Category Archives: Lectia zilnica

Bucuria fara rusine

Interdictia de a primi placere nu inseamna ca nu poti sa te bucuri de dragul daruirii. De exemplu, un oaspete ii spune gazdei: “N-o sa mananc nimic din ce imi dai.”. “De ce?”, se intreaba gazda, “Doar am lucrat atat si chiar voiam sa te multumesc. Te rog, fa-mi o favoare si mananca ceva. Daca nu pentru tine, atunci, cel putin, fa-o pentru mine”. Acum, oaspetele intelege ca placerea nu va fi de dragul sau, ci pentru a o darui gazdei. Ca urmare, in loc de rusine, el simte respect si compasiune.

Oaspetele se gandeste, “Gazda chiar ma iubeste si chiar e suparata ca nu accept mancarurile pe care le-a pregatit. Nu pot s-o las sa sufere asa! In realitate, chiar mi-ar placea sa ii gust mancarurile, dar n-o voi face niciodata de dragul meu. Pentru a multumi gazda, trebuie sa evoc aceeasi dorinta pentru mancare, dar cu o intentie noua: sa vreau sa primesc placere, dar de dragul gazdei.

Pofta pe care o trezesc acum nu vine din dorinta mea, ci mai degraba pentru ca am privit in inima gazdei si am vazut cat de mult ma iubeste. Am aflat ce pot sa fac pentru a o multumi – trebuie sa ma bucur de orice primesc de la ea.

Dorinta mea de a manca nu e importanta pentru mine; ea nu e decat un mijloc de a ne conecta, noi doi. Inainte, era lucrul cel mai important, care imi determina toate actiunile si de aceea eram rusinat, dar acum, ma ajuta sa daruiesc.”.

Creatorul ne-a creat in acest fel. El ne-a dat dorinta de a primi placere si implinire, dar putem sa folosim toate acestea pentru a Ii darui Lui placere.

Recompensa Spirituala vine intotdeauna cu un bonus

In spiritualitate, cand imi termin lucrarea la un anumit grad, primesc mai mult decat am castigat. Sa spunem ca mi-am corectat dorintele la nivelul neinsufletit; oare acest lucru este chiar suficient, pentru a face saltul calitativ la nivel vegetativ? Acesta este punctul in care gasim ceva in plus, un fel de „bonus”, de care avem nevoie ca sa avem taria sa inaintam.

Noi facem acelasi lucru in viata noastra de zi cu zi, “umpland” copilul dinainte cu diferite cunostinte si aptitudini, de care va avea nevoie ulterior. La fel, ne incepem dezvoltarea spirituala la gradul cel mai de jos, cel mai rau – si de aceea am dreptul la o tarie suplimentara, caci fara ea, n-as putea niciodata sa reusesc.

Aparent, o primesc “gratis”, iar mai tarziu imi platesc “datoria”, pe masura ce ma corectez. Creatorul a creat inclinatia rea, iar noi Ii cerem ajutorul, in corectarea noastra. Insa oare nu El este cel care ne-a pus in aceasta situatie? Si atunci, de ce trebuie sa Ii cerem lui asta?

Chestiunea este ca, cerand ajutorul, ne organizam si incepem sa intelegem genul de corectare de care avem nevoie, ce este o intentie de dragul daruirii si ce ne trebuie, ca sa ajungem la nivelul urmator. Astfel, suntem obligati sa apelam la Creator si, in acest fel, sa stabilim o legatura cu El.

“Ascult,” spune El. “Am nevoie sa corectez asta”, spui tu, “dar nu pot sa o fac singur”. Astfel, devii “supraveghetorul” propriei tale constructii si, prin aceasta, incepi sa intelegi actiunile, mintea, programul Creatorului si calitatea Sa, conform principiului, “Te voi cunoaste prin actiunile Tale”.

Pana la urma, apelul la Creator il formeaza pe viitorul “tu” – iar El va face tot restul.

Lumina face toata treaba daca o lasam

Stiinta Kabbalah este metoda de dezvoltare a sufletului. Insa in timp ce imi dezvolt sufletul, nu prea inteleg procesul. Nu stiu ce e bine sau rau pentru dezvoltarea sa, ce fel de dorinte ar trebui sa se amplifice in mine si in ce masura. E ca si cum as rataci fara tinta, intre egoism, desconsiderare si sacrificiu de sine.

