Cu totii existam ca un singur sistem de suflete, urias si unificat. Daca unele suflete avanseaza ca urmare a propriului lor liber arbitru, atunci la fel face si intregul sistem.

Daca unele parti ale sistemului au primit o ocazie de a alege liber, dar nu o folosesc, atunci sunt eliminate si nu mai participa activ la sistem. Sistemul de suflete este un organism viu, in care schimbarile au loc mereu, in functie de cum se inalta si coboara sufletele din el, cum isi realizeaza sau nu libertatea de alegere. Ele provoaca schimbari in toate sufletele si determina cum va avansa intregul sistem catre starea finala, corectata.

Neglijand sa isi foloseasca libertatea de alegere, persoana respinge guvernarea personala a Creatorului asupra sa si trece la o cale de suferinta. Atunci, ea acumuleaza suferinta pana ce ajunge la o realizare suficienta a raului, ceea ce o face demna de a primi inca o data libertatea de a alege – si de a o folosi, de aceasta data.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Toate gandurile si dorintele unei persoane ii vin de la Creator. Deci, daca o persoana vrea sa se apropie de Creator, asta inseamna ca si Creatorul vrea acest lucru si ca insufla aceasta dorinta in inima si in mintea persoanei.

Insa daca persoana nu are nicio dorinta pentru Creator, asta inseamna ca nici Creatorul nu vrea persoana respectiva si ii trimite ganduri si dorinte impotriva Sa. Insa cu toate acestea, impreuna cu ceea ce aceasta persoana primeste in fiecare clipa de Sus, ocazional, ea primeste o sansa (un punct) de a se vedea pe sine de la distanta. Genul acesta de investigatie este posibila chiar si in perioada in care persoana abia se apropie de dezvoltarea spirituala.

Cand o persoana face acest lucru, viata sa se transforma intr-un dialog cu Creatorul: persoana Ii multumeste Creatorului pentru toate lucrurile bune si rele care vin la ea si singurul lucru pe care il cere este sa avanseze. Astfel, primeste o noua minte, noi senzatii si o noua realitate.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In vremurile noastre, omul trebuie sa aiba o realizare spirituala pentru a disemina stiinta Kabbalah?

Raspunsul meu: Totul depinde de ce intelegi prin diseminare. Daca diseminam ceea ce a scris Baal HaSulam, daca vorbim despre el, ii citim articolele, le studiem si vorbim despre cum intelegem noi acele texte, atunci desigur ca acestea toate sunt lucruri pe care le putem disemina.

Ce inseamna, a disemina? Inseamna a da oamenilor ocazia sa participe la studiile noastre, dar – si mai important – sa se conecteze cu sursele primare. Totul trebuie sa se bazeze pe sursele primare. A studia stiinta Kabbalah inseamna a fi conectat cu acest material, a reveni mereu la el si a verifica in ce mod conectezi tot ce este scris acolo intr-o singura metoda integrala pentru corectarea ta.

Incepi treptat sa conectezi toate aceste materiale cu propria ta minte si cu propriile tale sentimente si sa il absorbi. Cand studiezi, ar trebui sa doresti sa te plasezi in interiorul acestui material, pentru ca dorintele si gandurile tale sa ia forma sa. E ca si cum ai vrea sa fii ca un lichid care va umple contururile si formele acestui material. Vrei sa te plasezi in interiorul acestor modele, pentru a te distanta de „sinele” tau egoist, de modul tau de a gandi si de modul in care iti conectezi acum mintea si sentimentele. In schimb, vrei sa primesti calitati superioare in mintea si in sentimentele tale si sa incepi sa gandesti conform lor.

Ar trebui sa fii dispus sa stergi tot ce ai acum, de dragul de a dobandi aceste calitati. Dorinta ta va ramane, dar fara forma, pentru ca apoi sa ia forma daruirii. Atunci vei fi pregatit sa te nasti intru spiritualitate.

Asta inseamna studiul Kabbalei. Studiul nu se intampla in mintea ta, ci in dorintele tale, facandu-le sa preia noi calitati. Oamenii nu studiaza Kabbalah cu mintea, ci cu inima.

