Category Archives: Lectia zilnica

Cheia care deblochează intrarea către Creator

947Ce este în munca spirituală, această îngustă gaură de cheie în care trebuie introdusă o cheie?

Definiția „îngustă” înseamnă o lipsă de Hasadim (milă). Dacă am reușit să compensez această lipsă, atunci sunt gata să deblochez acest lacăt.

Întreaga cale din fața noastră este un lacăt. La fiecare pas trebuie să-i potrivim o anumită cheie, calitatea dăruirii, pentru a dezvălui din ce în ce mai mult și, astfel, să ne îndreptăm spre scop.

La fiecare etapă dezvăluim din ce în ce mai mult și manifestăm o calitate crescândă a dăruirii în noi înșine și astfel ne apropiem de Creator. Și pentru asta trebuie să găsim cheia care se potrivește exact cu lacătul.

Lacătul care ascunde calitatea dăruirii de noi este un grup, iar cheia este relația din acest grup, conexiunea și iubirea dintre prieteni. O persoană ar trebui să se deconecteze de ea însăși și să se agaţe de zece prieteni. Zece pentru mine este un Kli spiritual. Dacă mă reformez corect pentru a intra în acest Kli, voi deschide lacătul cu o cheie și voi ajunge la Creator.

Trebuie să găsesc cheia, să o studiez, să încerc să o adaptez la încuietoare și să aflu cum să introduc cheia în gaura cheii și cum să o rotesc. Când am puterea să întorc cheia în broască, o pot descuia.

Nu uitați că atunci când introduceți cheia în încuietoare, trebuie să păstrați o conexiune foarte puternică cu prietenii voştri. Dacă mă conectez cu prietenii mei și mă anulez din ce în ce mai mult, atunci în cele din urmă voi putea introduce cheia în gaura cheii pentru a fi gata să o rotesc.

Dar pentru a întoarce cheia în broască, trebuie să mă întorc către Creator și să-I cer puterea de a deschide acest lacăt.

Există trei etape de lucru: ajustați-vă la lacăt ca o cheie potrivită, apoi introduceți cheia și în final deblocați lacătul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/1/23Zohar pentru toţi “Introducere la Cartea Zohar,” “Lacătul şi cheia”

Moștenirea Învățătorului spiritual

919Întrebare: Un Învăţător spiritual  își așteaptă cursanții și se pregătește pentru asta. Aceasta este viața lui?

Răspuns: Da, desigur! Asta scrie Baal HaSulam! Profesorul se pregătește ca elevul să vină la el și îi va transmite metoda.

Când am studiat cu Rabash, mi-a fost absolut clar că trebuie să mă pregătesc să predau. Am început imediat să înregistrez lecțiile pe un magnetofon, să desenez și să notez ce mi-a spus Rabash când ne plimbam prin parc. Am început să sistematizez aceste materiale și să le pun în ordine.

Știam sigur că va trebui să iau metoda de la el și să o transmit mai departe. Aveam un sentiment clar că exist pentru a le primi de la el.

Nu știam câți ani voi rămâne cu el pentru că era un bărbat de 70 de ani când am ajuns la el, dar eram sigur că după toate încercările și căutările mele pentru un profesor, ar trebui să primesc metoda tocmai de la el.

Pur și simplu nu am văzut pe nimeni altcineva, deși știam pe mulți și căutam. Rabash a fost complet îndreptat către spiritualitate – în spirit, în abordare, în termeni de sursă, în caracter, în dorință și în pregătire. Prin urmare, știam că primesc acest pachet media de la el, pe care va trebui să-l transmit mai departe. O știa și el. Astfel, toată arhiva lui, întreaga sa moștenire mi-a fost transmisă.

După moartea lui Rabash, am dezvăluit imediat toată arhiva tuturor. Dacă altcineva ar fi avut arhiva, ar fi putut-o păstra și nu ar fi dat-o, sau ar fi dat-o câte o porțiune odată din motive personale, poate pentru a simți că o are și prin urmare este special.

