Intrebare: Cum pot fi sigur daca cerinta mea este corecta si ca ea este orintata spre corectare?

Raspunsul meu: Daca o persoana studiaza impreuna cu noi, intentiile sale sunt corectate continuu, una dupa alta, iar ele se unesc. Este ca o corectie “virala” care se petrece printre prieteni. Ii dam fiecaruia posibilitatea sa fie corectat deoarece suntem conectati intr-un singur sistem de suflete. Aceasta este cea mai mare corectie dintre toate care sunt posibile.

Prin propriile puteri, omul nu este in stare de nimic, insa daca doreste si incearca sa se uneasca cu altii, aceasta va avea atata efect cat ii va ingadui propriul ego (supranumit Faraonul cu inima impietrita). De aceea omul nu trebuie sa-si faca planuri de unul singur, ca si cum numai prin propriile eforturi ar putea  avea succes. Pe contul sau nimeni nu va reusi sa se corecteze si nici sa isi evalueze in mod corect intentia.

Trebuie sa invatam modul de imbinare, sa simtim unificarea noastra prin studiu, si sa aspiram la a invata ca un om cu o singura inima, pentru a atrage Lumina care ne inconjoara.

Fiecare lectie ofera oportunitatea unirii si atrage Lumina care Reformeaza, si astfel fiecare lectie este asemeni primirii Torei le poalele Muntelui Sinai. La urma urmei avem nevoie sa primim Tora, ea este Lumina care Reformeaza. Dupa cum este scris Am creat inclinatia rea si am creat Torah ca mijloc de corectare. De aceea ne aflam la poalele Muntelui Sinai de fiecare data. Primind Torah, Lumina care Reformeaza, suntem ca omul care are o singura inima.

Planurile individualiste nu sunt aplicabile; succesul depinde de fiecare in parte, fiecare cu abilitatea lui, unind conditiile cu care am fost inzestrati de Sus. Succesul depinde de eforturile noastre unite care ne vin de jos. De aceea nevoia ne apasa obositor si continuu. Drept rezultat efortul nostru se va acumula tot mai mult si pana la urma a apare revelatia.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Poate parea ca este mult mai de dorit sa citim Zohar-ul in liniste, fara a depune vreun efort. Insa trebuie sa cerem o intentie pentru fiecare cuvant, si aceasta nu-i usor. Nu ar trebui sa acceptam simpla citire a Zohar-ului lasand cuvintele sa treaca dintr-o urece in alta. Mai degraba ar trebui ca fiecare cuvant sa reprezinte o oportunitate de a patrunde in inima textului, ca printr-o poarta.

Citind, fiecare cuvant imi serveste ca o nisa pe care sa o umplu cu intentie, unitate si conexiune. Realizez ca fiecare cuvant poate sa contribuie la acesta conexiune.

Aceasta este singura modalitate prin care ar trebui sa citim Zohar-ul. Astfel Lumina va veni si va uni cele doua proprietati opuse, Abraham si Isac – precum si tot ceea ce se gaseste intre ei – intr-o singura proprietate, a liniei din mijloc, numita Iacob sau Israel.

Proprietatea miraculoasa a Cartii Zohar sta cu certitudine in linia din mijloc care pune impreuna binele si raul. Si cu siguranta ca in conexiunea lor corecta se reveleaza Creatorul, sursa a tot.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Exista multi oameni in lumea noastra care nu au nicio idee cum functioneaza aceasta. Nu sunt constienti de structura sistemului social si guvernamental, legea naturii, miscarea orbitala a planetelor si diferitele conexiuni care exista intre oameni. Oamenii pot trai o viata foarte simpla, cunoscand doar ceea ce este necesar traiului zilnic si fara sa arda de dorinta de a sti mai mult despre cum functioneaza lumea.

In contrast, in lumea noastra, unii oameni sunt mult mai interesati si curiosi sa afle mai mult si ei cerceteaza sistemul care opereaza asupra lumii.

Este la fel si despre existenta spirituala. Nu toti oamenii care obtin perceptie spirituala incearca sa sape mai adanc in ea. Ei sunt limitati in mod natural prin radacina sufletului, care nu cere nimic mai mult decat nivelul sau. Cu alte cuvinte, isi indeplineste functia in locul stabilit si nu se cere nimic mai mult.

Radacina sufletului cere mai mult de la altii care sunt meniti sa cerceteze Lumea Spirituala. Acestia sunt Kabalistii. Asemenea oamenilor de stiinta care examineaza lumea noastra, Kabalistii investigheaza in detaliu intregul sistem al Lumii Spirituale. Kabalistii sunt meniti sa ajunga la o implinire si o perceptie  spirituala completa. Asta este in concordanta cu radacina sufletului lor, care obliga Kabalistii sa-i includa pe toti in ei si sa cerceteze toate detaliile din Lumea Spirituala prin sinteza si analiza pentru a-si corecta sufletele. Este o masura in care sufletul cuiva cere corectie, pentru ca realitatea generala sa fie perceputa prin acea persoana.

