Category Archives: Lectia zilnica

Trezesc prietenii și-mi trezesc sufletul

Noi nu avem nimic de corectat în noi înșine. (Minutul 18:10)

Trebuie să fiu în grup, cu prietenii, tot timpul și să mă gândesc constant cum să-i aduc mai aproape de scopul Creației. Corectarea mea constă doar în asta și încep cu intenția de a nu le dori niciun rău. Dacă mă restricționez, adică dacă îmi opresc egoismul și nu îl mai folosesc, atunci este deja o intrare în procesul corectării, fiindcă nu mai doresc răul altora.

Din acest punct, mai departe, mă uit la fiecare om dintr-o perspectivă diferită de cea dinainte. Nu mai văd fețe sau corpuri. Dacă trec printr-o restricție în ceea ce îi privește și hotărăsc să nu mai văd nimic negativ în ei, atunci încep să văd Lumea Spirituală ca și cum aș fi trecut peste un prag și aș fi intrat în Spiritualitate. Din acest moment, mă uit la lume fără a mai privi înapoi la egoismul meu și caut cum să aduc toată natura minerală, vegetală și animală în alipire cu Creatorul. Am fost creat numai pentru asta și, exact pentru asta, am primit o trezire. Scopul meu nu este să mă înalț pe mine de-a lungul nivelurilor spirituale, ci numiai să îmi aduc prietenii la Creator. (Minutul 20:30)

 

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 24/06/18, Baal HaSulam: „Iubirea pentru Creator &iubirea pentru ființele create”

De la neajutorare la strigatul către Creator

Sunt câteva exerciții pentru a ajunge la rugăciunea pentru Creator. Întâi de toate, este necesar să recunoaștem că noi avem deja, cu adevărat, o conexiune cu forța superioară și că existăm în câmpul ei de acțiune.

Altfel suntem precum copiii, care, în naivitatea lor, nu suspectează că mama lor veghează constant asupra lor și cred că sunt pe cont propriu. Grupul trebuie să ne dea constant senzația că existăm în câmpul de forță al Creatorului.

În realitate, Creatorul umple întreagă lume, dar această experiență este ascunsă de noi. Cu toate acestea, prietenii, grupul, ne pot oferi o asemenea senzație. Și chiar dacă eu însumi nu simt dependența mea față de Creator, nu simt influența Lui clipă după clipă, prin care El îmi asigură existența, mă corectează și mă ghidează, grupul poate trezi aceste senzații în mine.

Noi trebuie să arătăm prietenului nostru că are o conexiune cu Creatorul, iar acesta este principalul lucru – restul sunt doar mijloace de sprijin. Asta ne aduce la senzația de dependență față de forța superioară, la început în mod egoist, pentru noi înșine, că să ne fie mai bine. Cu toate acestea, atunci eu încep să mă gândesc cum să fac să fie mai bine pentru noi, deoarece este imposibil să trezesc singur Creatorul, ci numai într-un grup de zece prieteni.

Cu cât încep să lucreze în acest fel, în mai multe grupuri de zece, cu atât mai mare este puterea și șansa noastră de a trezi forța superioară. Vom simți cum Creatorul ne atrage mai aproape. În acest mod ne dezvoltăm gradual simțurile; aceasta este toată munca din viața noastră, toată dezvoltarea noastră spirituală.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/26/18, Lectie pe subiectul “De la neajutorare la strigatul spre Creator”

 

Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om

Dacă depunem eforturi spre unitate cu scopul de a împlini gândul Creatorului şi ca să ducem creaţia la corecţie, atunci vom vedea că nu putem să facem asta singuri. De aceea, ne întoarcem spre forţa superioară cu o rugăciune, ridicăm MAN, iar apoi, ca un răspuns la MAN, primim puterea pentru unitate.

În această unitate, care este obţinută cu ajutorul Luminii care reformează, numită Tora, începem să revelăm viaţa spirituală, nivelul superior, Creatorul; adică forţă superioară a dăruirii şi a iubirii devine revelată în interiorul conexiunii corecte dintre părţile sufletului colectiv. Iar noi revelăm o putere a unităţii şi a Luminii care este de 620 de ori mai mare. Cu alte cuvinte, Creatorul este revelat faţă de noi de 620 de ori mai puternic decât anterior şi, de aceea, într-un final, putem să-L observăm şi să ne conectăm cu El.

