Category Archives: Lectia zilnica

Obtinand Senzatia Vietii Eterne Prin Altruism

Intrebare: Va disparea forta receptoare atunci cand vom ajunge la sfarsitul corectarii?

Raspunsul meu: Daca ar disparea, atunci ar disparea si creatia la fel de bine. A primi, este cu adevarat, un lucru rau? Kabbalah (a primi in ebraica) este stiinta care ne invata cum sa folosim adecvat forta de a primi.

Totul a inceput de la Lumina care este calitatea de a darui sau forta daruitoare care a creat creatura, dorinta de a primi sau forta receptoare. In realitate exista doar aceste doua forte si din acest motiv creatura nu poate primi sau se lupta sa primeasca. Dorinta de a primi este o forta necesara si de durata. Altfel, cum ar fi posibil sa daruiesc? Doar daca invat cum sa primesc in mod corespunzator, voi fi capabil sa devin o forta ce daruieste..

Singurul care daruieste pur si simplu este Creatorul. Eu sunt cel ce primeste. Cel ce primeste poate sa inghita fara sa gandeasca tot ceea ce i se ofera, dar se va gasi apoi intr-o situatie neplacuta. Orice primeste o persoana o face doar sa se simta din ce in ce mai uscata. Pentru ca placerea este opusa dorintei si o neutralizeaza. In momentul imediat urmator satisfacerii dorintei, ne simtim goi. De ce asta? Pentru ca placerea se simte doar in timpul scurtei intalniri cu dorinta, care dispare odata ce este satisfacuta. De exemplu, am mancat inaintea unui ospat, si acum fiind satul, nu pot nici macar sa ma uit la mancare.

Se pare ca egoismul in sine ucide si este un mod de disperare. Orice am face, nu mai ramane nimic. Ce sa mai gasesc in aceasta lume pentru a ma delecta? De cate mancaruri, filme, masini sau avioane am nevoie? La un anumit punct, toate inceteaza a ma satura.

Din acest motiv lumea a ajuns la criza. Criza a aparut pentru ca noi toti am uitat cum sa ne folosim dorinta de a ne bucura, si nu o mai putem folosi ca inainte. Lumea este intr-un punct mort. Ce ar trebui sa facem? Asta se intampla cand o noua dorinta numita “punctul din inima” apare in om. Si acesta spune “Este posibil sa ajung intr-o dimensiune diferita a placerii. Sa incerc”.

Asa ajung oamenii la Kabbalah, care-i invata sa daruiasca folosindu-se de dorinta de a fi delectati. Cum se intampla asta? Doar prin dragoste pentru ceilalti. Iubirea fata de ceilalti va fi dezvaluita in fiecare, si omul va descoperi brusc ca aceasta iubire ii aduce o implinire ce nu dispare, ce ramane mereu cu el si creste continuu.

Cand voi incepe sa-mi doresc sa daruiesc, voi simti ca incep sa fiu implinit, si aceasta implinire fara sfarsit va deveni senzatia vietii eterne pentru mine.

Cresterea spirituala este in analogie cu stadiile cresterii umane

Cel mai important lucru pentru noi acum este sa formulam abordarea corecta a studiului. Cu adevarat, nu exista nimic de studiat in cartile de Kabbalah, de vreme ce putem sa studiem numai ceva ce putem sa simtim prin sentimentele noastre si sa investigam cu ratiunea noastra. Insa ceea ce facem in prezent este sa asteptam si sa ne  contam pe o forta miraculoasa (Segula), pe Lumina Superioara, incercand sa o atragem la noi.

Noi existam in starea de ascundere (simpla si dubla), pana ce trecem de Machsom si incepem sa simtim Lumea Superioara. Deocamdata, sarcina noastra este sa iesim din starea inconstienta si sa incepem sa simtim ca suntem in starea de ascundere, ca ceva ni se ascunde. Aceasta descoperire (sau senzatie) a ascunderii este ceea ce ne va duce la relevatie.

Ar trebui sa ne simtim ca si cum am fi in intuneric si ar exista cineva care asteapta in apropiere, urmarindu-ne prin crapaturi si prin ferestre – “Metziz Aleynu Mi Halonot.”. Atunci cand ajungem la revelatie, primul stadiu va fi “daruirea de dragul daruirii”—calitatile Bina, Hafetz Hesed.

