Category Archives: Lectia zilnica

Rușinea – punctul de tranziție

Coborârea Partzufim spirituali, Sefirot și a lumilor din lumea infinitului în jos, este revelarea dorinței de primire, care apare în Malchut a lumii infinitului, datorită sentimentului de rușine din opoziția sa față de Creator. Această opoziție împinge ființa creată să caute o cale pentru a deveni ca superiorul. Așadar, toate acțiunile sale, deși ele fac ființa creată să fie mai distanță de Creator, coborându-o de Sus în jos, cu toate acestea contribuie la revelarea dorinței de a primi și la dobândirea calității dăruirii de către ființa creată.

Totuși, până aici, aceasta nu este o alegere liberă a ființei create, ci mai degrabă un rezultat al muncii reciproce ale forțelor de primire și dăruire și a tânjirii ființei create să echilibreze aceste forțe. Până aici, ființa creată se dezvoltă pe nivelele inanimat, vegetativ și animat, împlinind inconștient programul naturii. Decizia luată în lumea infinitului continuă să se manifeste și obligă ființa creată să acționeze.

Prin urmare, după restricționarea dorinței și luarea deciziei de a obține echivalența maxim posibilă cu Creatorul, ființa creată începe să acționeze în măsura deficienței revelate. Prima acțiune de primire, de dragul dăruirii, se petrece în Partzuf de Galgalta, atunci când echivalența cu dorința Creatorului a fost obținută pentru prima dată prin restricție, Masach, lumină reflectată, respingerea luminii și Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire) cu ea, deasupra dorinței de primire. Cu toate acestea, până aici, această echivalență este la un nivel minim, inanimat, în lumina de Nefesh.

Forța dorinței (Kli) nu este măsurată cantitativ, în kilograme sau metri, ci în măsura echivalenței cu Creatorul. Cu cât ești mai aproape de Creator, cu atât ești mai mult similar Lui, cu atât ești mai mare; și cu cât ești mai departe de El, cu atât ești mai mic.

Având primită lumină de dragul dăruirii în Partzuf de Galgalta, adică ajungând la adeziune cu Creatorul în lumina interioară, ființa creată face o nouă descoperire: revelează lumina înconjurătoare, iubirea Creatorului care își dorește să dea totul ființei create. Ea descoperă scopul creației mai în profunzime și înțelege ce ar trebui făcut, cum să primească toată atitudinea Creatorului spre el, de dragul dăruirii, pentru a-I răspunde cu aceeași iubire.

Nu este vorba de platouri pline de mâncare, ci despre conexiunea dintre cei doi: suflet la suflet, inimă la inimă. Asta este ceea ce provoacă întregul proces de coborâre de Sus în jos. Ființa creată vede că, din starea sa prezentă, este imposibil să ajungă la scopul final și să primească toată lumina Creatorului, adeziunea completă și egalitatea cu El. Creatorul vrea ca ființa creată să nu rămână un bebeluș, care depinde în mod complet de El, ci mai degrabă să crească la înălțimea Creatorului și să devină partenerul Lui, egal cu El în tot.

Creatorul este primul, deoarece El a creat ființa creată. Cu toate acestea, în obținerea similarității cu Creatorul, ființa creată trebuie să fie prima, trebuie să fie alegerea sa, pentru ca această echivalență să fie una adevărată. Prin urmare, ființa creată respinge primirea anterioară în Galgalta, văzând că nu este suficient și că nu va duce la scop. Ca rezultat, sunt revelate dorințe noi, limitări și intenții, care necesită ceea ce este numit „literele muncii” să fie revelate.

Prin primirea luminii în Galgalta, cu scopul de a dărui și prin respingerea ei, se nasc noi vase – Kelim, adică se naște o atitudine nouă. Ființa creată înțelege Creatorul și pe ea, însăși, într-un mod nou, percepe procesul dezvoltării și scopul său ultim într-un mod nou. Coliziunea luminii interioare și a luminii înconjurătoare, revelate în ființa creată îi arătă cum ar trebui să fie relația și conexiunea sa cu Creatorul. Pe această bază, ființa creată construiește următoarele Partzufim: AB, SAG, MA și BON.