Aici trebuie sa respectam o regula simpla: iubirea pentru Creator va veni dupa iubirea pentru ceilalti. O sa Il realizez pe el tocmai in interiorul conexiunii dintre mine si altii. Tot studiul nostru este dedicat acestui lucru.

La inceput, sa ma gandesc la altii mi se pare cel mai respingator lucru. Mi-e greata de el si as prefera doar sa studiez si sa lucrez cu mine insumi, dar sa nu depind de altii. Insa descopar curand ca nu exista alta cale.

Desi nu cunoastem programul dezvoltarii noastre, tot putem sa incercam sa stabilim o interconexiune intre noi. Dar cert este ca Lumina face toata treaba. Ea dezvaluie diferite proprietati inauntrul nostru, revelandu-le individual in fiecare persoana, in functie de radacina sufletului sau. Ca urmare, o persoana inainteaza cu pasi uriasi, pe cand o alta inainteaza cu pasi mici. O persoana dezvaluie in interiorul sau supararea, iar o alta – apatia. Nu exista modele exacte si reguli standard.

Lucrurile pe care kabalistii ni le explica sunt ceea ce se aplica la toti, fara nicio exceptie – care este obiectivul pe care trebuie sa il atingem cu totii si cum sa depunem eforturi, pe calea catre obiectiv. Kabalistii ne reamintesc mereu ca, orice s-ar intampla, nu trebuie sa uitam sa apasam pe pedala de acceleratie, sa ne straduim intotdeauna sa acceleram si sa ne deplasam intotdeauna drept inainte.

Cand egoismul este neajutorat

Noi incepem prin a inainta catre obiectiv in mod egoist. Pentru ca nu vedem nicio alta iesire, ne unim ca soldatii in armata, ca sa atacam noi frontiere. Dar apoi, facand lucrarea interioara si oferindu-ne unul altuia, devenim mai sensibili si aflam ca nu avem proprietatea daruirii. Ne dam seama ca am fi bucurosi sa ne unim cu prietenii nostri, dar nu putem.

In viata obisnuita, gasim taria sa ne unim si sa atingem obiectivul dorit impreuna, deoarece obiectivul este egoist si vedem un beneficiu reciproc. Dar obiectivul spiritual este opus unitatii egoiste pe care o cunoastem. Exista o contradictie intre obiectivul stabilit si separarea care domneste intre noi. Treptat, dezvaluim faptul ca nu ne alaturam unii altora ci, dimpotriva, ne uram unii pe altii. Asa dezvaluim raul dinauntrul nostru, pe care nu il observasem inainte.

Ca urmare, ramanem neajutorati si nu stim ce sa facem. De acolo inainte, ajungem la o stare numita „rugaciune”, unde incepem sa plangem si sa Il imploram pe Creator sa ne dea tarie, noua si prietenilor nostri – taria sa ne unim.

Din aceasta cauza, se alatura trei elemente: eu, prietenii mei si Creatorul, care ne leaga laolalta si asigura conexiunea dintre noi si Lumina, care incepe sa ne umple. Acesta este momentul in care ni se deschide Lumea Spirituala.

Maretia incepe cu lucrurile mici

In spiritualitate, o actiune este pretuita dupa taria ei si dupa ajutorul pe care l-a dat. De exemplu, mama are grija de un copil, incercand cu toata taria ei sa implineasca dorintele copilului. Acelasi lucru se intampla si intr-un grup. Eu incerc din greu sa ma unesc cu prietenii mei, pentru a le implini dorinta.

Facand asta, voi simti ca si prietenii se coboara inaintea mea. Ei au un obiectiv spiritual maret si sunt dispusi sa dea tot ce pot de dragul acestui obiectiv si ca sa ma ajute cat de mult pot. Obiectivul ii obliga sa faca acest lucru, in acelasi mod in care iubirea ii obliga pe parinti.

De aici, putem sa intelegem cum putem incepe sa Il realizam pe Creator. Initial, nu Il dezvaluim ca fiind mare, ci mic. Asta pentru ca El se coboara intentionat, pentru a ne ajuta sa realizam inaintarea spirituala. Si un copil o vede pe mama sa ca pe o „servitoare”, caci ea se pune complet la dispozitia lui.

Tot acesta este si modul in care Il dezvaluim pe Creator. Dar atunci, incepem sa intelegem treptat despre Creator ca El se exprima intentionat cu modestie in fata noastra si Isi coboara maretia, ca sa ne invete cum sa daruim.

