Category Archives: Lectia zilnica

Revelarea necunoscutului

Întrebare: Oamenii de știință ai lumii noastre sunt constant în dispută și în dezacord unul față de celălalt. Toți își promovează propria lor teorie. Cum funcționează acest lucru printre oamenii de știință Cabaliști?

Răspuns: Dacă un om de știință Cabalist știe cu claritate unde există și vorbește numai de pe nivelul dobândirii sale, fără să depășească spre ceva ce nu a revelat, atunci el este un om de știință real și se poate avea încredere în concluziile sale.

Dacă un Cabalist nu poate să definească în mod clar unde există și “calcă” ușor peste granița sa, atunci dobândirile sale în acea zonă nu sunt cu adevărat reale. Atunci el are tot felul de presupuneri, teorii, afirmații și uneori greșește. Cabaliștii înșiși scriu despre asta.

În special Baal HaSulam, care a scris o carte despre un mare Cabalist al secolului 17, care a descris în mod incorect o întreagă fază a dobândirii naturii superioare. În Cabala, la fel ca în oricare altă știință, acest lucru își are locul său.

Cabaliștii, la fel ca alți oameni de știință, pot avea diferite dispute și să se critice între ei. Asta se poate exprima prin cunoașterea, presupunerile, desenele lor, ori prin multe alte lucruri.

Cu alte cuvinte, Cabala este ca o știință obișnuită, unde o persoana stă în fața revelelarii unui lucru necunoscut.

Din lecția de Cabala în limba rusă 3/11/18

În rețeaua comună

Întrebare: Unitatea sufletului lumii înseamnă că sufletele tuturor Cabaliștilor, care au existat vreodată în istorie, sunt conectate cu noi în acest moment?

Răspuns: Ei nu se conectează cu noi printr-un modem, ci noi toți suntem în mod constant într-o singură rețea.

Întrebare: Cândva ne-ai sfătuit să le punem întrebări în mod direct. Cum putem să învățam să facem asta?

Răspuns: Puneți întrebări și veți începe să dezvoltați anumite senzații interioare.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/18/18

Fundația familiei

Întrebare: În lumea materială, oamenii cu aceeași mentalitate, sufeletele pereche, sunt mai potrivite ca să devină un cuplu. Ce înseamnă să fi un suflet pereche? În spiritualitate, opusele se atrag?

Răspuns: Nu. Nu este nimic bun în a fi opus. Nu trebuie să ne gândim prea mult la asta și să încercam să ne construim viața noastră pe bază unor nuvele.

Este de dorit să fim similari, în special în spiritualitate. Din punct de vedere fizic, desigur, suntem diferiți. Ca de exemplu, proprietățile masculine prevalează în mine, iar proprietățile feminine prevalează în soția mea. Nu poți să faci nimic și, cu sinceritate, nici nu trebuie. Cu toate acestea, direcția generală în viață este foarte importantă, altfel noi nu am simți ce este important pentru partenerul nostru.

Dacă există copii în familie, asta ne umple cumva viața. Dar, după cum se pare, nu mai este suficient în lumea modernă și noi nu ne mai dorim să ne căsătorim și să avem copii. Prin urmare, o familie reală este una cu un scop spiritual comun.

Întrebare: Din punctul tău de vedere, asta înseamnă că oamenii cu proprietăți și mentalități diferite nu pot trăi împreună?

Răspuns: Nu, lumea noastră va deveni din ce în ce mai divizată.

Întrebare: Dar în spiritualitate?

Răspuns: Dacă simt că este de dorit pentru mine ca să fiu aproape de această persoană pentru a obține scopul spiritual, atunci eu voi fi cu această persoană chiar dacă ea nu îmi este foarte plăcută sau dacă nu îmi plac unele dintre proprietățile ei. Noi lucrăm la un nivel spiritual.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/25/18

 

Putem să prindem Creatorul cu 10 perechi de mâini

O persoană nu poate cere pentru ea însăşi. Cererea corectă de la Creator, în care o persoană rămână în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii în mod intenţionat par că ne sunt străini ca să putem să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul să fie reţinut numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci împreună, cu zece perechi de mâini vom putea să prindem Creatorul aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre ne putem conecta cu Creatorul. Acest lucru face clar modul în care ar trebui să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem agăţa şi adera la Creator. 1

