Intrebare: Cum putem simti o lipsa de daruire, daca această deficienta nu a existat in Creator?

Raspuns: Dorinta de a darui a Creatorului vine din perfectiune. Cu toate acestea, daca dorim sa ramanem creaturi si sa diferim de Creator, daruirea din noi nu poate veni de la perfectiune. Prin urmare, necesitatea de a darui trebuie sa vina dintr-un sentiment de deficienta.

Cu toate acestea, nevoia de a iubi un sentiment de Lipsa, nu este buna, deoarece atunci se pare ca as dori sa-L iubesc de dragul de a crea o situatie mai buna pentru mine. Prin urmare, trebuie sa construim in noi insine o nevoie ce nu se bazeaza pe deficit, ci mai degraba, nevoia de a fi deasupra naturii noastre, de dragul de a darui. Astfel, dorinta de a primi trebuie sa ramana in mine, dar deasupra ei, am sa construiesc dorinta de a darui.

Creatorul este perfect si iubirea Lui vine din perfectiune. Iubirea creatului nu poate veni din perfectiune, asa ca ce fel de iubire este asta? Persoana are nevoie de a atinge un sentiment de deficienta fara deficit, adica un Vas – dorinta dubla, astfel incat, de asemenea, iubirea noastra va veni aparent din perfectiune. Apoi iubirea noastra va fi cu adevarat pura.

Intregul proces este deja determinat de starea finala – singura stare care exista si a fost creata de catre Creator. Cu toate acestea, in ce ne priveste, ne desfasuram intr-o secventa de stari, ca un covor ce se deruleaza in jos, pe scari, spre noi.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 5. 04.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce dorinta de a primi placere trebuie sa sufere si sa treaca prin atat de multe lovituri, pentru a deveni dorinta de a darui? Daca simt ca daruirea este o calitate buna, atunci de ce este atat de dificil sa se renunte la dorinta de a primi?

Raspuns: Tu simti lovituri si dificultati din cauza ca te identifici cu dorinta de a primi placere si nu vezi ca aceasta nu-ti apartine. Ambele dorinte, cea de a primi si dorinta de a darui sunt ingeri, sunt forte ale Creatorului, trimise la tine. Acestea sunt doua linii care vin la tine de Sus. Ai nevoie sa te identifici cu linia de mijloc care se constituie din cele doua linii. Linia de mijloc nu apartine uneia dintre cele doua linii, ci este atunci cand incepi sa simti o noua realitate, care este complet separata de ele, fiind deasupra lor.

Liniile sunt aici ca sa te ajute, ca doi magneti diferiti care isi exercita forta asupre unei bare de fier, de la cele doua capete opuse. Esti conectat la aceste forte, astfel incat sa poti construi o linie de mijloc, ca urmare a influentei lor. Tu nu te identifici cu niciuna dintre ele, nici cu dorinta de a primi placere, nici cu cea de a darui.

Dorinta de a primi placere a fost creata de catre Creator ca existenta din absenta, in timp ce dorinta de a darui – Creatorul Insusi, deja a existat. Tu nu esti conectat la niciuna dintre ele, altfel nu ai putea deveni independent. Independenta ta vine din construirea Eu-lui tau, din ambele.

Deci, de ce te simti rau? Cauza este in faptul ca te face sa parasesti dorinta de a primi placere, pentru a opri identificarea cu ea, si de a fi deasupra ei. Prima data vin lovituri sub forma de rusine si umilinta, care te indeparteaza de la dorinta de a primi, pentru ca ea te face sa suferi. Dupa aceea, opusul este valabil:  individul vrea sa mareasca dorinta de a primi, deoarece el insusi se construieste mai sus de aceasta, ca deasupra unui magnet.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 5.04.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris ca placerea este in atingerea calitatilor Creatorului. Rezulta ca vom obtine placere prin primire?

Raspuns: Placerea este de a deveni ca si Creatorul. Actiunea in sine – de primire sau daruire – nu conteaza atat de mult. Scopul este adeziunea cu Creatorul. Acesta este nivelul final la care incercam sa ajungem. Adeziunea este atinsa prin daruirea mea catre El si daruirea Lui catre mine.

