Trebuie sa lucram cu articolele lui Rabash, impartindu-le in sectiuni si examinandu-le. Fiecare articol este construit conform unui scenariu specific, ca un film sau un roman. Are o schema, un conflict (problema), dezvoltarea, investigarea unor anumite conflicte si discrepante si o rezolutie la sfarsit. De-a lungul drumului, de obicei, intalnim mai multe dificultati, care ne ajuta sa ne clarificam intrebarile initiale si sa formulam concluzii. Intregul curs al articolului corespunde cu structura interioara a cuiva (psihologica si spirituala), astfel incat sa poata sa-l inteleaga si sa-l internalizeze.

Ar trebui sa citesti un articol (sau doua articole scurte) pe zi, dimineata si seara. Nu conteaza daca devii confuz, atata timp cat ramai in acest material tot timpul. Efortul, singur, va atrage Lumina care Reformeaza. Aceeasi Lumina va clarifica toate intrebarile, incluzand ordinea corecta si sistemul, ca si etapele prin care cineva trebuie sa treaca. Toate astea vor deveni clare si, daca raman neclare, vei intelege de ce este asa. Dar Lumina este cea care lumineaza tot ceea ce vrem sa aflam.

Nu fac cercetari teoretice; mai degraba astept ca Lumina sa ilumineze pentru mine mintea autorului intr-un singur gand. Ce vrea el sa spuna aici, care este planul lui? Doar un singur gand! Ce gandea Rabash in acel moment? Intregul articol este un singur gand si eu vreau sa-l inteleg. Asta o pot face numai cu ajutor de Sus, atunci cand sunt vizitat de o muza. Kabalistii o numesc Lumina.

Din Discutie despre lucrul asupra articolelor lui RABASH 15.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Pe tot parcursul calatoriei noastre spirituale, trebuie ca in mod continu sa progresam, aplicand credinta deasupra ratiunii. Dorim sa atingem perceptia spirituala, sa intram in spatiul Creatorului si sa atragem fortele Lui, ceea ce este exact cum vom practica credinta deasupra ratiunii. Asta se intampla cand nu mergem legati la ochi, ci cand suntem ghidati de catre forta daruirii.

Nu prin folosirea mintii si perceptiilor mele ci, mai degraba, ghidat de un prag mai mare spiritual. Merg impreuna cu el intr-o maniera de unde accept mintea si perceptia Celui de Sus, exaltand pe Superior si in ciuda sinelui meu. Astfel, dobandesc noi calitati, mai logice si mai inalte. Dar pentru mine, ele nu par neaparat logice.

Asta se intampla cu noi chiar acum. Suntem pusi in fata aceleiasi problem, constant. Trebuie sa-mi tratez prietenii si lumea conform principiului: Iubeste-i pe ceilalti asa cum te iubesti pe tine. Trebuie sa-i iubesc si sa ma unesc cu ei si sa fac ceva cu mine, nu-i asa? Cum pot realiza asta? Nu imi place si sunt incapabil sa fac asta.

Aici trebuie sa accept aceasta conditie, legea credintei deasupra ratiunii si sa decid ca trebuie sa o fac. Am o oportunitate sa intalnesc aceasta conditie prin actiune, chiar daca o resping. Este scris despre asta: Vom face si vom auzi! De aceea , conform Tora, neamul lui Moise a inflorit. Toate astea apar prin binecuvantare de Sus, atunci cand noi acceptam mintea Celui de Sus, ceea ce inseamna sa-L urmam pe Creator.

De fapt, Creatorul este un pas spiritual mai mare si nu ceva nebulos. Un copil invata de la un adult in aceeasi maniera: Deschide gura si literlamente prinde fiecare cuvant, gest si comportare a adultului. Nu conteaza ce-i arata un adult, el va copia totul. In acest fel crestem.

Trebuie sa facem la fel cu ajutorul imensei forte, impotriva naturii noastre; ne obligam sa invatam de la pasul spiritual mai inalt. Numim asta credinta deasupra ratiunii. Chiar aceasta forta pe care o dobandesc de la Cel Superior imi da perceptia, minte si o mare cantintate de cunoastere si informatie. Deoarece trebuie sa merg impotriva starii mele prezente, ea se numeste credinta deasupra ratiunii. Totusi este clar ca nu este asa, deoarece la un nivel spiritual mai mare este o mai mare dorinta de a primi placere; deci este mai mare in intentia de a darui. Evident, pasul spiritual superior este  opus mie si niciodata nu pare logic.