Si este gradul la care cineva se corecteaza pe sine, prin care el este judecat. Daca cineva este corectat 100%, atunci acesta este echivalent cu marii Kabalisti si este egal cu ei in toate modurile. In spiritualitate nu exista impartire a oamenilor prin importanti si neimportanti. Conteaza doar daca cineva a facut ceea ce s-a cerut de la el.

Spiritualitatea este o lume a altruismului. Abordarea este putin diferita fata de ceea ce suntem noi obisnuiti; o persoana intra in spiritualitate, priveste inapoi si realizeaza ca nu a facut nimic! Nu a ramas nimic din ceea ce a luptat candva sa aiba sau din actiunile pe care le-a intreprins. Astfel, persoana va fi inconjurata doar de altruism pur.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ne traim vietile cu sperante si nu obtinem niciodata placere. Ce se va intampla cand vom detine dorinta de a darui? Vom fi capabili sa simtim placere, atunci?

Raspunsul meu: Cand transformam intentia egoista intr-una altruista, timpul inceteaza sa existe. Chiar notiunea de timp dispare, pentru ca nu exista trecut, prezent sau viitor in spiritualitate. Fiind in calitatea altruismului, nu ne intereseaza cauza si efectul.  Ne delectam in actiunea de daruire in care suntem, fara sa mai avem nevoie de nimic. A avea posibilitatea de a darui este recompensa noastra.

Dar nu ne intereseaza rezultatele actiunii noastre? O oportunitate de a darui este rezultatul. Din acest motiv, conceptul de timp dispare si totul este intr-un repaos absolut.

Egoismul ne promite viitorul, insa in spiritualitate nu exista viitor, totul se intampla in prezent. Viitorul este simtit doar daca dezvalui in starea mea actuala lipsa altruismului, numai daca vreau sa daruiesc mai mult si aspir la asta. Ca si cum doresc sa vin dintr-o Lume a Infinitului mica spre cea mare.

Asta, de asemenea, este posibil doar printr-o minune, prin dorintele egoiste care ne ajuta. Ele imi dezvaluie lipsurile starii in care ma aflu, impuritatea altruismului meu.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intreaga noastra viata este o vraja, o mare amagire. Dorinta egoista ne manipuleaza in mod constant, fortandu-ne sa muncim pentru ea. Intre timp, noi suntem indragostiti de aceasta dorinta impura a noastra si ,de fapt, dorim sa fim amagiti de ea.

Ne minte in legatura cu sfarsitul drumului nostru, promitandu-ne placere si Lumina cand ajungem acolo. Si, de-a lungul drumului, pare ca primim un fel de placere. Chiar daca nu avem altceva decat promisiuni desarte, ne bucuram de ele. Ne gandim la ce urmeaza sa castigam si incepem sa simtim ca si cum am avea deja asta in prezent. Primim scantei de placere si ele ne dau speranta.

Oricum, nu exista Lumina in spatele acestor scantei pentru ca Lumina  nu coboara mai jos de Parsa, granita care separa Lumea Atzilut. Lumina straluceste pentru noi de acolo si trezeste aceste scantei, facandu-ne sa speram ca vom primi Lumina. Si asta continua prin toate vietile noastre.

Desi suntem mereu dezamagiti si nu vedem niciodata vreo Lumina, doar scantei, nu avem nicio alta alternative decat sa le cautam in continuare pentru a simti placere. Speram sa ne bucuram primind ceva mai multi bani, faima, putere, cunoastere, mancare si sex. Si astfel, suntem mereu pe drum, cu toate sperantele noastre atintite spre viitor. Dar, din moment ce Lumina ar trebui sa vina la scanteie si fiindca ea nu vine, totul dispare imediat.

Asta inseamna munca dorintei egoiste: sa ne atraga prin promisiuni de placere, facandu-ne sa o dorim mereu si sa fim mereu pe drum, crezand ca ne simtim bine. Dar nu atingem niciodata adevarata placere. Obtinem doar dezamagiri si totul dispare.

In lumea materiala intreaga viata a unei persone se bazeaza pe sperante pentru viitor si ea presupune ca asta inseamna fericire. Crede ca tot felul de placeri egoiste o asteapta in cale si incearca sa nu se gandeasca la intunericul si moartea care i se pregateste.

