In timp ce citim Cartea Zohar, lucrul cel mai important la care trebuie sa ne gandim este conectarea dintre noi, pentru a ajunge ca un om cu o singura inima. Lumina care Reformeaza este aproape si totul depinde de eforturile noastre de a ne uni in sistemul Adam HaRishon.

Aceasta Lumina  are influenta asupra conexiunilor sparte dintre noi. Daca noi incercam sa ne unim si nu suntem capabili sa facem asta, atunci Lumina ne uneste. Se spune in Paragraful 155 la Introducere in studiul celor Zece Sfirot ca o persoana este influentata de Lumina Inconjuratoare, pe masura aspiratiei sale de a cunoaste ceea ce invata. Ce inseamna sa cunoasca ce studiaza? Nu inseamna sa dobandeasca cunoastere, ca in lumea noastra.

In spiritualitate, totul este dobandit prin conectare. Prin urmare, a cunoaste inseamna a se conecta, dupa cum este scris, Si Adam a cunoscut-o pe Eva. Prin urmare, cu cat aspiram mai mult sa ne conectam unii cu altii prin dorinta de a darui si prin iubire, cu atat mai mult trezim Lumina care Inconjoara si apoi Lumina Intelepciunii (Or Hochma). Aceasta Lumina apare si functioneaza doar in locurile in care noi dorim sa ne unim, dar suntem incapabili sa facem asta.

Prin urmare, nu are sens sa incercam sa studiem Cartea Zohar ca pe o stiinta sau o inteleciune, atata timp cat nu ii intelegem limbajul, sau nu intelegem despre ce anume se vorbeste acolo. Pentru a intelege, trebuie sa fim in aceeasi lume.

Prin urmare, trebuie sa incercam sa ne unim unii cu altii. Atunci Lumina Inconjuratoare va veni cu precizie in locurile unde lipseste conectarea dintre noi. Lumina ne va uni, si prin refacerea conexiunilor vom simti calitatea de a darui, pe Creator, Lumina Hasadim, si mai apoi vom revela in noi Lumina Hochma.

Prin urmare, intregul nostru studiu trebuie precedat de dorinta de a ne uni intre noi, si nu ar trebui sa uitam acest lucru in timp ce studiem Zohar-ul. Baal HaSulam scrie urmatoarele in Paragraful 17 din Introducere in Studiul Celor Zece Sfirot: Prin urmare, studentul isi ia angajamentul, ca in timpul studiului, sa se intareasca in credinta, adica in calitatea de a darui, pe care doreste sa o dobandeasca, ca si rezultat al studiului, astfel incat devine viata lui.

Din partea 2  Lectia zilnica de Cabala, 6.07.2010, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Munca noastra interioara ne este revelata treptat, in parti care tin de realizarea ei. Nu ni se da posibilitatea de a vedea intreaga munca pe care am realizat-o, pentru ca acest lucru ar putea constitui un obstacol pentru noi.

O persoana este constant consumata de dorinta revelata ei in momentul prezent. Ea uita tot ce a facut in trecut si se simte golita in mod constant. Cu cat muceste mai mult, cu atat mai mult lucrurile pe care le-a realizat deja devin ascunse ei.

Chiar daca ea a facut mai multe corectii si nu dispare nimic, ea are sentimentul ca nu a facut nimic. Aceasta se intampla pentru ca ea sa aiba permanent posibilitatea sa faca mai mult, astfel incat o noua dorinta sa fie revelata ca si prima oara. Acest lucru continua pana cand persoana efectueaza un anumit volum de munca. Atunci, intr-o actiune finala numita Rav Paalim UMekabtziel ea va revela intreaga corectie pe care a acumulat-o.

Totusi, pe parcusul drumului suntem obligati sa uitam toate starile prin care am trecut pentru a primi o dorinta pentru actiunea urmatoare. Altfel, noi ne-am opri si am fi incapabili sa continuam sa avansam. Atata timp cat o persoana nu si-a facut toate corectiile, toata munca anterioara este ascunsa de persoana, ca si cum nu ar fi facut nimic. Si totusi, totul va fi revelat dintr-odata, la Sfarsitul Corectiei !