Studiem cum sa ne schimbam pe noi insine si cum sa ne facem calitatile similare calitatilor Creatorului. Ne diseminam lectiile pentru a permite fiecarei persoane care doreste, sa participe la studiu impreuna cu noi. Si cu cat inaintam mai mult, cu atat trebuie sa verificam: cat de indeaproape suntem conectati cu sursele primare, cat de mult gandurile noastre le corespund, oare diminuam contradictiile intre cele doua si oare intelegem si simtim mai bine materialul? Dar testul cel mai important este sa verificam daca, pentru noi, importanta daruirii creste mereu.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intotdeauna avem de a face cu Creatorul singur. Nimeni nu mai e in fata noastra, decat El. Toate nivelurile – neinsufletit, vegetal si insufletit ale naturii, precum si oamenii care apar si ne inconjoara in aceasta lume, sunt doar senzatii din interiorul dorintelor noastre. Toate imaginile, actiunile si situatiile sunt percepute in interiorul dorintelor noastre. Practic, ele sunt senzatii ale Creatorului, care doreste sa ne apara sub forma acestei realitati materiale, in loc sa ne lase sa Il simtim.

Daca, percepand aceasta realitate, persoana simte ca totul vine de la Creator, atunci chiar si numai acest lucru ar trebui sa fie de ajuns pentru ea. Nu conteaza ce simti; cel mai important lucru este ca simti ca ai o conexiune cu Sursa senzatiei tale, cu Sursa intregii realitati – Creatorul. Numai sa nu-mi iei asta! Dar starile efective prin care trec nu conteaza. Ele pot sa fie cele mai rele stari in senzatiile mele si cele mai tulburatoare stari in mintea mea. Dar nu conteaza ce simt in mintea si in inima mea, pentru ca acestea sunt simturile mele egoiste si nu conteaza ce se intampla in ele. Imi pasa de un singur lucru: sa ma asigur ca nu ma separ de Sursa, de Sursa perceptiilor si a senzatiilor mele.

Asta inseamna ca o persoana „este culcata la pamant” si, ca urmare, nu are unde sa cada. La urma urmei, ii pasa de un singur lucru si nu are nevoie de nimic altceva. Acesta este inceputul lucrarii spirituale: este atunci cand persoana s-a inaltat deasupra a tot ce inseamna corporalitate si are un contact constant, minim cu spiritualitatea.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Intrebare: Situatia materiala a unei persoane se schimba si ea atunci cand aceasta atinge corectarea spirituala?

Raspunsul meu: Corporalitatea se schimba impreuna cu spiritualitatea. Corporalitatea este nivelul initial al perceptiei noastre despre realitate. Este nivelul pe care il simtim acum si trebuie sa ne inaltam de la el, pana la primul nivel spiritual.

Ca si orice alta perceptie la orice nivel, si acesta exista relativ la tine, in interiorul propriilor tale senzatii. Atunci cand iti schimbi calitatile, totul se va schimba.

Daca ne pasa sa ne inaltam in lumea spirituala, atunci proiectam aceasta aspiratie si asupra nivelului material, iar atunci nu simtim probleme. Sfarsim prin a simti viata in corpul nostru fizic la fel ca si Lumea Infinitatii, in care nu ne lipseste nimic. Vom avea tot ce ii trebuie corpului.

Daca va ganditi numai la avansarea voastra spirituala cu 125 de grade in sus, atunci viata voastra materiala va avea loc fara niciun fel de griji si probleme. Veti avea destul din toate, fara niciun fel de boala sau de nenorociri.

Nivelul acesta material trebuie sa existe pentru ca, inainte de inaltarea la fiecare nivel ulterior, intotdeauna cazi inapoi in aceasta lume, pentru ca apoi sa te inalti din ea inca si mai sus. Ceea ce simtim acum ca fiind aceasta lume, ca fiind materia fizica, este primul nivel, nivelul neinsufletit al tuturor lumilor. Este necesar ca noi sa traim la acest nivel, pentru ca el este baza tuturor inaltarilor spirituale. Daca vom dori sa existam la acest nivel numai de dragul inaltarii, atunci viata va fi minunata.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oboseala pe care o simtim ne este trimisa deliberat de Sus. Noua ni se pare ca nu e nimic bun cu privire la spiritualitate si ca lectia de azi vorbeste despre acelasi lucru ca si ieri. Iar aceasta oboseala pe care o simtim n-o sa faca decat sa creasca. Daca o persoana nu primeste energie de la mediul sau (de la grup si de la carti), atunci nu va putea sa continue sa avanseze spiritual.

Insa cele mai marete forte vin din diseminarea acestei cunoasteri catre altii. Atunci cand o faci, vei iesi de la lectie invigorat si mult mai puternic decat inainte; Pentru ca te conectezi cu dorintele multor oameni si cu totii experimentati impreuna materialul.

Inauntrul noilor tale dorinte, tu dezvalui lumea la un nivel mai profund si experimentezi aceasta revelatie ca pe o noua energie si tarie, ca pe o revigorare a sufletului.

