Zohar, Capitolul “Miketz”, Paragraful 33: “Cei care asteapta mila Lui”. “Cei care asteapta mila Lui” sunt cei care se angajeaza in Torah peste noapte si impartaseste cu Divinitatea. Iar cand vine dimineata, ei asteapta mila Lui.

Zohar-ul vorbeste despre acest lucru si in articolul “Noaptea miresei”. Articolul descrie toate zilele exilului ca pe o noapte intunecata, in timpul careia ne pregatim dorintele (Kelim) pentru conexiunea intre Mire si Mireasa, care va avea loc dimineata.

Toti cei care se pregatesc pentru aceasta intalnire se numesc locuitorii din palatul Imparatului. In clipa in care ei termina de construit patul nuptial (Hupah, care simbolizeaza un ecran si Lumina Reflectata), Creatorul (Zeir Anpin) se uneste cu Shechina Sa, iar aceasta este unirea tuturor sufletelor. Acesta este vasul pentru primirea Luminii. Apoi, Mireasa se uneste cu Mirele, cei doi se completeaza unul pe altul si ating o stare de perfectiune si de pace.

Atunci cand o persoana se angajeaza in lucrarea Torei peste noapte, in timpul zilei se intinde peste ea un fir de mila…

Este imposibil sa te angajezi in lucrarea Torei in timpul zilei, pentru ca in timpul zilei are loc unirea. In acel moment, totul este dezvaluit si nu mai e nicio treaba de facut. Lucrarea noastra sta in exercitarea liberului nostru arbitru, in timp ce, de fapt, noi deja existam in starea perfecta. Trebuie doar sa o „preferam”, adica sa alegem ziua in favoarea noptii.

Cand decidem ca daruirea este ziua, atunci o vom dezvalui ca fiind ziua. Prin Lumina Reflectata, trezim ziua si Lumina, in loc de intuneric. De aceea, toata lucrarea are loc in timpul noptii, pentru ca toate alegerile si eforturile noastre sunt concentrate acolo. Nicio lucrare nu se poate face in timpul „zilei”.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 16: “Toti cei care sunt maniati pe tine vor fi rusinati si dezonorati.” Creatorul e destinat sa faca lui Israel tot binele acela, pe care L-a spus prin profetii adevarului si pentru care Israel a suferit foarte mult in exil. Daca nu ar fi fost tot acest bine pe care il asteapta si il vad, care e scris in Torah, ei n-ar fi fost capabili sa tolereze si sa reziste exilului.

Asta inseamna ca o persoana capata o dorinta mai mare de corectare, numita “Isra-el” (direct la Creator), anticipand binele si abundenta care vor veni dupa aceea. Si, in plus, aceasta dorinta creste si mai mult atunci cand persoana capata o conexiune initiala cu acel bine.

In lumea noastra, persoana simte ca stie ca va primi o recompensa viitoare pentru suferinta sa. Dar in spiritualitate, lucrurile nu stau asa. Acolo, persoana nu primeste alinare psihologica gandindu-se ca raul se va transforma in bine. Cel care studiaza Kabbalah se raporteaza diferit la acest lucru. Atunci cand o persoana se afla pe calea adevarului, ea stie ca raul e acolo ca sa o ajute sa realizeze binele. Persoana vede ca, de fapt, raul este in ea insasi si ca trebuie sa il corecteze, in loc sa il indure, pur si simplu. Atunci, in loc sa simta raul, simte binele.

Persoana nu asteapta ca dupa o lovitura nenorocoasa sa vina una norocoasa, ci stie ca „lovitura nenorocoasa” pe care o experimenteaza este revelatia raului in sine, pe care trebuie sa il dezvaluie si apoi sa il corecteze. In acest mod, el realizeaza binele din interior. Nu e vorba de faptul ca suferinta se petrece intr-un loc, iar recompensa in altul, sau ca persoana face un efort aici si primeste o plata acolo. Mai degraba, facand corectarea, persoana transforma „inclinatia rea” in „inclinatia buna” – si aceasta e recompensa.

