Category Archives: Lectia zilnica

Putem să prindem Creatorul cu 10 perechi de mâini

Omul nu poate cere pentru el însuși. Cererea corectă de la Creator, în care cineva rămâne în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii, în mod intenţionat, par că ne sunt străini, dar numai pentru a putea să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul poate fi ”reţinut”, numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci, împreună, cu zece perechi de mâini, vom putea să prindem Creatorul, aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi mai dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre, ne putem conecta cu Creatorul, iar acest lucru face clar modul în care trebuie să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă, adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem ”agăţa” şi adera la Creator. 1

A construi Ierusalimul înseamnă, de fapt, să construim frica în noi înşine că, dacă nu vine ajutorul de sus, noi nu vom putea să obţinem dăruirea, prin fiinţele create, faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/z887Kta4?language=ro

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

 

Suntem fiinţe eterne

Remarcă: A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă să simţi şi să înţelegi că inanimatul, vegetativul, animatul şi opt miliarde de oameni, toate sunt eu. În acest mod îmi pictează Creatorul imaginea mea subiectivă a lumii. În realitate, nu este nimic, nici măcar eu, ci numai Lumina superioară. Acest lucru este îngrozitor.

Comentariul meu: Deloc! Exist în eternitate, în perfecţiune, în Creator, împreună cu El şi în similaritate cu El. Eu trebuie doar să mă definesc, să mă descopăr. Eu şi cu tine suntem incluşi în acest sistem.

Cu toate acestea, să spunem că nimic nu există, inclusiv eu, este incorect. Suntem fiinţe eterne, trebuie doar să descoperim această stare. Acesta este scopul pentru care trăim în cea mai joasă dintre lumi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

 

Trăind prin dorinţele celorlalţi

Întrebare: Dacă nu simţim nimic din adevărata creaţie, ce simţim atunci când iubim, luăm masa, sau când ne uităm la stele?

Răspuns: Simţim plăcere în micul nostru egoism nesemnificativ. Întreaga noastră lume, întreaga noastră viaţa este în interiorul lui. Nu simţim nimic în afara lui.

Întrebare: Deci nu este nimic poetic în privitul stelelor, în chinuri sau iubire? Nu este nicio parte poetică, nimic romantic?

Răspuns: Din asta trăieşte materia corporală, atât oamenii, cât şi animalele. Totuşi, acestea nu sunt examinări spirituale. Discernămintele spirituale vin din stări diferite, din afara mea, atunci când simt pe cineva din afara mea şi trăiesc după gândurile lui, după sentimentele lui, dar și după abilitatea de a-l împlini.

Făcând astfel, eu încep să mă simt similar cu Creatorul, care a creat materia şi pe care o tot regenerează, transformând-o constant în stări superioare. Atunci când simt că pot împlini pe altcineva, schimbându-l în mai bine, dar nu conform înţelegerii mele, ci pe baza dorinţelor lui, atunci mă simt precum Creatorul şi simt ceea ce simte Creatorul. Asta se numeşte viaţa spirituală.

Întrebare: Care este rolul principal al vieţii spirituale?

Răspuns: Este acela de a trăi prin dorinţele altora.

Întrebare: De ce nu pot să simt lumea spirituală?

Răspuns: Deoarece nu ţi-ai dezvoltat intenţia, dorinţa, nevoia de a-i simţi pe ceilalţi în schimbul tău.

Întrebare: Ce înseamnă “în schimbul tău”?

Răspuns: Înseamnă să simţi pe ceilalţi ca un obiect şi pe tine însuţi ca un instrument, pentru a aduce acest obiect într-o stare corectă, pozitivă.

Din lecţia în limba rusă, 2/25/18

 

Totul se întâmplă în interiorul nostru

Întrebare: De ce nu putem dobândi modul în care Creatorul face acţiunile Sale, ci putem numai să înţelegem cum aceste acţiuni sunt percepute de noi?

Răspuns: Deoarece aceste acţiuni se întâmplă în interiorul nostru. Nu există o idee sau un plan mai înalt care va coborî mai târziu la noi.

