Category Archives: Libera alegere

Acceptarea regulilor jocului

Întrebare: Se pare că Creatorul a creat un joc pentru noi, adică răul și regulile jocului prin care ar trebui să ne jucăm. Unde este libertatea de alegere aici? Ce depinde de mine?

Răspuns: Libertatea de a alege nu este să te joci după regulile Creatorului, ci în faptul că accepți aceste reguli ale jocului și te joci după ele.

Poate că nu le acceptați, dar veți fi conduși să faceți acest lucru împinşi de loviturile sorții. Nimeni nu spune că ești liber.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” , din 31.12.2018

Când se vor relua evenimentele de grup?

Întrebare: Psihologii spun că izolarea socială prelungită crește riscul de deces cu 29%. Probabil acest lucru se datorează faptului că contactele sociale pot ameliora efectele negative ale stresului. Conexiunea online este mai bună decât nimic, dar nu poate înlocui interacțiunea live. Credeți că conexiunile virtuale pot înlocui pe deplin contactele fizice fără consecințe asupra sănătății?

Răspuns: Cred că omul este încă o creatură socială. El trebuie să comunice cu ceilalți. El ar trebui să se simtă parte a unei companii, grup, familie și societate.

Întrebare: Există o altă problemă: nu putem merge la evenimente sportive sau concerte, să simțim emoția colectivă și să fim parte a experiențelor de grup. Ce poate înlocui experiențele de grup care ne lipsesc de aproape un an?

Răspuns: Cred că natura face acest lucru în mod specific, astfel încât să începem să ne evaluăm apropierea, nu egoist, ci altruist, adică să participăm la astfel de evenimente pentru a le oferi plăceri celorlalți și, în acest sens, pentru a ne găsi propria noastră plăcere.

Evenimentele de grup nu vor dispărea, vor reveni. Numai intenția cu care mergi la jocul de fotbal se va schimba, pentru a mulțumi pe alții și, prin urmare, vei fi fericit. Jucătorii vor juca, de asemenea, pentru a face publicul fericit.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 30.10.2020

2020 de neuitat

În ajunul Anului Nou, se obișnuiește să facem un rezumat al rezultatele anului trecut. Anul 2020 va intra în istorie ca simbol al epidemiei de coronavirus care s-a răspândit în întreaga lume.

În plus, a fost plin de alte evenimente: au existat războaie, revolte civile în diferite părți ale lumii, dezastre naturale, incendii forestiere extinse în California și Australia, criză economică, o creștere teribilă a șomajului în întreaga lume.

Cu toate acestea, eu, ca un cabalist, pot evalua trecutul anului 2020 ca fiind cel mai progresist din istorie. Omenirea a început să se scuture, să scape de obiceiuri inutile, cum ar fi urmărirea banilor, divertismentul, restaurantele și dorința de a fi umpluți cu plăcere fără să se gândească la altceva.

Și atunci natura ne-a dat o palmă peste față și ne-a forțat să ne oprim. Nu am avut de ales decât să oprim această cursă și să plecăm acasă. Epidemia ne-a obligat să ne retragem și să ne gândim la viețile noastre sau cel puțin să abandonăm vechile obiceiuri. Și acest lucru este bun, pentru că umanitatea a fost forțată să treacă de la o viață în căutarea banilor și a puterii la timpuri diferite, la valori noi.

Anul acesta am reușit să facem acest lucru, chiar dacă nu după alegerea noastră, ci printr-un decret de sus. În acest sens, coronavirusul ne-a făcut într-adevăr un serviciu excelent și astăzi suntem într-o stare complet diferită. Am închis o mulțime de afaceri care nu erau necesare.

Am oprit otrăvirea și distrugerea naturii, tăierea copacilor, uciderea animalelor și cel puțin am redus dramatic daunele. Pământul a început să se recupereze după devastarea pe care i-am provocat-o în ultimele decenii.

