Category Archives: Lectia zilnica

Schimbându-ne pe noi, înșine, schimbăm lumea

Întrebare: Dacă totul este doar în mine, mai este acolo vreo altă forță care mă poate afecta?

Răspuns: Din afară, Creatorul te afectează chiar cu Lumina Lui și, în această Lumină, ca pe un ecran alb, tu îți reprezinți lumea cu propriile tale calități.

Această lume pe care tu ți-o reprezinți involuntar, poți acum să o corectezi cu dorința și reprezentarea ta în alt fel. De aceea, îți sunt prezentate tot felul de probleme pe acest ecran, pentru ca tu să te poți corecta și să vezi lumea ca fiind bună.

Întrebare: Dacă Creatorul este de asemenea în mine, înseamnă că este altcineva care este în afara mea?

Răspuns: Nu, tu îți imaginezi în acest fel. Noi trebuie să găsim o relație foarte simplă și, anume, cu cât ne schimbăm mai mult, cu atât schimbăm lumea noastră.

Fiecare dintre noi simte această lume în felul lui. Sunt anumite puncte pe care le putem compara unul cu altul, dar sunt și altele pe care noi nici măcar nu le putem exprima.

De aceea, misiunea noastră este ca, prin conectarea unul cu altul, să creăm o imagine completă a lumii, compusă din mai multe miliarde de oameni. Atunci, în conexiunea noastră, vom vedea Lumea Infinită.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 26/08/18

Cum ne organizăm pentru rugăciune?

Cât timp mă gândesc la mine însumi nu mă pot gândi la grup. Hai să facem acest exercițiu: nu cer nimic pentru mine și nu mă gândesc la mine. Îndepărtez fiecare gând, dorință, acțiune direcționată către mine, pentru a preveni acțiunea și dezvoltarea lor. Am un acvariu plin de șerpi veninoși și nu îi las să iasă afară de acolo. Imediat ce, cel mai mic de acolo, vrea să scoată capul, i-l tai imediat. Această acțiune se cheamă restricție. Adică, revelez că, Creatorul a pus în mine diverse dorințe egoiste pe care trebuie să le limitez; trebuie să-mi încui „eu-l”, egoismul meu și să tai capul tuturor manifestărilor egoiste. Până când nu am să tai toate capetele lor, nu voi putea să încep o acțiune spirituală, pentru că am capul șarpelui.

Am o singură cerere pentru mine: să fac o restricție și să încetez să mai exist, astfel ca „eu-L” meu să dispară. Asupra acestei stări, încep să acționeze credința deasupra rațiunii și calculele spirituale. (Minutul 30:40)

Restricționându-mi egoismul nu înseamnă că încetez să-l mai simt. El continuă să existe. Mai mult, el este enorm și încearcă constant să iasă afară. Dar, de fiecare dată, eu îl încui, ca și cum ar fi plecat. Aceasta este o muncă continuă numită „restricție”.

Asta nu înseamnă că încetez să-mi simt dorința egoistă – o simt chiar foarte mult! Dar mă ridic peste ea, ca și cum nu ar exista. Asta înseamnă că primesc o forță de restricție: am un ecran de 1000 de kg deasupra a 1000 de șerpi pe care îi țin închiși. (Minutul 42:00)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26/11/18 – Topic „Cum ne organizăm pentru rugăciune”

Unul la unul

Toată Creația este un singur Suflet, un singur Vas Spiritual (Kli), HaVaYaH, care nu se schimbă. El ia tot felul de forme, dar numai în percepția omului care îl înțelege. De aceea, în munca spirituală, este necesar să lupți să vezi întreaga lume ca un singur tot, în care generalul și particularul sunt egale și totul este conectat și clar în interiorul sistemului unic.

De aceea, fiecare din noi trebuie să se simtă ca un „servitor”, ca un mesager al societății, ca unul responsabil pentru toți. Fiecare include întregul grup de zece, lumea și, în general, toate Lumile. În esență, fiecare din noi este un om și, dacă el își imaginează și vede o lume exterioară în jurul lui, este numai pentru că el nu a obținut încă percepția perfectă pentru a înțelege că el este singura Creație, în afară de asta nu există nimic, nimic opus Creatorului. Sunt unul la Unul.

Deci, facem exerciții pentru ca fiecare să se simtă ca un „servitor” al societății, ca unul responsabil pentru ceilalți și că, ceilalți sunt responsabili pentru el. Toți mă salvează și eu am grijă de toți. Toate acestea sunt pentru ca în percepția mea, în înțelegerea mea și, cel mai important, în simțirea mea, diferența dintre mine și societate, grupul de zece, să dispară. Toate distincțiile făcute de percepția mea, ca rezultat al Spargerii aranjate Sus, trebuie să dispară, astfel ca eu să pot vedea întreaga lume ca pe un sistem din cele zece Sfirot.