Pentru fiecare Partzuf ulterior, ființa creată vine cu o profunzime crescută a dorinței, simțindu-se tot mai incapabilă să dăruiască Creatorului și începe calculul într-un mod nou. Prin urmare, este spus că „expansiunea luminii și îndepărtarea ei face Kli-ul potrivit pentru sarcina sa.” 1

Dorința de primire se dezvoltă în patru etape ale HaVaYaH și se oprește, ajungând la pregătirea completă pentru a primi toată lumina infinitului. Cu toate acestea, de îndată ce ființa creată primește totul, ea simte că este opusă luminii și începe să ardă de rușine. Acesta este un sentiment insuportabil, care o forțează să scape de împlinire și, prin urmare, ființa creată face o restricție (Tzimtzum Aleph).

Rușinea este un sentiment al opoziției față de Creator. Anterior nu a fost nicio rușine, fiindcă Lumina nu a venit la ființa creată într-un mod direct, de la Creator. Creatorul dă dorință și împlinirea ei într-un mod direct ființei create; Lumina și vasul vin de la Creator. Totuși, rușinea vine indirect, ca și cum Creatorul nu are nimic de-a face cu ea. Ființa creată simte opoziția sa față de Creator în faptul că ea primește de la El.

Din acest punct înainte, ea începe să se simtă pe ea, însăși, ca o ființă creată. Acesta este punctul la care noi trebuie să ajungem în întoarcerea de jos în Sus și apoi noi vom fi numiți oameni, Adam, adică similari (Domeh) cu Creatorul. Până la urmă, sentimentul opoziției mele față de Creator este începutul unui om și ne cere să ne construim în echivalență cu Creatorul. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/2/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, „Prefață la Înțelepciunea Cabala”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 56:15

Bnei Baruch ca o fază de tranziție

Grupul nostru, Bnei Baruch, este o legătură de tranziție între Creator și omenire. Aceasta este misiunea noastră și, de aceea, nu trebuie să fim impresionați de urcări și coborâri, care nu vor afecta desfășurarea procesului de corectare, condiția personală și dispoziția fiecăruia dintre noi. Trebuie să ne asigurăm că legătura dintre Creator și poporul lui Israel, dintre Creator și toate creaturile, este un canal de conexiune și, să ne gândim numai la îndeplinirea acestui rol.

Cu cât înțelegem mai adânc acest rol, cu atât mai clar vom simți că, pe de o parte suntem muncitorii Creatorului, iar pe de altă parte, servim toate creaturile. Aceasta este o muncă permanentă care ne-a fost dată pentru totdeauna. (Minutul 0:20)

Este spus: „Faceți-vă voia!”, adică dorința lumii „ca pe voia Creatorului”. Creatorul vrea să dea lumii binecuvântare, iar noi trebuie să aranjăm lumea astfel ca ea să vrea să accepte dorința Creatorului, dăruirea de Sus. De aceea, e nevoie să absorbim dorința întregii Creații, s-o adaptăm cum trebuie și să o urcăm la Creator, combinând două aspirații: dorința Creatorului de a dărui creaturilor și dorința creaturilor de a primi ceea ce le dă Creatorul.

În esență, dorința noastră va fi corectată să fie asemănătoare cu Bina, unde conduc Keter și Hohma în partea de Sus și, cu dorința de jos, Malhut, în partea de jos. De aceea noi nu ne vom simți neajutorați, nu vom avea coborâri și dezamăgiri, ci o stare permanent definită de dorința Creatorului și de dorința creaturilor, care ne umplu și ne obligă. Iar noi suntem punctul de alegere din centrul Binei, care decide că este obligat să combine aceste două părți: partea de Sus, Creatorul și, partea de jos, creaturile. (Minutul 2:40)

Nu avem nicio altă dorință sau altă datorie în afară de împlinirea dorinței Creatorului față de creaturi adică, creaturile să fie aduse mai aproape de Creator. Iar noi, noi suntem zero, suntem numai un adaptor. Nu pot exista oscilări și căderi într-o astfel de stare, numai împlinirea constantă a misiunii. (Minutul 5:40)

Dacă ne uităm mai adânc înăuntru, vom vedea că nu există niciun poporul lui Israel și popoarele lumii și că, acesta este doar un joc din două părți al Creatorului cu noi: de Sus și de jos. Nu este nimeni în afară de Creator și eu sunt în mijloc, între aceste două Forțe, ca un punct de conexiune.