De aceea, persoana se bucura atunci cand “cele rele se dezvaluie” – pentru ca asta ii da ceva la care sa lucreze si pe care sa il corecteze. Multumita acestei lucrari atinge ea spiritualitatea, pe Creator, proprietatea daruirii. Si totusi, toate se petrec in acelasi loc: dorinta de a primi placere.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Lucrul cel mai important in studiul Kabalei sunt sentimentele noastre. Ne e imposibil sa dezvaluim o impresie spirituala in cadrul simturilor noastre exterioare, pamantesti. Ea poate fi simtita numai in vasele interioare ale sufletului nostru (Kelim).

Cartile de Kabbalah folosesc limbajul ramurilor, unde fiecare cuvant indica spre Radacina sa Superioara, Spirituala si este indreptat catre aceasta. Fiecare radacina spirituala isi are ramura corespondenta in lumea noastra, insa cuvantul aferent in sine nu poate sa transmita un sentiment. Asta pentru ca, de fapt, trebuie sa fim chiar in interiorul sentimentului.

Un cuvant reprezinta vasul cu implinirea lui. Acesta este scheletul Kli-ului, adica un ecran si Lumina Reflectata – si o stare inauntrul ei, care este numele de patru litere al Creatorului, HaVaYaH.

Noi construim cuvinte si fraze din “parti” numite “Taamim” (gusturi), “Nekudot” (punctele de sub litere), “Tagin” (caciulitele de deasupra cuvintelor) si “Otiot” (litere). Asta ne permite sa descriem cumva stari spirituale, legaturi, relatii si tot procesul de trecere intre stari.

Insa nu putem sa transmitem starile insele, pentru ca fiecare dintre noi are un vas al comprehensiunii care e unic. Singurul lucru pe care putem sa il transmitem unul altuia este informatia exterioara despre pregatirea vasului spiritual si nivelul de conexiune dintre forte. Cu toate acestea, nu suntem capabili sa transmitem sentimentele efective. Ca urmare, fiecare dintre noi trebuie sa „vizualizeze” intern (sa simta in inima sa) actiunile descrise prin cuvinte.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 24: “Cand femeia insarcinata se apropie de momentul nasterii, ea se zvarcoleste si tipa in durerile nasterii”, caci e natura femeii insarcinate sa astepte noua luni intregi.

Aici se vorbeste despre faptul ca ne trebuie timp ca sa simtim tot raul continut in noi. Mai intai, incepem doar sa il simtim usor, dar asta inca nu inseamna nimic. Fiecare stare trebuie sa treaca prin toate cele patru starile, pana ce o realizam pe deplin, impreuna cu radacina ei si hotaram ca nu e ceva accidental sau temporar, ci e rau de la inceput, de la radacina – si ajungem sa ne dam seama ca trebuie sa scapam de el. Doar atunci avem puterea sa eradicam raul.

Dar sunt cativa in lume care trec doar prin una sau doua zile din cea de a noua luna, iar durerile si contractiile femeii insarcinate sunt in cea de a noua luna. Ca urmare, chiar daca ea a trecut numai printr-o singura zi a celei de a noua luni, se considera ca si cum pentru ea ar fi trecut toata luna a noua.

Aici, Zoharul vorbeste despre revelarea raului, exilul si mantuirea. Spune ca nu trebuie sa asteptam sfarsitul celor 6000, daca simtim deja ca am inceput a noua luna a „sarcinii” si contractiile exilului. Asta inseamna ca deja suntem capabili sa completam tot procesul de corectare.

Asa sunt cei din Israel: deoarece au simtit gustul exilului, daca se caiesc, se considera ca si cum ei ar fi trecut prin toate problemele care sunt scrise in Torah, mai ales ca au trecut deja prin cateva contractii, de la inceputul exilului.