Dar le-am dat imediat tuturor studenților săi șansa de a face copii ale originalelor pentru uzul lor. După aceea, m-am simțit calm. Lucrările lui Rabash nu zăceau pe biroul meu. Mi-am împlinit datoria față de prietenii mei. Le-am dat totul.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Avansare prin presiune

221Întrebare: De ce o persoană ar trebui să avanseze către scop prin presiune, conform metodei cabaliste?

Răspuns: Faptul este că trebuie să-ți înlocuiești natura, fie voluntar și conștient, fie sub presiune aspră.

Fie produci tu însuți aceasta presiune si te convingi sa iti schimbi atitudinea fata de oameni, fie te convinge natura — una din două. Aceasta este manifestarea tuturor corectărilor, care ar trebui implementate chiar aici, în această lume, în relațiile noastre reciproce.

Întrebare: Să spunem că în principiu cunosc și înțeleg această metodă. Dar deodată, înainte de o acțiune, există o astfel de stare încât doar intru într-o disonanță care mă apasă?

Răspuns: Dar acesta este doar un simplu egoism! Înseamnă că îți lipsește influența grupului și că nu ești suficient de integrat cu acesta. Cel mai important lucru este mediul, grupul.

Comentariu: Dar asta se întâmplă numai înainte de acțiune. Apoi, când intru deja în acțiune, merg ca o piatră de moară și ies din această stare, realizez cât de important este și cât de interesant este. Dar totuși, cu următorul pas simt din nou presiune.

Răspunsul meu: Adevărat. Așa se întâmplă: încet și treptat până când ți se dezvăluie forța altruistă care este ascunsă în interiorul forței egoiste. Trebuie să trecem la ea.

Comentariu: Abia atunci vine înțelegerea, dar este în senzații și nu în minte și abia mai târziu este analizată de minte. Trec prin depășire și doar în senzații simt o amploare mai mare.

Răspuns: Cu siguranță. Totul se întâmplă în simțiri. Realitatea obiectivă ne este dată în simțiri, așa cum spuneau marxiştii.

KabTV “Am primit un apel: Prin Presiune” 02.12.2013

 

Când trebuie cineva să se umilească și când nu

962.2Răbdarea este un copac a cărui rădăcină este amară, dar fructul său este foarte dulce (Proverb).

Răspunsul meu: În general, da.

Întrebare: Întrebarea este dacă răbdarea este trunchiul unui copac, atunci ce înseamna asta în viața omului?

Răspuns: Înseamnă smerenie. În general, pentru un om obișnuit, este o atitudine umilă. Pentru un cabalist, aceasta este smerenie în mare măsură! Asta pentru că primește tot felul de presiuni și împingeri interne. Principalul lucru pentru el este să-și plece capul.

Întrebare: Înseamnă să le acceptăm? Se numește asta „smerenie”?

Răspuns: Da, pentru că vin de la Creator. El percepe corect tot ce i se întâmplă, le aranjează pe toate, stabilește că vin de la Creator și își pleacă capul.

Întrebare: Ce înseamnă smerenia pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Este la fel pentru omul obișnuit. Dar el nu este aranjat să se ridice deasupra acestui lucru ca un cabalist.

Un cabalist se ridică deasupra loviturilor în smerenia lui. O persoană simplă, însă, se smerește doar pentru a suferi mai puțin. Ce altceva mai poate face?

Întrebare: Este sarcina lui să se smerească?

Răspuns: Sarcina oricărei persoane nu este doar să se smerească, ci să se apropie de Creator. Smerenia duce la asta.

Întrebare: O altă întrebare este față de ce ar trebui omul să cultive răbdarea și față de ce ar trebui să fie nerăbdător?

Răspuns: Răbdarea ar trebui aplicată aproape la orice, cu excepția presiunii egoiste personale. Aș spune așa; trebuie să fie nerăbdător cu egoismul său. Pentru orice altceva, maximă răbdare.

Întrebare: Trebuie să aibă răbdare cu alți oameni?

Răspuns: În toate!