Putem să vorbim despre o asemenea dezvoltare a evenimentelor, deoarece este mai aproape de noi, mai înţeleasă, dar, în realitate, totul se întâmplă în interiorul nostru.

Totul îşi are originea în stările noastre interioare imperceptibile şi care se apropie de cele mai exterioare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/18/18

Trezesc prietenii și-mi trezesc sufletul

Noi nu avem nimic de corectat în noi înșine. (Minutul 18:10)

Trebuie să fiu în grup, cu prietenii, tot timpul și să mă gândesc constant cum să-i aduc mai aproape de scopul Creației. Corectarea mea constă doar în asta și încep cu intenția de a nu le dori niciun rău. Dacă mă restricționez, adică dacă îmi opresc egoismul și nu îl mai folosesc, atunci este deja o intrare în procesul corectării, fiindcă nu mai doresc răul altora.

Din acest punct, mai departe, mă uit la fiecare om dintr-o perspectivă diferită de cea dinainte. Nu mai văd fețe sau corpuri. Dacă trec printr-o restricție în ceea ce îi privește și hotărăsc să nu mai văd nimic negativ în ei, atunci încep să văd Lumea Spirituală ca și cum aș fi trecut peste un prag și aș fi intrat în Spiritualitate. Din acest moment, mă uit la lume fără a mai privi înapoi la egoismul meu și caut cum să aduc toată natura minerală, vegetală și animală în alipire cu Creatorul. Am fost creat numai pentru asta și, exact pentru asta, am primit o trezire. Scopul meu nu este să mă înalț pe mine de-a lungul nivelurilor spirituale, ci numiai să îmi aduc prietenii la Creator. (Minutul 20:30)

 

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 24/06/18, Baal HaSulam: „Iubirea pentru Creator &iubirea pentru ființele create”

De la neajutorare la strigatul către Creator

Sunt câteva exerciții pentru a ajunge la rugăciunea pentru Creator. Întâi de toate, este necesar să recunoaștem că noi avem deja, cu adevărat, o conexiune cu forța superioară și că existăm în câmpul ei de acțiune.

Altfel suntem precum copiii, care, în naivitatea lor, nu suspectează că mama lor veghează constant asupra lor și cred că sunt pe cont propriu. Grupul trebuie să ne dea constant senzația că existăm în câmpul de forță al Creatorului.

În realitate, Creatorul umple întreagă lume, dar această experiență este ascunsă de noi. Cu toate acestea, prietenii, grupul, ne pot oferi o asemenea senzație. Și chiar dacă eu însumi nu simt dependența mea față de Creator, nu simt influența Lui clipă după clipă, prin care El îmi asigură existența, mă corectează și mă ghidează, grupul poate trezi aceste senzații în mine.

Noi trebuie să arătăm prietenului nostru că are o conexiune cu Creatorul, iar acesta este principalul lucru – restul sunt doar mijloace de sprijin. Asta ne aduce la senzația de dependență față de forța superioară, la început în mod egoist, pentru noi înșine, că să ne fie mai bine. Cu toate acestea, atunci eu încep să mă gândesc cum să fac să fie mai bine pentru noi, deoarece este imposibil să trezesc singur Creatorul, ci numai într-un grup de zece prieteni.

Cu cât încep să lucreze în acest fel, în mai multe grupuri de zece, cu atât mai mare este puterea și șansa noastră de a trezi forța superioară. Vom simți cum Creatorul ne atrage mai aproape. În acest mod ne dezvoltăm gradual simțurile; aceasta este toată munca din viața noastră, toată dezvoltarea noastră spirituală.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/26/18, Lectie pe subiectul “De la neajutorare la strigatul spre Creator”

 

Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om

Dacă depunem eforturi spre unitate cu scopul de a împlini gândul Creatorului şi ca să ducem creaţia la corecţie, atunci vom vedea că nu putem să facem asta singuri. De aceea, ne întoarcem spre forţa superioară cu o rugăciune, ridicăm MAN, iar apoi, ca un răspuns la MAN, primim puterea pentru unitate.