Oricum, umanitatea s-a dezvoltat azi la un nivel in care incepe sa inteleaga ca promisiunile egoiste sunt nefondate. Insa, in acest caz, ce avem de facut? De altfel, nu mai putem continua sa traim doar sperand! Nu mai credem in socialism sau intr-un viitor minunat in care toti vor fi fericiti.

Drept rezultat, depresia si dezamagirea au devenit foarte obisnuite, caci, trebuie sa traim intr-un fel. Ca rezultat, oamenii au inceput sa se minta pe ei insisi inca si mai mult. Ei intra voit intr-o stare de betie apatica , ca sa se forteze sa creada. Toate canalele de mass media lucreaza pentru asta, este o vraja universala care este sustinuta de societate.

Asta va continua pana cand minciuna va atinge punctul de rupture, dincolo de care nu va mai fi posibil sa inaintam.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In vietile noastre materiale ne aflam intr-o situatie de impas in care este imposibil de a obtine placere. Insa, ce ne promite Stiinta Kabbalah?

Raspunsul meu: Cand stau si studiez Cartea Zohar, asta se numeste Lo Lishma-Nu in Numele Lui – o actiune egoista. Ma amagesc singur pentru ca planuiesc sa-mi hranesc egoismul prin aceasta actiune dar, in schimb, primesc calitatea daruirii.

De ce aceasta actiune sfarseste prin a ne aduce succes, ca nici o alta? Pentru ca, prin aceasta actiune eu imi doresc sa fac tot ce pot ca sa obtin altruismul. Caut semne ale altruismului de-a lungul drumului, amagindu-ma constiincios si folosesc Lumina care imi aduce corectare si ma trage mai aproape de ea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Orice concepte care exista in lume sunt impartite in gradele HaVaYaH (Y-I-Iud), in conformitate cu cele patru faze ale Luminii directe – in oricare calitate, influenta, definitie si in oricare categorie. Aceasta separare poate fi raspandita in toata realitatea:

· Fazele 0-1-2-3-4 – Shoresh-Alef-Bet-Ghimel-Dalet,
· HaVaYaH – inclinatia literei Iud – Iud-Hei-Vav-Hei,
· Sfirot – Keter-Hochma-Bina-Zeir Anpin-Malchut,
· Simturi – vedere-auz-miros-gust-pipait,
· Partzufim – Galgalta-AB-SAG-MA-BON,
· Lumile – Adam Kadmon-Atzilut-Beria-Yetzira-Assiya,
· Luminile – Iehida-Haia-Neshama-Ruah-Nefesh,
· Cele patru elemente naturale – foc-aer-apa-pamant….

Rugaciunea noastra ar trebui sa fie mereu generalizata: o rugaciune a societatii, pentru societate, o rugaciune a celor multi. Ar trebui sa contina toate nivelele, toate gradele, o HaVaYaH deplina. Daca o persoana doar striga pentru ceva, asta nu e rugaciune. Cererea sa ar trebui sa contina intelegerea si senzatia sa, trecutul, prezentul si viitorul. Daca face o cerere exact in acest fel, atunci rugaciunea sa va fi cu adevarat bine gandita si desavarsita si va fi rasplatita cu un raspuns.

Cartea lui Baal HaSulam, Beit Shaar HaKavanot-Portile Casei Intentiilor prezinta exact aceasta abordare generala, o viziune globala a creatiei si a intregii realitati. In loc sa patrunda detalii mici, individuale, ea explica cum sa fie unite acestea. Talmud Eser Sfirot-Studiul  celor Zece Sfirot este o analiza, in care ceea ce este comun, obisnuit este rupt in bucati si Beit Shaar HaKavanot este o sinteza, in care bucatile se unesc intr-un intreg.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Dupa Conventia Zohar 2010, am primit dorinta de a ajuta oamenii. Cum verific daca fac absolut tot ce imi sta in putere pentru asta?

Raspunsul meu: Ajutorul extrem este atunci cand o persoana isi petrece toate orele existentei sale incercand sa se gandeasca la corectia sa si a lumii.

De altfel, spargerea a avut loc mai intai in lumi si apoi in sufletul comun, iar acum sufletele sparte exista intr-o lume Sparta. Corectia este posibila doar prin metoda Kabalei, care ne ajuta sa coboram Lumina Superioara, care transforma intentia noastra, dintr-una egoista, in una de daruire. Aceeasi forta, aceeasi Lumina care a creat intregul univers, este necesar sa ne influenteze si sa corecteze totul.