Creatorul se prezintă pe Sine ca fiind Forța Supremă, Creator și, El se prezintă pe Sine ca fiind creatură. Eu sunt plasat pe mijloc, între ele și, trebuie să fac totul să mă conectez cu ambele Forțe, să absorb dorințele tuturor creaturilor și să includ toate împlinirile, adică ecranele și, de la Creator, puterea de a învinge. De aceea, percep creatura ca pe propriul meu suflet pe care trebuie să-l aduc în alipire cu Creatorul.

Și, atunci, nu am să fiu disperat și supărat că creaturile nu vor să mă asculte și mă blamează. Nu contează pentru mine fiindcă eu îmi execut misiunea și nu mă retrag. Dar Creatorul va aranja pentru mine diferite stări: El va lumina un pic mai mult de Sus și va face ceva drăguț, apoi mă va împinge jos cu lovituri și, asta este de asemenea bine. Văd totul ca pe un ajutor în avansare și, de aceea, nu sunt afectat de rezultate. Nu contează câți ani îmi va lua, eu îmi fac rolul care mă obligă să acționez. Este spus „Totul, în afară să pleci”. (Minutul 1:17:11)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 4/02/19 „Bnei Baruch ca fază de tranziție” (Pregătire pentru Congresul din Arava 2019)

La limita pătrunderii în Lumea Spirituală

Întrebare: A fost dorința de cunoaștere vreodată un obstacol pentru dezvoltarea Cabalei?

Răspuns: Setea de cunoaștere a dat la o parte lupta pentru obținerea Lumii Superioare și oamenii au început să se angajeze în înțelegerea lumii materiale. De la mijlocul secolului al XVII-lea a existat interes pentru știință și artă, iar apoi s-a produs revoluția tehnologică. Aceasta a eclipsat lupta umanității pentru cunoașterea spirituală.

Dacă un om este interesat de posibilitățile revelării secretelor naturii acestei lumi și de obținerea lor, de ce să se angajeze în ceva intangibil, de neînțeles? Așa a apărut primul strat al dorinței de cunoaștere.

Dar, la începutul secolului XX, a devenit clar că știința s-a epuizat și, către sfârșitul secolului, mulți oameni de știință au spus deja că epoca științei a ajuns la final și nu mai are încotro să se dezvolte. Azi, cu toții sunt de acord cu acest lucru.

Deci, nu mai este nimic în lume ca să putem descoperi și care să fie cu adevărat un progres deosebit. Există chiar teorii despre încheierea cunoașterii.

Știința Cabala explică faptul că a câștiga cunoaștere este o metodă umană și provine din capabilitățile noastre. Noi nu explorăm ceea ce este lumea. Explorăm lumea așa cum ne este ea dată de simțurile noastre.

Lumea este o noțiune dată nouă de către simțurile noastre. Trebuie deci să introducem un cadru clar, adică unde sunt granițele înțelegerii noastre. Și se dovedește că este foarte clar, simplu și aproape. În principiu, simțim deja acest lucru.

În acest fel, știința care a strălucit peste 150 de ani practic s-a stins și, de aceea, suntem acum în pragul pătrunderii în Lumea Spirituală.

Cabala a prevăzut asta în urmă cu mii de ani. S-a văzut clar că la sfârșitul anului 2000, când înțelegerea tuturor celor 10 Sfirot a celei de a treia Lumi a fost completă, un sentiment al sfârșitului lor va începe să apară, precum și înțelegerea că va fi o pătrundere spre zona superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 07/10/18

Împotriva rațiunii

Întrebare: De ce Cabala mi se adresează prin minte, deși nu înțeleg nimic? De ce cere schimbare și muncă la nivelul trăirilor, cu toate că eu nu simt Lumea Superioară?