Aceste este scopul, ca toate examinările, analizele și sintezele să urmărească combinarea tuturor detaliilor într-unul. Mai întâi, trebuie să demontezi totul în bucăți mici, să analizezi ce este un „servitor”, un „mesager” al societății, precum și ce sunt alte forme și roluri ale muncii. În acest fel ne dăm seama de fiecare rol și atunci știm cum să punem totul împreună, astfel ca ele să se completeze unul pe altul, într-un singur sistem.

Adică, fiecare detaliu trebuie să fie studiat, pentru a ști cum să le punem pe toate împreună. Deși identificăm fiecare rol, fiecare program, calitate, acțiune și presupunem că le investigăm separat, totui trebuie constant să verificăm cum să le întoarcem la un Kli întreg, din zece Sfirot, creat de Creator, la un singur HaVaYaH în interiorul a patru etape ale Luminii Directe.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 26/11/18 „Cum să ne organizăm pentru rugăciune” – Minutul 0:20

De ce umanitatea nu are nicio cunoaştere despre scopul creaţiei?

Remarcă: Dacă o persoană nu citeşte din Rabash sau Baal HaSulam, nu ar cunoaşte despre scopul cunoaşterii. Pare ciudat, deoarece umanitatea a făcut atât de multe avansări şi a făcut foarte multă cercetare, însă încă nu a ajuns la această realizare.

Comentariul meu: Asta este aşa, deoarece mintea umană nu este pregătită pentru asta. Oamenii vorbesc despre natura ca fiind un singur organism interconectat, însă o persoană nu se poate adapta la asta, deoarece este diferită de el. Nu este conectată în mod integral cu natura sau cu societatea şi astfel nu o poate obţine pe cont propriu. Nu are nicio minte integrală, nicio sensibilitate sau percepţie integrală.

Este caracterizată de o percepţie egoistă, o conexiune egoistă cu restul lumii: ia, apucă, profită. Nefiind conectată în mod integral cu lumea, ea este separată de aceasta, rămâne înăuntrul ei. Prin urmare, este foarte dificil să înţeleagă, să perceapă sau să simtă natura ca fiind perfect globală şi integrală.

Cabala, gradual, începe să dezvolte în noi percepţia noastră integrală a realităţii. Mai mult, spune că tu vezi realitatea pe care tu însuţi o creezi. Aici vezi un conflict cu psihologia modernă. Începi să te vezi pe tine însuţi ca un proiector al realităţii: tu creezi lumea, tu o ilustrezi.

La final, se pare că nu este nicio realitate, ea este toată în tine. Rezultă că tu trebuie, cumva, să te schimbi ca să o investighezi. Primeşti oportunitatea să faci asta, dezvoltându-te, devenind integral. Tu apoi începi să te foloseşti pe tine însuţi ca o maşinărie, ca un laborator. Cu alte cuvinte, schimbându-ţi calităţile, tu simţi cum realitatea pe care o schimbi se schimbă.

Tu o ilustrezi, tu o creezi şi tu devii Creatorul realităţii tale, a vieţii tale. De asemenea, vezi cum toţi oamenii, animalele, lumea vegetativă şi inanimată, inclusiv tot cosmosul, sunt o proiecţie a calităţilor tale interioare: componentele inanimate, vegetative, animate şi umane – prima, a doua, a treia şi a patra etapă a egoismului tău.

Vezi dacă această realitate este corectată, adică dacă este conectată în mod integral cu celelalte părţi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/8/18

Ce provoacă dezastrele înconjurătoare?

Întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă toţi chinezii ar vrea să aibă o maşină?

Răspuns: Nimic nu se va schimba în lume şi în ecologie; chiar şi să laşi pe toată lumea să aibă o maşină şi mai mult de una. Să fie 7 sau 14 miliarde de maşini private în lume. Maşinile nu sunt ceea ce provoacă dezastrele ecologice. Relaţiile noastre corupte sunt ceea ce provoacă dezastrele ecologice.

Trebuie să înţelegem ceea ce este vizibil în natură şi în cercetarea ei; dezastrele înconjurătoare sunt provocate nu de tehnologie, de nivelele inanimat, vegetativ şi animat, ci de nivelul uman. Numai noi, la nivelul relaţiilor noastre, provocăm probleme la toate celelalte nivele ale naturii.

Toate aceste dezastre din zonele ecologiei şi a sănătăţii, depresia şi dependența de droguri, divorţurile şi toate celelalte probleme apar numai pentru a ne împinge să înţelegem cauza, care este la un nivel superior. Tot timpul, în natură, o problemă coboară de la un nivel superior la nivelele inferioare şi activează sistemul de acolo.

