Category Archives: Libera alegere

Libertatea imaginară și adevărată, Partea a 4a – Sclavii egoismului

Întrebare: Este o ascensiune deasupra egoismului logică pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Ce se înțelege printr-o persoană obișnuită sau una neobișnuită ? Astăzi, o persoană obișnuită este de o sută de ori mai dezvoltată decât un înțelept de acum două mii de ani. Așa că, termenul “obișnuit” este relativ. În orice caz, toți trebuie să ajungem într-o stare unde e nevoie să ne ridicăm deasupra egoismului care ne ține în această mică lume solicitându-ne să ne gândim doar la noi, așadar limitându-ne posibilitățiile.

Prin dezvoltarea sa constantă, egoismul ne conduce într-o criză. Astăzi, milioane de oameni – în special în națiuni dezvoltate – o simt, și este simțită la nivel societal și la nivelul producției.

Dacă încă nu este simțită în națiuni mai puțin dezvoltate, atunci este doar o chestiune de timp ca întrepătrunderea în umanitate  să se întâmple foarte rapid. În cele din urmă, toată lumea o va simți, inclusiv cei mai obișnuiți oameni.

Ei o să înțeleagă că să exiști în cadrul naturii egoiste prezente înseamnă să fii un sclav setărilor care sunt impuse pentru tine, toate tipurile de tendințe, mode, etc. Ei o să înceapă să simtă că acel sentiment de lipsă de libertate depinde de creșterea egoismului lor. Pană la urmă, cu dezvoltarea se dezvăluie cât este de limitată și că este doar sclavia umană.

Baal HaSulam a comparat ieșirea din egoism cu viața unui vierme într-o ridiche. Simte cât de amară și întunecată este lumea, și atunci când se târăște afară, dintr-o dată vede o lume complet diferită, strălucitoare. Dar ce îl motivează să iasă din ridiche? Este ego-ul în curs de dezvoltare care funcționează ca propriul său antreprenor de pompe funebre. Ridichea amară reprezintă suferința care îl împinge afară din această lume închisă.

Noi nu mai putem rămâne aici și trebuie să ieșim pentru că este un program al naturii noastre; starea noastră finală există inițial, doar trebuie să o descoperim în noi. Asta depinde de unitățile interioare care se îndreaptă spre dezvoltarea dorințelor noastre, conexiunilor dintre noi.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

 

 

Libertatea imaginară și adevărată, Partea 3 Libertatea absolută

Întrebare: Unde ne conduce evoluția?

Răspuns: Evoluția ne conduce spre realizarea că nu suntem liberi deloc.

Dacă n-am avea o senzație imaginară de libertate nu ne-am putea dezvolta și n-am mai vrea să traim. Totuși, această iluzie întotdeauna stârnește emoție și ne acordă un fel de speranță pentru viitor.

O nevoie pentru libertate există în noi, dar este o nevoie egoistă pentru o libertate egoistă. În aceeași măsură în care egoismul se dezvoltă, o persoană se simte întotdeauna în lipsă, eronat, nu liber. Aceasta este dinamica dezvoltării egoismului nostru care stabilește cadre mai largi și mai mari pentru el.

Pe de altă parte ne introducem în mod deliberat în noi cadre pentru că nu ne simțim confortabil fără ele. Fiecare persoană vrea să aibă conexiuni speciale cu mediul care-l înconjoară, cu societatea, și asta deja indică faptul că nu este liber. Și nu se face nimic în această privință; ne jucăm în mod constant cu lucruri de genul acesta.

Libertatea absolută este rezumată în ascensiune cu natura noastră actuală. Dacă ne ridicăm deasupra egoismului, mergem în alt spațiu unde nu suntem controlați de natura noastră; mai degrabă, suntem incluși în alta, mai presus. Și această stare este determinată de noi fiind în libertate deplină.

O simțim când dobândim caracteristica de dăruire și iubire pentru altii, nu pentru noi și începem să implementăm această proprietate și apoi ne simțim eliberați de egoismul nostru, de propriile cerințe și limitări. În momentul în care ajungem la acest nivel și facem totul de dragul de a dăruii, noi devenim într-adevăr liberi.