In acest stadiu nu exista investigare, ci noi doar dobandim calitatile si forta daruirii. Aceasta este starea revelatiei simple. Apoi, inaintam la “primirea de dragul daruirii”, unde putem sa facem investigatii. Acesta este stadiul revelatiei duble.

Daca raportam asta la stadiile umane de crestere, atunci primul stadiu de ascundere (in care existam in prezent) este ca o copilarie. Apoi, ne ridicam la nivelul “daruirii de dragul daruirii” si dobandim calitati spirituale – calitatile Bina. Asta se poate asemana cu stadiul acumularii de cunostinte si al invatarii sau, cu alte cuvinte, adolescenta, tineretea si formarea (scoala, facultatea).

Dupa aceea, incepem sa primim de dragul daruirii. In acest stadiu, suntem ca un savant care investigheaza si invata despre lume, facand noi descoperiri. Aici incepe stiinta; este momentul in care lucram activ cu dorintele, primind inauntrul lor, de dragul daruirii. Ca urmare, putem sa le investigam, fiind similari cu Creatorul.

Notiunile descrise in Tora reprezinta Actiuni Spirituale

Revelatia Creatorului are loc in Lumina Hochma. Lumina Hasadim, daruirea ca scop in sine, e o simpla pregatire a sufletului de a primi lumina. Trecem Machsomul, atingem calitatea daruirii (de dragul daruirii- calitatea Bina) si ramanem in aceasta stare pe perioada corectiei “40 ani in desert” pana cand o atingem in final prin implinirea dorintelor noastre cu Lumina Hasadim.

Mai tarziu incepem sa “primim de dragul de a darui” (“pasirea pe taramul Israelului”, cuvantul “Eretz” inseamna “pamant” si e derivat din “Ratzon”- dorinta; Isra-el semnifica “direct catre Creator”). Noi folosim dorinta noastra pentru a darui, revelandu-l pe Creator (Lumina Hochma in Lumina Hasadim). Astfel, se spune ca Creatorul se dezvaluie pe sine doar in “taramul lui Israel” (dorinta de a oferi), iar exodul din Israel e numit alungare (de la daruire si spiritualitate).

Intre cuvintele “exil” (Golah) si “mantuire” (Gheula) e doar o litera diferita, “Alef” care reprezinta Creatorul (primul si singurul din lume). “Pamantul lui Israel” reprezinta dorinta de a primi de dragul de a darui. Aceste dorinte care ma opresc de la a primi si revela Creatorul, care servesc doar scopului daruirii, inseamna ca nu sunt inca in taramul lui Israel, dar sunt aproape de el.

Prin urmare, Kabbalah descrie diferite sfere drept cercuri in jurul Taramului Israel. Treptat ne distantam de Babilon si cucerim acest pamant prin corectarea dorintelor noastre pas cu pas. Vorbim despre aceeasi dorinta, care ramane constanta, in timp ce atitudinea noastra fata de ea se schimba.

Parasesc Babilonul, sosesc si parasesc Egiptul in trecerea prin diferite dorinte de satisfacere a propriilor intentii. Sunt de acord sa restrictionez aceste dorinte, ceea ce inseamna sa trec de Ultima Mare.

Sunt pregatit sa ma ridic deasupra egoismului meu, deasupra muntelui Sinai (varful urii) si sa ma conectez la dorinte noi (“Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”).

Nu obtin aceleasi dorinte ca vecinul meu, dar imi intorc dorintele proprii ca pe o manusa, “de dragul aproapelui” in loc sa fie de dragul meu.

Mai tarziu, sunt pregatit sa primesc placerea prin aceste dorinte, dar nu pentru propria placere, cum era mai inainte, ci pentru a putea darui, de dragul aproapelui meu. Dorintele sale devin mai importante pentru mine decat ale mele (un fel de implinire “indirecta” a dorintelor mele) in contrast cu implinirea “directa”.