Întrebare: Și nerăbdător cu el însuși?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce conform proverbului în acest caz sunt amare rădăcinile? Este așa din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Rădăcina este de fapt amară, dar fructele sunt dulci.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Pentru că totul pleacă de la rădăcini. Până să afli, să vezi, să faci cunoștință, să le iei asupra ta, să crești cu ele un trunchi și să ajungi la fruct, până atunci bineînțeles, totul este amar.

Comentariu: Adică trunchiul crește din rădăcini foarte amare.

Răspunsul meu: Da, iar trunchiul în sine nu este nici el plăcut.

Întrebare: Ce înseamnă când dulcele crește din amar? Aceasta este atitudinea mea față de ceea ce mi se întâmplă?

Răspuns: Nu, aceasta este revelația scopului creației, care se manifestă treptat într-un astfel de lanț secvenţial de evenimente, când, în principiu, totul este considerat amar. Asemenea unui copil care se naște și plânge, și apoi prin conștientizare, consimțământ, sprijin, justificarea acțiunilor Creatorului, apropierea, conectarea și adeziunea cu Creatorul ajunge la un fruct dulce.

Întrebare: Concluzia, chintesența acestui proverb: ce ar trebui să fie un copac și ce reprezintă el conform Cabalei?

Răspuns: Un copac este un copac al vieții. Acesta este locul în care omul își începe călătoria pe pământ și cum ar trebui să o termine.

Întrebare: Omul este personificat ca un copac?

Răspuns: Da. Este un copac care crește și se dezvoltă cu ajutorul a tot felul de senzații, eventual amare, neplăcute, fără să știe cum sau ce. El se află la nivelul mineral, la nivelul pământului, apoi crește treptat și dă naștere unui fruct care ajunge deja la maturitate.

Acest lucru este foarte complicat, de obicei studiem acest lucru în lecțiile despre sărbătoarea de Anul Nou al copacilor, Tu B’Shevat în ebraică. Acesta este momentul în care studiem totul.

Întrebare: Care este fructul dulce la care ar trebui să ajungă pomul, adică un om?

Răspuns: Reprezintă rodul Grădinii Edenului. Raiul este revelația Creatorului.

Întrebare: Omul ajunge la rai?

Răspuns: Da. Când Creatorul este revelat într-o formă oarecare înaintea lui, el vede deja acest câmp în care Creatorul este revelat înaintea lui, apoi pomul și fructele lui.

Întrebare: Atunci când face un fruct?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este fructul?

Răspuns: Fructul este atingerea înțelepciunii superioare, a eternității, a perfecțiunii și a conexiunii complete cu Creatorul.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 04.08.2022

Garanția reciprocă este un colac de salvare

943Toate forțele de conexiune care au existat în Adam HaRișon înainte de spargere ar trebui să fie dezvăluite în timpul nostru într-o formă negativă, sub formă de separare, confruntare, ură și respingere. Și trebuie să reparăm totul treptat.

Oamenii care au tendința de a corecta lumea vin să studieze știința Cabala pentru că în ei se trezește un „punct din inimă”, o scânteie de unitate. Astfel, ei încep să învețe cum să repare spargerea.

Aceasta este o muncă lungă și dificilă, deși suntem deja în faza finală. Vom vedea cum aspirația de corectare și conexiune va începe să se dezvolte zi de zi și va deveni clar pentru toată lumea din lume că este nevoie urgent de asta.

Această realizare va veni în detrimentul războaielor și a tot felul de probleme, criza globală, care se apropie acum sub toate formele. Și toate acestea pentru a înțelege că legătura dintre noi este un panaceu pentru toate problemele.

Suntem într-un sistem circular închis în care toată lumea este conectată la toată lumea. Prin urmare, prin acțiunile noastre bune și rele, corecții sau daune, provocăm schimbări în întregul sistem în raport cu fiecare dintre elementele sale.

Prin urmare, trebuie să văd salvarea în garanția personală, generală, globală și în toate sferele, în economie, în sănătate, echilibru în natură, ecologie, salvarea prin garanție în absolut totul. Nu așteptați lovituri mai severe; cele care există astăzi sunt suficiente pentru a vedea că un tsunami se îndreaptă spre noi, care ne poate șterge pe toți de pe fața pământului.