Răspuns: Fiindcă trăirile noastre conduc la o nouă minte. Rațiunea este rezultatul noilor dorințe și a noilor trăiri.

Dintr-un anumit motiv, credem că trăirea și mintea sunt opuse una alteia. Nu este așa! Sentimentele mele, adică dorințele și ceea ce simt în ele, îmi determină practic mintea. Ființa determină conștiența.

Prin schimbarea dorințelor și a împlinirii lor, mintea mea se schimbă. Și dacă nu, atunci pot merge prin credința deasupra rațiunii împotriva minții. Rațiunea nu îmi este sfântă dar, uneori, ea este mai importantă decât simțirile, fiindcă îmi dă un anumit grad, iar eu o suprim și mă ridic peste ea.

Rațiunea spune: „Extinde-ți cunoștințele, dorințele și lucrează cu ele”. Iar eu răspund: „Nu, nu vreau să lucrez cu ele, fiindcă ele nu îmi dau răspunsul. Trebuie să merg pe alt drum”.

Ce înseamnă contra rațiunii? Eu nu îmi distrug mintea; spun doar că ceea ce văd nu mă limitează. Trebuie să urc o treaptă mai sus decât asta.

Ce înseamnă un pas deasupra rațiunii? Nu știu! Pot eu să mă gândesc la ceva mai sus decât mine? Apelez deci la trăirile mele și spun: „Trăirile mele egoiste sunt greșite. Voi merge cu calitățile de dăruire și nu cele de primire, fiindcă acesta este singurul mod de a obține un rezultat. Atunci, mintea mea se va schimba”.

Suntem influențați de Sus prin minte și eu fac apel la sentimente și merg deasupra lor, spre calitatea de dăruire. Atunci obțin un nou nivel: sentimente noi și o minte nouă.

Din Lecția în limba rusă din 26/08/18

Din egoism

Suntem construiți din dorința de plăcere, din egoism, din ceva ce-i pasă doar de propriul bine. Dar această forță, care există în mine și are grijă doar de ea, nu sunt eu; este o forță exterioară care există în corp. Nu înțelegem asta și ne identificăm cu ea, fiindcă ne-am născut și am crescut cu ea.

Așa că, nici nu-mi pot imagina că dorința mea egoistă nu sunt eu cu adevărat. Pot să mă ridic peste ea sau să mă separ de ea și să o simt ca pe un străin existând în afara mea. Ea se numește „puterea Faraonului asupra omului”. Dacă descopăr că egoismul este în afara mea, înseamnă că l-am descoperit pe Faraon.

Dacă construiesc iubirea pentru prietenii de grup și prin ea încerc să atrag Lumina Înconjurătoare, atunci această Lumină mă afectează și mă rupe de dorința de plăcere. Atunci simt că această forță este străină, adică nu este a mea. Ea doar m-a condus atât de mult, încât am crezut că sunt eu.

Treptat, înțeleg nu sunt egoismul, dar că el a fost atât de viclean și de insidios că m-a pătruns și a luat controlul asupra fiecărei dorințe a mea, asupra fiecărui gând, asupra inimii și a minții. A condus totul dar, acum, văd că pot să mă eliberez treptat, să mă dau la o parte și să rămân în afară.

Vreau să fiu pe teritoriu neutru, nu sub conducerea lui. Simt că el hotărăște ceea ce gândesc și ceea ce vreau. Nu mai sunt de acord cu asta! Vreau să mă conducă o forță diferită – Forța Dăruirii, Forța Creatorului. Aceste două forțe sunt opuse una alteia.

Dar cum pot să fac asta? Văd că dorința egoistă mă conduce până la mormânt. Uitați-vă doar la ce se întâmplă în lume, încotro se îndreaptă. Fiecare începe deja să înțeleagă încotro ne împinge natura noastră egoistă.