Cel Superior intotdeauna pare straniu, confuz si incorect celui de jos, deoarece Cel Superior este contrar si obscur mie; de aceea, eu cred ca Cel Superior este gresit. Si numai din experienta, putem vedea ca Cel Superior nu greseste. Chiar daca comportamentul Lui pare ciudat si ilogic, tu pur si simplu nu intelegi calculele Lui. Si totusi, el niciodata nu greseste pe drum.

Din Tora – Paragraful Saptamanii 11.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scurt sumar al Torei saptamanale, fragmentul din Chukat, Paragraful 7: Si din nou, popoarele au inceput sa se planga, ca au fost luate din Egipt. In schimb, Creatorul a trimis serpi care au ucis pe multi, si apoi poparele l-au rugat pe Moise sa se roage pentru ca aceasta nenorocire sa fie inlaturata. Moise s-a rugat pentru ei si a primit instructiuni despre cum poate indrepta situatia cu ajutorul primit de la sarpele de arama.

Pe parcursul intregii cai spirituale, o persoana devine confuza datorita nenumaratelor intrebari si nu stie ce sa faca. El se indoaie sub povara, provocand aparitia unor serpi veninosi, dorintele pentru placere implantate la temelia creatiei. Totusi, prin aparenta creare a unui sarpe de arama, o persoana se poate ajuta pe sine. El incepe sa inteleaga si sa simta ca tot ce percepe nu este cu adevarat viu, ci de fapt este o statuie.

Daca serpii vin din afara, ei apar ca fiind o manifestare a Fortei Superioare. Cand o persoana incearca sa ii creeze de unul singur, lui ii devine clar ca ei nu au nimic de-a face cu Forta Sperioara, ci mai degraba sunt produsul propriei lui imaginatii, si ei vin la el ca un obstacol ridicol in calea sa. De aceea de indata ce Moise a faurit un sarpe de arama, problema a fost rezolvata si poporul Israel nu a mai avut aceasta incurcatura.

Aceasta este una din caile pe care Tora le foloseste pentru a ne explica cum sa ne aparam si sa ne corectam pe noi insine. Sarpele de arama este o metoda extrem de interesanta de preluare a dorintelor  noastre rele (egoismul nostru). Noi ne construim opozitia pentru ca noi sa devenim capabili sa intelegem ca aceasta este doar o iluzie. Poti face diferenta, de vreme ce tu esti cel care a construit idolul. O poti numi terapie ocupationala daca vrei. Iata cum o persoana se poate elibera pe sine de problema prin evocarea sarpelui din interior. Se subintelege ca toate aceste actiuni sunt interne.

Comentariu primit: Pe de o parte, el spune, Nu iti face idol, dar in aceasta situatie, Creatorul este cel care ii ordona lui Moise sa faca un idol.

Raspunsul meu: Este corect. Cateodata noi avem nevoie sa ne comportam ca si cu copiii nostri. Pentru a inlatura temerile lor, noi ii fortam deliberat sa faca lucrul de care le este frica: Hai sa mergem mai aproape de cainele acesta si o sa vezi ca nu iti face rau.

Te uiti la imagini si te gandesti ca ei iti sunt trimisi de catre Creator si ca un sarpe este o manifestare a Fortei Superioare care te controleaza. Dar Creatorul spune: Nu, daca faci la fel vei vedea ca tu esti cel care isi imagineaza asta, tu desenezi imaginea acestui sarpe. De fapt, nu este nimic aici; pare doar ca aici esti doar tu.

Daca iti faci un idol, vei vedea ca este gol, ca acesti serpi veninosi care apar si te sperie nu contin nimic cu exceptia contributiei tale. Tu i-ai creat, nu Forta Superioara. Construieste-i si vei vedea ca este adevarat. Un sarpe de arama este o cura care ne ingaduie sa tratam corect dorintele egoiste.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare:Cum il recunoastem pe Moise din noi?

Raspuns: Moise in interiorul unei persoane este cel mai apropiat punct de Creator, sau punctul de contact cu Creatorul. Daca o persoana avanseaza in maniera corecta, el are grija si protejeaza acest punct ca si cum ar fi cea mai pretioasa nestemata. In fond, asta il conecteaza pe el cu Creatorul.