Sper foarte mult că aceste schimbări pozitive vor continua. Epidemia nu se va încheia așa, deoarece nu este un dezastru, ci un ajutor imens din partea naturii.

Este scris că „prin loviturile Creatorului, El vindecă”. Epidemia de coronavirus a fost un remediu pentru egoismul nostru extins excesiv. Prin urmare, sper foarte mult că vom trage concluzii corecte și utile din aceasta pentru dezvoltarea noastră ulterioară.

Din emisiunea de pe KabTV „Lumea” din 27.12.2020

Libertate în limitele non-libertății

Întrebare: Însăși viața unei persoane este o graniță pentru eul său. Are limitări naturale, adică circumstanțele în care ne aflăm, de exemplu, pandemia care a cuprins lumea astăzi sau începutul crizei financiare. De asemenea, există obligații pe care noi, ca societate umană, ni le asumăm. Grădinița, școala, armata, sportul, munca, familia, toate acestea ne impun anumite limite. O persoană se află în mod constant într-un fel de limitări ale vieții.

De unde vine rădăcina lipsei de libertate a unei persoane?

Răspuns: Cum poate fi liber? Cum vă imaginați o persoană și, în general, oricine în natură care este liber, dacă natura este o asociere de forțe și legi care lucrează doar împreună, pe baza unui singur obiectiv dintr-un singur punct?

Nu este nimic liber în natură, pornind de la univers la tot ceea ce există pe Pământ.

Ce înseamnă libertatea? Să fac ce vreau? Ce vreau? Cine definește acest lucru?

În general, conceptul de libertate este foarte relativ. Să spunem că vreau să obțin libertatea. Înseamnă că mă gândesc la cum să fac asta. Exist întotdeauna în anumite limite, circumstanțe, schimbări care mă afectează. Desigur, în acest sens, nu sunt liber.

Dacă sunt de acord cu ceea ce mă afectează și justific în mod absolut aceste influențe și reacția mea față de ele, atunci nu voi simți limitările lor, presiunea lor asupra mea și mă voi simți liber.

Observație: Este o abordare interesantă. Se pare că unele circumstanțe mă presează în mod constant.

Comentariul meu: Miliarde de diverși factori! Dar sunt de acord cu ei și mă alătur bucuros acțiunilor lor fără a rezista deloc, ci dimpotrivă, acceptând de fiecare dată cu plăcere influența lor asupra mea și, prin urmare, nu simt nici o rezistență din partea mea. Aceasta se numește libertate.

Totodată, nu simt nici o presiune! Sunt liber! Dar numai cu condiția să înțeleg ce se întâmplă cu mine, să pricep, să simt, să percep și să fiu absolut de acord cu asta.

Din „Management Skills” de la KabTV, 02.07.2020

Uniunea Europeană este pe moarte, şi aşa ar trebui

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 4/9/20

Uniunea Europeană s-a născut din greşeală și va muri în agonie. Ea a fost construită pentru a oferi Europei un avantaj competitiv în fața SUA și a consolidării Chinei și Rusiei. S-a concentrat aproape exclusiv pe crearea unei piețe și a unei monede comune, fără să ia în considerare implicațiile sociale ale unei uniuni de popoare care s-au aflat timp de secole în conflict unele față de altele.

Uniunea monetară a creat o monedă puternică, dar a sărăcit multe dintre statele sale membre, făcându-le dependente, descurajate și fragile. Nu a creat unitate; a creat și mai multă ură. Uniunea monetară fără solidaritate – ca sentiment de patriotism național pan-european, este nesustenabilă. Criza migranților aproape că a eliminat-o, deoarece a împins Marea Britanie afară din UE, dar uniunea trăiește încă. Cu toate acestea, criza coronavirusului pare să fie o lovitură căreia UE nu-i va supraviețui. În opinia mea, acest lucru este spre bine.