Asta spune ca durata exilului nu depinde de timp. Asta inseamna ca depinde de timp numai pana la semnul celor “noua luni”. Trebuie sa trecem prin “opt luni” de povara – asta e sigur. Dar cand incepem sa simtim chiar si prima zi a celei de a noua luni, de atunci totul depinde de aceasta senzatie si de realizarea noastra deplina a raului nostru, in raport cu radacina. Atunci, vom putea sa iesim din exil, pentru ca “se considera ca si cum am fi trecut deja prin toate necazurile”.

Perioada numita “cele opt luni initiale” este perioada de pregatire, perioada de exil prin care trebuie sa trecem. Nu e niciun chip sa o evitam sau sa o reducem. Asta era perioada dinainte de Ari. De la Ari incoace, a inceput un alt timp, care poate fi redus pe masura ce inaintam. Asta va intensifica si “contractiile nasterii” aferente dezvoltarii noastre si ne permite sa ne incheiem dezvoltarea cu mult inainte de sfarsitul a 6000 de ani.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Am un prieten care vrea sa afle despre Kabbalah si despre Cartea Zohar. Sa il aduc la seara pregatitoare pentru Congres si la Congres in sine?

Raspunsul meu: Cred ca ar trebui sa il inviti, sigur. Chiar daca cineva merge „din intamplare” pe strada si se intampla sa treaca pe langa locul unde se tine Congresul, si n-a auzit nimic despre Kabbalah, dar nu are nimic de facut azi si doar se plimba si vede dintr-o data locul acesta, unde poate sa intre si sa vada ce se intampla – atunci lasa-l sa vina! Nu exista accidente!

Daca am un prieten care poate sa ma aduca la Congres, atunci, cumva, el mi-a fost pus alaturi cu un scop. E un semn ca am fost invitat acolo, de Sus. Daca o persoana doar se plimba si a decis sa „arunce o privire” la Congres, pentru mine, acesta e un semn de Sus.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cu totii venim din Lumea Infinitatii, care e o singura dorinta in care suntem cu totii conectati laolalta, ca celule ale unui corp comun. Conexiunea care a existat inainte de coborarea noastra in aceasta lume a fost mentinuta de forta Creatorului; El ne-a “suprimat” cu Lumina Lui si ne-a unit fortat.

Apoi ne-a lasat, “s-a restrictionat”, iar Lumina a disparut. Dorinta a inceput sa coboare din ce in ce mai jos, sa se indeparteze din ce in ce mai mult de Lumina, pana ce s-a spart complet in bucati mici. Ca urmare, fiecare fragment s-a simtit separat de celelalte si total neconectat cu ele.

Dar atunci, am trecut printr-o cadere inca si mai profunda, iar acum incepem sa dezvaluim ca suntem conectati cu altii; insa conexiunea noastra este negativa si ne face sa vrem sa ne folosim sau chiar sa ne omoram unii pe altii. Conexiunea noastra e negativa si opusa fata de ceea ce ar trebui sa fie.

Trebuie sa ajungem la realizarea acestui lucru, pentru ca apoi sa incepem sa ne inaltam catre o conexiune intre noi, catre acelasi Malchut al Lumii Infinitatii. Insa de data aceasta o vom face singuri, pregatindu-ne cu ajutorul studiului si al diferitelor actiuni si dorind sa inaintam catre starea corectata.

Toata corectarea inseamna unirea noastra laolalta. De aceea sta scris ca “’Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti’ este regula principala a Torei.”. Cand dorinta se corecteaza, ea e umpluta cu Lumina. Conform legii echivalentei formei, cu cat dorinta se deschide mai mult catre daruire, cu atat Lumina o va umple. Din partea Luminii nu exista restrictii; intotdeauna, toate restrictiile sunt facute din partea dorintei.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Daca daruiesti mai putin decat esti in stare, atunci nu e daruire. Asa se construieste linia de mijloc. Ea nu poate sa apara decat daca exista o masura precisa de daruire maxima.