Deschideti calea, ca sa va implineasca Lumina Superioara

Sursa Luminii Superioare a creat un punct de dorinta “din nimic”, apoi a inceput sa il influenteze, prin presiune, pana ce punctul a atins o stare numita Lumea Infinitatii. In aceasta stare, punctul nu mai este un punct, ci o sfera plina de Lumina care a creat-o. Atunci, ea efectueaza o restrictieTzimtzum Alef asupra dorintei, expulzand din ea Lumina. Asa existam noi – sub aceasta restrictie.

Conditia primei restrictii este foarte simpla: exista Lumina, placere, perfectiune si eternitate in partea de sus, iar in partea de jos exista dorinta, intuneric si goliciune. Acestea sunt separate de o granita numita Prima Restrictie-Tzimtzum Alef, care este o conditie ce nu poate fi anulata niciodata. Ea spune ca aceasta despartire va exista intre ele atata timp cat dorinta, Vasul- Kli nu este asemenea Luminii. Cu alte cuvinte, atata timp cat vasul vostru de perceptie nu este asemenea Luminii, nu veti simti nimic altceva, decat ceea ce simtiti acum.

In aceasta stare, nu suntem constienti de Lumea Spirituala si percepem numai “aceasta lume”. Aceasta stare, in care existam in prezent, este gradul cel mai mic posibil al vietii. El se afla dedesubtul oricarei realizari, in intuneric, ca si cum ne-am afla intr-o realitate imaginata, in cel mai profund somn.

Am vazut odata un film SF, in care oamenii erau pusi in niste capsule umplute cu un lichid special, ca sa poata fi trimisi in cosmos, la distanta de mii de ani lumina. Dormeau in aceste capsule pana ce aterizau pe o alta planeta, unde incepeau sa se trezeasca. Noi existam intr-o stare similara – intr-o stare de somn, rupti de realitatea adevarata. Conditia in care putem sa ne trezim este intentia “de dragul daruirii”. Pentru ca sa se intample acest lucru, dorinta noastra initiala de a fi impliniti sau de a primi placere nu se schimba; singurul lucru care se schimba este “de ce ne bucuram – in ce scop?”. Daca dorim sa primim Lumina (implinirea) de dragul nostru, cu intentia egoista “pentru mine”, atunci ne impotrivim conditiei lui Tzimtzuf Alef. Asta se numeste primire “de sus in jos”.

Daca dorim sa primim Lumina cu intentia de a da placere Celui care ne-o da, asta se numeste primire “de jos in sus”. Numai atunci Lumina, revelarea Lumii Superioare, ne umple complet. In ambele cazuri primim, de vreme ce singurul lucru prezent in noi este dorinta de a primi; ceea ce se schimba este intentia, conditia pentru primirea noastra.

Noi nu intelegem cum este posibil sa primim Lumina Superioara de jos in sus, sau ce inseamna a returna placerea Daruitorului. Insa aceasta conditie deschide calea catre Lumina. Daca executam aceasta conditie, atunci intreaga Lume a Infinitatii va fi a noastra.

Putem sa ne inaltam de la perceptia inimii de piatra?

Zohar: Se stie ca exista Lume, An, Suflet in toate. Si in inima de piatra-Lev HaEven exista Lume, An, Suflet. Lumea este Sarpele primordial-Nahash Kadmoni, pe care l-a calarit Samuel, Anul – noua Av, iar Sufletul – izvorul venei coapsei-Gid HaNasheh.

Zohar-ul ne spune ca exista doua moduri de a percepe realitatea pe care o simtim. Exista perceptia “de dragul meu”, in care simtim “anul, lumea si sufletul” cele egoiste, care apartin inimii de piatra-Lev ha-Even. Mai exista si „lumea, anul si sufletul” altruiste, in care perceptia despre realitate este indreptata in directia opusa, departe de sine. In acest caz, percepem prin daruire, mai degraba decat prin primire si, ca urmare, percepem „Lumea, Anul si Sufletul” Superioare, caci le percepem prin daruire (sanctitate).