Dacă nu avem o mare nevoie pentru corectare şi dacă apropierea unuia faţă de celălalt nu ajunge la o putere necesară pentru a atrage Lumina care reformează, atunci nu vom primi Tora. Tora este o putere specială a Luminii care acţionează asupra eforturilor noastre spre unitate, atunci când ne-o dorim foarte mult, însă încă vedem că nu o putem obţine.

Diferenţa dintre dorinţă şi realitate, care declanşează durerea şi nevoia imensă pentru corectare în noi, se numeşte MAN (apele feminine). Cu alte cuvinte, este revelată marea diferenţă dintre Malchut (proprietatea feminină) şi Bina (apa). Ne dorim foarte mult să ne unim, să ne ridicăm la nivelul de Bina, dar ne regăsim pe noi înşine la nivelul de Malchut. Şi acest abis declanşează o reacţie de la Creator, de la forţa superioară, Lumina care reformează și care acţionează asupra acestui abis pe care l-am descoperit între Malchut şi Bina, între dorinţa noastră naturală de a primi şi aspiraţia noastră de a fi în dăruire.

Dacă descoperim acest abis între noi, atunci putem să revelăm Lumina superioară care va acţiona asupra lui. Lumina corectează abisul şi îl umple cu Lumina unităţii. Dorinţele noastre se unesc şi Creatorul este revelat în ele.

Dacă nu putem să descoperim acest abis cu suficientă putere, atunci înseamnă că suntem la nivelul de “patriarhi”, cărora încă nu le-a fost dată Tora, adică în starea dinainte de corecţie. Continuăm să existăm numai mulţumită sprijinului forţei superioare care aşteaptă momentul când vom putea să progresăm prin propria noastră putere. Aceasta este o etapă scurtă pe calea spre corecţie, care trebuie să fie completată cât mai repede posibil.

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 6/26/18, lecţie pe subiectul “Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om”

 

 

Să nu interferezi cu Creatorul

Întrebare: Dacă toate gândurile şi acţiunile mele sunt de la Creator, atunci care este rolul meu? Cum îl pot împiedica pe Creator să-şi facă treaba?

Răspuns: Uneşte-te. Conectează-te cu Creatorul în toate acţiunile Sale. Întreaga viaţă a unei persoane este construită pe întoarcerea sa constantă spre revelarea Creatorului, indiferent cum se manifestă.

Prin asta tu nu interferezi. Din contră, Îl ajuţi pe Creator să se reveleze în tine. Îi dai plăcere.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

Să ne topim inimile într-una singură

Toate realizările de ieri trebuie să se transforme în descendența de azi, altfel nu avansez. Pun un picior înainte și avansez, fiindcă același picior rămâne în urmă. Apoi iar, un pas înainte cu celălalt picior și înaintez astfel, încât el să rămână iar în urmă. De aceea, dacă azi m-am trezit într-o dispoziție proastă, dacă lecția de azi nu mi s-a părut incitantă, nu mi-a provocat aceeași ardere ca înainte, atunci trebuie să înțeleg că acesta este un semn de avansare. Acesta este exact modul în care avansăm.

De aceea, sunt fericit că am primit o îngreunare a inimii și nu sunt la fel de încitat ca un copil mic sau ca un începător care a descoperit Cabala. Acum am nevoie să obțin cel puțin aceeași trezire ca ieri, dar o fac deja prin munca mea și nu ca pe un cadou pe care l-am primit mai înainte de Sus.

Va trebui să mă analizez în mod constant dacă muncesc la trezire, la importanța scopului, la semnificația conexiunii care trebuie să devină pentru noi punctul central și la dorința mea pentru ea. Toate acestea înseamnă muncă, dar pentru asta eu sunt fericit, fiindcă dacă azi este greu pentru mine să muncesc, acesta este semn că ieri am făcut un progres bun. În fiecare moment mă analizez dacă am putut obține măcar aceeași trezire ca ieri, dar prin propriile mele eforturi. (Minutul 0:30)

Totul depinde de atitudinea noastră față de scânteia spirituală. Când simțim că ea se stinge, ne trage în jos sau ne înalță, avem ocazia să rămânem independenți de ea și să hotărâm noi înșine în ce stare va fi în noi această scânteie. Dacă o folosim corect, ea ne va trage întotdeauna înainte.