Totul se repeta din nou, dar de vreme ce o noua dorinta vine catre noi, pare ca este o stare complet noua. Este ca si cum am incepe totul din nou in fiecare zi. Noi revelam o noua pofta si gusturi noi in lumea materiala, la fel ca in lumea spirituala.

Prin urmare, chiar daca pare ca nu am facut nimic in spiritualitate si ca nu am obtinut nimic, mai tarziu vom revela ca nu este asa. Dar pana la Sfarsitul Corectiei, nu putem cere sau nu ne putem ruga pentru ceva ce meritam din trecut. Din contra, trebuie sa fim recunosocatori faptului ca trecutul ne este ascuns, pentru ca in acest fel nu suntem orbiti, ci ne protejeaza sa nu regresam. Ne ingaduie sa incepem toata munca de la inceput de fiecare data.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala, 06.07.2010, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

A indeplini obiectivul creatiei inseamna a deveni asemenea si egal cu Creatorul. Acesta este programul Lui in raport cu noi, pentru ca aceasta este starea cea mai buna, starea perfecta. Insa pentru a deveni egali cu El, trebuie sa dobandim o dorinta egala cu a Sa.

Creatorul a creat un punct de dorinta si apoi il implineste cu atitudinea Lui, cu Lumina lui, cu toate placerile si cu iubirea pentru creatie. El exprima doua moduri de a relationa cu creatia. Lumina Hochma si Lumina Hasadim. Asta face ca dorinta sa devina enorma, Lumea infinitatii. Sarcina noastra este sa adaugam propria noastra dorinta la aceasta dorinta, iar atitudinea noastra este opusa Creatorului. Pentru a ne ajuta, Creatorul plaseaza un punct de daruire in dorinta pe care a creat-o El, pentru ca noi sa il dezvoltam cu propriile noastre eforturi. Astfel, noi ne dezvoltam atitudinea fata de El, pana ce aceasta ajunge la dimensiunea atitudinii Lui fata de noi. O marim de 620 de ori.

E imposibil sa facem aceasta schimbare dintr-o data. Ea se poate face numai treptat, pas cu pas, facand schimbari mici. Calea e plina de coborari si ridicari, pentru ca, pe de o parte, creatia trebuie sa ramana goala si sa doreasca implinire, iar pe de alta parte, ea trebuie sa se lipeasca de Creator mai presus de dorinta goala si sa devina egala cu El. De aceea, in creatie exista intotdeauna doua stari opuse, combinate.

Exista doua feluri de Lumina: Directa si Reflectata. Creatorul vrea ca noi sa relationam cu El in Lumina Reflectata in acelasi fel in care El relationeaza cu noi in Lumina Directa si astfel sa devenim asemenea Lui. Insa pentru El, daruirea este dorinta Lui si natura Lui, in timp ce pentru noi, daruirea este intentia de a darui, dorind sa primim de dragul Lui.

Ca urmare, putem sa fim opusi Lui, avand dorinte opuse, dar egali cu el, avand aceleasi intentii – intentia daruirii si a iubirii. Daca Il abordez cu dorinta mea, atunci eu sunt opus Lui. Daca Il abordez cu intentia mea, atunci sunt la fel ca El. De aceea, eu decad mereu, in relatia mea cu el, din cauza diferentei dorintelor noastre, iar apoi ma ridic, datorita similaritatii intentiilor noastre. Cand dorinta mea creste, devin opus Creatorului, dar cand imi corectez dorinta de a primi prin intentia de a darui, atunci devin egal cu El.

Astfel, oscilez mereu intre aceste doua axe, iar lucrul cel mai important este ca sinele meu sa ramana la mijloc, pe linia de mijloc. Trebuie sa dobandesc cea mai mare dorinta de a primi, care este opusa Creatorului si apoi, in mod corespunzator, sa atasez la ea intentia de a darui. Asa creez linia de mijloc: a primi de dragul de a Ii darui Lui, sau de dragul Lui. Prin echivalenta cu El, mai voi lipi de El.