Linia de mijloc nu exista initial, iar noi nu ii cunoastem masura, dar ea constituie intreaga “fiinta umana” in interiorul nostru. Trebuie sa cream aceasta fiinta umana, pentru a fi egala Creatorului. Si atunci, cum construim si cum cream linia de mijloc dupa chipul Creatorului, daca ea trebuie sa constea din doua forte: barbat si femeie, dreapta si stanga? Nu stim ce este aceasta conexiune sau ce forma ar trebui sa aiba aceasta creatura numita „om”. Atunci cand se naste, va fi numit “sinele” nostru. Dar inainte de asta, e ca si cum nici nu am exista.

Nu putem sa stim nimic din toate astea dinainte, pentru ca nu Il vedem pe Creator. Atunci cand terminam aceasta lucrare si construim exact zece Sfirot, nu noua si nu unsprezece, atunci rezultatul va fi numit Creatorul – “Vino si Vezi” (Bo- Re). Ne vom dezvalui pe noi insine si pe Creator impreuna, pentru ca o persoana nu poate fi dezvaluita fara Creator, iar Creatorul nu poate fi dezvaluit fara om; ei pot sa existe doar impreuna.

Nu avem niciun exemplu sau imagine despre ce este linia de mijloc. Trebuie sa o cautam si sa o cerem, ca sa incepem sa gasim exemplele si conexiunea. Asa incepem sa vedem jocul pe care il joaca Creatorul cu noi, trezind in noi diferite sentimente; este modul Lui de a ne da indicii, sa ne ajute sa gasim linia de mijloc.

Altfel, nu vom fi capabili sa o intelegem; putem sa gasim linia de mijloc doar cautand-o si incercand sa ne-o imaginam, pe cand ne aflam in intuneric. Asta e toata arta si lucrarea construirii “Templului” – manifestarea imaginii Creatorului la toate nivelurile dorintei noastre: neinsufletit, vegetativ, insufletit si uman.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cei zece studenti ai lui Rabi Shimon care au scris Cartea Zohar sunt cele zece Sfirot ale sufletului corectat. De aceea, ei pot sa ne aduca Iluminarea Superioara (Zohar), Lumina care provine din capul lui Zeir Anpin. Aceasta Lumina vine din cea mai inalta sursa si, ca atare, este cea mai inalta Lumina posibila care poate sa ajunga la noi.

Incercand sa gasesc in mine calitatile pe care le descrie Zohar-ul, trebuie sa inteleg ca toate cele zece Sfirot exista in mine chiar si la nivelul meu scazut. Doar ca nu le pot discerne in interiorul dorintei mele, care e ca o singura picatura. Deocamdata, dorinta mea inca nu are tinta, dar e ca o picatura de sperma care deja contine tot ce i se va intampla mai tarziu – toate calitatile si toata viata. Lipseste doar efortul meu; asta trebuie sa adaug la acea picatura, care e ca o picatura de sperma din care se va dezvolta apoi o persoana (eu).

Efortul se face lucrand cu mediul (grupul) si cu cartea. Mediul ma inspira cu o dorinta si mai mare de a atinge obiectivul spiritual, dar si mai important este ca imi da dorinta corecta. Uneori, persoana arde de o mare dorinta si crede ca nu are nevoie de grup, dar asta pentru ca nu poate sa vada ca dorinta sa este incorecta si nu este orientata catre obiectiv. Poate sa fie o dorinta corecta numai daca o lasa sa treaca prin grup. Dorinta sa personala nu va fi niciodata tintita catre Creator, deoarece Creatorul e dezvaluit in interiorul conexiunii dintre suflete (noi). Ca urmare, trebuie sa lasam toate dorintele noastre sa treaca prin grup. Asa vom capata forta unitatii si a daruirii de la toti membrii grupului.