Prin forța conexiunii noastre putem opri acest val tsunami și îl putem împiedica să se apropie. Numai unitatea noastră poate servi drept scut împotriva tuturor acestor valuri de furtună care amenință să ne lovească. Natura – adică forța superioară, Creatorul – pregătește deja tot felul de argumente pentru a demonstra că merită să ne aplecăm și să acceptăm forța guvernării superioare.

Și, de fapt, nu este atât de greu de realizat. La urma urmei, forțele de conectare și natura integrală sunt cele mai puternice și comune forțe care ne pot salva cu adevărat de toate problemele. Trebuie doar să încercăm să percepem natura ca o singură forță, ca singurul lucru care funcționează.

Vedem că în această lume totul depinde de om. Și în lumile spirituale, totul depinde de omul spiritual, adică de grupul de zece, de un grup de cabaliști care sunt impregnați de probleme mondiale, care absorb toți locuitorii acestei lumi și devin acel pântece matern din care se vor naște deja la un nou grad spiritual și din care se va naște o nouă lume corectată.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11.11.2022, „Arvut pe drumul spre Lișma“

Principiul de bază al Cabalei

534Întrebare: Înțeleg corect că unul dintre principiile de bază ale Cabalei este să-ți asumi angajamente față de ceilalți, să eșuezi și, din cauza lipsei de putere, să apelezi la Creator pentru ajutor?

Răspuns: Dacă avansezi corect, așa va fi întotdeauna pentru tine. Vei încerca să faci ceva bun pentru ceilalți și atunci vei descoperi că nu vrei cu adevărat asta.

Vei încerca să faci și mai mult bine, dar nu vei reuși niciodată. Apoi, din dezamăgire vei înțelege că trebuie să te întorci către Creator. Pentru acest lucru vor lucra toate sinapsele și tot felul de conexiuni din creier. Vei avea deja o predispoziție pentru asta și vei începe să creezi o astfel de stare.

Întrebare: Ce conexiuni este important să construim în acest moment? Ar tebui să fie o rugăciune?

Răspuns: Da. Este o rugăciune, un plâns și poarta lacrimilor; doar ele ajută o persoană. Când vede că totul este închis în fața lui (și așa ar trebui să fie) și doar porțile lacrimilor sunt deschise, adică numai Creatorul îl poate ajuta, atunci se întâmplă.

Întrebare: De ce durează atât de mult timp pentru a construi conexiuni?

Răspuns: Egoismul nostru nu ne permite să o facem mai repede. Tot spune: „Dragă, stai, nu ai nevoie de alții. Încearcă-l tu insuti.” Nu te îndreaptă către Creator. Apelul către Creator este ultimul lucru; la fel cum sunt cele zece Sefirot și numai ultima funcționează.

Întrebare: În principiu, este eterna întrebare a elevilor: „Când se va fi întâmplat?” Cât timp trebuie să aștepte? Sau nu toți ajung la asta în același timp?

Răspuns:: Se va întâmpla când vrei să se întâmple.

Comentariu: Dar pentru unii durează mai mult până acolo și pentru alții este mai rapid.

Răspunsul meu: Desigur. Unii ajung la acel punct mai repede, alții mai încet și nu toți împreună. O singură persoană poate fi cea din grup care ajunge la aceasta. Dar un anumit număr ajunge la asta aproape simultan.

Din KabTV “Am primit un apel. Principiul de bază al Cabalei” 11/9/13

“75 de ani de nehotărâre – Când vine vorba de Israel, evreii sunt încă divizați” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “75 de ani de nehotărâre – Când vine vorba de Israel, evreii sunt încă divizați

În urmă cu șaptezeci și cinci de ani, la 29 noiembrie 1947, „un vis vechi de 2000 de ani a devenit realitate: un stat evreu s-a născut din nou în vechea sa patrie”, scrie pe această temă pagina oficială a Ministerului Israelian al Afacerilor Externe. . „În acea zi”, continuă declarația, „Adunarea Generală a ONU a votat Rezoluția 181, adoptând un plan de împărțire a mandatului britanic în două state, unul evreu, unul arab”.