Globalizarea – o idee mare, greşit realizată

În principiu, uniunea este o idee nobilă. Este calea corectă de urmat, deoarece toată realitatea evoluează spre o unitate tot mai mare și spre colaborare. Evoluția a pornit de la cele mai simple particule la atomi, care au format molecule, care au creat organisme, etc. La fel, societatea umană a evoluat de la familii la așezări, care au devenit orașe, regiuni, țări și imperii.

Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între modul în care evoluează natura și modul în care evoluează societatea umană. Pe măsură ce natura evoluează, ea își menține echilibrul și armonia. Nu există în natură conceptul de supraconsum, deoarece fiecare animal ia doar ceea ce are nevoie pentru supraviețuirea sa. În cazul oamenilor, unde guvernează egoismul, supraconsumul este nucleul existenței noastre. Cu cât ne comparăm mai mult cu ceilalți, cu atât ne prețuim mai mult pe noi înșine.

Prin urmare, orice alianță are, implicit, un motiv ulterior de a face rău cuiva,

de a răni un dușman al alianței, pe unul dintre membrii alianței sau chiar pe ambii. Aceasta este natura umană, dar ea contrazice principiul esențial al evoluției naturii, care constă în faptul că trebuie să se bazeze pe echilibru și armonie.

Pentru a crea o globalizare monetară de durată, oamenii din statele membre participante trebuie să decidă mai întâi că doresc acest lucru. Acesta este un proces profund și extins care necesită adoptarea unei identități pan-naționale mai puternică decât identitatea națională. Doar atunci când oamenii simpatizează mai mult cu entitatea multinațională decât cu propriul stat național, vor fi de acord cu o astfel de transformare.

În Europa nu a fost făcută o astfel de pregătire. Drept urmare, țările mai puternice, urmând natura lor inerentă de exploatare, au jefuit economiile mai mici și mai slabe, le-au sărăcit și le-au distrus. Astăzi, când a lovit coronavirusul,  ies la suprafață dușmănia și neîncrederea dintre ţări și dovedesc faptul că nu se pot baza una pe cealaltă. Acestea trebuie să pună UE ”pe pauză” și să o ia de la început. Iar primul pas în această direcție este revenirea la dezvoltarea economiilor locale.

Asta nu însemnă că țările nu ar trebui să construiască uniuni.

Dimpotrivă, cred că, până la urmă, când ne vom depăși egoismul, nu vom mai avea nevoie de granițe iar noțiunea de stat-națiune se va evapora. Dar nu suntem nicidecum acolo. În schimb, trebuie să fim conștienți, să ne recunoaștem egocentrismul și să încercăm să fim de acord cu reguli și granițe care să ne țină sălbăticia sub control și să ne permită să trăim în relativă pace și stabilitate.

Ulterior, ar trebui să începem să învățăm ce este unitatea care există în natură, în care fiecare parte contribuie cu abilitățile sale și primește de la colectiv tot ceea ce are nevoie pentru a prospera. Când vom vedea că o existență colectivă nu este doar mai sigură decât concurența individualistă, ci și mult mai plină de satisfacții, vom putea să construim cu precauție, încet și cu înțelepciune, o entitate comună. Dar aceasta nu va fi o entitate europeană, americană, rusă sau chineză, ci o rasă umană globală.

Până atunci, trebuie să acceptăm și să respectăm diferențele dintre noi.

(Imagine: Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține o conferință de presă în care sunt detaliate eforturile UE de a limita impactul economic al epidemiei de coronavirus (COVID-19), la Bruxelles, Belgia, 2 aprilie 2020. REUTERS / Francois Lenoir / Pool)

Unde începe liberul nostru arbitru?

Întrebare: Cum este posibil să vorbim de liber arbitru cu oameni care nu sunt conştienţi de faptul că ego-ul lor este condus de Creator? Liberul arbitru este obţinut prima dată de o persoană care deschide o carte despre înţelepciunea Cabala?