Daca pur si simplu ardeti de o mare dorinta pentru Kabbalah si Creator, asta inca nu inseamna nimic. Inca nu doriti spiritualitatea, caci spiritualitatea e daruirea si iubirea de aproape, iar acestea sunt lucruri pe care cu siguranta ca nu le doriti foarte mult. Trebuie sa va lasati dorinta enorma sa treaca prin grup, iar apoi veti vedea cat de mult ea este sau nu este tintita catre spiritualitate. Poate ca veti ramane cu cinci uncii din cele 100 de tone de dorinta care arde in interiorul vostru. Dar acele cinci uncii vor fi tintite catre obiectiv si veti putea cu adevarat sa le folositi ca sa va intoarceti catre Creator. Cat despre restul celor 100 de tone, pur si simplu ardeti de ele, dar ramaneti in acelasi loc si nu mergeti nicaieri.

De aceea trebuie sa aducem picatura noastra de “sperma spirituala” in mediul corect: pentru a primi forta daruirii si directia corecta din ea. Grupul ne modeleaza ca pe un aluat care, apoi, poate sa fie pus in cuptor ca sa se coaca painea.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sta scris, “Am creat raul si Torah pentru a il corecta”, pentru ca Lumina din Torah reformeaza. Corectarea apare numai in functie de intentia unei persoane. Dupa cum explica Ari prin studentul sau Haim Vital, in “Prefata la Arborele Vietii” si dupa cum spune Baal HaSulam in “Prefata la Studiul celor Zece Sfirot”, totul depinde de intentia persoanei care studiaza Torah. Toate cartile care vorbesc despre corectarea sufletului se numesc “Torah.”

Persoana ajunge la o adevarata cerere de corectare numai daca intentioneaza sa isi corecteze sufletul si vrea sa atraga Lumina pentru a fi corectata. Trebuie sa ajunga la sentimentul ca trebuie sa isi corecteze calitatile, care se obtine prin studierea calitatilor sale, in comparatie cu calitatile Creatorului. Atunci, persoana vede ca este o mare distanta intre aceste calitati si intelege starea pe care trebuie sa o obtina. In acel moment, in persoana se naste o cerere de corectare.

Cartile care au fost scrise de kabalisti care au atins spiritualitatea si au realizat pe Creator se numesc “carti sacre”, caci ele vorbesc despre daruire si iubirea de aproape. De aceea sta scris ca oamenii studiaza Torah numai daca se straduiesc sa ajunga la daruire.

“Torah” inseamna Lumina care vine la o persoana pentru a o corecta. Cuvintele Torei umplu sufletul persoanei in aceeasi masura ca si nivelul sau de corectare. Se spune in “Prefata la Cartea Zohar” ca Torah este impartita in 613 corectari (Tariag Eitin) si 613 impliniri (Tariag Pkudin), unde “613 corectari” inseamna Luminile care vin la o persoana pentru a ii corecta cele 613 dorinte de a primi pentru sine, transformandu-le in dorinte de a primi de dragul celorlalti. Astfel, Luminile transforma toate dorintele noastre in dorinta de a darui. Cele “613 impliniri” sunt Luminile care umplu dorintele noastre corectate cu Lumina Torei. De aceea trebuie sa incepem intotdeauna lectia de Zohar cu intentia corecta – fiecare persoana independent si noi toti impreuna. Corectarea noastra si viitorul nostru luminos depind de asta.

Fara indoiala ca atunci cand se alatura mai multi oameni, ei au mai multa putere si mai multa tarie decat ar avea fiecare singur, mai ales acum, ca se straduiesc sa ajunga impreuna la acelasi obiectiv – revelarea Fortei Superioare care ii guverneaza. O unire de acest gen are mult mai multa putere, facand ca intentia sa fie inca si mai importanta. De aceea este extrem de important pentru noi sa invatam sa ajungem la intentiile corecte inainte sa inceapa lectia.