Sper că în căutarea salvării faţă de aceste rele, pe care noi le vedem că sunt rele la nivelul nostru egoist, va trebui să renunţăm la egoismul nostru, va trebui să înţelegem că noi putem doar să fim în echilibru cu natura la nivelele inanimat, vegetativ şi animat, mulţumită nivelului nostru uman, dacă ne tratăm între noi cu iubire şi înţelegere.

Atunci noi vom aduce unitatea în natură ca un întreg şi ajungem la echilibru cu natura generală.

Masa Rotundă a Opiniilor Independente, Berlin 9/9/06

 

Cum poate cineva să fie neutru?

Întrebare: Dacă eu mă nasc un egoist şi întregul meu “sine” este egoismul, atunci cum pot să fiu neutru?

Răspuns: Adevărul este că, atunci când o persoană este adusă la scopul creaţiei, i se dau condiţii în care este cumva neutră. Are liber arbitru şi i se dau exact stările în care poate să aleagă. Iar asta, de regula, se poate întâmpla numai într-un grup cabalistic.

Nu există niciun rău în lumea noastră despre care vorbeşte Cabala. Acest rău se manifestă numai între prietenii care caută să se unească, iar răul – egoismul lor – îi împiedică să obţină acest scop.

În afară Cabalei, este rău numai la nivelul animalelor din pădure. De aceea, este necesar doar să aducem umanitatea la un grup de cabaliști.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/17/18

Intrarea în munca spirituală

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! 1

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. 2

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. 3

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. 4

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Cabala şi credinţa

Rabash, “Iubirea de prieteni – 2”: Astfel noi trebuie, de asemenea, să folosim credinţa pentru a avea încredere că putem ajunge la scop şi să nu disperăm la jumătatea drumului şi să fugim din campanie. Mai degrabă, noi ar trebui să credem că, Creatorul poate ajuta chiar şi o persoană josnică şi indiferentă ca mine. Înseamnă că, Creatorul mă va aduce aproape de El şi eu voi putea să obţin adeziunea cu El.

Să ajungem la acest scop nu este uşor. Însă, adevărul este că ni s-a dat un grup, un mediu ca să ne ajute. Este necesar să creăm un asemenea mediu în avans, care să te poată sprijini în timpurile unei căderi. Dacă îl creezi, tu garantezi în avans, căci căderea ta va fi una foarte specială, blândă, de înţeles şi că va fi o licărire de Lumină în această cădere.

Întrebare: Ce este conceptul de credinţă în Cabala?

Răspuns: Credinţa este calitatea dăruirii.

Întrebare: Atunci de ce este spus: credinţa în înţelepţii noştrii? Ce este asta?

Răspuns: Credinţa în înţelepţi este o stare atunci când eu deja am înţeles cât de mult înţeleg ei situaţia şi, prin urmare, eu sunt pregătit să îi urmez ca un copilaş. În ciuda faptului că nu înţeleg despre ce vorbesc, însă ei susţin că asta este ceea ce trebuie făcut şi la fel fac şi eu.

Credinţa mea în ei este bazată pe faptul că eu le înţeleg sublimitatea. Mă supun superiorului ca un inferior. Prin urmare, credinţa este sentimentul măreţiei Partzuf-ului superior, a stării superioare, a sufletului superior.

Acest sentiment vine atunci când eu îl merit. Trebuie să lucrez din greu pentru asta.

Întrebare: Nu e faptul că cineva a spus ceva, iar eu trebuie să cred?

Răspuns: Nu. O asemenea abordare nu mă va salva. Persoana începe să creadă fie în stare de disperare, când nu mai are nicio altă alegere sau fie să treacă prin toate analizele şi să fie convins că aceasta este aşa.

Întrebare: Dar atunci care este diferenţa dintre religie şi Cabala?

Răspuns: Religia spune: “Trebuie să închizi ochii şi să crezi în ceea ce ţi se spune.” Iar Cabala spune: “O persoană nu are nimic mai mult decât văd ochii ei”.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 3/22/18

Dintr-o dată ceața se va disipa …

Foarte multă muncă inteligentă este necesară pentru a lucra deasupra egoismului, mult mai mult decât munca în raţiune. Munca deasupra raţiunii nu presupune ca o persoană să devină proastă, ignorându-şi intelectul; din contră, se ridică deasupra lui. Înţelege totul, simţind, analizând şi beneficiind de tot, dar, în plus, în următorul nivel, obţine o altă raţiune, superioară celei precedente, un pas plus unu. Asta se numeşte “credinţă deasupra raţiunii”.