Daca nu-mi pasa cum imi experimentez starea, ca buna sau rea si cel mai important lucru pentru mine este sa raman in intentia de a realiza cea mai mare similaritate posibila cu Creatorul, atunci ma aflu pe linia de mijloc.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lucrarea noastra trebuie sa fie cat mai departe, cu putinta, de corp. Putem sa distingem diferite etape in lucrare:

• Mai intai, persoana aspira doar la implinire, fie ca e in aceasta lume sau in cea care va veni.

• Apoi, pe langa implinirea in sine, persoana incepe sa se gandeasca la cu cine are de a face, de cine depinde aceasta implinire? Atunci incepe sa faca legatura intre implinire si sursa implinirii, Daruitorul. Incepe sa aiba o atitudine fata de Daruitor, pentru ca implinirea depinde de El.

• In etapa urmatoare, persoana incepe sa respecte Daruitorul pentru faptul ca el Da, pentru calitatea lui de a Da, mai degraba decat pentru placerea pe care o capata de la El.

Si atunci ajunge la o impartire interioara: Pe de o parte, simte ca implinirea e importanta, dar pe de alta parte, aspira sa devina asemenea Daruitorului. Oare implinirea e importanta pentru ca ii da energie pentru lucrare, sau pentru implinirea in sine? De unde anume isi ia omul aceasta energie si care e obiectivul lui: implinirea, sau o conexiune cu Daruitorul?

Astfel, el ajunge treptat la o stare in care se gandeste numai la echivalenta de forma dintre el si Creator. Insa nu e nici atat de simplu. Echivalenta de forma nu e la fel cu dorinta de a face placere Daruitorului. Aspiratia de a atinge echivalenta de forma tot mai implica si o consideratie pentru sine. Desi doresc sa dau, ca sa fac placere altuia, si ca sa iubesc, inca mai exista ceva ce vreau eu; eu sunt prezent in aceasta consideratie.

Insa oare nu acelasi lucru e valabil si pentru a da placere: N-o sa fiu eu cel care o da? Sau poate ca e cineva care o va face mai bine decat mine? Cat de bine pot sa o fac, fara sa primesc nimic in schimb?

Vedem ca lucrarea implica mai multe niveluri. Ea cuprinde cinci lumi intregi, in care persoana isi re-evalueaza intreaga sa motivatie si toate principiile: Pentru ce este dispus sa faca eforturi? Ce anume il implineste si care este atitudinea sa fata de Daruitor? Asta face ca starea persoanei sa se schimbe si o ajuta sa se ridice de la o lume la urmatoarea.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah5.07.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot, Paragraful 3: Aceasta forta care simte in Insufletit este foarte limitata in timp si spatiu, caci senzatia nu functioneaza nici la cea mai scurta distanta in afara corpului sau. De asemenea, ea nu simte nimic in afara timpului sau, adica in trecut sau in viitor, ci numai in momentul prezent.

Deasupra lor se afla Vorbitorul, care consta dintr-o forta emotionala si o forta intelectuala laolalta. Din acest motiv, puterea sa este nelimitata de timp si de spatiu … .

Este asa, datorita stiintei sale, care este o materie spirituala, nelimitata de timp si de loc. Putem sa invatam pe altii de oriunde ne-am afla, in toata realitatea si in trecut si in viitor, peste generatii.

Citind aceste carti, suntem uimiti de imensa intelepciune a cabalistilor care le-au scris. Ei pot sa scrie pentru noi mii de povesti despre lumea spirituala, caci aceasta lume e deschisa pentru ei. Ei ne spun pur si simplu ceea ce vad.

Un cabalist vede lumea de la cap la coada; el ii vede toate fortele si conexiunile interioare. El ia o sectiune a ei si incepe sa ne-o explice. Fiecare din descrierile lui reflecta o intelepciune inimaginabila si e o descoperire uluitoare pentru noi. Suntem uluiti de cum putem sa stim despre aceste lucruri. Insa el nu are nevoie de o inteligenta deosebita pentru asta; pur si simplu, el vede aceasta imagine in fata lui, pentru ca el si-a schimbat natura.

Ca urmare, daca credem ca vom putea sa realizam ceea ce este scris folosindu-ne creierul, aranjand sistematic totul in mintile noastre, asta e o mare greseala. N-o sa ne ajute la nimic. Trebuie sa ne ridicam la un nivel spiritual, iar atunci, lucrurile despre care vorbesc kabbalistii vor deveni parte din viata noastra. Vom intelege in mod natural ca lucrurile sunt asa cum le-au descris kabbalistii si ca nu pot sa fie altfel.