Deci, asa cum putem observa, toate notiunile descrise in Tora (Egipt, Muntele Sinai, 40 ani in desertul Sinai, Taramul lui Israel) reprezinta actiunea spirituala din interiorul uneia si aceleiasi dorinte. Singurul lucru care se schimba e atitudinea noastra fata de modul in care le implementam, si astfel observam ca ceea ce am considerat a fi geografie si istorie, devine un portret interior.

Gradual ajungem la infatisarea corecta si vom fi socati: “Cum am putut gresi atat de mult cand am crezut ca Tora ne-a invatat despre intamplari istorice straine si geografie externa?” Nu vom putea crede ca la un moment dat am privit Tora ca pe un roman istoric. Va parea atat de firesc pentru noi sa intelegem ca e vorba de dorintele umane prin care atingem spiritualitatea. Ce ramane in afara noastra e doar “Olam Amedumeh”- o lume a iluziilor.

A fi cufundat intr-un ocean de bunatate

O persoana care a evoluat este diferita prin aceea ca este pregatita sa suporte mari suferinte pe o lunga perioada de timp in vederea atingerii unui mare tel, deci necesita un mare efort si mult timp pentru a-l realiza. Gradul de dezvoltare al unei persoane este determinat de cat de mult timp si efort este dispusa sa investeasca pentru a merita o rasplata, dat fiind  faptul ca este capabila sa-si imagineze un tel care sa merite un asemenea efort.

Vedem in lumea noastra ca exista oameni care traiesc si fac rost de bani dupa cum le e norocul. O asemenea persoana pleaca dimineata de acasa, gaseste vreo slujba prin care poate castiga suficienti bani cat sa se hraneasca in acea zi, si apoi se intoarce acasa.

Am avut odata un vecin care spunea mereu, “Am 50 de dolari pe ziua de azi si imi ajung. Ma duc cu familia la plaja. Avem bani cat sa ne luam sandvisuri pe toata ziua asa ca putem sa ne odihnim”.  Am ramas surprins. Am intrebat “Si pentru maine?”, iar el raspundea “Pentru azi imi ajung”. Asta era atitudinea lui fata de viata.

In acelasi timp, o alta persoana pleaca de acasa ingrijorat. Il intrebi “S-a intamplat ceva? N-ai bani sa dai de mancare la ai tai?”, el raspunde “Nu, totul e bine” asa ca il intrebi “Care-i problema?” si atunci incepe sa iti spuna despre probleme “existentiale”, sau despre ceva care se poate intampla peste cativa ani. Daca ii sugerezi sa mearga la plaja cu familia sa se odihneasca,  el nu ar putea sa opreasca aceste ganduri care il framanta.

Cu cat o persoana a evoluat mai mult, cu atat domeniul sau de preocupare e mai mare, cu atat telul sau este mai mare, si cu atat mai mult si mai de durata este dispusa sa sufere pentru ca sa isi atinga telul. La fel este si in ceea ce priveste spiritualul, prin aceea ca persoana care isi va atinge scopul este cea care este dispusa sa indure multa suferinta, sa depuna efort si sa astepte ani de zile, in ciuda criticilor si dezacordurilor  vis a vis chiar de calea in sine.

Singurul lucru de care are nevoie o persoana este senzatia ca avanseaza catre acest tel, si ca nu este important cand il va atinge, fie imediat fie intr-un moment indefinit. Daca receptam o asemenea senzatie, asta inseamna ca ne-am corectat Vasele. Daca telul nostru este de a darui, atunci nu mai intrebam nimic despre rasplata.

Este nevoie sa simtim ca nu solicitam ceva in afara acestui tel, si ca nu are importanta pentru noi cand il primim sau daca il primim. Aceasta inseamna ca existam in el deja! Tocmai prin aceasta metoda persoana intra in spiritual, experimenteaza perfectiunea, si se simte scufundata intr-un ocean de bunatate.

Brevetul Creatorului pentru Placerea Eterna

Intrebare: De ce nu ne putem uni sentimentele cu mintea?