A doua zi, a început Războiul de Independență al Israelului, inițial împotriva arabilor palestinieni, care au negat dreptul ONU de a determina soarta Palestinei și ulterior împotriva a șase armate arabe invadatoare. Israelul a câștigat războiul și a supraviețuit împotriva oricărui pronostic, dar cea mai mare bătălie a sa nu a fost încă decisă – bătălia pentru sprijinul evreilor.

Națiunile nu doreau un stat evreiesc. Acest lucru era clar atunci, așa cum este clar acum. Holocaustul a fost o pârghie puternică pentru a aduce lumea să susțină înființarea Statului Israel și au existat alte considerații, cum ar fi Războiul Rece care izbucnea, în care SUA și URSS doreau să domine Orientul Mijlociu bogat în petrol.

Astăzi însă, nu există nicio îndoială că dacă ONU ar vota înființarea unui stat evreiesc, probabil că nicio țară nu ar spune da. Problema pe care lumea sperase să o rezolve dându-le evreilor propria lor țară, în mod clar nu a fost rezolvată.

Antisemitismul este răspândit, se răspândește rapid, iar problema evreiască pe care germanii intenționau să o rezolve prin exterminare este un subiect de conversație principal și mai rău încă, legitim. Lucrurile se mișcă într-o direcție foarte negativă și fără o schimbare drastică, se vor încheia așa cum s-au încheiat toate vremurile noastre bune: cu o tragedie.

Cu toate acestea, așa cum am indicat mai sus, cea mai grea bătălie a noastră nu este împotriva palestinienilor sau a Națiunilor Unite. Cei mai mari dușmani ai Israelului sunt evreii și israelienii de peste mări care simt că statul evreu nu ar trebui să existe și fac tot ce le stă în putință pentru a-l distruge – de la utilizarea mass-mediei manipulatoare și false, până la sprijinirea teroriștilor și lăudarea actelor lor oribile.

Această bătălie interioară este cea mai grea, pentru că pentru a câștiga, trebuie mai întâi să fim dispuși să admitem că există ceva mai important decât a avea dreptate și că ceva important este unitatea internă între evrei. Până nu acceptăm că necazurile noastre nu vin din mâna palestinienilor sau a națiunilor, ci provin din propria noastră dezbinare și până când vom fi de acord să lucrăm în consecință și să ne unim în ciuda antipatiei noastre reciproce, aversiunea lumii față de noi doar va creşte.

Astăzi în Israel majoritatea evreilor sunt de acord cu existența unui stat democratic evreiesc. Sunt mulți care nu cred asta, care cred că sionismul este o idee demnă de dispreț, dar sunt încă o minoritate în Israel.

În afara Israelului situația este însă foarte diferită. În SUA, de departe cea mai mare comunitate evreiască din afara Israelului, precum și în multe alte comunități, majoritatea evreilor consideră Israelul o pacoste, un generator de probleme care dă întregului crez un nume prost și determină lumea să urască evreii de peste mări pentru „crimele” Israelului. Acești evrei, care se alătură celor care urăsc Israelul în speranța că lumea îi va scuti de ura din cauza lor, au semănat de fapt vântul și vor culege furtuna, la fel ca noi ceilalți.

Evreii sunt cunoscuți pentru că sunt înțelepți și încăpățânați. Sunt pentru fermitatea opiniilor, mai ales când este susținută de date serioase și argumente rezonabile. Cu toate acestea, la sfârșitul zilei opiniile noastre bine gândite nu vor prevala asupra opiniilor la fel de bine gândite ale celeilalte părți și nici nu intenționează să o facă. Diferențele de opinie există tocmai pentru ca să ne ridicăm deasupra lor și să punem unitatea deasupra a ceea ce par a fi argumente sensibile. Când vom face acest lucru, ne vom da seama că oricât de sensibil, niciun argument nu poate câștiga dacă nu provine din unitate și nu promovează unitatea. În cele din urmă, unitatea noastră este cea care aduce pacea cu arabii și nu tactica pe care fiecare parte speră să o implementeze.