Cu toate acestea, in scopul de a darui celuilalt, trebuie sa primim de la celalalt. In caz contrar, nu va exista o legatura intre noi. Si pentru ca noi sa avem o legatura reciproca de primire si daruire, avem nevoie de iubire unul pentru altul. Iubirea este un mijloc. Primirea si daruirea, de asemenea, sunt mijloace. Acestea toate sunt mijloace pentru atingerea adeziunii.

Actiunea in sine nu conteaza. Cand iubesc pe cineva, si aceasta persoana ma iubeste, conteaza daca intr-adevar daruim unul celuilalt sau primim? Ne bucuram pur si simplu unul pe celalalt! Mama primeste atat de multa placere de la un copil care primeste de la ea! Desigur, ea ii da lui, dar el ii da mult mai mult. Ce i-a dat? El doar cere, tipa, si scutece si hrana. Totusi, in acelasi timp, el ii da ei oportunitatea de a se bucura. Toata lumea intelege acest lucru foarte bine, nu este nevoie sa-l explicam.

Lumea spirituala se caracterizeaza prin actiuni oarecum similare celor pe care le observam in lumea materiala. Cu toate acestea, intregul lor sens consta in intentie: pentru ce fac eu toate aceste lucruri. Acţiunea in sine, de dare sau primire, nu conteaza deloc.

Un exemplu chiar mai bun: O persoana care are un cutit si taie stomacul cuiva. Intentia lui determina totul. Daca el o face in interesul celeilalte parti, actiunile sale sunt cele ale unui medic; in cazul in care este condus de propriul sau interes, el actioneaza ca un hot sau un criminal. Aceasta este toata diferenţa.

O actiune poate fi evaluata numai in functie de intentia sa: De ce a fost facuta, care a fost scopul ei? Pastrati ideea daca pentru a primi sau a da. Care este diferenta? Ceea ce conteaza este de ce o faci, daca doresti sa dai placere sau de a primi aceasta.

Din a 3a parte Lectia zilnica de Kabbalah 5.04.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem sa mentinem in noi nevoia de daruire?

Raspuns: Nevoia de daruire care rasare din iubire nu moare niciodata. Nu vei fii niciodata in stare sa spui De ajuns! Din contra, cu cat dai cu atat nevoia de daruire va fi mai mare. Altfel nu este dragoste. Daca dragostea este limitata la un anumit nivel fata de care nu poti merge, daca simti ca iubirea ta are granite, atunci nu este iubire.

Sotia ta poate sa-ti explice foarte bine. Femeile simt asta in mod natural. Barbatul tinde sa limiteze dragostea, pentru ca radacina lui spirituala este forta unui ecran anti-egoist care ii dicteaza: Aici este limita si nu sunt pregatit sa merg mai departe. In contrast, o femeie care vrea sa experimenteze dragostea barbatului, nu poate intelege cum dragostea poate avea granite. Asta este inradacinat in natura noastra.

Placerea nu poate potoli dorinta de a iubi; trezeste numai, o dorinta si mai mare. Cand daruiesti copilului tau, nu ii spui: De ajuns, nu iti mai dau. Poate nu poti sa-i mai dai, din circumstante externe, dar nu poti sa te restrictionezi voluntar sa nu mai dai copilului tau propriu.

Iubirea revoca toate granitele. Nu intelegem ce este iubirea adevarata. Credem ca este vorba despre umplerea propriului stomac, dar iubirea este implinirea dorintelor altcuiva. Este aspiratia de a satisface  o alta persoana. Simt ca este vorba despre o alta persoana (nu eu). Simt dstanta dintre noi. Totusi, vreau sa implinesc dorintele acestei persoane.

Vorbim aici despre un Kli spiritual si despre Stiinta Kabbalah, mai degraba decat despre imbratisari si saruturi. Toata natura actioneaza conform cu acest principiu al lipsei si implinirii; iubirea domneste peste tot. Totul in natura se uneste, se trage aproape, sau din contra, se indeparteaza unul de celalalte conform acestui principiu. Aceasta este singura forta care care actioneza in natura, deoarece Creatorul este puterea iubirii. De aceea, nu exista nimic altceva decat iubire si ura (asta este, iubirea cu semnul negativ).