Raspuns: Consistenta sentimentelor si mintii provine dintr-o radacina foarte inalta: Partzuf al Galgata, care a inceput sa isi creeze Partzuf interior al AB cand o discrepanta a aparut intre perceptia Luminii (Dalet de Itlabshut) si marimea ecranului (Ghimel de Aviut) – informatia nivelului 3/4-dalet/ghimel. Din acest moment, Luminile sunt mereu asezate in locurile gresite si exista o inconsistenta a Luminii (implinirii) si a ecranului (dorintei). Aceasta trezeste o senzatie de Lipsa in noi.

Spre exemplu, am obtinut implinirea celui de-al treilea nivel (Gimel de Aviut) si informatii despre al patrulea nivel al Luminii (Dalet de Itlabshut). Cu alte cuvinte, stiu ca poate sa fie mai mult decat am deja! Imi pot imagina implinirea care exista cu un nivel mai sus decat primesc deja. Asadar, apare o diferenta intre ce imi doresc si realitate – ce este si ce poate fi.

Asadar, se naste mintea, care se gandeste la cum pot obtine ceea ce nu am deja. Exista in mine, dar doar ca o potentiala posibilitate, nu este inca a mea. Sa presupunem ca nu am avut niciodata masina si tu te-ai oferit sa ma iei cu masina. Am fost impresionat iar acum simt diferenta dintre stadiile noastre. Aceasta activeaza imediat un instrument in mine numit “minte”. Cu alte cuvinte, mintea se trezeste intr-un loc in care simt o lipsa si imi doresc sa obtin ceea ce imi doresc.

Daca Lumina Inconjuratoare (Or Makif- Lumina din afara mea) nu ar fi fost plasata opus Luminii Directe (Or Iashar, Lumina din mine), atunci mintea nu s-ar dezvolta niciodata in mine. Din aceasta cauza intreaga noastra ascensiune se intampla mai presus de ura si lipsa, care mereu raman. Intregul “brevet” al Creatorului consta in faptul ca este imposibil sa indeplinesti o dorinta egoista. Va ramane gol – intregul Malchut al Infinutului, dar vom construi un nou lacas gol, mai presus de asta: spatiul daruintei.

Bucuria noastra va veni de la implinirea altora si de a ne bucura de bucuria lor. Chiar faptul ca dorinta de a primi ramane goala, si totusi ne construim daruirea mai presus de asta, ne permite sa ajungem la placerea eterna.

O dorinta goala ne va impinge constant catre daruire, si ma voi bucura de ea. Pentru a exemplifica asta, Rabash ne da exemplul unei regine care are sute de servitori, dar tot mai doreste sa isi hraneasca fiul singura pentru ca asta ii ofera placere.

Dorinta nu are Nationalitate

Intrebare: Daca citim Cartea Zoharului in alta limba, mai are acelasi efect ca in Ebraica sau Aramaica?

Raspuns: Nu conteaza in ce limba cititi Cartea Zoharului. Toata lumea va trebui sa studieze aceasta carte si fiecare o va citi in limba lui.

Chiar daca Zoharul contine parti in care se vorbeste despre elementele care compun literele Ebraice, precum liniile si punctele care formeaza literele, acestea nu sunt cu adevarat litere, ci sunt simboluri, insemnari, si forme care simbolizeaza forte. Nu conteaza daca va uitati la o litera din alfabetul Ebraic sau doar la un simbol; ceea ce conteaza este semnificatia. La sfarsitul zilei, totul tine de dorinta persoanei, iar dorinta nu are limba sau nationalitate. Este doar – o dorinta.

Cand traduceti cuvintele “dulce”, “amar” sau “acru” in alte limbi – fiecare cititor, tot va simti acele gusturi. Zohar-ul vorbeste despre aceste senzatii, si din moment ce cuvintele care suna diferit trezesc aceleasi senzatii oamenilor, cititul in alta limba nu impiedica realizarea unei persoane.

Pastrand Punctul de Legatura cu Zohar-ul

Intrebare: Daca o persoana care citeste Zohar-ul a putut gasi pe moment un punct de contact cu el, cum poate sa il mentina?

Raspuns: Il va putea mentine daca nu se va teme de nimic ce va veni in continuare si va fi pregatit sa reconstruiasca aceasta conexiune din nou si din nou, indiferent de circumstantele care apar.