De aceea, am nevoie de Lumina Reformatoare, de Forța Torei, care mă va separa de dorința de plăcere. Voi începe să simt această dorință ca pe ceva rău și, atunci, pot să ies din ea. Am avut „șapte ani grași” (șapte ani de belșug), când mi-a plăcut dorința de plăcere, fructul dezvoltării ei în forma egoistă, capitalistă și în toate binecuvântările progresului.

Astăzi, însă, descoperim că dorința egoistă nu ne va conduce la bine. Rezultă că această forță este răul. Atunci ai nevoie să te decizi ce ai de făcut. Oamenii cu punct în inimă s-au orientat către Forța Superioară, dorind să-L descopere pe Creator, Lumea Superioară, esența vieții și scopul ei, să aibă o direcție în viață și să fie gata să o urmeze.

De Sus, suntem conduși la un grup, la locul împlinirii noastre corecte, iar scopul omului este să aleagă această soartă bună și să trezească asupra grupului Lumina Reformatoare. Numai cu ajutorul Luminii poate un om să se separe de egoismul lui care îl îngroapă și să înceapă să-l simtă ca fiind forța altcuiva, forța Faraonului și să o urască. Cu toate că am crescut în casa Faraonului, în final, fug de el.

Putem să facem toată această muncă în grupul de zece, fiecare ajutându-i și susținându-i pe ceilalți și dând exemplu de dăruire reciprocă. Pe măsura eforturilor noastre de a ne uni, vom atrage Lumina Reformatoare, care ne va separa de dorința egoistă și ne va aduce într-un loc nou, sub Forța bună a Creatorului.

Pe de o parte este tărâmul Faraonului, iar pe cealaltă parte este tărâmul Creatorului, iar noi stăm la mijloc, între ei doi. Ca rezultat, Faraonul se transformă în linia din stânga, Lumina Reformatoare în linia din dreapta și, în mijloc, noi, incluzând cele două Forțe.

Primim dorința de plăcere de la naștere, o împrumutăm de la Faraon, după cum se spune că „plecăm cu multe averi”. Peste asta construim o restricție, un ecran și Lumina Reflectată, adică toate corectările primite de la Lumina Reformatoare și, în acest fel, devenim liberi.

De aceea, fără integrarea în grup, nu avem absolut nicio șansă să urmăm această cale. Totul începe prin Spargere, prin păcatul Pomului Cunoașterii. Așa cum Adam l-a întrebat pe Creator: „Eu și măgarul meu vom mânca din același jgheab?” – adică voi fi măgarul (hamor – homer= materie) care se bucură doar umplându-și corpul? Și unde este omul din mine?

Creatorul răspunde: „Așteaptă, va fi Spargerea, revelarea răului și apoi, „prin sudoarea feței tale vei mânca pâine”, adică vei câștiga înțelepciune, vei revela pe Creator și vei deveni om. (Minutul 14:00)

Faraonul apare prima dată când simt cum egoismul meu se separă, se îndepărtează și devine străin. Simt că el și eu nu suntem același lucru. Egoismul este o putere străină pusă peste mine de Sus. Deși este o forță stabilită de către Creator, totuși nu sunt de acord cu ea. Atunci, această forță este numită Faraon. Acest lucru este deja un progres semnificativ. (Minutul 38:20)

Din Prima parte a Lecției zilnice de Cabala 13/01/19 – Scrierile lui Rabaș, vol 1, art.2, Despre iubirea pentru prieteni (1984)

 

Îndreptându-ne spre un scop comun

Rabash, Scrierile lui Rabash, articolul „Agenda adunării 2”: În conformitate, atunci când cineva vine la adunarea prietenilor ar trebui să vadă tot timpul dacă prietenii au sau nu scopul la care el râvneşte, că fiecare dintre ei are ceva prindere de scop. Iar el crede că prin faptul că toată lumea se leagă împreună pentru un scop, fiecare va avea propria lui parte, cât şi părţile întregii societăţi. Rezultă că fiecare membru al societăţii va avea aceeaşi putere ca toată societatea, împreună.