Care este diferenta dintre perceptia realitatii prin absorbtie si primire, atunci cand separam perceptia in lume, an si suflet, si perceptia realitatii prin daruire, cand si atunci separam perceptia in lume, an si suflet? De fapt, este o mare diferenta intre aceste senzatii, pentru ca, absorbindu-ne in noi insine, suntem limitati si simtim ca existam intre granite rigide ale timpului. Simtim ca traim si murim, ca suferim si avem probleme. Dorim mereu sa ne implinim, dar aceasta implinire paleste de indata. Intreaga existenta intre aceste granite egoiste de “lume, an si suflet” are loc in primire, in inima de piatra-Lev ha-Even, in absorbire “in sine”. Insa in ciuda suferintei, suntem fortati sa existam in continuare in acest mod, deoarece mediul ne conditioneaza ca asa trebuie sa traim. Mediul obliga persoana sa se straduiasca sa aiba succes in aceasta absorbire egoista – si suntem obligati sa ascultam de asta si, ca urmare, sa ne sinucidem.

Insa realitatea poate fi perceputa si diferit – prin daruire, iesind din sine. Acolo, lumea, anul si sufletul sunt dimensiuni infinite, care nu sunt limitate de consideratii despre cum se poate implini o persoana. Simtim Lumea Spirituala, eternitatea si perfectiunea.

Timpul, spatiul si “sinele” sunt descrise in perceptia noastra de o singura forta

Zohar: Este stiut ca totul este format din “lume, an si suflet”.

Noi ne percepem pe noi si lumea prin limitari numite “lume, an si suflet”. “Lumea” este tot ce percepem ca fiind spatiul ce ne inconjoara, in care existam noi si tot restul. “Anul” este suita de actiuni, vremuri si stari prin care trecem, percepandu-le ca pe o ordonare de cauze si consecinte. Asta ne da perceptia vietii si a curgerii timpului. Sufletul este persoana care simte ca exista si traieste in spatiu si timp.

Astfel, exista persoana, lumea care o inconjoara si perceptia unei realitati in schimbare – lume, an si suflet. Asa ne percepem cu totii existenta. Insa de fapt, limitarile „lume, an si suflet” nu exista. Ele sunt, toate, Forta Superioara, care descrie aceste sentimente, coordonate si granite inlauntrul nostru.

In stiinta Kabbalah invatam ca exista Malchut si Bina. Atunci cand ne percepem existenta in Malchut, simtim ca stam pe pamant; atunci cand ne percepem existenta in Bina, simtim ca suntem in nori, iar cand percepem ca suntem situati intre Malchut si Bina, simtim ca suntem intre cer si pamant.

Fortele Superioare descriu pentru noi intreaga lume care ne inconjoara si existenta noastra in ea. Ele sunt ca niste vectori pe un ecran de calculator, care ne dau o senzatie de timp si spatiu, care constau din mai multe obiecte. Insa toate acestea sunt doar forte, care ilustreaza pentru noi o imagine tridimensionala colorata pentru noi si inlauntrul nostru.

De fapt, toate astea sunt o singura forta, dar influentele ei ne sunt prezentate intr-un mod care le separa in timp, spatiu si miscare, sau, dupa cum spune Cartea Zohar, in lume, an si suflet. Ca rezultat, simtim ca existam intr-o lume in care totul se misca si exista in mod continuu.

Insa toate acestea sunt influenta unei singure forte asupra noastra. Forta aceasta este cea care creeaza toate aceste impresii variate, dandu-ne o senzatie ca suntem noi insine, un spatiu tridimensional si timpul.

Zohar-ul exploreaza lumea noastra interioara a dorintelor

Kabalistii explica faptul ca dorinta e singura creatie a Creatorului. E alcatuita din 613 dorinte diferite (Tariag) cu manifestari diferite. Noi traim tocmai in aceste dorinte. Toate ne reprezinta.

Lumina Creatorului lumineaza aceste dorinte. De fapt, El desparte dorinta comuna unica intr-o multitudine de dorinte particulare, pentru ca dorinta e divizata si devine mai complexa sub influenta Luminii. De aceea ea se imparte in mai multe parti, chiar opuse intre ele.

Intre aceste dorinte, unele sunt contrare si opuse Luminii, altele o intaresc si se aseamana cu Ea. Dorintele rele din noi ne indeparteaza de Lumina si ne instraineaza de ea, ele sunt numite “inclinatia rea” (Ietzer RA), “Fortele rele” (Kohot HaTumah) sau partea opusa (Sitra Achra). Dorintele bune din noi, numite Ietzer Tov, ne apropie catre scop si ne ajuta sa il atingem. Ele se numesc “forte ale sanctitatii” (Kohot HaKedusha).