Scânteia este conexiunea noastră cu Creatorul, cu realitatea spirituală. Nu contează dacă această legătură este pozitivă sau negativă, cel mai important lucru este ca ea să existe! Noi trebuie să fim recunoscători pentru starea rea, la fel cum suntem și pentru cea bună. Din contră, când scânteia dispare, Creatorul îmi dă ocazia să o reaprind singur și să mă inspir. (Minutul 5:10).

Dezvoltarea în lumea corporală necesită, de asemenea, trecerea peste dezvoltările anterioare, dacă vrei să avansezi. Se întâmplă la fel în orice loc. Atunci, de ce este atât de dificil de acceptat acest lucru în dezvoltarea spirituală, că realizarea de ieri se schimbă azi în coborâre, într-un pas de la care noi trebuie să ne ridicăm?

În dezvoltarea corporală acest lucru este perceput ca un proces natural; până la urmă, suntem împinși înainte de forța egoismului. În Spiritualitate însă, este foarte greu de acceptat acest principiu, fiindcă avem nevoie să avansăm prin credință deasupra rațiunii, prin trezire spirituală și nu una egoistă.

Chiar dacă egoul nu vede niciun beneficiu pentru sine, niciun viitor, numai întuneric și asta nu ne împinge înainte, noi trebuie într-un fel să ne împingem singuri, să găsim o motivație spirituală.

Acest lucru este posibil numai în grupul de zece, prin unitatea noastră. Dacă toți ceilalți, cu excepția unuia care este în coborâre, își conectează punctele din inimă deasupra egoului, călcând pe el și, în acest fel, raportându-se la prieteni, ei îi dau puterea spirituală.

După ce descoperă că unul din prieteni este în coborâre, ceilalți nouă își revelează egoismul și îl coboară la valoarea minimă, în timp ce înalță conexiunea lor, punctele lor din inimă, scopul Creației și pe Creator. Atunci, această prăpastie dintre conexiunea în grup și deconectarea din el, dintre aprecierea spiritualității și desconsiderarea ei, produce presiunea cu care îl pot influența pe prietenul căzut, dându-i forță spirituală. El se trezește de la această forță și poate să o folosească pentru a avansa și a se încorpora în grupul de zece. De fapt, prin căderea lui, el devine motiv pentru urcarea comună. (Minutul 14:40).

Dacă un prieten a fost trântit, cum îl pot ajuta ceilalți? Simpla persuasiune și încercarea de a-l inspira încă nu înseamnă muncă spirituală. Acesta este modul în care susținem un om în lumea corporală.

Forța Spirituală este credința de deasupra rațiunii, dăruirea este deasupra primirii, Bina este deasupra lui Malhut, este decalajul dintre aceste două puncte. În timpul coborârii, aceste două puncte se întâlnesc și prăpastia dispare; nu există sus și jos, totul este gri. (Minutul 28:50).

Când un prieten este în coborâre, noi îl susținem și începem să-l influențăm prin decalajul dintre punctul grupului nostru spiritual și punctul corporal care există în noi. Îi vorbim despre percepția noastră a urcării spirituale, despre unicitatea și grandoarea ei în comparație cu punctul corporal.

Pentru asta, trebuie în primul rând să ajungem la un acord, la conexiune și la înțelegerea reciprocă. Apoi, din cele nouă puncte ale noastre de Bina și cele nouă puncte de Malhut, dăruim prietenului nostru și îl reînviem. Prin acest decalaj (prăpastie) atragem Lumina Reformatoare și i-o trimitem lui, el ni se alătură și, împreună, ne înălțăm la gradul următor.

Deci, cine salvează pe cine? Urcarea spirituală se întâmplă totdeauna în acest fel. În funcție de sistemul general, Creatorul alege cui să dea coborâre la un anumit moment dat, pentru ca întregul grup să avanseze prin el. (Minutul 30:20)

Prietenul căzut nu se poate ridica singur, el moare sau este prizonier, înlănțuit în egoismul lui. Însă prietenii lui vin și îl salvează. Chiar dacă cuvintele în sine nu sunt atât de importante, lucrul principal este să conectăm împreună punctele noastre și acolo să se simtă măreția Creatorului, a grupului și a punctelor de înțelegere a micimii dorinței de plăcere.