Iubeste-ti semenul nu este doar un slogan frumos, ci mai degraba o lege a naturii. Sa implinesti dorinta unei alte persoane inseamna sa te simti deasupra timpului, miscarii sau spatiului, in afara limitarilor acestei lumi. Este patrundere in spiritualitate. Facand asta, dobandesti viata eterna. Daca nu, traim ca animalele si ne restrictionam la corpul material din aceasta lume.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de  Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Torah

Filed under: Fara categorie, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In aceasta lume, primim placere egoista din daruire. Care este avantajul de a fi in Lumea Superioara daca primim placere din daruire si aici?

Raspuns: Daca ni s-ar permite sa ne bucuram de daruire in aceasta lume, atunci am darui tot timpul. Intrebarea este de ce daruim in aceasta lume? Este pentru a primi placere. Aceasta este diferenta dintre lumea materiala si lumea spirituala.

In aceasta lume suntem dispusi sa renuntam la tot doar pentru un moment de placere. Placerea este totul si actiunea in esenta ei nu conteaza pentru noi. Cand iubim pe altcineva, suntem dispusi sa-i daruim lui sau ei, totul, chiar si viata noastra. Asta pentru ca exista un mecanism inauntrul nostru care secreta un drog al dragostei si placerii in noi. Dar daca nu simtim dragoste, atunci nu suntem dispusi sa dam, pentru ca nu vom simti nicio placere din asta.

Acum, iata intrebarea: Ne trebuie iubire pentru a da sau ca sa simtim placere? Aceasta este diferenta intre cele doua lumi.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 4.05.10, Articolul  Matan Torah

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul este dorinta pura de daruire. El primeste placere din daruire. El a creat creatura, dorinta de receptie, pentru a-i darui. Simte Creatorul placere din daruire? Simte! Daruie pentru a simti placere? Nu! Primeste placere doar din faptul ca vrea sa daruie. Spunem ca El sufera din cauza opozitiei noastre la a primi placerea Lui, dar este vorba despre perceptia noastra limitata, prin care percepem suferinta Lui relativ la noi.

Noi, pe de alta parte, suntem dorinta de a primi si bucuria noastra sta numai in primire. Aceasta dorinta nu poate fi stearsa din noi; trebuie doar corectata. Dorinta corectata va aduce placere fiind implinita, dar implinirea ei va veni prin implinirea altuia.

Cum este posibil? Ma voi implini singur? Da, dar numai prin implinirea altcuiva si, facand asta, voi simti ca si cum ma implinesc singur. Voi fi ca o mama care isi satisface fiul si primeste placere din asta. Dar o mama isi iubeste copilul si asta inseama ca trebuie sa dobandesc aceasta iubire. Daca reusesc sa iubesc dorintele altora, atunci tot ceea ce ei primesc va fi si implinirea mea. Dragostea va uni dorintele noastre in una singura. Mai mult, iubirea va face ca dorinta celuilalt sa fie mai importanta pentru mine decat cea proprie, dorinta inerenta.

De aceea, tot ceea ce imi trebuie este puterea iubirii. Si aceasta putere poate fi primita de la Creator, pentru ca El este Cel care iubeste. Iubirea este calitatea lui inerenta. Roaga-L si El o va imparti cu tine. Vei fii si tu capabil sa iubesti, pentru ca dragostea va rasari din tot ceea ce urasti.

Aici se gaseste daruirea Torei (Kabbalah): o putere care vine de Sus, uneste dorintele tale cu cele ale altora si tu vei incepe sa le iubesti ca si cum ar fi ale tale. Ca ale tale adica chiar mai mult decat tu insuti. Iubirea ta este asa de mare, incat te obliga sa ai grija de altii, chiar inainte de a avea grija de tine. Vei deveni ca o mama care este pregatita sa-i dea copilului sau totul din lume.