Desigur, este posibil să fii îndoielnic: “Ce fel de libertate e asta, nu ne subjugă iubirea pentru alții ca o mamă care se învârte în continuu în jurul copilului ei?” Pe de-o parte, este corect. Dar pe de altă parte, din această relație cu ceilalți, noi primim cantități nelimitate de energie, senzații pozitive, descoperirea unor spații și lumi complet noi.

Și asta este o libertate care este conectată cu iubirea, cu dobândirea de a ieși din mine, de a ieși din lumea mea egoistă, mică și închisă și să fiu inclus în lumea generală, veșnică și nelimitată. Toate sentimentele și gândurile iasă afară din mine acum.

În loc să absorb totul în mine, lucrez într-o direcție exterioară și o să mă simt absolut liber.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Libertatea imaginară și adevărată, Partea 1 – Cătușe în libertatea imaginară

Baal HaSulam “ Libertatea,”: “Harut (sculptat) pe mese”; nu pronunţaţi Harut (sculptat), ci mai degrabă Herut (libertate), ca să arătaţi că ei sunt eliberaţi de îngerul morţii. Aceste cuvinte trebuie clarificate, deoarece cum este problema de primire a Torei legată de eliberarea cuiva de la moarte?

Întrebare: Generaţie după generaţie, libertatea a atras oamenii. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Libertatea este un concept nediferențiat, este complet irealist, nefiresc, ceva ce ne scapă, ceva ce conturăm în imaginaţia noastră. Ce cred oamenii și acceptă ca libertate este derivat dintr-o lipsă de înţelegere de unde aceștia trăiesc.

Trăim într-un spaţiu limitat, pe un Pământ mic și închis, și în acest spaţiu încercăm să găsim o stare în care simțim cea mai putină presiune. În această stare aparent ne simţim liberi, independenţi, alegând și realizând acţiunile pe care le facem, gândurile și opiniile.

Dar suntem toţi particulele unei rețele imense interconectaţi prin miliarde de fire de control, și, astfel, noi nu simţim că suntem într-un sistem rigid care determină complet totul. Tăinuirea de la noi este ceea ce ne oferă iluzia de libertate. Dar defapt noi nu avem nici o libertate, nici în gânduri, nici în dorinţe și acţiuni.

Întrebare: Constituie nevoia pentru acest sentiment amorf un răspuns la senzaţia din subconștient că nu suntem liberi?

Răspuns: Eu cred ca umanitatea nu înţelege că nu este liberă. O persoană întotdeauna găseste metode să scape de sentimente și gânduri neplăcute.  La urma urmei, caracteristica noastră principală este să ne dorim să primim și să ne simţim bine, așa că o să caut mereu condiţiile de plăcere maximă și suferinţă minimă. Aceasta este totalitatea aspiraţiilor mele în fiecare situaţie.

Nu putem spune că o persoană are o nevoie imensă de libertate. El vrea să lucreze, să-și petreacă timpul cu familia, să fie totul definit și bine pentru el. Pe de-o parte, el crede că este cel mai bine să fie responsabil. Deci ce fel de libertate este aceasta?

O persoană se pune pe el în cadre speciale. El se căsătorește, își întemeiază o familie, așadar este obligat să lucreze, să-și hrănească familia, să fie îngrijorat pentru ei, să-i protejeze — obligații, obligații și obligații. Deci unde este libertatea aici?!

Vieţile noastre sunt aranjate în așa fel încât trebuie să respectăm niște reguli. Că vreau, că nu vreau, în orice caz sunt sub autoritatea unor dogme, gusturi, restricţii, mode etc. Indiferent că vreau sau nu, toate acestea mă influenţează.

Rezultă că nu sunt liber în nimic, în absolut nimic! Deci nici o libertate nu este luată în calcul. Chiar dacă o persoană trăiește singură în junglă, tot va fi înconjurat de un fel de mediu care forţează limitările și principiile lui.

Cum pot înţelege ce este libertatea? Pentru asta trebuie să mă ridic mai presus de lipsa mea de libertate și să simt clar unde sunt, ce forţe determină condiţia mea, cum natura, prin oameni și prin întregul mediu în care mă aflu, mă definește și mă conturează.

Va continua….

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 06.11.2015

Liber de capriciile destinului

Întrebare: Există o legătură între liber arbitru şi şansă?