Citim articolele si cartile pentru a atrage Lumina care reformeaza. Iar cand ne intoarcem catre Sursa, toate aceste concepte vor patrunde in noi si vor deveni evidente pentru noi. Ele vor aparea in corpul nostru spiritual.

Asa ca n-ar trebui sa fim disperati ca nu putem sa patrundem tot acest material cu mintea noastra. Trebuie sa dorim schimbarea interioara, astfel incat toate astea sa devina propria noastra natura si atunci nu va fi nevoie de cuvinte! Asa cum e natural pentru mine sa vad stanci, plante, animale si oameni in jurul meu, voi vedea toata realitatea spirituala la fel de clar. Cand mi se va dezvalui lumea spirituala, ea va inceta sa mai fie pentru mine o stiinta; va deveni pur si simplu viata mea.

Nu va faceti griji; nimeni nu ne va da un examen din aceasta cunoastere si nu ne va cere sa o memoram. Oricum, asta nu va fi de ajutor. Sa nu ramana nimic in capul nostru din ceea ce citim; sustinerea unei singure intentii e tot ce conteaza. Restul nu e important, chiar si daca uit ceea ce am invatat acum o clipa. E esential sa nu uitam niciodata de obiectiv si de atitudinea corecta fata de studii.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 27.06.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul a creat numai o singura stare, numita Lumea infinitatii. Toate schimbarile care au loc apar numai in noi si, desi existam in Lumea infinitatii, noi ne percepem doar pe noi insine.

Odata, in perceptia mea, am fost unit cu toate sufletele si am perceput Lumea infinitatii ca nemarginire, eternitate si perfectiune. Apoi, conditia si perceptia mea s-au schimbat si am inceput sa simt ca exist intr-o lume intunecata, defecta, plina de durere, probleme, dezordine, presiune si restrictii. M-am simtit din ce in ce mai rau, pana ce am ajuns la nivelul cel mai de jos, unde m-am trezit in aceasta lume, in realitatea inconjuratoare, impreuna cu alti oameni asemenea mie.

Toate astea s-au intamplat exclusiv in mine, in perceptia mea subiectiva despre realitate. In afara mea nu s-a schimbat nimic. E ca si cum, atunci cand imi dau jos ochelarii, nu vad nimic in afara mea, dar de indata ce ii pun la loc, incep sa percep o alta lume. Asa s-au schimbat proprietatile noastre, de la gradul Lumii infinitatii la gradul la care percepem numai lumea noastra, care nu are nimic din Lumea infinitatii.

Insa putem sa revenim la starea numita Lumea infinitatii, unde totul exista in armonia suprema, in eternitate si in perfectiune si unde locuieste Lumina, adica Binele care face bine. Cum putem sa ajungem la ea? Trebuie sa dobandim perceptia acestei stari, trezind-o in noi insine. Lumea infinitatii este ascunsa in noi, in spatele mai multor straturi de ascundere. Treptat, trecand de la o ascundere mai mare la una mai mica, descoperim Lumea infinitatii.

Etapele prin care trecem revenind la constienta Infinitatii se numesc lumi sau ascunderi (lume- Olam vine de la ascundere- Olama). In cele din urma, ascunderea dispare si noi ne ridicam deasupra ei. Asta inseamna a urca treptele scarii spirituale, treptele lumilor si a ne ridica deasupra ascunderii, la a percepe din ce in ce mai mult.

Cum facem asta? Evocam o stare numita Lumea infinitatii citind impreuna Zohar-ul. Aceasta Carte descrie conexiunea noastra cu Lumea Infinitatii si trezeste in noi aceasta dorinta.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Unde se afla libertatea mea? Intotdeauna aleg oricum ceea ce e cel mai bine pentru mine. Si daca nu vreau, suferinta ma va forta sa revin pe calea Luminii, corect?