O persoană ştie nu numai cum să facă acţiunile. Ea înţelege de unde izvorăsc, de ce sunt în acest mod, care este mecanismul lor interior şi, în acest mod, aceasta dobândire o obligă să facă acţiunile. Devine mai inteligentă şi nu face nimic fără un motiv, ci caută rădăcina şi cauza. Asta este “deasupra raţiunii”, adică se ridică la o raţiune superioară şi se numeşte “punctul de vedere al Torei”, când o persoană caută cum să activeze Lumina, în care poate fi găsită mintea şi forţa întregii creaţii.

Aceasta este o ridicare la un nou nivel, de fiecare dată ca o nouă creaţie. O persoană nu poate face asta singură, dar poate face toate acţiunile necesare care vor provoca un asemenea efect de Sus şi, dintr-o dată, se vor deschide o nouă cunoaştere, sentimente şi o nouă înţelegere și, astfel, ceața va dispărea. Prin urmare, este spus: “Tot ceea ce stă în puterea ta să faci, fă!” 1

Mintea este, pur şi simplu, acolo pentru a servi dorinţa noastră egoistă, ajutând persoană să caute plăcerea şi să evite necazul, ca un animal. De asemenea, dacă o persoană înţelege că acţionează în dorinţa sa egoistă şi nu se poate ridica deasupra ei, atunci vrea, nu ca un animal, să obţină mintea unui om, Adam, adică să fie similară cu Creatorul. Apoi începe să acţioneze nu cu scopul de a-şi împlini dorinţa sa pentru plăcere, ci să devină similară cu forţa superioară.

Acesta este un nivel de existenţă diferit, unde o persoană simte o realitate diferită. Descoperă că există o reţea de forţe de dăruire, mai de grabă decât primirea care lucrează în lume. Se integrează în sistemul de conexiuni dintre oameni şi descoperă prin acesta toate conexiunile din realitate, un sistem perfect şi etern care lucrează conform cu singurul principiu al dăruirii reciproce. Şi persoană îşi doreşte să aparţină acestei rețele numită Creatorul. 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/12/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, articolul 2 “Ce este în muncă ‘întoarce-te, o Israel la Domnul Dumnezeul tău”? (1991)

1 Minutul 27:20
2 Minutul 36:20

Diseminarea Științei Cabala

Ieșim din Lumea Infinitului (Faza unu) și, prin cele cinci Lumi, prin munca în grupul de zece (Faza doi), ne întoarcem în Lumea Infinitului, dar deja corectați (Faza trei). Întreaga lume este doar un grup de zece; nu există nimic în afară de Lumea Infinitului, iar toată informația despre stările prin care vom trece vine de acolo.

În realitate, grupul de zece include toată omenirea în el, toate sufletele, cabaliștii din toate generațiile, tot ceea ce a fost, este și va fi. Totul este un singur grup de zece, dar noi putem doar să percepem câmpul lui limitat, fiind în Faza doi. În această stare trebuie să ne îndeplinim munca la maximum și să îndemnăm pe toți să se corecteze.

Noi am primit o misiune specială: să fim responsabili pentru Faza doi, să fim în fruntea omenirii, conducând-o spre corectare. Până și sufletele marilor cabaliști și a drepților sunt, într-un fel, sub noi, fiindcă în munca lor ei depind de rugăciunile noastre, de efortul nostru. Este de înțeles că ei ne trezesc, dar ei fac asta într- mod ascuns (în secret).

Azi, noi trebuie să adunăm această realitate spartă, diferențiată cu cele cinci Lumi ale ei, Parțufim și Sfirot și cu toate părțile fragmentate și să le reasamblăm într-un singur cerc. „Cercul” este capul, iar corpul este totdeauna un „pătrat”. Capul nu are nicio limitare, numai corpul are. Iar noi trebuie să aducem corpul mai aproape de forma capului, de învățătura lui. Astfel, ne transformăm dintr-un Parțuf într-un cerc.

Odată ce omul înțelege acest sistem și rolul lui în el, începe să aibă grijă de toată omenirea, începe să se străduiască cât poate de mult să iasă din gândurile lui despre sine și să împrăștie Știința Cabala în lume. El înțelege că succesul lui depinde de întreaga lume aflată într-o criză adâncă. (Minutul 8:45)

Lumea este amprenta mea mărită de 620 de ori. Toate deficiențele mele interioare, pe care nu le văd în mine, le văd marite în lume printr-o lupă, ca și cum le-aș vedea cu raze X.

Studiind lumea, vrem să revelăm ce este în interiorul nostru. Urmărind cosmosul sau adâncimile oceanului încercăm, de fapt, fără ca măcar să înțelegem asta, cum să obținem esența noastră interioară. (Minutul 24:45)

Din Partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 12/09/18, Tema: „Diseminarea Cabalei”