În această unitate, care este obţinută cu ajutorul Luminii care reformează, numită Tora, începem să revelăm viaţa spirituală, nivelul superior, Creatorul; adică forţă superioară a dăruirii şi a iubirii devine revelată în interiorul conexiunii corecte dintre părţile sufletului colectiv. Iar noi revelăm o putere a unităţii şi a Luminii care este de 620 de ori mai mare. Cu alte cuvinte, Creatorul este revelat faţă de noi de 620 de ori mai puternic decât anterior şi, de aceea, într-un final, putem să-L observăm şi să ne conectăm cu El.

Dacă nu avem o mare nevoie pentru corectare şi dacă apropierea unuia faţă de celălalt nu ajunge la o putere necesară pentru a atrage Lumina care reformează, atunci nu vom primi Tora. Tora este o putere specială a Luminii care acţionează asupra eforturilor noastre spre unitate, atunci când ne-o dorim foarte mult, însă încă vedem că nu o putem obţine.

Diferenţa dintre dorinţă şi realitate, care declanşează durerea şi nevoia imensă pentru corectare în noi, se numeşte MAN (apele feminine). Cu alte cuvinte, este revelată marea diferenţă dintre Malchut (proprietatea feminină) şi Bina (apa). Ne dorim foarte mult să ne unim, să ne ridicăm la nivelul de Bina, dar ne regăsim pe noi înşine la nivelul de Malchut. Şi acest abis declanşează o reacţie de la Creator, de la forţa superioară, Lumina care reformează și care acţionează asupra acestui abis pe care l-am descoperit între Malchut şi Bina, între dorinţa noastră naturală de a primi şi aspiraţia noastră de a fi în dăruire.

Dacă descoperim acest abis între noi, atunci putem să revelăm Lumina superioară care va acţiona asupra lui. Lumina corectează abisul şi îl umple cu Lumina unităţii. Dorinţele noastre se unesc şi Creatorul este revelat în ele.

Dacă nu putem să descoperim acest abis cu suficientă putere, atunci înseamnă că suntem la nivelul de “patriarhi”, cărora încă nu le-a fost dată Tora, adică în starea dinainte de corecţie. Continuăm să existăm numai mulţumită sprijinului forţei superioare care aşteaptă momentul când vom putea să progresăm prin propria noastră putere. Aceasta este o etapă scurtă pe calea spre corecţie, care trebuie să fie completată cât mai repede posibil.

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 6/26/18, lecţie pe subiectul “Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om”

 

 

Să nu interferezi cu Creatorul

Întrebare: Dacă toate gândurile şi acţiunile mele sunt de la Creator, atunci care este rolul meu? Cum îl pot împiedica pe Creator să-şi facă treaba?

Răspuns: Uneşte-te. Conectează-te cu Creatorul în toate acţiunile Sale. Întreaga viaţă a unei persoane este construită pe întoarcerea sa constantă spre revelarea Creatorului, indiferent cum se manifestă.

Prin asta tu nu interferezi. Din contră, Îl ajuţi pe Creator să se reveleze în tine. Îi dai plăcere.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

Să ne topim inimile într-una singură

Toate realizările de ieri trebuie să se transforme în descendența de azi, altfel nu avansez. Pun un picior înainte și avansez, fiindcă același picior rămâne în urmă. Apoi iar, un pas înainte cu celălalt picior și înaintez astfel, încât el să rămână iar în urmă. De aceea, dacă azi m-am trezit într-o dispoziție proastă, dacă lecția de azi nu mi s-a părut incitantă, nu mi-a provocat aceeași ardere ca înainte, atunci trebuie să înțeleg că acesta este un semn de avansare. Acesta este exact modul în care avansăm.

De aceea, sunt fericit că am primit o îngreunare a inimii și nu sunt la fel de încitat ca un copil mic sau ca un începător care a descoperit Cabala. Acum am nevoie să obțin cel puțin aceeași trezire ca ieri, dar o fac deja prin munca mea și nu ca pe un cadou pe care l-am primit mai înainte de Sus.