Raspuns: Noi existam sub linia separatoare numita Machsom; aceasta este granita care ne separa de lumea spirituala. Aceasta lume materiala e localizata sub ea, iar deasupra ei se afla lumea spirituala. Aici, in lumea noastra, noi traim ca animalele, adica suntem motivati de instinctele noastre suta la suta. Biologii, fiziologii, geneticienii si doctorii confirma aceasta, concluzionand ca fiinta umana este programata si controlata total de sisteme interioare si exterioare.

Si atunci, de unde vine aceasta dorinta? Oare vine accidental din goliciune? Doar ni se pare ca viata e guvernata de regula intamplarii, pentru ca nu vedem sursa si ratiunea a ceea ce se intampla in viata.

Cu toate acestea, descoperim ca natura e un sistem inchis. Cu cat il exploram mai mult, cu atat devenim mai convinsi ca natura e globala si ca noi suntem o parte integranta din ea. Nimic nu poate sa scape de forta acestei legi comune numita natura. In Gematria sa (valoarea numerica a unui cuvant), cuvantul natura e echivalent cu cuvantul Creator. Natura este legea – si explorand-o, vedem ca toate legile sunt interconectate, precise si invariabile, ceea ce ne lasa fara niciun liber arbitru.

Daca ne uitam la imaginea completa a naturii, la toata sfera acesteia, vom vedea ca ea e guvernata de o singura lege. Mereu facem greseli, deoarece credem ca suntem deasupra naturii. Asa ca, in loc sa ii studiem legile si sa le urmam, noi incercam sa remodelam natura, ca sa se potriveasca dorintelor noastre. Ca urmare, viata noastra e un sir de esecuri. Ego-ul uman e singurul defect in intreaga realitate – si este cauza coruperii pentru tot restul.

Insa impreuna cu lumea noastra, se trezeste in noi o mica dorinta de spiritualitate, numita punctul din inima. Daca urmam acest punct si mergem dincolo de parametrii acestei lumi, patrundem in lumea guvernata de legile Superioare. Toate legile, in lumea aceasta si in Lumile Superioare, se numesc Creator sau natura.

Cu alte cuvinte, noi suntem guvernati de legi, Deasupra ca si dedesubt. Insa inaltandu-ne de la un tip de legi la altul, efectuam actul de liber arbitru. Nu suntem liberi sa fim deasupra legilor naturii, dar alegem in ce natura dorim sa existam, adica putem sa trecem de la calea suferintei la calea Luminii. Nu suntem liberi sa refuzam, insa avem alegerea sa fim de acord si sa vedem viata ca buna, sau sa nu fim de acord si sa suferim.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.07.10, Shamati Art. 38

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 252: Dar Jethro nu era asa de mult indreptat catre Moise, caci Laban era un vrajitor si facea toate faptele lui impotriva lui Iacob cu vrajitorie. Si pentru ca acum Iacob nu voia sa fie retinut acolo, de vreme ce Creatorul ii spusese, Intoarce-te in tara parintilor tai, el nu voia sa fie retinut si sa incalce porunca Stapanului sau. De aceea nu i-a cerut permisiunea.

Exista doua feluri de forte. Pe de o parte, exista fortele care ne impiedica sa ne unim, numite ajutor impotriva, care par sa se opuna unificarii noastre. Pe de alta parte, exista fortele care promoveaza unificarea. Avem nevoie de amandoua. Trebuie sa recunoastem fortele aparent negative, toate aceste rautati din noi (Laban, Esau si altii) precum si fortele aparent pozitive (Iacob, Isac si altii) care sunt impotriva lor.

Toate aceste forte lucreaza fie pentru, fie impotriva unificarii. Si depinde de noi sa decidem cine va invinge si cum. Atunci vom descoperi ca toate trebuie sa fie asa cum e descris in Torah si astfel vom dezvalui intreaga ei poveste. Unde? Ea e dezvaluita in conexiunea dintre noi, lucrand cu fortele separarii si cu cele ale conexiunii.

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 1.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Scopul Cabalei este anume sa ne ajute sa atragem Lumina care reformeaza si sa simtim lumea ca fiind buna. Trebuie doar sa devenim asemenea Luminii.

Eu si alti oameni din jurul meu existam in prezent intr-un anumit cadru al filmului numit viata. Atunci cand atrag Lumina asupra mea, eu transform aceasta imagine intr-una buna, umpland-o cu lumina, bunatate, incredere si eternitate. In consecinta, ma dezvolt intr-un mod placut.