Moise este calitatea care este cea mai apropiata de lumea spirituala. Toate celelalte puncte tind catre lumea spirituala doar in anumite momente, in anumite conditii, la diferite niveluri ale Aviut (slaba consistenta dorintei), si datorita diverselor ratiuni, in timp ce Moise, intr-o persoana, este cu adevarat devotat scopului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un scurt sumar din  fragmentului saptamanal al Torei Chukat, Partea 1: Poporul Israel continua sa umble prin desert si vine la Kadesh, care este situat in desertul Tzin, unde poporul incepe sa se planga despre lipsa de apa. Moise si Aron se intorc la Creator pentru sfat si El le spune sa ceara in fata intregii comunitati, stancii sa le dea apa. Totusi, in loc de a cere stancii, ei o lovesc. Aceasta infurie Creatorul, si El i-a condamnat sa moara in desert, si sa nu fie printre cei care vor duce poporul in Tzara Israel.

Intrebare: Daca, Creatorul, ne da punctul din inima si ne trece El insusi prin toate starile, atunci de ce se infurie?

Raspuns: In mod evident, Creatorul creeaza din start toate problemele noastre. El ne da obstacolele pe cale, nimeni altcineva. In aceasta cruda maniera, El este primul care produce raul, si apoi striga, ne pedepseste, si apoi ne da o sugestie: OK, daca faci altfel va fi bine pentru tine. Totusi, in timp ce suntem in acea stare de bine, El face iar lucrurile sa ia o intorsatura rea pentru noi si iar ne pedepseste.

De ce se infurie El? Aceasta furie este corectare. O persoana simte in sine comportamentul Creatorului; astfel suntem creati. Noi nu putem pune in corelatie acest sentiment cu Forta Superioara si cu ce se intampla in interior. La urma umelor, nu se intampla nimic in Creator, El exista in repaos absolut.

Totusi, de vreme ce nu existam in stare deplin corectata, realitatea noastra este separata in mine si in afara mea, eu, si lumea care ma inconjoara, eu, si lumea spirituala, si eu, si Creatorul. Totusi, tot ce pare exterior mie sunt eu in esenta; care deocamdata, pare sa existe in afara mea.

Asadar, comportamentul Creatorului, care imi este prezentat in diferite forme, este intr-adevar doar felul in care eu mi-l imaginez pe El prin propriile mele calitati. Daca ma corectez pe mine, vad acea iubire, nimic in afara de iubire, care vine de la Creator. Dar, in timp ce dorintele mele exterioare nu sunt corectate, aceste dorinte imi aduc fie senzatia unei lumi rele fie senzatia unui Creator rau.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 60: …Intr-adevar, asa este in Merkava – Abraham si Isac sunt stanga si dreapta, si Iacob este la mijloc. Este scris, Pamantul, Nukva, Pe care te culci. Astfel, impreuna, ei sunt Caleasca intreaga – Merkava, trei linii cu Nukva. Si aici Iacob a vazut ca poate fi seniorul intre patriarhi.

Zohar–ul ne spune atat de mult despre linii si in special despre cele care sunt opuse una alteia (despre Abraham si Isac) de vreme ce noi nu simtim pur si simplu cat de greu este pentru o persoana sa munceasca cu intentia si actiunea care sunt opuse una alteia. In fond, in lumea noastra, totul merge intr-o directie. Daca daruiesc cuiva cu intentia de a face ceva bine pentru mine, nu inseamna ca eu dau si ca lucrez in doua directii. Munca intr-o singura directie este cea pentru mine.

Cand incepem sa muncim in afara dorintei de a primi placere, atunci fiecare element include doua opuse care sunt sau in intentie sau in actiune. Prin urmare, nu este o concidenta ca in Zohar intampinam intotdeauna astfel de calcule. El, aparent spune iar si iar, unde este Abraham, unde este Isac, si unde este Iacob, sau cu alte cuvinte, unde sunt linia de dreapta, linia de stanga si cea de mijloc.

Asta pentru ca munca in cele trei linii este foarte dificila, la fiecare nivel. Este corectarea dorintei de a primi placere – cea care nu are legatura cu spiritualitatea, sau cu intentia de a darui – astfel incat exact aceasta dorinta va deveni activa, determinand, construind fundatia si indeplinind un act spiritual.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Pragraful 59: Si iata, Domnul sta deasupra lui. Aici in scara, Iacob a vazut unirea credintei, Nukva, legand toate Sfirot ca unul. Statea deasupra ei asa cum este scris, Un pilon de sare, de vreme ce toate gradele sunt ca unul pe aceeasi scara, Nukva, unind totul intr-un singur nod pentru ca aceasta scara a fost data intre cele doua parti.