Insa daca nu simti placere si forta vietii din lectie si din diseminare, atunci nu te conectezi cu dorintele prietenilor. Corectarea se afla numai in unificarea conexiunii frante dintre suflete. Trebuie sa corectam ceea ce a fost spart. De indata ce atingem prima conexiune unii cu altii, in acest grad vom simti imediat Lumea Superioara.

Lumina, senzatia conexiunii, a daruirii si a iubirii nu apare din vreun loc, ci apare inauntrul nostru, de indata ce obtinem aceasta calitate. Aceasta calitate vine de la Creator si ne invaluie.

Adevarul este ca noi suntem intotdeauna cufundati intr-un ocean de Lumina! De aceea nu simtim ca e apa peste tot, in jurul nostru. Noi putem sa simtim apa doar in paharul nostru. Asa ca, puneti laolalta mai multe suflete si atunci veti forma un vas si veti simti lumea spirituala!

E atat de simplu. Cand, in cele din urma, acest lucru se dezvaluie unei persoane, omul se da inapoi, pentru ca vede ca intotdeauna a fost chiar sub nasul lui si se intreaba: de ce n-am facut asta acum zece ani?

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a atinge Creatorul, creatia trebuie sa combine inauntrul ei doua forte opuse. Altfel, nu va simti nimic in afara de ea insasi, ca si obiectele neinsufletite, vegetale si insufletite. Totusi, fiinta omeneasca este unica, pentru ca omul simte pe aproapele sau.

Mai intai, omul isi vede aproapele ca pe o ocazie de a il folosi. Insa in cele din urma, el se dezvolta si incepe sa inteleaga ca, de fapt, aproapele este el insusi. Doar ni se pare ca altii sunt impotriva noastra, pentru ca ego-ul nostru ii indeparteaza si ne face sa ii uram. Insa daca depasim aceasta repulsie si ii atasam pe altii de noi, atunci vom recapata acea parte din noi insine pe care am pierdut-o si vom obtine Forta care ne separa – Creatorul.

Daca aduc sistemul de suflete inapoi, la starea sa corectata, in care toate sufletele se unesc prin lucrare reciproca, atunci voi obtine Forta Initiala care a creat Sufletul Unic, iar apoi l-a spart si ni l-a lasat noua, sa-l punem din nou laolalta. Fiecare persoana e ca un copil care se face mare – atinge mintea Creatorului – adunand inapoi, laolalta toate piesele.

Creatorul tine intentionat piesele departe una de alta, separandu-le prin ura si egoism. El e ca un adult care a spart o jucarie completa si a amestecat toate piesele acesteia, dandu-i copilului ocazia sa dezvolte treptat, sa capete o minte si sa ceara o corectare a calitatilor sale, pentru a le aduna din nou laolalta.

Copilul trebuie sa caute forma viitoare a Sufletului si sa ceara exemple de la Adult. El trebuie sa forteze Creatorul sa corecteze spartura impreuna cu el, la fel cum un copil roaga adultul sa il ajute sa construiasca o casa din cuburi. Astfel, jucandu-se impreuna cu adultul, copilul va intelege de unde a venit jocul, de ce este necesar, de ce a fost creat asa cum este si ce vrea de la el Creatorul. Atunci, el va deveni ca si El!

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea noastra a inceput de la o scanteie de energie spirituala, care a tasnit din Lumea Superioara. Aceasta mica scanteie de Lumina a creat toata materia din universul nostru si a dat energia pentru dezvoltarea tuturor partilor creatiei: neinsufletit, vegetal, insufletit si omenesc. Si noi suntem o consecinta a aceleiasi scantei.

Acelasi lucru se intampla intotdeauna in Lumea Spirituala, la toate nivelurile, in timpul coborarii de Sus in jos: o scanteie de Lumina izbucneste din Malchut-ul obiectului spiritual Superior in Cheter-ul obiectului inferior si acolo incepe sa construiasca o lume cu totul noua.

Insa atunci cand incepem sa ne inaltam inapoi, nu intelegem cum sa facem asta. Cum pot sa spun care ar trebui sa fie urmatoarea mea stare – ce dorinte, calitati si conexiuni ar trebui sa existe in mine, ca sa fiu la fel ca Nivelul Superior?

Nu pot sa cunosc aceasta informatie si sa ma inalt, pana ce Nivelul Superior nu imi da un exemplu pe care, apoi, voi putea sa-l imit. Ca urmare, intai de toate am nevoie de revelatia Nivelului Superior.