La nivelul animal, asemena comportament este infaptuit de natura (Creatorul). Dar la nivel uman, trebuie sa realizam aceasta stare pe cont propriu.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 3.05.10, Articolul  Matan Torah

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Daca am darui Creatorului prin dorinta pe care El a insuflat-o in noi, ar putea exista o iubire mai superficiala decat asta? In fond, L-am iubi pe El pentru ca El ne-a facut sa-L iubim. Iubirea este posibila numai daca dorinta isi are originea in noi.

Acesta este motivul pentru care nu a fost o optiune pentru a ne crea pe noi cu o dorinta gata sa-L iubim, pentru ca ar fi fost dezgustator. Iubirea trebuie sa fie complet autentica in radacina sa, trebuie sa fie ca o  floare intr-un spatiu gol, absolut dezinteresata si independenta de orice placere de a primi.

Cum putem atinge o astfel de iubire absoluta, pura, si eterna, extrem de altruista, fara a cere vreo recompensa? Cum poate atinge creatura aceeasi atitudine fata de Creator, ca El pentru ea? Aceasta dorinta, nevoie de daruire, trebuie sa fie dezvoltata de noi. Aici se afla intreaga noastra dezvoltare in  aceasta lume si Lumea Infinitului: a atinge nevoia de iubire.

Deoarece o dezvoltam in noi insine, aceasta nevoie de iubire nu dispare. Insistam pe aceasta Lipsa, datorita careia putem iubi si darui. Din acest motiv, vasul spiritual nu poate fi niciodata preaplin. Nu poate fi umplut; noi o vom acoperi, pur si simplu, de Sus, dupa cum este scris: Iubirea va acoperi toate pacatele. Actiunea de acoperire doar creste Lipsa. Noi o acoperim, dar ea-si mentine cresterea, continua sa straluceasca luminoasa.

Acesta este motivul pentru care procesul la care suntem supusi nu are nicio comparatie, cum rezulta din scopul final. Intr-adevar, daca, Creatorul doreste sa ne aduca la iubire reciproca, aceeasi iubire pe care El o are pentru noi, atunci nu exista nicio alta optiune. Intreaga scara spirituala, deja este asternuta, de la punctul final catre noi – inceputul caii, iar noi trebuie sa continuam calatoria noastra tot drumul pana la capat.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYechi (Si Iacob Traieste), paragraful 157: Cat de mult timp ti-am dat sa traiesti in aceasta lume? Nu am permisiunea sa te informez acest lucru, si un om nu este informat despre asta. Dar Rabi Shimon a fost in mare bucurie in ziua mortii sale, si acolo, in toate lumile a fost o mare bucurie, deoarece, multe secrete a dezvaluit el, atunci.

Moartea unui om drept se aseamana cu purificarea (Hizdakchut) unui Partzuf. Atunci cand o persoana paraseste gradul sau si trece dintr-o lume in alta, si mai ales cand paraseste cel mai mic (mai inferior) dintre toate gradele – aceasta lume – este o mare bucurie.

Si totusi, noi credem altfel, si credem ca traim intr-o lume minunata. Pur si simplu nu am vazut nimic mai bun, in afara de aceasta lume. Trebuie sa dezvaluim lumea spirituala, asa cum este spus, Vezi lumea ta, in aceasta viata. Apoi, vom realiza unde suntem, de fapt, acum.

Daca omul isi incheie misiunea, el nu trebuie sa se intoarca in aceasta lume, asa cum s-a intamplat cu Rabi Shimon, care a atins Corectarea Finala. De acum el sta doar in dimensiunea superioara si nu se mai  reincarneaza in forma inferioara, materiala. Cine nu a realizat starea de Finala Corectare, va primi o noua reincarnare, va fi renascut pentru a trai din nou in aceasta lume.

Se subintelege ca Rabi Shimon este fericit, binecuvintat, nu pentru ca, in cele din urma a scapat de munca si se poate bucura acum de odihna, ci pentru ca el a adus Tora (Lumina care Reformeaza), in intreaga lume. Aceasta, desigur, il copleseste de bucurie.