Este scris, Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Abraham, tatal tau, si Dumnezeul lui Isaac. Acestea sunt cele doua parti, dreapta si stanga – Abraham este dreapta si Isaac este stanga.

Malchut este o imagine, un tablou al Creatorului. Noi suntem in Malchut. In realitate, noi suntem Malchut si noi simtim in noi totul ca pe un tablou al acestei lumi. De fapt, noi intotdeauna simtim Creatorul si nimic altceva decat pe El. Problema este ca noi il simtim pe Creator, in concordanta cu proprietatile noastre si cu nivelul nostru de similaritate cu El.

Senzatiile vin intotdeauna din Lumina, dar dorinta (vasul perceptiilor sale) se simte ea insasi ca un obiect care depinde de opozitia sau similaritatea cu Lumina. De aceea cele mai inalte Sfirot sunt constituite din proprietati care sunt prezente in Malchut si includ atitudinea Creatorului catre incercarea lui Malchut de a deveni similar cu ele. Ele sunt numite Sifirot de vreme ce ele ilumineaza in interiorul Malchut care le face sa straluceasca pentru ca are dorinta corectata de a primi placere pentru daruire. De aceea  lumineaza.

Lumina Superioara nu ilumineaza in sine; este ascunsa. Doar in masura in care cel de jos avanseaza si incearca sa devina similar cu Cel de Sus proprietatile celui de jos se aprind si atunci le numim Sfirot.

Tot ce simtim incepe si sfarseste in Malchut. Tot ce ne putem imagina ca existand inaintea lui Malchut este o iluzie a perceptiei noastre. In mod similar, noi ne imaginam o anumita realitate in jurul nostru, dar de fapt nu este nimic; totul este in noi. Noi divizam pur si simplu toata realitatea in mine si ceva in afara mea.

La fel se intampla in spiritualitate. Noi divizam toata realitatea intr-un suflet care nu are inca senzatia sinelui si, ceva care este in afara lui. Dar cand corectia noastra este completa, totul se imbina si nu este diferenta intre intern si extern; totul se uneste intr-un singur punct.

Pe masura ce o individul avaseaza, incepe sa vada cum tabloul intreg din jurul lui devine mai larg, mai intens, si mai complicat, si in acelasi timp, el se concentreaza si se organizeaza in Zece Sfirot . Asta ne ingaduie noua sa ajungem la concluzia ca totul depinde de perceptia noastra, adica, de masura similaritatii noastre cu Lumina.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este asa de dificil sa urmam conditia cumpara-ti un prieten? Nu ar trebui ca egoismul nostru sa primeasca placere din asta?

Raspuns: Iti cumperi prietenii coborandu-te tu inaintea lor si facand ceea ce ei vor. Asta se numeste plata. Decat sa mergi mandru printr-un magazin cu un teanc de bani si alegand pe cine sa cumperi, mai degraba cumperi un prieten facand ce este necesar pentru el; il servesti. Nu il cumperi de sus; il cumperi de jos. Esti dispus sa faci totul pentru el, chiar daca el nu are nevoie de tine.

In alte cuvinte, te inclini inaintea lui si il intrebi: Ce pot sa fac pentru tine astfel incat tu sa imi devii prieten? Sunt gata pentru orice, doar da-mi dorinta mea spirituala, sufletul meu, inapoi!

Nu poti sa ceri fortat sa-ti dea sufletul inapoi, pentru ca este in posesia lui. Daca acum vrei sa-ti primesti sufletul, trebuie sa te apropii de el din parti diferite, incercand sa gasesti calea care il va face sa-ti elibereze sufletul. Succesul tau depinde numai de atitudinea lui pozitiva fata de tine. Daca el nu doreste sa te trateze bine, atunci esti pierdut.

Ai incercat vreodata sa ai grija de cineva, incercand sa-i castigi dispozitia pozitiva fata de tine? Imagineaza-ti ca stai inaintea unui judecator care trebuie sa-ti anunte sentinta acum. Este strict contra ta si fierbe de furie. Cum poti tu sa incerci sa-i schimbi furia in mila?