Daca se teme de moarte sa piarda senzatia acestei conexiuni, inseamna ca ii lipseste increderea si ca nu este destul de conectat cu ceilalti. Pe langa aceasta, nu intelege ca progresul sau are loc in calitatea daruirii, care creste constant, se dezvolta si se intensifica in el. Totusi, nu se poate dezvolta daca ii este frica si isi impune constrangeri. Daca este ingrijorat de viitorul lui, atunci este indrumat de egoism in loc de dorinta de daruire.

Cand Intunericul si Lumina se Unesc

Totul vine de la Creator, de la Forta Superioara. Atat Lumina cat si intunericul vin de la El, precum este scris, “El care a creat Lumina si intunericul”. Cand imi doresc ca El sa mi se reveleze, trebuie sa iau aceste doua forte si sa le unesc in mod corect. Momentan par opuse una alteia si nu inteleg cum doua forte opuse pot veni de la aceeasi sursa – spre exemplu, binele si raul, lumina si intunericul, impuritatea (Klipa) si sfintenia, care se afla intr-o lupta continua.

Deci cum este posibil sa le unim? In lumea noastra adeseori vedem calitati si actiuni care sunt diametral opuse una de cealalta – unele care sunt minunate si bune, sau rele, repulsive si oribile. Cum este posibil sa le combinam si sa le atribui aceleiasi surse – Creatorul?

In spiritualitate aceasta schisma si diferenta dintre calitati este mult mai mare decat in lumea noastra. Totusi trebuie sa construim un sistem interior care conecteaza fortele opuse, pentru ca astfel exista ele defapt – in pace si armonie, una se completeaza pe cealalta. Nici una nu poate exista fara cealalta.

Construind acest sistem in mine, incep sa ii inteleg radacina, sa vad de unde vine aceasta opozitie si ce se intampla de fapt. Inca nu intelegem asta. Nu va avea sens pentru noi pana cand nu obtinem calitatea sa ne construim pe noi insine mai presus de Machsom, in spiritualitate. Pana atunci, ne aflam intr-o extrema sau alta, sau deconectati de la ambele, dar nu putem fi in unitate si armonie cu doua forte opuse.

Lucrand sa unesc in mine doua forte opuse, construiesc un punct de conexiune intre ele, un sistem in care se unesc contrar faptului ca sunt opuse. Nu o suprim pe nici una, cum deseori se intampla in lumea noastra; mai degraba, cele doua ajung la o armonie totala. Spatiul pe care il construiesc in interior este “Eu-l” meu, sufletul meu, care este egal cu Creatorul.

Creatorul este Unul, dar pentru mine El se imparte in doua forte – una pozitiva si una negativa, un plus si un minus. Conectez aceste doua forte in mine intr-un sistem, si se dovedeste ca sistemul pe care il construiesc intre minus si plus este complet egal cu Creatorul.

In acest fel, ajung la Creator prin intermediul actiunilor Lui. Asadar construiesc in mine o fiinta umana asemanatoare Creatorului. Eu sunt unul in sistemul lui Malchut, si sunt asemenea Creatorului in sistemul lui Keter. Toata munca noastra consta in a obtine aceasta echivalenta.

Curcubeul Din Interior

Zohar (trebuie sa caut tot ceea ce citesc in aceasta carte in interiorul meu): si Creatorul (forta generala de a darui, atat cat ne putem imagina) a spus lui Noe (dorinta mea interioara de a deveni la fel cu Creatorul): “Am pus curcubeul in nori”. “Am pus” face referire la faptul ca acesta a fost pus chiar mai devreme, pentru ca, curcubeul este “piatra de temelie”. Si piatra de temelie a fost pusa la locul sau inainte chiar de crearea lumii, pentru ca lumea a fost construita pe ea si, prin urmare este scris: ”Am pus”, la timpul trecut.

Este scris: ”Mai presus de cer”. Iar despre ceea ce exista mai presus de cer este scris: “Si eu voi auzi sunetul aripilor lor”. Acestea sunt cele patru mari animale si cele mai mari animale sfinte care exista in ceruri. Aripile lor leaga si le acopera trunchiurile. Cerul este granita celei de-a doua restrictii, numita Parsa. Sta deasupra a patru animale mari: Hesed, Gvura, Tiferet si Malchut.