Motivul pentru care atât de mulți evrei se opun statului evreu este că nu își dau seama de rolul lor și de modul în care statul Israel este vital pentru succesul lor. Dacă ar ști că rolul fiecărui evreu este de a arăta unitatea chiar mai presus de diviziune și că doar așa ne vor accepta națiunile, ar privi diferențele de opinii nu ca amenințări existențiale, ci ca provocări pe care le putem depăși numai împreună.

Când vom face acest lucru și ne vom uni, vom deveni o națiune model, o lumină pentru națiuni. Aceasta este chemarea noastră, vocația noastră și nu vom cunoaște niciodată pacea până nu vom face asta. Nici un acord politic nu ne va acorda ceea ce ne va oferi unitatea noastră. Dacă nu ne unim, în loc de pace se va întâmpla contrariul. Prin urmare, singura modalitate prin care Israelul își poate câștiga cu adevărat Războiul de Independență este prin unitate, nu prin luptă. Acesta este biletul nostru către pace.

Legile nu pot compensa lipsa de educație

49.01Întrebare: Cum ar trebui să tratăm incidentele din punct de vedere uman și cabalist? De exemplu, ceva se întâmplă sau cineva este bătut. Cum ar trebui să reacționăm la asta? Merită intervenția?

Răspuns: Astăzi am fost puși într-un asemenea cadru încât oamenilor le este frică să se amestece în orice. Există chiar studii pe aceste subiecte. Oamenii trec, le este frică să se implice în conflicte: ori o să-ți bage un cuțit în mână, ori „nu e treaba mea deloc” ca să nu te ducă prin tribunale.

Ne-am creat astfel de condiții de comunitate umană în care este imposibil să ne apărăm doar pentru cineva, chiar și pentru sprijin sau compasiune, simplu, normal. Este imposibil să liniștiți oamenii, este imposibil să despărțiți o ceartă, pentru că atunci ei îţi vor face tot ce vor.

Omenirea este foarte confuză! Încearcă să compenseze cu legi pentru ceea ce nu este împlinit de educaţie. Bărbații nu sunt bărbați, femeile nu sunt femei.

Priviți cât de mult s-a schimbat umanitatea în interior și în exterior în 20 de ani, ce devin oamenii în dorinţele și aspirațiile lor, în încercarea fiecăruia de a-și rezolva întrebările și problemele. Este pur și simplu incredibil! Sunt cele mai înfricoșătoare mutații! Și unde vom ajunge? Tocmai am început această călătorie!

Comentariu: Dar există legi vechi în care unul trebuie să-l ajute pe celălalt.

Răspunsul meu: Astăzi te limitează. Acestea nu sunt fostele legi ale onoarei, care erau clare pentru toată lumea, sau legile cavalerismului, sau legile samurailor, sau legile curtezanilor, care vorbesc despre onoarea unei femei, dreptate etc. Dacă vorbim despre o simplă societate civilă, atunci am distrus totul.

Nimeni nu-l respecta pe celălalt. Nu există deștepți sau proști, bătrâni sau tineri, bărbați sau femei. Există un fel de unisex în care nu există nicio diferență, ți-e frică să te amesteci, nu ai niciun ghid. Poți fi târât într-o luptă legală doar pentru ceva mărunt! Ei vor face un caz din asta și în general, vor face orice. Nu există niciun răspuns public la acest lucru, pentru că totul este corupt.

Chiar și în timpul Inchiziției, a existat o ordine relativă. Cei mai înflăcărați călăi și fanatici încă se comportau după un anume canon.

Astăzi este foarte dificil pentru o persoană să promoveze o idee sau să susțină ceva. Acest lucru este firesc. Este ultimul strigăt al omenirii pe moarte.

Întrebare: Este corect să lupți pentru onoare și dreptate? Am trăit corect înainte?

Răspuns: Este imposibil să spui ce este corect și ce nu, deoarece aceasta este dezvoltarea naturală a umanității. Nu există scăpare. Dacă nu corectăm egoismul, coborâm în forme cu adevărat urâte.