Astfel, noi putem sa-i ajutam pe ceilalti doar prin diseminarea stiintei Kabbalah, pana cand atingem salvarea completa. Oricum, cat timp lumea inca are nevoie de corectie, noi trebuie sa incercam sa aducem corectia in lume. In timpul Conventiei am primit o forta mare din unirea noastra reciproca pentru ca, impreuna, am atins o mai buna intelegere si o senzatie mai profunda.

Si acum prebuie sa actionam imens de mult pentru corectia generala, a noastra si a lumii. Am primit puterea de a avansa pentru acest scop precis si nu altul. Niciunul dintre noi nu ar fi primit ce am primit (o oportunitate de a participa in aceasta adunare, o intelegere a ceva sau sentimente), daca nu am fi fost capabili sa miscam lumea prin corectia noastra.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca pastrez intentia corecta pe parcursul studierii Zohar-ului, nu ar trebui sa am niste rezulate?

Raspunsul meu: Nu stim daca intentia noastra este corecta sau nu. Perfect posibil, ma aflu intr-o dispozitie speciala si ma simt entuziasmat, dorm bine si percep totul cu claritate. Deci mi se pare ca intentiile mele sunt sublime si indreptate direct catre telul spiritual. Si uneori, cu greu ma pot tine treaz, alunecand in somn si trezindu-ma mereu, sau amintindu-mi deodata unele evenimente din trecut.

Nu stim cum functioneaza; de fiecare data, fiecarei persoane i se ofera anumite imprejurari si i se arata eforturile pe care trebuie sa le faca. Cel mai important lucru este sa continue pur si simplu, indiferent de rezultat. Cineva poate incerca sa isi imagineze tabloul spiritual pe care il descrie Zohar-ul, pentru fiecare situatie. Cu foarte mare greutate poate sa o infaptuiasca, dar daca, aflandu-se in cea mai dificila situatie, si totusi reuseste sa se prinda de capatul funiei, atunci succesul este cu mult mai mare decat cand primise inspiratia chiar de la inceput.

Desigur nu putem desconsidera starile de entuziasm care ne sunt daruite. Dar ar trebui sa acordam o mai mare atentie conditiilor interioare sau exterioare pe care le gasim in noi insine. Oricare ar fi conjunctura data cuiva, acestea sunt conditiile sub auspiciul carora trebuie sa facem tot ce ne sta in putere.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta dintre starile numite “sapte ani de belsug” si “sapte ani de foamete”? Cum se aplica aceasta la lumea noastra?

Raspunsul meu: “Sapte ani de belsug” (sapte ani buni) este timpul in care omenirea se lupta sa ajunga la prosperitate. Am vrut sa ajungem la o viata buna prin revolutii tehnice, stiintifice, sociale si politice. Numai cu cativa ani in urma, americanii se laudau ca au avut cel mai mare succes in dobandirea prosperitatii deoarece au fost o natiune de consumatori. Cu cat sunt mai multi consumatori cu atat mai mare va fi abundenta generala. Acuma descoperim ca o civilizatie a consumului nu este sustenabila; ne distrugem pe noi insine, dar si planeta. Nu putem continua pe calea consumului, deoarece exista o limita pentru toate.

Previziunile pentru viitor, atunci cand eram copil, zugraveau o imagine complet diferita fata de starea curenta a treburilor noastre. Mi se spunea ca atunci cand voi fi mare voi putea lucra numai patru ore pe zi, in loc de opt, iar restul timpului il voi putea folosi in scopuri culturale, ca voi putea avea doua luni de concediu, iar copiii viitorului vor fi mult mai bine educati si mult mai evoluati cultural.

Oricum, oamenii de azi lucreaza douasprezece ore pe zi si abia isi pot lua o vacanta. Educatia si cultura se afla intr-o criza dezastruasa. Familiile se despart. Majoritatea omenirii traieste in disperare si depresie, fiind dependenti de antidepresive si “droguri de recreere”. Am ajuns in starea in care cei “sapte ani de belsug” s-au afarsit si cei “sapte ani de foamete” (sapte ani rai) au inceput. Cei “sapte ani de foamete” apar pentru a-i aduce omenirii hotararea ca nu mai vrea sa isi continue existenta in acest mod.

Si ce-ar trebui sa facem? Vechii babilonieni s-au confruntat cu aceeasi dilema atunci cand le-a fost explicat egoismul, asa cum ni se intampla si noua astazi. Iar sfatul dat de Abraham in acele vremuri este valabil si azi.

“Nu exista decat doua solutii. Vrei sa raspandesti in intrega lume ideea ca scopul creatiei este de a deveni asemanatori Creatorului?” “Nu-ti neglija misiunea” ne avertizeaza Abraham, “Inevitabil ca te vei reintoarce la ea peste patru mii  de ani si jumatate”. Desigur, Abraham vorbea despre timpurile noastre.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→