Cu siguranta ca putem sa spunem ca a dori sa ne schimbam soarta in mai bine e o forma de egoism mai mare decat cea a unei vieti obisnuite. Si e corect: aspiram la o viata mai buna, de vreme ce scopul creatiei a fost sa incante fiintele create. Cu toate acestea, modul de a ajunge la asta este sa ne ridicam deasupra egoismului nostru.

Ca urmare, prima si cea mai importanta sarcina a noastra este sa clarificam in ce mod defineste Kabbalah liberul nostru arbitru. Sa explice ceea ce depinde de noi indeosebi. Orice altceva putem sa cercetam din curiozitate, ca o adaugire frumoasa, dar e esential sa clarificam ce anume putem sa influentam cu adevarat pentru a schimba. Altfel, atunci cand ne uitam in urma la viata noastra, vedem ca nu putem sa schimbam nimic. Oare noi ne-am facut viata asa, sau altcineva?

Nu facem nimic, decat sa atragem acea Lumina care Reformeaza totul. Toate actiunile facute de o persoana nu sunt controlate de persoana. Singura putere pe care o avem este cum le vom vedea, din ce unghi: egoist sau din dorinta de a darui. Asta schimba intreg tabloul pentru persoana.

Asta e singura libertate pe care o avem! Exista o forta in lume, care asteapta ca noi sa dorim influenta ei, pentru a ne schimba natura, calitatile. Sta in puterea noastra sa o atragem si sa o facem sa ne schimbe. Atunci vom vedea intreaga lume ca buna; in acel moment, lumea se va schimba. Totul se va intoarce cu susul in jos!

Aici si acum, vom vedea lumea spirituala, in loc sa vedem aceasta lume materiala. Ca printr-o realitate transparenta, vom vedea lumea spirituala prin toate aceste manifestari de dorinta, prin toti acesti oameni si prin tot ce ne inconjoara. Atunci vom intelege ce se intampla cu adevarat si de ce totul se invarte in acest fel. Vom putea sa justificam aceasta stare si sa o recunoastem ca fiind buna. Vom vedea legatura dintre tot ce se intampla acum si un scop sublim si frumos.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.07.10, Shamati, Art. 38

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand iau medicamente, nu trebuie sa am o intentie anume. Daca studiul Kabalei se spune ca este doctoria pentru egoismul nostru, atunci de ce trebuie sa respect atat de multe conditii diferite atunci cand o studiez, pentru ca ea sa functioneze?

Raspuns: Atunci cand iei medicamentele obisnuite, exista si o serie de restrictii si de conditii, cum ar fi, sa le iei inainte de masa, dimineata sau dupa amiaza, sau sa le iei cu un pahar de apa si asa mai departe.

Doctoria nu e doar pastila pe care o inghiti. Toate conditiile care o inconjoara fac parte din doctorie. Doctoria nu va functiona, decat daca respecti aceste conditii.

Cand iei doctoria, iti influentezi corpul ca sa il faci sanatos si sa refaci functionarea completa a tuturor sistemelor sale, in conexiune corecta unul cu celalalt. Ne corectam sufletul in acelasi mod. Trebuie sa ii dam o doctorie, Lumina care reformeaza si care ne aduce la bunatate, la modul corect, corespunzator de functionare. O buna sanatate a sufletului inseamna ca acesta e conectat complet cu celelalte suflete. Prin unitatea lor, ca unul, ele devin similare Creatorului.

E la fel ca intr-un corp, unde o boala inseamna ca unul din sistemele corpului isi pierde conexiunea corespunzatoare cu celelalte. Remediul este atunci cand e refacuta conexiunea corecta.

In acelasi fel, sufletele noastre revin la starea de a fi impreuna. Asa cum trebuie sa respecti anumite conditii cand iei un medicament chimic, in Kabbalah functioneaza la fel. Ai nevoie de cartile potrivite, de grup si de profesor si de toate conditiile interioare (intentiile tale) pe care le-au descris kabalistii in cartile lor. Altfel, doctoria pentru vindecarea sufletului, corectarea ta, nu o sa aiba efect.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 5.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→