Dacă există un astfel de acord între cei nouă prieteni, atunci cel de al zecelea prieten va primi negreșit trezirea. El nu va putea să o evite, fiindcă ei sunt primele nouă Sfirot, iar el este Malhut. Dacă el primește acum o cădere, nu poate să facă nimic singur, iar ei, din contră, pot face totul. Atunci ei îl folosesc ca pe o pârghie, fiindcă, în acel moment, el este noul Malhut al grupului. (Minutul 32:10)

În munca spirituală există totdeauna o diferență între bine și rău din punctul de vedere al punctului egoist și o diferență între binele și răul spiritual. Trebuie să creez o prăpastie între ele: în ce măsură este mai jos dorința mea de a fi în egoism față de dorința de a fi în dăruire, în adeziune cu Creatorul prin grup. (Minutul 34:30)

Prietenul căzut primește trezire de la ceilalți nouă prieteni conectați împreună, fiindcă ei multiplică forța lor de 620 de ori prin Lumina unității. Nu este o forță mărită de nouă ori, ci una mărită de 620 de ori. Cu această forță îl influențează ei și nimeni nu se poate opune la o astfel de forță puternică. (Minutul 38:15)

Ajutând un prieten, îi permitem să simtă diferența dintre valoarea spiritualității în comparație cu corporalul. Suntem de acord că există într-adevăr probleme corporale, dar ele sunt nesemnificative pe lângă Spiritualitatea și conexiunea noastră, prin care ne conectăm cu Forța Superioară, cu eternitatea și perfecțiunea.

Anulându-ne și conectându-ne pentru a-l ajuta pe prieten, generăm o Forță Spirituală de dăruire. Apoi, cele nouă puncte de Keter și nouă puncte de Malhut se conectează împreună și avem Keter mare și Malhut mare și o mare diferență între ele, în măsura în care Keter se află deasupra lui Malhut. Prin această prăpastie ne influențăm prietenul și îl reînviem.

Conexiunea este cea care ne schimbă influența de la corporal la Spiritual. Până la urmă, o facem pentru scopul spiritual și construim un Kli spiritual din nouă vase egoiste. Prăpastia influențează prietenul și îl reformează.

Funcționează ca un leagăn: unul coboară, apoi celălalt. De fiecare dată când cineva este jos, toți ceilalți sunt deasupra, împotrivindu-se, ajutându-l și, astfel, toată lumea se ridică. Primim de Sus astfel de oportunități pentru a avansa.

Prăpastia care trezește un prieten este diferența dintre suma a nouă Keter și nouă Malhut care sunt în cei nouă prieteni, diferența dintre valoarea spiritualității și valoarea corporalității: măreția Creatorului față de măreția Creației, această lume, egoismul nostru.

Prietenul a căzut, pentru că Keter și Malhut ale lui s-au contopit și el a rămas doar cu un punct de existență animalică. Numai la gradul de om există diferență între Keter și Malhut, între măreția Creatorului și măreția Creației. Dacă această diferență nu există, ducem o existență animalică. (Minutul 39:42)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 18/06/18, Topic: „Să topim inimile într-una singură” (Pregătire pentru congresul din Italia 2018)

De-a v-aţi ascunselea cu Creatorul

Conexiunea trebuie să fie atinsă printr-un atac! În măsura eforturilor noastre de a o obţine în lumea corporală, izbucnind spre conexiune, fiecare conform înţelegerii şi rădăcinii sufletului său, forţăm Creatorul să o realizeze. Creatorul ne instruieşte, precum un profesor, precum un instructor şi, prin urmare, nu ne ajută tot timpul să întărim unitatea, ci uneori face opusul, pentru a ne arăta unde avem nevoie să ne străduim mai mult.