Mai exista dorinte in noi la diferite nivele de dezvoltare: static, vegetativ, animat si uman. In plus, exista dorintele numite “ingeri”, “demoni”, “spirite” etc. Exista o multitudine de tipuri diferite de dorinte, toate in interiorul nostru, reprezentandu-ne.

Insa relationarea noastra la dorintele si calitatile noastre e diferita. Pe unele le tratam ca si cum ar fi mai aproape de noi, pe altele ca si cum ar fi mai departe sau opuse, chiar ca fiind benefice sau nocive pentru noi. Le tratam intr-un fel sau altul in functie de scopul nostru, maniera in care vom lucra cu ele si alte considerente.

Totusi, indiferent de ceea ce spunem, gandim, numim, ne raportam mereu la dorintele noastre. Oamenii pe care ii vedem in jurul nostru sunt expresia dorintelor noastre, o dorinta care a luat forma “noastra” sub influenta Luminii.

Unele dorinte sunt mari si relativ constante; daca se schimba, o fac lent. Aceste dorinte se afla la nivel static al dezvoltarii. Alte dorinte sunt mai flexibile, la nivel vegetativ si animat. Ele se schimba mai repede sau mai incet in functie de tipul si rezistenta lor. Toate aceste dorinte depind de un nivel mai ridicat al dorintelor – cel uman, numit “suflet”. Dorintele “animate” care sunt inferioare acestui nivel sunt numite “spirite” sau “ingeri”.

In plus, “camerele” sunt diferite tipuri de spatii sau cavitati; ele sunt dorintele nivelului static cu insusiri proprii. Unele dorinte opereaza inauntrul acestor camere mai activ si flexibil, fiind numite “spirite” care se afla la nivel vegetativ.

Dorintele care sunt si mai active opereaza in interiorul spiritelor; acestia sunt “ingerii” la nivel animat. In fine, la un nivel mai profund sunt sufletele care se ajuta reciproc.

Astfel, Zohar-ul ne reveleaza intreaga lume. Dar aceasta lume e in mine si in dorintele mele. E ca si cum as calatori printre ele, ca un pitic dintr-un desen explorandu-si corpul prin diferite organe si spatii intre ele, observand cum functioneaza intregul sau organism.

Zohar-ul descrie ceva similar. Ne spune cum suntem in Lumea Spirituala care e dorinta noastra si care ne apare ca fiind interioara sau exterioara in tot felul de stari diferite. Si toate sunt menite sa lucram cu ele.

Cum sa desenam culoarea neagra

Zohar: Si desi esenta Inimii de piatra-Lev HaEven, nu poate fi corectata, culoarea ei poate fi corectata, pentru ca negrul e inclus in cele trei culori sfinte (daruire) din primele noua Sfirot si primeste luminiscenta si corectia de la ei. Acest lucru ii permite existenta si distingerea in viitor (la finele Corectarii).

Pe masura ce dorinta mea de a fi similar Creatorului creste prin actiunile mele, folosindu-mi dorinta (Malchut) ca daruire, simt actiunile si calitatile Creatorului in primele noua Sfirot ale sufletului meu. Intre timp, neutralizez si renunt sa folosesc dorintele care apartin Malchut (inima de piatra), Malchut devine permeabil la o luminiscenta infima.

Mai tarziu, cand devin complet similar primelor noua Sfirot in dorinta mea de a darui, prin corectarea dorintelor mele cat mai mult posibil si trasformarea lor “in scopul daruirii”, descopar ca insasi inima de piatra poate fi folosita in scopul daruirii. Descopar ca tocmai pentru ca am respins-o si m-am distantat de ea, nu am vrut sa o folosesc – primesc calitatea daruirii. Astfel includ in sine toate nuantele culorilor pe care le-am folosit in primele noua Sfirot.

Sunt doar cateava culori – alb, rosu, verde, negru – si le pot folosi pe toate cu exceptia celei negre. Pentru ca nu folosesc negrul, celelalte culori permit includerea lor in el pana la un punct, astfel ca poate fi folosit. Asta e semnificatia versului, “In viitorul inger al mortii, egoismul va deveni un inger sfant, calitatea iubirii si daruirii.” Cu alte cuvinte, la sfarsitul Corectarii notiunea “interzis” va fi revocata, intrucat vom avea puterea de a folosi toate dorintele noastre de dragul celorlalti.

Atunci, toate restrictiile si interdictiile vor disparea in axa timpului, miscarii si spatiului. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului – o lume fara limite, in care existenta mea e neingradita si am oportunitati nelimitate.