Răspuns: Când omul abia a început să studieze înţelepciunea Cabala, el încă nu are liber arbitru.

Liberul arbitru apare numai după câţiva ani de studiu, când omul primeşte oportunitatea de a percepe Lumina Superioară, de a o atrage, de a se găsi în două linii, dreapta şi stânga, şi să le conducă aşa cum un călăreţ îşi conduce calul cu cele două frâe. Omul obţine atunci adevăratul liber arbitru.

Liberul arbitru se exprimă în partea din mijloc a lui Tifferet, în linia de mijloc. Omul care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să lucreze asupra lui însuşi un număr de ani, pentru a obţine liberul arbitru.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 12.03.2017

Libertatea imaginară și adevărată, Partea a 4a – Sclavii egoismului

Întrebare: Este o ascensiune deasupra egoismului logică pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Ce se înțelege printr-o persoană obișnuită sau una neobișnuită ? Astăzi, o persoană obișnuită este de o sută de ori mai dezvoltată decât un înțelept de acum două mii de ani. Așa că, termenul “obișnuit” este relativ. În orice caz, toți trebuie să ajungem într-o stare unde e nevoie să ne ridicăm deasupra egoismului care ne ține în această mică lume solicitându-ne să ne gândim doar la noi, așadar limitându-ne posibilitățiile.

Prin dezvoltarea sa constantă, egoismul ne conduce într-o criză. Astăzi, milioane de oameni – în special în națiuni dezvoltate – o simt, și este simțită la nivel societal și la nivelul producției.

Dacă încă nu este simțită în națiuni mai puțin dezvoltate, atunci este doar o chestiune de timp ca întrepătrunderea în umanitate  să se întâmple foarte rapid. În cele din urmă, toată lumea o va simți, inclusiv cei mai obișnuiți oameni.

Ei o să înțeleagă că să exiști în cadrul naturii egoiste prezente înseamnă să fii un sclav setărilor care sunt impuse pentru tine, toate tipurile de tendințe, mode, etc. Ei o să înceapă să simtă că acel sentiment de lipsă de libertate depinde de creșterea egoismului lor. Pană la urmă, cu dezvoltarea se dezvăluie cât este de limitată și că este doar sclavia umană.

Baal HaSulam a comparat ieșirea din egoism cu viața unui vierme într-o ridiche. Simte cât de amară și întunecată este lumea, și atunci când se târăște afară, dintr-o dată vede o lume complet diferită, strălucitoare. Dar ce îl motivează să iasă din ridiche? Este ego-ul în curs de dezvoltare care funcționează ca propriul său antreprenor de pompe funebre. Ridichea amară reprezintă suferința care îl împinge afară din această lume închisă.

Noi nu mai putem rămâne aici și trebuie să ieșim pentru că este un program al naturii noastre; starea noastră finală există inițial, doar trebuie să o descoperim în noi. Asta depinde de unitățile interioare care se îndreaptă spre dezvoltarea dorințelor noastre, conexiunilor dintre noi.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

 

 

Libertatea imaginară și adevărată, Partea 3 Libertatea absolută

Întrebare: Unde ne conduce evoluția?

Răspuns: Evoluția ne conduce spre realizarea că nu suntem liberi deloc.

Dacă n-am avea o senzație imaginară de libertate nu ne-am putea dezvolta și n-am mai vrea să traim. Totuși, această iluzie întotdeauna stârnește emoție și ne acordă un fel de speranță pentru viitor.

O nevoie pentru libertate există în noi, dar este o nevoie egoistă pentru o libertate egoistă. În aceeași măsură în care egoismul se dezvoltă, o persoană se simte întotdeauna în lipsă, eronat, nu liber. Aceasta este dinamica dezvoltării egoismului nostru care stabilește cadre mai largi și mai mari pentru el.