A construi Ierusalimul înseamnă să construim frică în noi înşine că dacă nu vine ajutorul de sus, eu nu voi putea să obţin dăruirea prin fiinţele create faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

 

Totul numai prin rugăciune

Omul poate să obţină totul numai prin rugăciune. În acest mod trebuie să reacţioneze la tot ceea ce se întâmplă: dacă nu este nimeni în afară de Creator, atunci eu trebuie să Îi cer numai Lui şi să solicit de la El. Aceasta este singura reacţie corectă.

Noi, din contră, facem o mulţime de acţiuni inutile. Într-un final, ele tot ne vor duce la o anumită concluzie și anume că trebuie să ne întoarcem numai spre Creator, dar este o cale mult mai lungă. Dacă nu facem asta şi căutăm tot felul de trucuri şi alte mijloace, atunci nu este o altă cale decât să se adauge tot mai multă îngreunare a inimii în toate formele posibile. Acest proces va continua până când persoana va ţipa: “Te rog, salvează-mă!” Grupul atunci începe să se roage şi să ceară pentru el. Asta înseamnă că “prietenii îl salvează din închisoare”, iar el îi obligă să se roage.

Ar trebui să înţelegem în inimile noastre ca totul poate fi rezolvat numai prin rugăciune. Tot ceea ce ni se întâmplă, vine de la Creator, iar noi trebuie imediat să ne întoarcem spre El. Aşa lucrăm tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”. Nu este nimic altceva la mijloc! Acest lucru este foarte dificil de realizat, deoarece egoismul nu ne lasă să ne întoarcem spre Creator. Egoismul este “ajutorul nostru împotriva Lui”, dat nouă în mod intenţionat, pentru ca să revelăm asta deasupra tuturor formelor de separaţie. Creatorul este sursa atât pentru corecţie, cât şi pentru separare. Nu este nimeni în afară de El!

Prin asta construim un sistem interior, de asemenea, numit “Nu este nimeni în afară de El”, conectând toate părţile sparte, pentru ca să stabilim conexiunea cu Creatorul. Pentru a face asta, noi nu trebuie să facem alte acţiuni secundare. Tot ceea ce trebuie să facem este să colectăm şi să construim sistemul comun deasupra separaţiei, care se revelează tot timpul şi să raportăm totul – trecutul, prezentul şi viitorul – la Creator.1

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala 6/29/18

1 Minutul 7:00

 

Lumea viitoare

Întrebare: În Cabala, ce este viitoarea lume sau următoarea lume?

Răspuns: Lumea viitoare este cea pe care am s-o obţin prin studiul Cabalei. Este lumea următoare, deoarece este pe următorul nivel al percepţiei.

Cu toate acestea, este o lume reală. Trebuie doar să-mi schimb puţin calităţile, de la primire la dăruire şi am să văd o lume inversată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

 

Între o persoană și forța superioară

Grupul = 10 + umanitatea

Grupul se află între un om și forța superioară. Un om nu are nicio șansă să lucreze cu forța superioară, să primească și să îi dea acesteia, sărind peste grup. Chiar dacă pare că a fost singur acum zece ani, el tot aparține grupului, numai că i-a fost ascuns. Acum, când stă într-un grup aleatoriu – este o apariție a diferitelor oportunități de a stabili o conexiune cu Creatorul.

Grupul este tot timpul acolo. Se numește Adam (om). Grupul este întregul sistem: un zece și întreaga umanitate. Așadar, dacă o persoană vrea să ceară de la Creator pentru ea însăși, sărind peste grup, face o greșeală. Nimic serios nu va ieși din asta, la fel ca un începător. Dacă o persoană vrea cu adevărat să stabilească o conexiune cu Creatorul, ea trebuie să se alăture grupului și să reveleze Creatorul în el.