În spiritualitate se vede clar că, dacă noi suntem incluşi între noi, toată lumea ia suma tuturor forţelor de la ceilalţi. Nimeni nu capătă asta pe seama celorlalţi, deoarece puterea totală pe care ei o acumulează şi pe care o combină în ei înşişi este căpătată de fiecare dintre ei.

Aceasta este o lege uimitoare a echilibrului spiritual, când toată lumea poate să cedeze la toate forţele, la toate calităţile şi corecţiile făcute de grup.

Întrebare: Rabash scrie: „Iar el crede că prin faptul că toată lumea se lega împreună pentru un scop, fiecare va avea propria lui parte”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Toţi vor avea propria lor parte a scopului, deoarece uniunea se distinge prin faptul că, Creatorul există în interiorul ei. Prin urmare, nu poate ca ceea ce primeşti să fie pe seama altcuiva.

Întrebare: În articol este scris că o persoană ar trebui să stea de gardă atunci când vine la adunarea prietenilor. Ce înseamnă să fi de gardă? În relaţie cu cine?

Răspuns: Trebuie să înţelegi cu claritate de ce vii, ce ar trebui să dăruieşti de la tine însuţi şi ce primeşti de la ceilalţi. Adunarea prietenilor este o muncă foarte serioasă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 6/27/18

Totul se întâmplă în cadrul grupului de zece

Dacă eu nu mă integrez cu grupul împotriva dorinţei mele şi dacă nu cer prietenilor să mă accepte şi să mă ţină în braţe pentru a mă elibera din închisoarea mea egoistă, atunci eu nu am să reuşesc niciodată. Chiar dacă am reuşit în a mă integra cu prietenii mei pentru o vreme, va veni cu siguranţă timpul când îmi pierd toată dorinţa şi vreau să fiu lăsat în pace. Am să îi urăsc şi nu am să vreau nici măcar să mă uit la ei.

Apoi, iarăşi, vine un timp când reuşesc să trec peste mine şi, apoi, la chemarea punctului din inimă, vin la grup din nou şi vreau să mă conectez cu el. Primim asemenea oportunităţi de Sus şi putem doar să reducem timpul dintre încercări.

Din nou eu mă alătur grupului şi din nou cad din el, trecând de la o stare polară la alta. Uneori, nu vreau să mă gândesc de loc la grup sau chiar şi la înţelepciunea Cabala. Apoi, dintr-o dată, realizez că spiritualitatea este numai în grup şi că am nevoie de el. Asemenea stări polare indica progresul.

La început pare că este o singură dorinţă în noi, numită Iosif, care ne trage spre conexiune şi mai sunt şi fraţii lui, care protestează împotriva lui. Mai târziu, vom înţelege că, de fapt, nu este nicio separare între Iosif şi fraţii lui; acestea sunt exact aceleaşi dorinţe care sunt ridicate de Lumina care ne reformează şi apoi cad. 1

Toate corecţiile, toate cele 613 porunci pot fi respectate numai prin conexiunea globală, atât în general, conexiunea poporului Israel şi peste tot în lume, cât şi în grupul de zece, celula minimă a corecţiei.

Regula „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” spune că până şi corecţia mea iniţială, individuală, nu poate fi făcută în afara cadrului grupului de zece. Numai prin integrarea reciprocă, cineva poate să construiască un sistem în care conexiunea să se manifeste, ori absenţa ei să fie revelată pentru a o corecta.

Toate corecţiile se întâmplă, nu în fiecare element separat, ci în conexiunea lor. 2

Fiecare prieten depune efort pentru a se integra cu ceilalţi şi, prin primirea puterii de la ceilalţi nouă, el se conectează cu ei. Şi aşa cineva îşi împlineşte porunca personală „Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”. Când toţi cei zece prieteni ajung la o asemenea stare, corecţiile lor individuale se conectează într-un singur colectiv „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, în interiorul căruia Creatorul este revelat. Iubirea prietenilor îi duce la iubirea de Creator. 3

Niciunul dintre noi nu poate să ţină toate cele 613 porunci, corecţii. Asta este posibil numai prin integrarea fiecăruia cu toţi ceilalţi. Fiecare conţine în interior 613 dorinţe, însă unul nu le poate corecta fără conexiunea cu ceilalţi. Numai în această conexiune putem să îndeplinim toate cele 613 porunci.