Conferinta in Lag BaOmer 1.05.2010

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Toata lumea pune aceeasi intrebare: daca Creatorul este atotputernic, de ce ne lasa El  sa suferim toata viata aceasta, care uneori este mai rea decat moartea? Daca El ne trateaza cu iubire, atunci de ce ne El ne afunda in aceasta stare oribila? Daca nu este altul in afara de El, atunci cum poate  face acest lucru? De ce a trebuit sa creeze in noi un caracter rau si ne cere sa ne intoarcem la bunatate printr-o asa lunga cale de suferinta?

De fapt, problema este ca nu exista nicio deficienta in Creator, si noi avem nevoie sa ne aducem singuri la simtirea deficitului din sinele nostru. Asta este imposibil fara munca grea. Noi nu muncim din greu pentru a primi implinirea, ci pentru a simti deficienta. Aceasta reprezinta intregul proces prin care trecem.

Ni se pare ca incercam sa ne implinim, dar nu este cazul. Noi doar lucram la construirea unui Kli de daruire, o dorinta de daruire, in interiorul nostru. Cu cat de mult urcam, cu atat mai mare este deficitul de daruire, necesitatea de a darui. Cand vom ajunge la Infinit, acesta va fi un vas (Kli)infinit, gol, cu o senzatie infinita de lipsa, de nevoie de daruire. Aceasta este realizarea finala a creaturii.

Din aceasta, am inteles ca nu putem incheia procesul in niciun alt mod. Nu exista nicio deficienta in Creator, cu care sa incepem; insusi conceptul de Creator este lipsit de orice este inexistent. Noi suntem cei care trebuie sa ajungem la o senzaţie de deficienta si, in special a daruirii.

Cu toate acestea, nu este dorinta Lui de a satisface deficienta creaturilor? Nu, nu este. Aceasta dorinta a Creatorului vine din perfectiune. Nu putem intelege asta, deoarece dorinta noastra este o consecinta a deficientei. Creatorul si eu suntem opusi reciproc, daruindu-ne reciproc unul celuilalt cu dorinte egale, dar dorintele noastre sunt din radacini complet diferite. Dorinta lui vine din perfectiune, deoarece El este initial perfect, iar dorinta mea vine din deficienta pe care am dezvoltat-o in mine pe cont propriu.

Prin urmare, aceasta deficienta nu este in detrimentul meu; este virtutea mea si am castigat-o eu insumi. A construi iubirea fata de El in interiorul meu ca o lipsa de daruire sau dorinta de a darui este, de fapt, iubire.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare:Conventia Mondiala Zohar va incepe in New York in doar doua zile, si se pare ca totul a fost deja spus despre asta, cum ar fi, cum sa ne pregatim pentru ea si ce se va intampla acolo. Totusi, ne poti da cateva instructiuni finale?

Raspuns: Sumarul este de a obtine conectarea inimilor noastre. Acesta este singurul lucru pe care trebuie sa-l corectam si acesta trebuie sa fie cel mai important lucru pentru noi.

Nu trebuie sa-ti faci griji de faptul ca acum esti in stare sa auzi si sa vezi totul, sau nu esti in stare sa intelegi totul. Cel mai important lucru este inima ta: Trebuie sa-ti faci griji despre conectarea ei, cu alte dorinte similare ale oamenilor participanti la aceasta adunare mondiala.

Vor fi peste o mie de oameni prezenti la conventia actuala si ei vor fi insotiti de sute de mii in jurul intregii lumi. Daca aceste inimi doresc sa se uneasca intr-o singura dorinta de a dobandi revelarea Creatorului, de a dobandi daruirea si iubirea prin unitatea lor, atunci se va intampla! Acest scop este posibil sa fie atins. Poate fi realizat si se va intampla intr-un fel sau altul in viitorul foarte apropiat.

Anul trecut nu am vorbit despre iubire si unitate, dar acum noi suntem la pragul revelarii practice a Creatorului, calitatii daruirii si iubirii, in lumea noastra. De aceea, intram in aceasta Conventie cu speranta unui mare succes.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 5.05.10, Matan Torah

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→