In interiorul nostru exista forte numite  Hesed, Gvura, Tiferet si Malchut, sau patru animale pe nivelul animat. Exista “cerul” care separa aceste forte unele de altele. Dar ele sunt doar atat – forte.

Tot ceea ce simtim in prezent ne este infatisat de aceste forte pe ecranul nostru interior. Scopul nostru este de a trece de la imaginile externe de pe ecran la fortele insasi. Apoi vom fi capabili sa ajungem la radacina realitatii noastre, incepand s-o schimbam, si sa ajungem la Sursa.

Lumea Spirituala este o Lume a Fortelor. Doar cand existam in lumea corporala ne imaginam aceste forte ca imagini corporale. Totusi, in final acesta intreaga realitate imaginata se evapora in neant.

Felul In Care Ne Vedem Noi Comparat Cu Al Creatorului Nu Da O Imagine Frumoasa

Intrebare: Ce este spargerea Kelim-a Vaselor, cand au penetrate calitatile Creatorului, calitatile fiintei create?

Raspunsul meu: Am fost creat ca un receptor si pot intelege doar implinirea. Lumina Superioara m-a influentat si m-a suprimat  – mi-a aratat calitatea de a darui si mi-a insuflat rusinea pentru egoismul meu. Toate astea au fost facute pentru mine de forta Luminii. Cand  voi vedea Lumina, imi voi dori s-o imit. Totusi, in interior imi voi pastra rusinea ce-am simtit-o anterior.

Este ca si cand m-as gasi pe mine insumi intr-un grup de oameni profunzi care vorbesc despre muzica, literatura si arta si eu imi doresc sa seman cu ei. Sunt mandru de mine si cand ma gandesc la ce eram inainte sa ajung la ei, ma simt rusinat. Dar cand ii parasesc si vad ca totul este permis: nu mai exista dorinte rusinoase, este in regula sa minti si sa te angajezi in tot felul de murdarii si, prin urmare, incep de asemenea sa gandesc si sa actionez in acest fel, gandindu-ma ca acesta este adevarul vietii.

Cu alte cuvinte, fiinta creata a fost sub influenta Luminii, dar aceasta nu-i esenta sa interioara; aceasta nu este corectarea. Avem nevoie de intuneric cu scopul de a incepe sa stralucim asemeni Luminii si sa corectam toate mizeriile din interiorul creatiei. Dorinta egoista ce a fost initial opusa Creatorului trebuie corectata, nu doar restrictionata.

Deci, cum poate fiinta creata sa fie ‘pacalita’ sa faca asta si fortata sa se descopere pe sine? Este ca si cum te superi continuu pe cineva pana cand acesta isi arata adevarata fata. Asta s-a intamplat cu siguranta creatiei cand a avut loc spargerea Kelim- Vase (calitatile).

Totusi, creatia nu stie nimic despre asta inca. Ea exista sub influenta Luminii. Este ca si cum eu m-as alatura unui grup de oameni buni si apoi as incepe sa ma simt merituos, respectabil si curat. Apoi, brusc, are loc un fel de cesiune si intregul adevar este descoperit – toata lumea afla cine sunt. Imaginati-va ce rusine voi simti de aici! Am vrut sa fac acelasi lucru ca si ei: sa primesc de dragul altruismului, dar cand vine vorba despre afaceri, tot raul din mine este descoperit.

Creatorul si fiinta creata sunt plasati unul langa altul, si sunt separati de o bariera subtire numita Parsa. Daca spargem acest perete, atunci creatia va descoperi ca tot raul este in ea, comparat cu toata bunatatea care exista in Lumina. Pare ca si cum ei au fost unul langa altul si, deodata, peretele (Parsa) dintre ei s-a spart si acum ei stau fata in fata!

Vei vedea apoi cat de bun si altruist este Creatorul – dar uita-te si la tine! Fara aceasta revelare a naturii tale in contrast cu a Creatorului, nu poti atinge similaritatea cu El.

Pagina 692 din 708« Prima...690691692693694...Ultima »