Niciodată nu vom putea să simțim nicio zonă deasupra grupului, deoarece Creatorul este în interiorul acestuia. Un grup este o structură permanentă, însă este ascunsă, iar Creatorul, care este de asemenea un element permanent, este și El ascuns. Grupul, chipurile are o manifestare fizică, așa cum vedem prietenii. Dar, în momentul în care grupul real – tărâmul spiritual, calitatea spirituală și forța superioară – ni se revelează, de asemenea și Creatorul se va revela în el. Una nu poate să existe fără cealaltă. 1

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/29/18, lecție pe subiectul: “De la neajutorare la strigătul către Creator”

1 Minutul 4:30

 

Putem să prindem Creatorul cu 10 perechi de mâini

Omul nu poate cere pentru el însuși. Cererea corectă de la Creator, în care cineva rămâne în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii, în mod intenţionat, par că ne sunt străini, dar numai pentru a putea să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul poate fi ”reţinut”, numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci, împreună, cu zece perechi de mâini, vom putea să prindem Creatorul, aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi mai dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre, ne putem conecta cu Creatorul, iar acest lucru face clar modul în care trebuie să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă, adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem ”agăţa” şi adera la Creator. 1

A construi Ierusalimul înseamnă, de fapt, să construim frica în noi înşine că, dacă nu vine ajutorul de sus, noi nu vom putea să obţinem dăruirea, prin fiinţele create, faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/z887Kta4?language=ro

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

 

Suntem fiinţe eterne

Remarcă: A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă să simţi şi să înţelegi că inanimatul, vegetativul, animatul şi opt miliarde de oameni, toate sunt eu. În acest mod îmi pictează Creatorul imaginea mea subiectivă a lumii. În realitate, nu este nimic, nici măcar eu, ci numai Lumina superioară. Acest lucru este îngrozitor.

Comentariul meu: Deloc! Exist în eternitate, în perfecţiune, în Creator, împreună cu El şi în similaritate cu El. Eu trebuie doar să mă definesc, să mă descopăr. Eu şi cu tine suntem incluşi în acest sistem.

Cu toate acestea, să spunem că nimic nu există, inclusiv eu, este incorect. Suntem fiinţe eterne, trebuie doar să descoperim această stare. Acesta este scopul pentru care trăim în cea mai joasă dintre lumi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

 

Trăind prin dorinţele celorlalţi

Întrebare: Dacă nu simţim nimic din adevărata creaţie, ce simţim atunci când iubim, luăm masa, sau când ne uităm la stele?

Răspuns: Simţim plăcere în micul nostru egoism nesemnificativ. Întreaga noastră lume, întreaga noastră viaţa este în interiorul lui. Nu simţim nimic în afara lui.

Întrebare: Deci nu este nimic poetic în privitul stelelor, în chinuri sau iubire? Nu este nicio parte poetică, nimic romantic?

Răspuns: Din asta trăieşte materia corporală, atât oamenii, cât şi animalele. Totuşi, acestea nu sunt examinări spirituale. Discernămintele spirituale vin din stări diferite, din afara mea, atunci când simt pe cineva din afara mea şi trăiesc după gândurile lui, după sentimentele lui, dar și după abilitatea de a-l împlini.

Făcând astfel, eu încep să mă simt similar cu Creatorul, care a creat materia şi pe care o tot regenerează, transformând-o constant în stări superioare. Atunci când simt că pot împlini pe altcineva, schimbându-l în mai bine, dar nu conform înţelegerii mele, ci pe baza dorinţelor lui, atunci mă simt precum Creatorul şi simt ceea ce simte Creatorul. Asta se numeşte viaţa spirituală.

Întrebare: Care este rolul principal al vieţii spirituale?

Răspuns: Este acela de a trăi prin dorinţele altora.

Întrebare: De ce nu pot să simt lumea spirituală?

Răspuns: Deoarece nu ţi-ai dezvoltat intenţia, dorinţa, nevoia de a-i simţi pe ceilalţi în schimbul tău.

Întrebare: Ce înseamnă “în schimbul tău”?

Răspuns: Înseamnă să simţi pe ceilalţi ca un obiect şi pe tine însuţi ca un instrument, pentru a aduce acest obiect într-o stare corectă, pozitivă.

Din lecţia în limba rusă, 2/25/18