Fiecare necesită o nouă conexiune, ca şi cum ar fi pe un tablou de distribuţie telefonic, unde operatorii cândva obişnuiau să conecteze manual liniile. O persoană este tot timpul la un asemenea tablou de distribuţie, unde trebuie să activeze diferite proprietăţi în prieteni şi să-i pună la lucru. Ei încorporează proprietăţile lui în munca lor şi, astfel, în cele din urmă, zece Sefirot sunt formate – un mini model al întregului univers. 4

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 1/16/19, Scrierile lui Rabash, vol. 1, articolul 5 „Ce ne oferă regulă „Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”

1 Minutul 39:35 `                       `
2 Minutul 47:00
3 Minutul 50:00
4 Minutul 59:55

 

Starea de Katnut

Păcatul lui Adam la copacul cunoaşterii nu a afectat starea de Katnut (micime) care a fost deja corectata înainte de spargere. Prin urmare, partea superioară a lumilor BYA, creată la naşterea lui Adam, nu s-a spart. Rezultă că sistemul superior din jurul nostru este mai corectat decât noi, care ne aflăm în interiorul lui. Natura este mai corectata decât omul.

Totuşi, omul are o sarcină mai elevată: să devină independent, să devină o persoană similară cu Creatorul. Natura nu are scopuri atât de înalte deoarece este compusă din dorinţe de dăruire; este corectata.

Asta este ceea ce vedem în lumea noastră. Dacă nu ar fi fost oamenii să distrugă natură, ea s-ar fi comportat conform cu legile sale perfecte, care nu au nicio libertate de alegere. Asta este ceea ce într-un final ne ajută să ajungem la corecţie atât în lumea noastră cât şi în lumea spirituală.

Natura inanimată, vegetativa şi animală sunt corectate şi numai sistemul interior numit „om”, este ceea ce le corupe. Partea interioară este spartă şi îşi proiectează corupţia asupra sistemului exterior, pe materia inanimată, plante şi animale. Când ne corectăm pe noi înşine, atunci evident că întreaga lume va fi corectată. 1

Toată natura inanimată, vegetativa şi animală este conectată. Dacă nu ar fi fost niciun om, lupul ar fi trăit în pace alături de miel. Totuşi, deoarece omul a corupt totul cu spargerea sa, lupul devorează mielul. Totul este din cauza omului. Fără el sunt doar dorinţa de dăruire în natură şi lupul poate merge alături de miel că în Grădina Eden şi un copil mic îi poate conduce (adică un om într-o stare de micime). 2

După finală corectare, chiar şi un om adult care a dobândit Creatorul, va fi numai în dăruire în relaţie cu ceilalţi, prin urmare el va fi numit „un copil mic”.

Din partea a 2-a a lecţiei zilnice de Cabala 1/23/19, Talmud Eser Sefirot, vol. 6, partea 16, Tabelul răspunsurilor pentru înţelesul cuvintelor, punctul 300

1 Minutul 31:10

2 Minutul 37:05

Grupul de ”zece” este ca o plută pe o mare furtunoasă

Grupul de zece este ca o plută pe o mare furtunoasă. Întâi, trebuie să apuci ”pluta” și să nu-i dai drumul. Când deja te ții de ea sau chiar stai pe această bucată de lemn, treci cu ea toate urcușurile și coborârile, pleci capul înaintea fiecărui val, așa cum a scăpat Rabi Akiva de pe nava care se scufunda.

Nu contează ce fel de valuri sunt: în simțire sau în înțelegere, mari sau mici – eu le accept doar pentru a-mi întări conexiunea cu ”pluta”. Până la urmă, depind numai de ea, dacă îi dau drumul voi pieri.

A te ține de ”plută”, înseamnă să te ții în centrul grupului de zece, să fii conectat cu prietenii și să încerci să vezi scopul Creației în cea mai puternică și mai interioară conexiune cu ei. Creatorul este acolo și secretul vieții mele este acolo.