Ne dă tot felul de exerciţii, forţându-ne să încercăm diferite modalităţi. Şi dacă interpretam în mod corect mesajul Lui pentru noi, percepând tot ceea ce se întâmplă în realitate, de la spargerea sufletului colectiv din păcatul Copacului Cunoaşterii și până în ziua prezentă, ca apelul Lui faţă de noi, pentru a ne ajuta să realizăm această conexiune, în aceeași măsură începem să înţelegem munca noastră. Începem să simţim dialogul nostru continuu cu Creatorul, reacţia Lui faţă de noi.

Noi, atunci, avem o limbă comună cu Creatorul. Principalul lucru este să încep să-L înţeleg, să percep tot ceea ce se întâmplă în lume, presupusele evenimente bune sau rele, ca fiind comunicarea Creatorului cu mine, o chemare de a mă adresa Lui. Creatorul se ascunde în spatele tuturor acţiunilor, în spatele întregii realităţi, iar eu încerc să discern munca Lui în spatele a tot ceea ce se întâmplă şi să mă concentrez nu pe acţiunile în sine, ci pe Creator.

Aceasta necesită o perseverentă constantă pentru nu permite Creatorului să ne păcălească. Indiferent de cum se ascunde în spatele a tot ceea ce se întâmplă, noi apelăm direct la El. Asta Îl face foarte fericit! Şi oferă, de asemenea, bucurie şi unei persoane, dacă ea, cu ajutorul mediului, este pregătită să accepte acest joc de a revela Creatorul deasupra ascunderii Lui.

Însă, acest lucru este furnizat pentru ca noi să nu ne imaginăm, pur şi simplu, prezenţa Lui în tot ceea ce se întâmplă. Acest lucru este necesar doar la început. Apoi avem nevoie să trecem la o muncă mult mai concentrată: să încercăm să ne unim între noi şi să descoperim cât de mult ne împiedică Creatorul să facem acest lucru. Aceast obstacol este acolo unde învăţăm despre El.

Este precum urcarea pe un munte, cu un palat regal în vârf. Cu cât noi încercăm mai mult să ne unim, cu atât mai mult Creatorul va împiedica acest lucru: provocându-ne neatenţia şi trimiţând tot felul de perturbări. Iar noi, în ciuda a tot, cu ajutorul Arvutului (a garanţiei reciproce) şi a unităţii astfel formate, încercăm să ne ajutăm între noi; ne reamintim că principalul lucru este să rămânem în conexiunea reciprocă pentru a revela Creatorul, care realizează această conexiune şi care se revelează pe El Însuşi în interiorul ei.

În acest caz, ne numim Israel (Yashar-Kel), adică îndreptaţi “direct către Creator”, deoarece vrem să revelăm numai adevăratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră. Ne dorim să restaurăm sistemul sufletului comun, Adam HaRishon, pe care Creatorul ne împiedică să îl unim, astfel încât, prin tulburări, să aflăm structura sa.

În acest mod continuăm atacul constant asupra conexiunii, până când Creatorul se va preda şi ne va spune: “Vreau!” şi, astfel, ne va permite să ne unim şi să Îl revelăm. Vom deveni un vas pentru revelarea Lui, iar El, umplerea acestui vas și, astfel, vom ajunge la prima noastră adeziune cu Creatorul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/15/18 “Atacăm conexiunea”

 

Dubla cetățenie

După ce se stabilește în Lumea Spirituală, omul transferă mici porțiuni din comoara Regelui, de la starea veche la noua stare, până când o transferă cu totul. Și, deși nu vede fructele muncii sale, totuși încearcă să creadă că muncește corect.

Vechea stare de origine este în mine și în fiecare din noi. Am avut mare grijă de ea și am acumulat acolo multă proprietate – aceasta este toată proprietatea mea, tot ce sunt eu; este ceea ce îmi dă simțământul vieții, încrederea. Toată îmi aparține mie și nimănui nu îi este permis să se atingă de ea!

Și, deodată, decid că cel mai important lucru pentru mine este tocmai ceea ce este în afara corpului meu, adică ceilalți oameni și vreau să împart (proprietatea interioară) cu ei. Atunci, încep să trag afară din mine dorințele împreună cu împlinirile și să le trec tuturor celorlalți. Mă aștept ca aceasta să fie cea de a doua stare a mea.