În conformitate cu aceasta, continuăm să ne îndreptăm în direcția în care în general, nu este clar ce ne așteaptă. Același egoism continuă să ne poarte. Uităm de toate formele vechi, când era mai mult sau mai puțin echilibru la nivel animal, iar acum ia deja forme mutaționale.

Copiii pleacă de acasă, nu vor să lucreze și nu vor să învețe. Și nu-i poți învinovăți pentru asta! Acesta este chiar egoismul nostru, care trece prin astfel de etape ale dezvoltării sale mutaționale. Dar aceasta este și dezvoltare ca să spunem așa, o perioadă de decădere.

Soluția este doar în educație.

KabTV “Am primit un apel. Lupta pentru dreptate” 11/23/13

Vom deveni ca o colonie de furnici?

557Temperaturile cresc, iar o colonie de furnici va trebui să ia în curând o decizie colectivă. Fiecare furnică simte căldura în creștere sub picioarele ei, dar continuă ca de obicei până când, brusc, furnicile își inversează cursul. Întregul grup se grăbește ca unul singur – a fost luată o decizie de evacuare. Este aproape ca și cum colonia de furnici are o minte mai mare, colectivă.

Un nou studiu sugerează că, într-adevăr, furnicile ca grup se comportă similar cu rețelele de neuroni dintr-un creier.

Daniel Kronauer de la Rockefeller și asociatul postdoctoral Asaf Gal au dezvoltat o nouă configurație experimentală pentru a analiza cu meticulozitate luarea deciziilor în coloniile de furnici. După cum se raportează în Procedurile Academiei Nationale de Ştiinţe, ei au descoperit că atunci când o colonie evacuează din cauza temperaturilor în creștere, decizia sa este o funcție dată atât de magnitudinea creșterii căldurii, cât și de dimensiunea grupului de furnici.

Descoperirile sugerează că furnicile combină informațiile senzoriale cu parametrii grupului lor pentru a ajunge la un răspuns de grup – un proces similar cu calculele neuronale care dă naștere la decizii.

„Am fost pionierul unei abordări de a înțelege colonia de furnici ca un sistem asemănător cognitiv care percepe intrările și apoi le traduce în rezultate comportamentale”, spune Kronauer, șeful Laboratorului de Evoluție Socială și Comportament. „Acesta este unul dintre primii pași către înțelegerea cu adevărat a modului în care societățile de insecte se angajează în calculul colectiv.” (Rockefeller University

Întrebare: Cum ați aplica acest lucru unei ființe umane? Este aplicabil unei ființe umane? Poate o persoană să ajungă într-o asemenea stare cu o altă persoană?

Răspuns: Nu. Este posibil să ajungem la această stare printr-o muncă internă extraordinară, dar nu pur și simplu instinctiv, așa cum o fac păsările, peștii sau alte animale.

Întrebare: Pentru animale este instinct, în timp ce pentru noi este muncă pentru a atinge această stare?

Răspuns: Desigur. Vedeți cum peștii din mare înoată toți într-o școală imensă care poate include sute de mii dintre ei.

Întrebare: Și omul abandonează adesea o altă persoană și fuge pentru că este rănit.

Dvs., ca un Cabalist,, credeţii că ar trebui să ajungem într-o stare în care începem să ne simțim unii pe alții astfel încât să existăm într-o singură respirație?

Răspuns: În general, asta va trebui. Dar nu se va întâmpla așa cum se întâmplă cu peștii sau păsările, ci prin chemarea noastră către Creator și rugându-L să ne conecteze în interiorul Lui. Pentru ca El să ne conecteze în mintea Lui superioară, în dorință și apoi ne vom rostogoli împreună cu El. Pentru asta vrem să ne străduim.

Deci, Creatorul va fi forța care unește, guvernează și călăuzește — totul!

Întrebare: Atunci gândurile despre mine, că mă simt fierbinte, vor dispărea?

Răspuns: Voi fi în interiorul Lui. Ce gânduri există? Totul este gata.

Întrebare: Adică sunt în întregime în interiorul Lui și mă bazez doar pe asta?