Pe de altă parte ne introducem în mod deliberat în noi cadre pentru că nu ne simțim confortabil fără ele. Fiecare persoană vrea să aibă conexiuni speciale cu mediul care-l înconjoară, cu societatea, și asta deja indică faptul că nu este liber. Și nu se face nimic în această privință; ne jucăm în mod constant cu lucruri de genul acesta.

Libertatea absolută este rezumată în ascensiune cu natura noastră actuală. Dacă ne ridicăm deasupra egoismului, mergem în alt spațiu unde nu suntem controlați de natura noastră; mai degrabă, suntem incluși în alta, mai presus. Și această stare este determinată de noi fiind în libertate deplină.

O simțim când dobândim caracteristica de dăruire și iubire pentru altii, nu pentru noi și începem să implementăm această proprietate și apoi ne simțim eliberați de egoismul nostru, de propriile cerințe și limitări. În momentul în care ajungem la acest nivel și facem totul de dragul de a dăruii, noi devenim într-adevăr liberi.

Desigur, este posibil să fii îndoielnic: “Ce fel de libertate e asta, nu ne subjugă iubirea pentru alții ca o mamă care se învârte în continuu în jurul copilului ei?” Pe de-o parte, este corect. Dar pe de altă parte, din această relație cu ceilalți, noi primim cantități nelimitate de energie, senzații pozitive, descoperirea unor spații și lumi complet noi.

Și asta este o libertate care este conectată cu iubirea, cu dobândirea de a ieși din mine, de a ieși din lumea mea egoistă, mică și închisă și să fiu inclus în lumea generală, veșnică și nelimitată. Toate sentimentele și gândurile iasă afară din mine acum.

În loc să absorb totul în mine, lucrez într-o direcție exterioară și o să mă simt absolut liber.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Libertatea imaginară și adevărată, Partea 1 – Cătușe în libertatea imaginară

Baal HaSulam “ Libertatea,”: “Harut (sculptat) pe mese”; nu pronunţaţi Harut (sculptat), ci mai degrabă Herut (libertate), ca să arătaţi că ei sunt eliberaţi de îngerul morţii. Aceste cuvinte trebuie clarificate, deoarece cum este problema de primire a Torei legată de eliberarea cuiva de la moarte?

Întrebare: Generaţie după generaţie, libertatea a atras oamenii. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Libertatea este un concept nediferențiat, este complet irealist, nefiresc, ceva ce ne scapă, ceva ce conturăm în imaginaţia noastră. Ce cred oamenii și acceptă ca libertate este derivat dintr-o lipsă de înţelegere de unde aceștia trăiesc.

Trăim într-un spaţiu limitat, pe un Pământ mic și închis, și în acest spaţiu încercăm să găsim o stare în care simțim cea mai putină presiune. În această stare aparent ne simţim liberi, independenţi, alegând și realizând acţiunile pe care le facem, gândurile și opiniile.

Dar suntem toţi particulele unei rețele imense interconectaţi prin miliarde de fire de control, și, astfel, noi nu simţim că suntem într-un sistem rigid care determină complet totul. Tăinuirea de la noi este ceea ce ne oferă iluzia de libertate. Dar defapt noi nu avem nici o libertate, nici în gânduri, nici în dorinţe și acţiuni.

Întrebare: Constituie nevoia pentru acest sentiment amorf un răspuns la senzaţia din subconștient că nu suntem liberi?

Răspuns: Eu cred ca umanitatea nu înţelege că nu este liberă. O persoană întotdeauna găseste metode să scape de sentimente și gânduri neplăcute.  La urma urmei, caracteristica noastră principală este să ne dorim să primim și să ne simţim bine, așa că o să caut mereu condiţiile de plăcere maximă și suferinţă minimă. Aceasta este totalitatea aspiraţiilor mele în fiecare situaţie.

Nu putem spune că o persoană are o nevoie imensă de libertate. El vrea să lucreze, să-și petreacă timpul cu familia, să fie totul definit și bine pentru el. Pe de-o parte, el crede că este cel mai bine să fie responsabil. Deci ce fel de libertate este aceasta?