Orice s-ar întâmpla, nu voi renunța la conexiunea cu prietenii. Toate aceste imagini care trec prin fața mea nu mă pot deconecta de la: ”Israel, Tora și Creatorul sunt Unul”. Sunt conectat la Creator prin grupul de zece și tot ceea ce se întâmplă este destinat numai întăririi acestei legături: Eu – grupul – Creatorul.

Trebuie să tratăm în mod egal urcările și coborârile și să rămânem în centrul grupului, în ciuda tuturor stărilor care trec peste noi. (Minutul 30:40)

Nu este nevoie să ieșim din lecție! Ieșim din locul fizic de studiu dar, în fapt, nu o facem. Creatorul ne-a aranjat viețile în așa fel, că avem timpi diferiți și tot felul de stări. Totul ne este dat în scopul corectării. Dar, noi atribuim doar trei ore pentru corectare, în timpul lecției. Acest lucru este incorect. Ce se întâmplă cu celelalte ore? (Minutul 32:37)

Întărirea în credință înseamnă să ne întărim în forța dăruirii. În prealabil, am avut ceva forță de dăruire prin care, într-o anumită măsură, m-am conectat la grup. Acum, când este o perturbare, dorința de primire crește și mă rup de grup, nu mă mai gândesc la prieteni și nu-i mai bag în seamă. Nu am niciun loc pentru ei în inima și în mintea mea.

Acum trebuie să muncesc pentru a-i readuce în inima și în mintea mea, la un  nou grad, deasupra înălțimii noului egoism. Încep să muncesc în interiorul grupului, să studiez și să fac tot felul de acțiuni în ”întuneric”, cu ajutorul prietenilor, așa cum este scris: „Ei au ajutat pe fiecare prieten”, până când atrag din nou Lumina Reformatoare, care îmi va aduce noua forță a credinței. Sunt rupt de vechea credință; deja am epuizat-o.

Forța care permite unei persoane să lucreze în grup, în condiții de ascundere, se numește „legământul de sare” (Brit Melah), garanție reciprocă. Când cad și pierd totul, grupul îmi dă putere. Și, când mă înalț, dau putere celui care a căzut; îl trezesc, îl sprijin, îl încurajez, îi dau exemplu, îl provoc și îl fac să mă invidieze. Trebuie să acționăm împreună cu întregul grup și în mod constant, ca și când suntem conectați în orice moment, arzând și fiind gata să-L revelăm pe Creator. (Minutul 1:00:20)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 9/01/19 – Calea corectă de studiu a Înțelepciunii Cabala

Schimbându-ne pe noi, înșine, schimbăm lumea

Întrebare: Dacă totul este doar în mine, mai este acolo vreo altă forță care mă poate afecta?

Răspuns: Din afară, Creatorul te afectează chiar cu Lumina Lui și, în această Lumină, ca pe un ecran alb, tu îți reprezinți lumea cu propriile tale calități.

Această lume pe care tu ți-o reprezinți involuntar, poți acum să o corectezi cu dorința și reprezentarea ta în alt fel. De aceea, îți sunt prezentate tot felul de probleme pe acest ecran, pentru ca tu să te poți corecta și să vezi lumea ca fiind bună.

Întrebare: Dacă Creatorul este de asemenea în mine, înseamnă că este altcineva care este în afara mea?

Răspuns: Nu, tu îți imaginezi în acest fel. Noi trebuie să găsim o relație foarte simplă și, anume, cu cât ne schimbăm mai mult, cu atât schimbăm lumea noastră.

Fiecare dintre noi simte această lume în felul lui. Sunt anumite puncte pe care le putem compara unul cu altul, dar sunt și altele pe care noi nici măcar nu le putem exprima.

De aceea, misiunea noastră este ca, prin conectarea unul cu altul, să creăm o imagine completă a lumii, compusă din mai multe miliarde de oameni. Atunci, în conexiunea noastră, vom vedea Lumea Infinită.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 26/08/18