Răspuns: Da. El te-a înghițit deja. Este la fel pentru toată lumea.

Întrebare: Și atunci devenim un singur corp,o  inimă?

Răspuns: Da. Uită-te la acei pești – ei sunt în El instinctiv. Dar avem nevoie ca El să facă asta pentru noi.

Întrebare: Când vedem asta – felul în care păsările, furnicile și peștii se mișcă – de ce ni se arată asta? Să  vedem și poate chiar să-i invidiem?

Răspuns: Ca tu să vezi că există o stare de adeziune, unitate și ascultare în care fiecare se anulează de dragul fiecăruia. Scopul nostru este – în ciuda egoismului și a individualității noastre – să ajungem în aceeași stare.

Întrebare: Și dacă nu am fi înzestrați cu această individualitate?

Răspuns: Atunci am fi ca peștii sau ca păsările. Și care este raţiunea pentru asta?

Întrebare: Adică, atunci nu am simți această fericire?

Răspuns: Doar dacă vrem să o facem în ciuda noastră! Atunci simți o plăcere de a te supune Creatorului în ciuda ta, pentru a fi împreună cu toți cei de care tu vrei să te separi! Înțelegi ce tipuri de forțe opuse operează aici? Iar convergența acestor forțe opuse este tocmai atunci când ajungi la adeziunea cu cel superior.

Comentariu: Binecuvântare, după cum se spune.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Sentimentul de a nu vrea să mă conectez cu ceilalți, acest sentiment nu dispare în mine?

Răspuns: Nu. Te ridici deasupra lui.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, am rămas cu această gaură neagră în mine?

Răspuns: Desigur. „Iubirea acoperă toate nelegiuirile.” Adică, egoismul trebuie să fie întotdeauna dedesubt, iar deasupra lui există conexiune și iubire. Altfel iubirea va dispărea.

Nelegiuirile trebuie să fie acolo.

Comentariu: Suntem foarte diferiți de furnici.

Răspunsul meu: Ele nu au asta, doar lucrează calm.

Întrebare: Deci atunci, ele nu au acest sentiment de fericire? Fericire, revelație?

Răspuns: Nu, au senzatia de a-si indeplini instinctul. Adică, se simt executori și autosuficiente – dar fără plăcere.

Nouă ni s-a oferit ocazia să primim plăcere și să fim fericiți.

Comentariu: Numai atunci când ne depășim pe noi înșine.

Răspunsul meu: Numai atunci.

Întrebare: Altfel, o persoană nu poate atinge fericirea?

Răspuns: Nu.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 04.08.2022

Când se deschid porțile către Creator?

239Este așa cum scriu înțelepții noștri: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor”. Lumea întreabă despre asta: Dacă porțile lacrimilor nu sunt încuiate, de ce este nevoie de porți? (Baal HaSulam, Shamati 18, „Sufletul meu va plânge în secret”)

Poarta lacrimilor se deschide doar atunci când omul este convins că toate celelalte porți sunt încuiate și nu este nimic în fața lui. Apoi izbucnește în plâns și în rugăciune și vede că poarta lacrimilor se deschide înaintea lui.

Întrebare: Se pare că există o mulțime de obstacole în fața omului. Totuși, este scris: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porții lacrimilor”. Deci, dacă sunt deschise, de ce să nu le introduci imediat?

Răspuns: Nu, o persoană nu simte că este deschisă. Doar dacă se asigură că toate porțile sunt încuiate și strigă din propria neputință: „Ce să fac!” — atunci vede că poarta lacrimilor este deschisă înaintea lui.

Întrebare: Care poate fi în viața noastră poarta care este încuiată?

Răspuns: Porțile încuiate și deschise sunt cuplarea unei persoane cu Creatorul. Fie vede că sunt închise, fie vede că sunt deschise. Adică, aceasta este cuplarea prin lovire (Zivug de Hakaa), echivalența calităților.

Când calitățile noastre corespund cu calitățile Creatorului, atunci, la un moment dat porțile se deschid.

KabTV “Stări Spirituale” 11/6/22