O persoană se pune pe el în cadre speciale. El se căsătorește, își întemeiază o familie, așadar este obligat să lucreze, să-și hrănească familia, să fie îngrijorat pentru ei, să-i protejeze — obligații, obligații și obligații. Deci unde este libertatea aici?!

Vieţile noastre sunt aranjate în așa fel încât trebuie să respectăm niște reguli. Că vreau, că nu vreau, în orice caz sunt sub autoritatea unor dogme, gusturi, restricţii, mode etc. Indiferent că vreau sau nu, toate acestea mă influenţează.

Rezultă că nu sunt liber în nimic, în absolut nimic! Deci nici o libertate nu este luată în calcul. Chiar dacă o persoană trăiește singură în junglă, tot va fi înconjurat de un fel de mediu care forţează limitările și principiile lui.

Cum pot înţelege ce este libertatea? Pentru asta trebuie să mă ridic mai presus de lipsa mea de libertate și să simt clar unde sunt, ce forţe determină condiţia mea, cum natura, prin oameni și prin întregul mediu în care mă aflu, mă definește și mă conturează.

Va continua….

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 06.11.2015

Liber de capriciile destinului

Întrebare: Există o legătură între liber arbitru şi şansă?

Răspuns: Pe de o parte, şansa pare a fi prestabilită din momentul în care persoana se naşte. Toată lumea se naşte în condiţii diferite şi cu atribute diferite, adică cu propriul său destin. Dacă eu mă nasc cu anumite atribute, atunci destinul meu şi drumul meu până la finalul corecţiei, a fost deja stabilit. Asta depinde de locul naşterii şi alţi factori care nu depind de mine.

Să încercăm să punem deoparte diferitele condiţii care sunt dincolo de controlul nostru şi care variază pentru fiecare individ, precum celulele unui corp în care fiecare are scopul său şi propriul său destin. Dacă privim la ceea ce rămâne, întrebarea este dacă putem modifica în vreun fel acest lucru, dacă, cu această libertate de alegere ce include opţiunea de a mă corecta, pot deveni complet egal pentru toată lumea.

Unul se naşte inteligent şi altul stupid, unul se naşte într-o familie bogată şi altul într-o familie educată, altul poate să fie fiul unui cizmar obligat să urmeze meseria tatălui său, etc. Toată lumea este total diferită, dar, dacă o persoană este trezită de sus, adică punctul din inimă este trezit, ea poate egaliza cu toţi ceilalţi.

Cei care nu au primit punctul din inimă sunt foarte diferiţi: ca o pisică şi un leu, ca un şoarece şi o pisică. La nivelurile naturii mineral, vegetal şi animal, fiecare este diferit, dar nivelul vorbitor egalizează toate fiinţele umane şi prin urmare, atinge, de asemenea, egalitatea.

Totul se face prin liberul arbitru care este dat omului şi astfel, neutralizează destinul său care a fost predeterminat de natură. Din perspectiva acestui punct de liber arbitru, toată lumea are aceeaşi muncă specifică, care este relativ egală. Nimeni nu are un avantaj asupra altora, în acest sens.

Poate părea că anumite persoane trebuie să facă puţine eforturi pentru a intra în lumea spirituală şi altele pentru care nu este suficient. Dar totul depinde de condiţii care ne sunt necunoscute. Nu putem să luăm în considerare reîncarnările noastre precedente sau istoria unei persoane, ceea ce i s-a întâmplat şi ceea ce i se va întâmpla. Totul este, deja, în stare corectată din lumea Ein Sof (Infinit) dar noi nu o ştim, pur şi simplu. Prin urmare, este dificil pentru noi să măsurăm munca fiecăruia.

Astfel, se spune, pur şi simplu:” Fă tot ceea ce este în puterea ta!”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.10.2013, Zohar