altă întrebare este față de ce ar trebui omul să cultive răbdarea și față de ce ar trebui să fie nerăbdător?

Răspuns: Răbdarea ar trebui aplicată aproape la orice, cu excepția presiunii egoiste personale. Aș spune așa; trebuie să fie nerăbdător cu egoismul său. Pentru orice altceva, maximă răbdare.

Întrebare: Trebuie să aibă răbdare cu alți oameni?

Răspuns: În toate!

Întrebare: Și nerăbdător cu el însuși?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce conform proverbului în acest caz sunt amare rădăcinile? Este așa din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Rădăcina este de fapt amară, dar fructele sunt dulci.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Pentru că totul pleacă de la rădăcini. Până să afli, să vezi, să faci cunoștință, să le iei asupra ta, să crești cu ele un trunchi și să ajungi la fruct, până atunci bineînțeles, totul este amar.

Comentariu: Adică trunchiul crește din rădăcini foarte amare.

Răspunsul meu: Da, iar trunchiul în sine nu este nici el plăcut.

Întrebare: Ce înseamnă când dulcele crește din amar? Aceasta este atitudinea mea față de ceea ce mi se întâmplă?

Răspuns: Nu, aceasta este revelația scopului creației, care se manifestă treptat într-un astfel de lanț secvenţial de evenimente, când, în principiu, totul este considerat amar. Asemenea unui copil care se naște și plânge, și apoi prin conștientizare, consimțământ, sprijin, justificarea acțiunilor Creatorului, apropierea, conectarea și adeziunea cu Creatorul ajunge la un fruct dulce.

Întrebare: Concluzia, chintesența acestui proverb: ce ar trebui să fie un copac și ce reprezintă el conform Cabalei?

Răspuns: Un copac este un copac al vieții. Acesta este locul în care omul își începe călătoria pe pământ și cum ar trebui să o termine.

Întrebare: Omul este personificat ca un copac?

Răspuns: Da. Este un copac care crește și se dezvoltă cu ajutorul a tot felul de senzații, eventual amare, neplăcute, fără să știe cum sau ce. El se află la nivelul mineral, la nivelul pământului, apoi crește treptat și dă naștere unui fruct care ajunge deja la maturitate.

Acest lucru este foarte complicat, de obicei studiem acest lucru în lecțiile despre sărbătoarea de Anul Nou al copacilor, Tu B’Shevat în ebraică. Acesta este momentul în care studiem totul.

Întrebare: Care este fructul dulce la care ar trebui să ajungă pomul, adică un om?

Răspuns: Reprezintă rodul Grădinii Edenului. Raiul este revelația Creatorului.

Întrebare: Omul ajunge la rai?

Răspuns: Da. Când Creatorul este revelat într-o formă oarecare înaintea lui, el vede deja acest câmp în care Creatorul este revelat înaintea lui, apoi pomul și fructele lui.

Întrebare: Atunci când face un fruct?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este fructul?

Răspuns: Fructul este atingerea înțelepciunii superioare, a eternității, a perfecțiunii și a conexiunii complete cu Creatorul.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 04.08.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→