O persoana si un grup este toata drama Kabalista.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 14.06.10, Articolul Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten  – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce i s-a dat omului prea multa inteligenta de Sus? Ca rezultat, rationamentul lui depaseste si respinge actiunile lui, oprindu-l de la oportunitatea de a avansa?

Raspuns: Oamenii primesc asa de multa inteligenta pentru a nu fi animale. Un animal are atata inteligenta cat ii trebuie pentru viata si el nu face greseli. Noua ne este dat un exces de inteligenta, astfel incat sa facem greseli, sa ne construim planuri pentru viitor, sa avem intentii egoiste, si impreuna cu ele, inteligenta de a aspira la un nivel mai inalt, sa ne dezvoltam, sa suferim. De fapt, suferinta ne impinge inainte.

O dorinta aditionala, punctul in inima, se trezeste intr-o persoana si ridica insatisfactia din el: Cine sunt? De ce traiesc? Ce este moartea? Un animal nu intreaba despre lucrurile astea. Nu te plangi ca ti-au fost date toate aceste intrebari, in loc sa traiesti in pace, asa cum fac animalele, nu-i asa?

Prea multa inteligenta nu este problema. Problema apare, daca individul permite mintii sale corporale sa-l controleze si sa-l opreasca sa actioneze. Daca o actiune nu este coordonata cu mintea, mintea invinge si opreste actiunea.

Trebuie sa ne acordam in grup, sa construim relatii bune acolo si sa ne cumparam un prieten. Aceasta se numeste o actiune, asa cum este scris, Vom face (apoi) si vom auzi. Asta inseamna ca vom atinge gradul Bina. De fapt, prin actiune, atragem Lumina corectarii din Bina. Ne influenteaza si ne da calitatea de daruire. Totusi, daca mintea opreste o persoana de la actiune, atunci persoana nu se poate schimba.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 14.06.10, Articolul, Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Oamenii, intotdeauna aspira la ratiune si nu inteleg ca relevarea vine numai deasupra ratiunii, asta este, in vasul spiritual al credintei deasupra ratiunii. Numai acolo adevarata cunoastere va fi relevata. Cum noi, acum studiem articolele lui RABASH despre grup si incercam sa construim comunitatea pe Internet, conform cu principiile pe care le descrie, vrem ca oamenii sa se ocupe ei insasi de asta, cat mai mult posibil. Cat de mult inteleg aceste articole, nu este asa de important. Ce conteaza este, ca oamenii muncesc asupra lor in timpul zilei, de asemenea.

Cineva poate fi confuz, sa nu inteleaga nimic, sa blesteme toate acestea si sa le vrea pe toate in acelasi timp. Este cel mai important pentru cineva, ca sa se ocupe constant, cu aceasta. Astfel va atrage Lumina care reformeaza, care ne va schimba dorintele si apoi vom intelege.

Totusi, intelegerea nu este scopul. Scopul este sa facem actiuni corecte care ne vor aduce mai aproape de daruire. Nu studiem pentru a primi cunoastere; studiem pentru a ne schimba. Altfel, ar fi prea usor, asa cum egoismul nostru doreste: sa atingem pe cel Superior, lumea spirituala numai pentru noi insine.

Toata Torah (Kabbalah) ne este data noua pentru un singur scop: sa ne corectam natura egoista. Asta este, Tora lucreaza in directie opusa, adica impotriva egoului nostru. Nu intrii in spiritualitate de unul singur; mai degraba Fortele corectarii intra in tine. Si tu trebuie sa iti doresti si sa anitcipezi aceasta forta a corectiei. Este numita Mashiach al tau (Mesia).

Bineinteles ca trebuie sa muncim la aceste articole despre grup: fa un plan, scrie un scurt rezumat, ia anumite definitii, legi si principii din ele si foloseste-le pentru a construi statutul nostru. Totusi ceea ce conteaza cel mai mult este de a fi angajat in el tot timpul. Rezultatul va veni ca o consecinta a acestei munci, si nu din intelegere. Totul va depinde de cat de mult dorim ca asta sa se intample. Asta se numeste o rugaciune (MAN).

De aceea, sa lucram cu articolele, este esential. Totusi, nu ar trebui sa fie munca pentru a dobandi cunoastere ci, mai degraba, munca pentru a le realiza.

Din partea a patra a Lectiei zilnice Kabbalah 14.06.10, Articolul Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →