Cand soseste timpul de a atinge Creatorul, El se deschide usor catre noi, si ne arata bunatatea Lui. Mai tarziu, El ne creste egoismul si ne face sa ne simtim ca si cum El nu ar fi bun cu noi. In acest fel, Creatorul ne invita sa ne ridicam deasupra egoismului nostru si sa admitem  ca Totul este bun; eu sunt cel care ma simt rau in interiorul egoismului meu. Daca reusesc sa ma ridic deasupra lui, voi vedea ca totul este bine.

Apoi, Creatorul ne reveleaza mai mult din bunatatea lui, ceea ce face ca egoismul nostru sa creasca si mai mult, dupa care El se ascunde in spatele acestui egoism. Ne simtim rau din nou, dar trebuie sa ne ridicam si mai sus, peste egoismul nostru, prin credinta deasupra ratiunii si sa intelegem ca vedem raul, doar prin egoismul nostru. Intre timp, regulile Lui sunt intotdeauna generoase.

Cu alte cuvinte, cu cat ne inaltam, cu atat este mai mare ascundererea, dar de fiecare data avem mai multa putere sa ne ridicam deasupra dorintelor noastre egoiste si sa realizam ca ascunderea exista doar cu referire la egoismul nostru. Cand facem trecerea la daruire, ascunderea dispare. Ca sa fim mai precisi, ascunderea nu dispare cu adevarat, mai degraba noi ne ridicam deasupra ei.

Toate stadiile (dubla ascundere,  simpla ascundere, si revelatia) sunt create de noi chiar impotriva Luminii simple. Daca vrem sa primim Lumina, trebuie sa ne ridicam deasupra ego-ului si sa o primim prin ecran, adica in dorinta de daruire. Dezvaluirea dorintei de daruire in cineva il ridica pe acesta la revelarea Creatorului.

Totusi, pentru a fi in ascundere inseamna absenta revelarii Creatorului, sau a proprietatii de daruire. Suferim pentru ca nu avem proprietatea de daruire? O asemenea suferinta indica gradul propriu de ascundere al cuiva. Deci, intrebarea este: ascunderera creste sau se diminueaza pe masura ce avansam?

Noi crestem si ascunderea dispare treptat, ceea ce duce la revelare mai mare si ascundere mai putina. Totusi, referitor la calitate, ascunderea devine mai puternica si noi suferim mai mult din aceasta cauza. Imi corectez o parte a dorintelor mele si, devenind similar cu Creatorul, ating revelarea. Dar in alte parti ale dorintelor mele eu raman in ascundere. Acesta este cazul in care simt cat de mult am nevoie de El si ca El se ascunde de mine pentru ca nu sunt corectat.

Cu cat ma inalt, cu atat revelarea este mai mare, si cu atat ascunderera este diminuata. Daca doar 10% din ascundere este lasata, atunci voi suferi mult mai mult cu acei 10% decat am suferit cand eram mai jos si 90% era ascuns de mine. Cu puterea celor 90% de revelare, murdaria mea este aproape sterila, dar mie imi pare groaznica, pentru ca acum vad ce anume imi lipseste inca.

Deci, nivelul ascunderii descreste, dar senzatia de rau creste, pana cand atingem completa revelatie.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 09.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil sa cerem Creatorului sa dea puncte din inima celor in care acestea nu s-au trezit inca?

Raspunsul meu: Trebuie sa ne rugam pentru ca intreaga umanitate sa ajunga rapid la o adevarata nevoie spirituala cu privire la scopul creatiei. Totusi, a te ruga inseamna a aspira la unificarea interioara, cu o asemenea tensiune si forta, incat sa fie simtita de toata lumea ca un foc ce arde in interior.

Imaginati-va ca astazi umanitatea este aproape ca un corp fara viata; poate inca nu mort complet, dar in stare de inconstienta. Si noi suntem organele sale, care incercam sa ne revigoram si sa readucem la viata acest organism comun. Treptat intregul organism incepe sa se trezeasca. In asta consta munca noastra.

Cea mai imporanta munca in diseminare nu este in efortul exterior( cantitatea de carti sau materiale lansate pe internet); ci este in unificarea dintre noi, prin care noi crestem iubirea, conectarea, si caldura, in toata comunitatea unita a oamenilor care studiaza Kabbalah. Aceasta munca influenteaza pe toti ceilalti, si ei vor incepe deodata sa simta ca exista ceva unic in toate acestea! Dar ce anume este asta, ei nu stiu. Cu toate acestea ei ne gasesc pe noi.

La urma urmelor, inima fiecarui individ il conduce intr-un  fel la Kabbalah, desi el nu intelege cum. De indata ce aceasta nevoie se trezeste in el, el incepe sa caute, si deodata, inima lui simte ca locul lui este aici. Asta,  pentru ca dorinta lui a fost deja menita in aceasta directie.

A existat o mica dorinta pentru spiritualitate, punctul din inima a fost adanc ascuns in interior, dar noi am iscat un foc atat de puternic, incat oamenii il simt din afara. Prin urmare, totul depinde de unificarea interioara . Aceasta este cea mai eficienta diseminare.

Din partea 1 a Lectia zilnica de Kabbalah 11.06.10 , Shamati Art. 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ascunderea si revelarea sunt in noi. Acestea sunt singurele lucruri pe care le putem influenta. In fond, noi existam intr-un constant si etern univers, care nu are un inceput si nu va avea sfarsit. Desi vorbim si ne imaginam ca aparut creatia, si ca noi atingem corectarea si executam planul creatiei, prin a deveni in intregime inclusi in Creator, noi, ne imaginam acesta in granitele timpului – si asta este incorect.

Suntem situati intr-un sistem unic, numit Natura sau Creator, unde nu apare nici o schimbare. Doar noi ne schimbam, prin senzatiile noastre! Deci cum putem incepe sa ne schimbam pe noi in mod constient si, in functie de alegerea proprie in maniera controlata, astfel incat sa nu experimentam o schimbare neplacuta si nedorita?

Sunt cateva schimbari in dorintele mele interioare, care imi altereaza perceptia realitatii, in asa fel incat eu le percep ca si probleme, razboi, si suferinta. Pe de alta parte, exista schimbari bune, dar cine stie cum sa le controleze?

Asta ne invata stiinta Kabalei. Este clar ca daca realitatea este invariabila, atunci, doar prin controlarea calitatilor mele putem afecta imaginea noastra despre lume si sa decidem ce telenovela dorim sa privim sub titlul de Viata mea. Oricum, asta nu inseamna ca eu sunt liber sa privesc orice film, de orice gen, doresc.

Programul este il avem deja in totalitate, si el ma face sa avansez pana la revelare adevaratului tablou, in care toate ascunderile descoperi, si eu voi revela eterna si perfecta star, in adevarata sa forma. Atunci voi vedea ca realitatea este constanta si invariabila. Daca inteleg toate acestea, eu pot avansa pe calea usoara. Si daca nu inteleg asta, atunci voi fi fortat sa avansez pe cale prin suferinta.

Oricum, vorbim doar despre schimbari in interiorul persoanei, care exista intr-un mediu necunoscut lui. Acest mediu este numit Creatorul Infinitatii. Nu sta in puterea noastra sa schimbam ordinea gradelor starilor prin care trecem; aceasta ordine este deja implantata in noi. Cine suntem noi sa stim care ar trebui sa fie ordinea?

Oricum, putem grabi procesul parcurgerii lor, prin implicarea in ele, in concordanta cu dorintele noastre si prin extinderea efortului. Si viteza cu care avansam ne va da o senzatie dferita. In fond, una este sa avansezi catre un eveniment fatal fara a fi de acord cu el si fara a fi capabil sa il eviti; si alta este sa aspiri catre un scop dorit! Atunci calea im va placea, si voi avansa cu bucurie pe ea.

Cu alte cuvinte, totul depinde de pregatirea noastra pentru urmatoarele stadii, care inevitabil vor veni. Oricum, usurinta mea imi va determina perceptia si viteza avansarii mele. De aceea avem noi nevoie atat de mult de stiinta Kabalei! Prin studierea Kabalei, noi vom fi capabili sa ne indreptam catre dezvoltarea noastra pozitiva, placuta si scurta, in loc sa parcurgem calea lunga catre suferinta.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalh 10.06.10, Introducere in Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYigash (Si Iuda s-a apropiat), Paragraful 126: Este cer peste cer, si acest cer le controleaza, adica trei ceruri unde la dreapta si la stanga sunt unul deasupra altuia, adica trei ceruri, unde stanga si dreapta sunt unul deasupra altuia si cel din mijloc le conduce, le supune, si le amesteca unul in altul …Sub cer, aripile lor erau drepte, de vreme ce ele conduc peste ceea ce li s-a hotarat, de vreme ce linia de mijloc stabileste iluminarea celor doua impreuna, unde dreapta straluceste de sus in jos si stanga, de jos in sus. De aceea aripa dreapta este egala cu aripa stanga…

Cum este posibil sa masuram daca liniile de stanga si de dreapta sunt egale? Pot fi ele masurate prin calitate, greutate si putere? Ele sunt de calitate complet diferita, si nu avem alte mijloace de evaluare a lor, conform unui sistem extern de masurare, ca cel din lumea noastra. Egal inseamna ca ele se completeaza una pe cealalta, in asa fel incat fiecare dintre ele asigura ceea ce este nevoie pentru celalalt. Hasadim din linia dreapta completeaza in totalitate Hochma in linia stanga. In acelasi fel, Hochma straluceste in Hasadim atat cat e posibil.

Asta inseamna ca ei sunt egali. Prin urmare, ei sunt parteneri, si fiecare daruieste tot ceea ce are, astfel incat exista intr-o forma optima o conectare reciproca, numita linia de mijloc. De aceea ei sunt considerati egali. Poate, Hasadim ofera 90% si Hochma doar 10%, si la urmatorul nivel, proportia poate fi  70% si 30%, sau 99% si 1%. Asta constituie egalitate, pentru ca fiecare umple pe celalalt, pe cat de bine poate. Sunt egali pentru ca poarta aceeasi intentie, gand si calculatie. Nu este nevoie ca proportia dintre ele sa fie 50/50. In spiritualitate, egalitate este atunci cand eu te umplu cu ceea ce iti doresti de la mine; atunci suntem egali.

Din Lectia Zohar, de seara 9.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul este bun si face bine. Trebuie sa acceptam asta, ca singura axioma in spiritualitate. Nimic rau nu vine de Sus. Dimpotriva, Lumina, ramane intr-o stare de complet repaos, si doar binele absolut este revelat.

Singura problema este vasul, dorinta creaturii. Cu alte cuvinte, totul depinde de persoana, de eforturile si pregatirea ei. Actiunea in sine poate fi primirea sau daruirea, si intentia poate fi pentru sine sau pentru altul.

Incepem dezvoltarea noastra de la primirea pentru sine, care este dubla ascundere sau Lo Lishma. Aceasta actiune este primire, intentia este pentru sine. Mai apoi, eforturile noastre ne aduc la gradul de daruire pentru sine. Tranzitia de la primirea pentru sine, la daruire pentru sine implica doar schimbarea actiunii mecanice. Putem face acest lucru!

Nu avem control asupra intentiei, care poate fi corectata doar de catre Lumina. Totusi, suntem capabili sa schimbam actiunile noastre, din primire in daruire, cata vreme ele sunt facute pentru noi insine. Noi daruim pentru a ne imbunatati starea noastra. Aceasta munca este numita cumpara-ti un prieten.

Dar pentru a trece de la daruire pentru primire, la daruire pentru daruire noi trebuie sa schimbam intentia si pentru aceasta avem nevoie de influenta Luminii care Reformeaza. Noi facem eforturi si orice este necesar in grup si in studiu, dar schimbarea in intentie este facuta doar prin puterea Luminii.

Si cand ajungem la intentia de daruire pentru daruire – gradul de credinta, nivel Lishma, nivel de recompensa si pedeapsa, si prima revelare – ajungem apoi la a ne ridica pe noi insine la nivelul de intentie de primire pentru daruire, atat prin actiunile noastre cat si sub influenta Luminii.

Din partea 4 Lectia zilnica de Kabbalah 09.06.10, Articolul, Ar putea ceva negativ sa coboare din cer?

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Scopul citirii Cartii Zohar este dezvoltarea sensibilitatii noastre la ceea ce simtim cu cele 5 simturi organice de perceptie? Ne dezvolta constienta asupra viziunii lumii acesteia?

Raspuns: Categoric nu! In timp ce citesc Zohar-ul, eu uit de aceasta lume; nu vad sau nu simt. Intru intr-un sistem al Guvernarii si Suprevegherii Superioare, citind despre, studiind si incercand sa o percep, adica sa ma conectez la ea prin senzatiile si mintea mea.

Incerc, prin abilitatile mele cele mai bune, sa folosesc toate numele si apelativele scrise in Zohar. In esenta, intreg Zohar-ul vorbeste despre Ishsut, Zeir Anpin, Malchut, si suflete. Totul are loc intre Zeir Anpin si Malchut, dar Zohar-ul exprima asta in mii de denumiri si situatii.

Prin urmare, citind Cartea Zohar, incerc sa intru in acele stari spirituale, dar nu le atrag in lumea noastra materiala. De ce am nevoie de asta? Trebuie sa ma gasesc in cea spirituala, sa simt cum iau forma ZON a lumii Atzilut, ma identific si ma unesc cu ea in toate dorintele si gandurile mele.

Insa aceasta lume nu exista pentru mine asa cum era. Nu o inteleg sau simt; nu am nevoie de aceasta lume imaginara. E scris ca trebuie sa ne ridicam la nivelul Lumii Superioare, si de acolo, dupa ce dobandim intelegerea radacinilor noastre spirituale, sa fim capabili sa studiem ramurile de jos, din lumea noastra.

Nu e nevoie sa fim in ramuri doar asa. De fapt, e interzis sa atasam radacinile Superioare celor inferioare. Se numeste idolatrie cand iei numele si actiunile lor din Lumea Superioara si incerci sa vezi efectele lor in aceasta lume, in congruenta precisa intre ele. E interzis pentru ca e gresit. Ce inseamna interzis? Nu exista! Inseamna ca-ti faci tie un idol.

Din Part 1 Lectia zilnica de Kabbalah 6/10/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Prefata la Comentariul Sulam, Paragraful 61. “O mare regula in spatiu si timp. Sa stiti ca totul in intelepciunea Kabbalah, care exprima locul si timpul nu se refera la timpul si locul imaginar din corporalitate, intrucat totul e deasupra timpului si spatiului in spiritualitate. Mai degraba, inainte si dupa se refera la cauza si consecinta. Ne referim la cauza ca inainte, iar la consecinta ca dupa, intrucat fiecare cauza precede consecinta. De asemenea deasupra si dedesubt si ascendent si descendent sunt masuri ale necizelarii si purificarii dorintei, deoarece ascensiune inseamna purificarea dorintei, iar coborare inseamna necizelarea ei.

Si cand spunem ca un grad inferior a urcat, inseamna ca cel de jos a fost purificat si a devenit la fel de pur ca si Gradul Superior. Prin urmare, se considera a fi dependent de el intrucat echivalenta de forma leaga spiritualul unul de altul… Studiati-le in maniera asta, adica in sensul spiritual legat de acest aspect”.

Kabbalah foloseste limbajul radacinilor si ramurilor, care utilizeaza cuvinte din lumea noastra pentru a descrie ce se intampla in lumea spirituala, Lumea Superioara. In lumea spirituala, semnificatiile lumii noastre precum timpul, miscarea, spatiul, distanta si directia, nu exista. Aceleasi nume pe care le folosim pentru a identifica anumite obiecte si actiuni din lumea noastra inseamna in cea spirituala forte, calitati, si actiunea lor.

Prin urmare, trebuie sa ne dam silinta sa ne imaginam actiunile spirituale din spatele acestor cuvinte. Astfel de eforturi pot fi foarte utile pentru ca formeaza o cerere (MAN), dorinta, nevoia de intelegere si perceptie a lumii Superioare, si inceputul existentei in ea. Prin aceste actiuni ne ajutam sa intram in ea.

Astfel, in articolul lui Baal HaSulam Prefata la Studiul celor zece Sfirot, paragraful 155, e scris ca, desi nu intelegem ce studiem, datorita dorintei noastre puternice si vointei de a intelege materialul studiat, atragem Lumina care inconjoara sufletele noastre. Ca rezultat, obtinem calitatile necesare pentru perceperea lumii spirituale.

Nu inseamna ca o noua imagine e revelata pentru noi. Dar dorinta noastra produce o schimbare in perceptia noastra, in calitatile noastre interioare, in care incepem sa intelegem ceea ce citim.

E in regula daca nu stii ce inseamna purificarea si necizelarea dorintei sau ce urca si ce coboara la ecran,  dar trebuie sa incerci sa le imaginezi in forma dorintelor si intentiilor. Asta e tot: dorinta, intentia, si Lumina care actioneaza asupra lor. Asa trebuie sa leg cuvintele de ceea ce stiu si cum ar trebui sa ma afecteze ceea ce e scris.

E suficient pentru a ne conecta cu acest sistem. Chiar daca e incorect, nu conteaza! Ce conteaza e efortul meu, dorinta mea de a intra intr-un sistem, indiferent cat e de artificial sau nu. O data reusit acest lucru, nu mai simt o conectare sonzoriala, ci una naturala, iar Superiorul, nu asteapta altceva de la mine.

Din Part 2 Lectia zilnica de Kabbalah 10.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce fel de joc este acesta? Este despre preceperea prietenilor ca fiind cei mai mari?

Raspunsul meu: Nu este un joc; este ruperea prin ascundere. Egoismul meu ma ascunde pe mine de ceilalti si pe altii de mine: nu imi ingaduie mie sa vad intreaga Lumea Infinita. Acum sunt in Lumea Infinitatii, dar ceea ce vad este o imagine destul de sumbra. Egoismul meu infatiseaza o imagine cu oameni urati, stupizi, lenesi, mincinosi. In realitate insa, este gresit; aceasta imagine se afla in mine, in egoismul meu. Daca propriii mei copii, pe care ii iubesc foarte mult, ar fi chiar acum langa mine, cum i-as vedea? Mi-ar parea perfecti pentru ca iubirea rascumpara toate pacatele. Cu toate defectele lor, i-as iubi.

Doar egoismul meu este de vina; nu vad nimic dincolo de el. In partea din spate a creierului meu, am un ecran. Pare ca vad lumea prin ochii mei, dar eu o vad prin prisma egoismului meu si este proiectata pe ecranul creierului meu. Totul depinde de atitudinea mea, si de cum sunt de acord sa o vad. Deci, eu trebuie sa ma racordez pe mine la grup, in asa fel incat sa ii vad pe toti ca fiind cei mai mari oameni din aceasta generatie, complet corectati.

Este un joc? Nu, este simpla anulare a deceptiei ego-ului. Este un act rational. Dincolo de mine este Lumea Infinita, in care chiar acum, eu deja locuiesc. Daca inlaturam toate cojile (Klipot), care distorsioneaza Lumea Infinita catre aceasta stare mediocra, rasturnata, vom  percepe Infinitatea.

In primul rand, incercati sa simulati. Hai sa facem un efort. Incercati sa ii vedeti pe toti corectati, mari si uniti. Prin aceasta actiune, vom atrage o foarte puternica Lumina Inconjuratoare, si ea ne va corecta natura. In locul egoismului, vom atinge daruirea. Acesta este un principiu foarte simplu, si este absolut real; nu este misticism aici. Noi incercam, prin efortul nostru, sa ne vedem in starea corectata, si la acel nivel vom primi o putere interioara, inclusa in acest sistem corectat. Dorinta noastra impinge la aceasta actiune. Acestea sunt actiuni practice indreptate catre corectie.

Din partea 4 Lectia zilnica de Kabbalah 10.06.10, Importanta Asocierii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daruirea egoista este superioara primirii egoiste?

Raspuns: A darui pentru a primi e un nivel mai avansat, de primire mai profunda. Desigur, poti castiga mai mult si cauza mai mult rau altora, cu ajutorul ei. Totusi daruirea egoista permite persoanei sa inteleaga ca daruirea e o calitate pretioasa care il ajuta sa castige.

Primirea directa e limitata in posibilitatile ei, in timp ce daruirea poate oferi oportunitati si beneficii mai mari. Omenirea nu ar fi evoluat daca oamenii nu ar fi deschis afaceri in care sa ofere altora vinzandu-si serviciile pentru a obtine profit. Oamenii s-ar fi retras in sine, ca animalele care primesc egoist. Doar omul cu egoismul sau dezvoltat intelege cum sa ofere pentru beneficiul lui, adica pentru a obtine la schimb mai mult, ulterior.

Oricum, Kabbalah vorbeste doar despre unitatea intre noi si din acest motiv chiar si primul nivel de primire egoista vorbeste despre relatiile noastre intre prieteni si nu despre viata cotidiana. Toate aceste niveluri tin de conexiunea mea cu celelalte suflete si revelarea Creatorului in ea.

Din Part 4 Lectia zilnica de Kabbalah 9.06.10, Articolul Poate cobori din Cer, ceva negativ?

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce conditii incepe sa influenteze pe cineva Lumina care Reformeaza?

Raspuns: Lumina actioneaza asupra unei persoane doar daca aceasta doreste. Totul depinde de dorinta. Lumina e intr-o stare de odihna deplina; noi trebuie sa obtinem dorinta pentru actiune, astfel ca Lumina sa actioneze asupra noastra.

Exista o multitudine de actiuni care urmeaza una alteia la diferite niveluri si in diferite forme, precum actiuni de clarificare, recunoastere a raului, corectare si implinire. Trebuie sa clarificam ce actiuni trebuie sa efectueze Lumina asupra noastra si sa ne pregatim pentru ele. De indata ce dorinta noastra devine egala celei a Luminii, ea va fi fructificata.

Noi insine deschidem calea astfel ca Lumina sa actioneze asupra noastra. Daca nu putem obtine dorinta ceruta, atunci nu meritam ca Lumina sa actioneze si nu se intampla nimic. Oricum, atunci, Lumina care avea nevoie sa fie revelata actioneaza asupra noastra prin reversul ei, facandu-ne sa suferim. In cele din urma, aceasta sfuerinta ne determina sa cream dorinta, vasul pentru Lumina, astfel incat sa devenim demni de corectare. Astfel, singurul lucru de care avem nevoie e dorinta.

Din Part 1 Lectia zilnica de Kabbalah Lesson 9.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→