Insa revelatia spirituala e posibila doar atunci cand calitatile mele corespund Nivelului Superior, insa eu sunt incapabil sa corespund cu ele. Ca urmare, sfarsim intr-un cerc vicios, in care una nu e posibila fara cealalta. Nu exista solutie, caci intre mine si Nivelul Superior exista o separare. Intre noi exista o granita de netrecut, pe care n-o sa pot niciodata s-o trec de unul singur!

De aceea, Nivelul Superior se ajusteaza la mine si coboara la nivelul meu, ca un adult care coboara la nivelul unui copil, ca sa-l invete ceva. Si atunci, prin exemplul Sau, eu pot sa vad care ar trebui sa fie starea mea urmatoare – “eu + 1.”

Daca vreau sa ajung la Nivelul Superior si sa devin similar acestuia, atunci ma schimb si ma inalt la gradul Nivelului Superior. Si atunci, Lumina Sa (sufletul) se imbraca in mine.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Lumea noastra este o movila de Infinitate, dar la cel mai mic nivel de perceptie. Noi intelegem si simtim realitatea intr-o masura minuscula, extrem de departe de perceptia completa.

E la fel cu o persoana care are vederea slaba si care nu vede aproape nimic fara ochelari. Abia poate sa distinga oamenii din jurul sau, desi acestia sunt chiar langa ea. Astfel, lumea noastra e o senzatie adormita, confuza si o portie mizerabila de Infinitate.

Insa intotdeauna dezvaluim tabloul intreg, la fel cum fiecare parte a unei holograme contine imaginea intreaga. Chiar si la cel mai de jos grad, eu observ intreg spectrul realitatii, dar in masura in care pot sa-l disting fara „ochelari”. Cu cat sunt mai buni ochelarii, cu atat e mai clara imaginea pe care o vad.

Noi existam in interiorul unei stari care nu se schimba, insa o simtim in functie de cat este de clara perceptia noastra. Cea mai clara perceptie este Lumea Infinitatii.

Pentru a ne apropia de ea, trebuie sa ne corectam instrumentele de perceptie – kli-urile, sa dezvaluim in ele ceva mai multa Lumina. Ca sa se intample acest lucru, ele trebuie sa fie asemenea Luminii. Atunci cand este dezvaluita Lumina, noi descoperim un nou strat al realitatii.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Oare de ce, atunci cand sunt singur acasa, nu pot sa ma duc sa deschid o carte de Kabbalah, ci imi petrec timpul uitandu-ma la telenovele la televizor? Dar cand vin la curs si studiez acolo, n-as da o lectie nici pe cel mai bun film.

Raspunsul meu: Cand pleci din clasa, te afli in mijlocul vietii materiale, o stare inconstienta relativ la cea spirituala. Este voia noastra sa primim joaca si sa fim facuti sa ne ardem viata, pentru a interfera cu progresul nostru spiritual.

Pe de alta parte, asta te ajuta, aratandu-ti cum iti pierzi timpul si cum alte placeri pe care le primesti dispar fara urma. Atunci iti dai seama ca numai mediul(grupul) poate sa te ajute. Daca oamenii din jurul tau se gandesc sa se sprijine unii pe altii, atunci n-o sa poti sa te uiti la telenovele cand esti acasa, datorita importantei spiritualitatii, pe care acestia ti-o vor transmite. Vei simti ca aceasta actiune e ca o cadere, ca si cum ai redeveni copil si ai construi o casa din cuburi.

Nu trebuie sa fii invinovatit pentru ca iti petreci timpul in fata televizorului. Singura ta greseala este faptul ca nu construiesti in jurul tau un mediu care sa te influenteze, ca sa nu poti sa-ti pierzi timpul fara niciun scop.

Insa asta nu inseamna ca trebuie sa te obligi sa opresti televizorul. Kabbalah e impotriva genului acesta de coercitii. Omul trebuie sa lucreze, sa studieze si sa traiasca viata la fel ca un om obisnuit. N-ar trebui sa incerci sa schimbi nimic la tine in mod fortat, ci doar primind de la mediu simtirea importantei spiritualitatii.

In spiritualitate nu exista coercitie. Nu poti sa te legi de maini si de picioare si sa consideri ca esti drept. Asta nu este corectare!

O sa te corectezi numai atunci cand iti schimbi dorintele si te inalti deasupra acelor seriale de televizor. Lumina trebuie sa te corecteze, mai degraba decat intimidarea sau amenintarile cu focul iadului dupa moarte. Stiinta Kabbalei nu este o religie si vorbeste doar de corectare. Singurul mod de a face asta este marind influenta mediului asupra ta. Aceasta e singura alegere libera pe care o ai la dispozitie – si o conditie necesara pentru avansarea spirituala.

Acum poti sa te duci sa te uiti la televizor…

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→