În realizarea acestei munci, încep să înțeleg că, de fapt, numai atitudinea pe care am creat-o acum în mine, cu ajutorul Forței Superioare și care acționează de dragul a ceea ce este în afara mea, este singura formă corectă de comportament.

Asta îmi dă libertate, îmi permite să nu mă mai atașez de dorința mea de plăcere, să nu mai trăiesc în interiorul ei, ci să mă mut în dorința de dăruire, în faza de Bina. În acest fel trecem de la această lume la Lumea Superioară. (Minutul 46:30).

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/06/18 – Topic: „Atacăm conexiunea”

Constructorii noii lumi

Scopul creaţiei este conexiunea tuturor creaturilor, a întregului suflet spart al lui Adam HaRishon. Noi trebuie să revelăm scala acestei spargeri, apariţia, profunzimea şi caracterul ei. Până la urmă, nu a fost o piatră lipsită de viaţă care a fost spartă, ci un sistem similar cu Lumina, HaVaYaH. Sistemul a fost spart din cauza faptului că a fost revelată o dorinţă în interiorul acestuia care a fost împotriva HaVaYaH, împotriva dorinţei Creatorului, care a umplut-o.

Spargerea s-a petrecut între două forţe opuse – singurele care există în natură. Aşadar, pentru a face o încercare de conexiune, este necesar un atac asupra conexiunii. Până la urmă, noi nu suntem pregătiţi să facem nici măcar un pas înspre această direcţie, fiindcă ceva din inimă şi din minte ne împiedică să facem asta. Iar noi nu înţelegem ce ne lipseşte pentru a obţine acest lucru.

Există asemenea sisteme, forţe, câmpuri de forţe care ne resping, care nu ne permit să ne apropiem de conexiune. Gărzile ne doboară atunci când încercam să urcăm pe muntele palatului regal. Şi ne simţim lipsiţi de putere în totalitate. Dorinţa a fost trezită, însă nu este nicio putere pentru realizarea sa; este lipsa înţelegerii şi lipsa perseverenței. De aceea, de fiecare dată este o nevoie să ne întoarce spre Creator, aşa cum este scris: “Şi copiii Israelului au suspinat din cauza rănilor”, până când nu obligăm Creatorul să termine această muncă pentru noi şi să realizeze acţiunea pentru conexiunea noastră.

Munca este împotriva forţelor negative pe care Creatorul a vrut să ni le reveleze. Precum avantajul Luminii, care ne este revelat din întuneric şi în contrast cu forţele negative, noi putem dezvălui forţele pozitive care deja ne reprezintă în mod direct puterea Creatorului: puterea unităţii, a dăruirii şi a iubirii. Apoi creăm primul HaVaYaH din partea noastră. HaVaYaH coboară de Sus în jos, iar HaVaYaH a noastră, din contră, se ridică de jos în Sus, iar în acest mod ne completăm între noi. După ce construim vasul pentru primul HaVaYaH, revelam numele Creatorului în toate lumile.

Acesta nu este doar un atac asupra conexiunii, ci construcţia a întregului sistem, adică obţinerea dorinţelor adiţionale, pregătirea noastră pe drum, pentru a descoperi ceea ce ne împiedică şi ceea ce ne ajută. Trebuie să construim o stare completă, o lume nouă. De fapt, asta este singura şi cea mai importantă muncă ce există în toată realitatea, iar noi acum încercăm să o îndeplinim în cadrul ultimei generaţii, pentru prima dată în istorie. 1

Există doar două sisteme, două forme şi niciunul nu există fără celălalt. “Beneficiul Luminii vine din întuneric”, însă beneficiul întunericului este revelat de Lumină. Binele şi răul se lupta întotdeauna pentru om, până când ele se completează între ele. Sarcina omului este să le reconcilieze. Aşadar, fiecare dintre ele creşte constant în relaţia cu cealaltă. Binele nu poate să crească fără să se mărească răul, iar răul nu poate să crească fără să se mărească binele, ceea ce este similar curentului electric, care curge numai dacă este este o diferenţă de potenţial în sistem: minus şi plus. Numai prin munca împreună asupra rezistenţei comune dintre ele, aceste forţe se manifestă prin ele, însele.

Prin urmare, în natură nu există o singură forţă. Este posibil ca forţa opusă să fie ascunsă şi nu vizibilă pentru noi. Însă, este imposibil să acţionăm cu o singură putere a binelui, fără însoţirea răului. Şi puterea răului, de asemenea, nu poate să fie revelată singură. Oriunde este revelat răul, puterea binelui stă tot timpul undeva, în interior.

Munca noastră este să aducem aceste forţe la revelaţie, una relativ la cealaltă, să descoperim opoziţia lor şi condiţiile sub care se pot conecta şi potrivi între ele. Şi apoi putem să folosim ambele forţe cu un singur scop.

Creatorul nu ne trimite nicio forţă bună sau rea. Însă noi, creaturile, Îl putem revela numai folosind aceste două forţe. Vedem lumina numai peste fundalul întunericului, simţim puterea dăruirii şi a iubirii numai în contrast cu puterea primirii şi a urii. Aşadar, trebuie să tratăm aceste două elemente în acelaşi mod. Într-un final trebuie să ne ridicăm deasupra puterii răului şi a puterii binelui, a forţei primirii şi a forţei dăruirii, a puterii întunericului şi a puterii Luminii, pentru a revela Creatorul deasupra lor şi pentru a-i oferi Lui plăcere.

Prin urmare, este imposibil să preferăm numai o forţă, faţă de cealaltă. Starea corectă este numai atunci când ne aflăm peste amândouă şi nu ne raportăm la niciuna dintre ele. 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/11/18, lecţie pe subiectul: “Atacând conexiunea”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 19:30

Cum să-mi imaginez o viaţă spirituală?

Întrebare: În lumea corporală noi tot timpul avem tot felul de nevoi şi încercam să le împlinim. În lumea spirituală este invers, există o abundenţă de plăceri, iar eu trebuie doar să dezvolt o dorinţă pentru ele în interiorul meu. Este aşa?

Răspuns: Îţi imaginezi lumea spirituală ca un magazin care are o abundenţă din tot, însă tu nu ai apetit pentru asta. Este ca şi cum ai fi bolnav şi nu ai dorinţa pentru nimic, iar acolo sunt o mulţime de plăceri.

Întrebare: Atunci cum îşi poate imagina cineva abundenta vieţii spirituale?

Răspuns: Nu există o asemenea abundenta înainte să fie dobândită. Există oportunităţi nelimitate pentru ai împlini pe ceilalţi. Acest lucru nu este interzis în niciun mod. Totuşi, trebuie să obţii unelte speciale pentru asta, dorinţe.

Când începi să-i împlineşti pe ceilalţi, de asemenea vei primi de la Creator cu scopul de a aduce încântare celorlalţi, altfel nu vei avea nimic să le oferi. Prin urmare tu devii o legătură intermediară între Creator şi ceilalţi, iar plăcerea trece prin tine.

Întrebare: De ce împlinesc dorinţele celorlalţi toată viaţa mea şi empatizezi cu ei, dar nu simt niciun Creator?

Răspuns: Pentru că faci asta pentru tine. În acest caz tu rămâi un egoist – asta este problema.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/25/18

Competiție și ură

Întrebare de pe FB: Istoria umanității este construită pe competiția care s-a transformat adesea în ură. Este genetic. Chiar speri să schimbi toate astea?

Răspuns: Nu, competiția este necesară, este o unealtă foarte bună pentru progres.

Întrebare: Și ura?

Răspuns: Depinde pentru ce este ura. De ce mi-aș urî competitorul, dacă el mă ajută să avansez?

Totul depinde de scop. Dacă scopul nu este să-mi distrug competitorul, ci să-mi ating scopul, adică a treia parte și doar mă folosesc de competitor pentru a înainta, atunci el îmi devine un ajutor, un partener. Totul depinde de cum folosim competiția.

Nimic nu este în lume creat fără folos. Toate calitățile/atributele din noi sunt necesare numai pentru obținerea scopului corect.

Americanii introduc competiția în campaniile lor cu un scop, pentru că le facilitează diferite planuri, îi face pe oameni să se angajeze, să nu adoarmă, să caute, etc. Dacă totul ar fi fost doar bine, atunci competiția devenea „socialism dezinteresat”.

Din KabTv „Știri cu Michael Laitman” 01/05/18