Va trebui să mă analizez în mod constant dacă muncesc la trezire, la importanța scopului, la semnificația conexiunii care trebuie să devină pentru noi punctul central și la dorința mea pentru ea. Toate acestea înseamnă muncă, dar pentru asta eu sunt fericit, fiindcă dacă azi este greu pentru mine să muncesc, acesta este semn că ieri am făcut un progres bun. În fiecare moment mă analizez dacă am putut obține măcar aceeași trezire ca ieri, dar prin propriile mele eforturi. (Minutul 0:30)

Totul depinde de atitudinea noastră față de scânteia spirituală. Când simțim că ea se stinge, ne trage în jos sau ne înalță, avem ocazia să rămânem independenți de ea și să hotărâm noi înșine în ce stare va fi în noi această scânteie. Dacă o folosim corect, ea ne va trage întotdeauna înainte.

Scânteia este conexiunea noastră cu Creatorul, cu realitatea spirituală. Nu contează dacă această legătură este pozitivă sau negativă, cel mai important lucru este ca ea să existe! Noi trebuie să fim recunoscători pentru starea rea, la fel cum suntem și pentru cea bună. Din contră, când scânteia dispare, Creatorul îmi dă ocazia să o reaprind singur și să mă inspir. (Minutul 5:10).

Dezvoltarea în lumea corporală necesită, de asemenea, trecerea peste dezvoltările anterioare, dacă vrei să avansezi. Se întâmplă la fel în orice loc. Atunci, de ce este atât de dificil de acceptat acest lucru în dezvoltarea spirituală, că realizarea de ieri se schimbă azi în coborâre, într-un pas de la care noi trebuie să ne ridicăm?

În dezvoltarea corporală acest lucru este perceput ca un proces natural; până la urmă, suntem împinși înainte de forța egoismului. În Spiritualitate însă, este foarte greu de acceptat acest principiu, fiindcă avem nevoie să avansăm prin credință deasupra rațiunii, prin trezire spirituală și nu una egoistă.

Chiar dacă egoul nu vede niciun beneficiu pentru sine, niciun viitor, numai întuneric și asta nu ne împinge înainte, noi trebuie într-un fel să ne împingem singuri, să găsim o motivație spirituală.

Acest lucru este posibil numai în grupul de zece, prin unitatea noastră. Dacă toți ceilalți, cu excepția unuia care este în coborâre, își conectează punctele din inimă deasupra egoului, călcând pe el și, în acest fel, raportându-se la prieteni, ei îi dau puterea spirituală.

După ce descoperă că unul din prieteni este în coborâre, ceilalți nouă își revelează egoismul și îl coboară la valoarea minimă, în timp ce înalță conexiunea lor, punctele lor din inimă, scopul Creației și pe Creator. Atunci, această prăpastie dintre conexiunea în grup și deconectarea din el, dintre aprecierea spiritualității și desconsiderarea ei, produce presiunea cu care îl pot influența pe prietenul căzut, dându-i forță spirituală. El se trezește de la această forță și poate să o folosească pentru a avansa și a se încorpora în grupul de zece. De fapt, prin căderea lui, el devine motiv pentru urcarea comună. (Minutul 14:40).

Dacă un prieten a fost trântit, cum îl pot ajuta ceilalți? Simpla persuasiune și încercarea de a-l inspira încă nu înseamnă muncă spirituală. Acesta este modul în care susținem un om în lumea corporală.

Forța Spirituală este credința de deasupra rațiunii, dăruirea este deasupra primirii, Bina este deasupra lui Malhut, este decalajul dintre aceste două puncte. În timpul coborârii, aceste două puncte se întâlnesc și prăpastia dispare; nu există sus și jos, totul este gri. (Minutul 28:50).

Când un prieten este în coborâre, noi îl susținem și începem să-l influențăm prin decalajul dintre punctul grupului nostru spiritual și punctul corporal care există în noi. Îi vorbim despre percepția noastră a urcării spirituale, despre unicitatea și grandoarea ei în comparație cu punctul corporal.

Pentru asta, trebuie în primul rând să ajungem la un acord, la conexiune și la înțelegerea reciprocă. Apoi, din cele nouă puncte ale noastre de Bina și cele nouă puncte de Malhut, dăruim prietenului nostru și îl reînviem. Prin acest decalaj (prăpastie) atragem Lumina Reformatoare și i-o trimitem lui, el ni se alătură și, împreună, ne înălțăm la gradul următor.

Deci, cine salvează pe cine? Urcarea spirituală se întâmplă totdeauna în acest fel. În funcție de sistemul general, Creatorul alege cui să dea coborâre la un anumit moment dat, pentru ca întregul grup să avanseze prin el. (Minutul 30:20)

Prietenul căzut nu se poate ridica singur, el moare sau este prizonier, înlănțuit în egoismul lui. Însă prietenii lui vin și îl salvează. Chiar dacă cuvintele în sine nu sunt atât de importante, lucrul principal este să conectăm împreună punctele noastre și acolo să se simtă măreția Creatorului, a grupului și a punctelor de înțelegere a micimii dorinței de plăcere.

Dacă există un astfel de acord între cei nouă prieteni, atunci cel de al zecelea prieten va primi negreșit trezirea. El nu va putea să o evite, fiindcă ei sunt primele nouă Sfirot, iar el este Malhut. Dacă el primește acum o cădere, nu poate să facă nimic singur, iar ei, din contră, pot face totul. Atunci ei îl folosesc ca pe o pârghie, fiindcă, în acel moment, el este noul Malhut al grupului. (Minutul 32:10)

În munca spirituală există totdeauna o diferență între bine și rău din punctul de vedere al punctului egoist și o diferență între binele și răul spiritual. Trebuie să creez o prăpastie între ele: în ce măsură este mai jos dorința mea de a fi în egoism față de dorința de a fi în dăruire, în adeziune cu Creatorul prin grup. (Minutul 34:30)

Prietenul căzut primește trezire de la ceilalți nouă prieteni conectați împreună, fiindcă ei multiplică forța lor de 620 de ori prin Lumina unității. Nu este o forță mărită de nouă ori, ci una mărită de 620 de ori. Cu această forță îl influențează ei și nimeni nu se poate opune la o astfel de forță puternică. (Minutul 38:15)

Ajutând un prieten, îi permitem să simtă diferența dintre valoarea spiritualității în comparație cu corporalul. Suntem de acord că există într-adevăr probleme corporale, dar ele sunt nesemnificative pe lângă Spiritualitatea și conexiunea noastră, prin care ne conectăm cu Forța Superioară, cu eternitatea și perfecțiunea.

Anulându-ne și conectându-ne pentru a-l ajuta pe prieten, generăm o Forță Spirituală de dăruire. Apoi, cele nouă puncte de Keter și nouă puncte de Malhut se conectează împreună și avem Keter mare și Malhut mare și o mare diferență între ele, în măsura în care Keter se află deasupra lui Malhut. Prin această prăpastie ne influențăm prietenul și îl reînviem.

Conexiunea este cea care ne schimbă influența de la corporal la Spiritual. Până la urmă, o facem pentru scopul spiritual și construim un Kli spiritual din nouă vase egoiste. Prăpastia influențează prietenul și îl reformează.

Funcționează ca un leagăn: unul coboară, apoi celălalt. De fiecare dată când cineva este jos, toți ceilalți sunt deasupra, împotrivindu-se, ajutându-l și, astfel, toată lumea se ridică. Primim de Sus astfel de oportunități pentru a avansa.

Prăpastia care trezește un prieten este diferența dintre suma a nouă Keter și nouă Malhut care sunt în cei nouă prieteni, diferența dintre valoarea spiritualității și valoarea corporalității: măreția Creatorului față de măreția Creației, această lume, egoismul nostru.