Baal HaSulam da o explicatie detaliata a acestui lucru in “Prefata la Talmud Eser Sfirot”, unde scrie: “Ca urmare, fiecare student trebuie sa isi intareasca credinta in Creator si sa stie ca El guverneaza peste noi”, unde “a intari credinta” inseamna taria daruirii. Cu alte cuvinte, inainte ca lectia sa inceapa, eu trebuie sa doresc sa ating proprietatile daruirii. Acesta e motivul pentru care studiez. “Atunci”, continua Baal HaSulam, “inima lui va fi pregatita, pentru ca ‘Lishma’ se va crea din ‘Lo Lishma’”. Asta inseamna ca din dorinta noastra naturala de a primi, vom realiza o intentie adevarata – dorinta de a atinge Forta Superioara – daruirea. Intentia este cea care defineste calitatea studiilor noastre, precum si rezultatele la care ne putem astepta.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Citind Zoharul, in loc sa ne uitam inauntrul nostru si sa identificam ceea ce e scris in carte ca fiind proprietatile noastre, noi incepem in mod gresit sa ne imaginam personaje si intamplari istorice. Astfel, cuvintele care par familiare devin obstacole in experimentarea Zohar-ului.

Cuvintele sunt doar simboluri. Ele sunt formate din litere, iar fiecare litera este un simbol care reprezinta o proprietate spirituala. Suma mai multor proprietati spirituale cuprinde un mic sistem numit “o litera” (in ebraica se numeste “Ot” – adica simbol sau semn). O litera exprima o anumita proprietate, o actiune si o structura spirituala. Ea consta doar dintr-o dorinta care e modelata intr-un anumit fel. Dorinta este materie, iar formele pe care le ea aceasta se numesc “asemanarea cu Creatorul”.

Exista patru astfel de asemanari cu Creatorul in Malchut, noua in Zer Anpin si noua in Bina. Suma lor este douazeci si doi. De asemenea, exista cinci forme care au o proprietate restrictiva sau bruta la toate cele cinci niveluri de dorinta (Aviut 0-4) si cinci letere MaNTzePaCh care indica Parsa (granita) dintre Atzilut si Lumile BYA. De aceea, alfabetul ebraic are 22 de litere principale si cinci litere suplimentare, care inlocuiesc literele obisnuite. Acesta este MaNTzePaCh – literele care apar la sfarsitul cuvintelor.

Aceste cuvinte nu au gust material, savoare sau conexiune cu istoria sau cu oamenii. Mai degraba, sunt doar forte si proprietati ale dorintelor. Mai intai, nu vedem nicio diferenta intre toate aceste cuvinte. Nu conteaza daca ele sunt nume de oameni, de animale, actiuni sau plante; nu stim inca ce inseamna si doar incercam sa intelegem. In aceasta faza initiala, ele sunt doar simboluri cu semnificatie necunoscuta.

E la fel ca atunci cand incerci sa intelegi hieroglifele: nu simti nimic si nu poti sa spui care e diferenta dintre ele. Cuvintele si hieroglifele sunt simboluri care contureaza stari ale dorintei mele.

Ca urmare, atunci cand citim Zohar-ul, trebuie sa ne detasam de stereotipuri, de sentimente si de relatii care sunt asociate cu fiecare cuvant si, in schimb, sa incepem sa cautam intelesul lor spiritual. Singurul lucru pe care il stiu cu siguranta e faptul ca tot ce citesc se intampla in mine. Nu stiu nimic altceva, de vreme ce am de a face cu o lume care inca nu este dezvaluita in mine; aceste fenomene exista in mine in forma ascunsa. Trebuie sa depun eforturi pentru a descoperi aceste fenomene inauntrul meu, deconectandu-ma de toate imaginile materiale care sunt declansate in mine de aceste cuvinte.

Nu voi putea sa vad aceste proprietati in mine insumi daca imi folosesc doar propriul efort. Cu toate acestea, aplicand efortul meu, pot sa atrag Lumina care Reformeaza, care imi va corecta intentia si ma va face sa imi folosesc dorintele pentru a darui, mai degraba decat pentru a primi. In masura obtinerii unor astfel de calitati, incep sa simt cuvintele Zohar-ului.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→