Prietenul a căzut, pentru că Keter și Malhut ale lui s-au contopit și el a rămas doar cu un punct de existență animalică. Numai la gradul de om există diferență între Keter și Malhut, între măreția Creatorului și măreția Creației. Dacă această diferență nu există, ducem o existență animalică. (Minutul 39:42)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 18/06/18, Topic: „Să topim inimile într-una singură” (Pregătire pentru congresul din Italia 2018)

De-a v-aţi ascunselea cu Creatorul

Conexiunea trebuie să fie atinsă printr-un atac! În măsura eforturilor noastre de a o obţine în lumea corporală, izbucnind spre conexiune, fiecare conform înţelegerii şi rădăcinii sufletului său, forţăm Creatorul să o realizeze. Creatorul ne instruieşte, precum un profesor, precum un instructor şi, prin urmare, nu ne ajută tot timpul să întărim unitatea, ci uneori face opusul, pentru a ne arăta unde avem nevoie să ne străduim mai mult.

Ne dă tot felul de exerciţii, forţându-ne să încercăm diferite modalităţi. Şi dacă interpretam în mod corect mesajul Lui pentru noi, percepând tot ceea ce se întâmplă în realitate, de la spargerea sufletului colectiv din păcatul Copacului Cunoaşterii și până în ziua prezentă, ca apelul Lui faţă de noi, pentru a ne ajuta să realizăm această conexiune, în aceeași măsură începem să înţelegem munca noastră. Începem să simţim dialogul nostru continuu cu Creatorul, reacţia Lui faţă de noi.

Noi, atunci, avem o limbă comună cu Creatorul. Principalul lucru este să încep să-L înţeleg, să percep tot ceea ce se întâmplă în lume, presupusele evenimente bune sau rele, ca fiind comunicarea Creatorului cu mine, o chemare de a mă adresa Lui. Creatorul se ascunde în spatele tuturor acţiunilor, în spatele întregii realităţi, iar eu încerc să discern munca Lui în spatele a tot ceea ce se întâmplă şi să mă concentrez nu pe acţiunile în sine, ci pe Creator.

Aceasta necesită o perseverentă constantă pentru nu permite Creatorului să ne păcălească. Indiferent de cum se ascunde în spatele a tot ceea ce se întâmplă, noi apelăm direct la El. Asta Îl face foarte fericit! Şi oferă, de asemenea, bucurie şi unei persoane, dacă ea, cu ajutorul mediului, este pregătită să accepte acest joc de a revela Creatorul deasupra ascunderii Lui.

Însă, acest lucru este furnizat pentru ca noi să nu ne imaginăm, pur şi simplu, prezenţa Lui în tot ceea ce se întâmplă. Acest lucru este necesar doar la început. Apoi avem nevoie să trecem la o muncă mult mai concentrată: să încercăm să ne unim între noi şi să descoperim cât de mult ne împiedică Creatorul să facem acest lucru. Aceast obstacol este acolo unde învăţăm despre El.

Este precum urcarea pe un munte, cu un palat regal în vârf. Cu cât noi încercăm mai mult să ne unim, cu atât mai mult Creatorul va împiedica acest lucru: provocându-ne neatenţia şi trimiţând tot felul de perturbări. Iar noi, în ciuda a tot, cu ajutorul Arvutului (a garanţiei reciproce) şi a unităţii astfel formate, încercăm să ne ajutăm între noi; ne reamintim că principalul lucru este să rămânem în conexiunea reciprocă pentru a revela Creatorul, care realizează această conexiune şi care se revelează pe El Însuşi în interiorul ei.

În acest caz, ne numim Israel (Yashar-Kel), adică îndreptaţi “direct către Creator”, deoarece vrem să revelăm numai adevăratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră. Ne dorim să restaurăm sistemul sufletului comun, Adam HaRishon, pe care Creatorul ne împiedică să îl unim, astfel încât, prin tulburări, să aflăm structura sa.

În acest mod continuăm atacul constant asupra conexiunii, până când Creatorul se va preda şi ne va spune: “Vreau!” şi, astfel, ne va permite să ne unim şi să Îl revelăm. Vom deveni un vas pentru revelarea Lui, iar El, umplerea acestui vas și, astfel, vom ajunge la prima noastră adeziune cu Creatorul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/15/18 “Atacăm conexiunea”