Răspuns: Pe de o parte, şansa pare a fi prestabilită din momentul în care persoana se naşte. Toată lumea se naşte în condiţii diferite şi cu atribute diferite, adică cu propriul său destin. Dacă eu mă nasc cu anumite atribute, atunci destinul meu şi drumul meu până la finalul corecţiei, a fost deja stabilit. Asta depinde de locul naşterii şi alţi factori care nu depind de mine.

Să încercăm să punem deoparte diferitele condiţii care sunt dincolo de controlul nostru şi care variază pentru fiecare individ, precum celulele unui corp în care fiecare are scopul său şi propriul său destin. Dacă privim la ceea ce rămâne, întrebarea este dacă putem modifica în vreun fel acest lucru, dacă, cu această libertate de alegere ce include opţiunea de a mă corecta, pot deveni complet egal pentru toată lumea.

Unul se naşte inteligent şi altul stupid, unul se naşte într-o familie bogată şi altul într-o familie educată, altul poate să fie fiul unui cizmar obligat să urmeze meseria tatălui său, etc. Toată lumea este total diferită, dar, dacă o persoană este trezită de sus, adică punctul din inimă este trezit, ea poate egaliza cu toţi ceilalţi.

Cei care nu au primit punctul din inimă sunt foarte diferiţi: ca o pisică şi un leu, ca un şoarece şi o pisică. La nivelurile naturii mineral, vegetal şi animal, fiecare este diferit, dar nivelul vorbitor egalizează toate fiinţele umane şi prin urmare, atinge, de asemenea, egalitatea.

Totul se face prin liberul arbitru care este dat omului şi astfel, neutralizează destinul său care a fost predeterminat de natură. Din perspectiva acestui punct de liber arbitru, toată lumea are aceeaşi muncă specifică, care este relativ egală. Nimeni nu are un avantaj asupra altora, în acest sens.

Poate părea că anumite persoane trebuie să facă puţine eforturi pentru a intra în lumea spirituală şi altele pentru care nu este suficient. Dar totul depinde de condiţii care ne sunt necunoscute. Nu putem să luăm în considerare reîncarnările noastre precedente sau istoria unei persoane, ceea ce i s-a întâmplat şi ceea ce i se va întâmpla. Totul este, deja, în stare corectată din lumea Ein Sof (Infinit) dar noi nu o ştim, pur şi simplu. Prin urmare, este dificil pentru noi să măsurăm munca fiecăruia.

Astfel, se spune, pur şi simplu:” Fă tot ceea ce este în puterea ta!”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.10.2013, Zohar

Dorim Lumina!

Existăm în această lume într-o stare unică creată prin extensia Luminii de sus în jos. Lumina a creat toate vasele, dorinţele şi noi suntem singura parte din întreaga realitate care are liber arbitru pentru a schimba această stare şi întreaga natură, creaţia întreagă.

Toată natura ne-a fost dată astfel ca noi să o putem utiliza şi să ne ridicăm la statutul înalt al Creatorului. Prin urmare, nu ar trebui să ne aşteptăm la mai mult de sus şi, dacă suntem în întârziere în realizarea etapelor unde trebuia să schimbăm deja, atunci le vom experimenta ca suferinţe. Presiunea naturii este în constantă creştere, deoarece, includerea în ea, este un motor special de dezvoltare; diversele Lumini coborând constant de sus, se manifestă cu mai multă forţă şi trezesc mari gene spirituale (Reschimot) în noi. După toate, corecţia începe mai uşor şi progresează spre mai dificil.

Dar, dacă noi suntem în întârziere şi nu corectăm Reshimot care se trezesc în noi astăzi, atunci mâine, acumulăm o datorie cu întârziere şi creşte diferenţa dintre două Reshimot, cel de astăzi şi cel de mâine. Şi, a doua zi, va fi triplată, şi, datorită acestor Reshimot se multiplică, vom experimenta durerea, adică diferenţa dintre mine şi Lumină.

În loc să umplem acest gol, devenind egal cu Lumina prin conectarea la ea, devenind un singur sistem integrat în scopul de a înţelege, a simţi, a fi umplut de ea şi a participa la toate acţiunile sale, noi acţionăm împotriva ei şi continuăm să creştem opoziţia noastră faţă de ea.

Această opoziţie este acelaşi lucru ca suferinţa pe care o simţim pentru că dorinţa noastră de primire vrea Lumina! Chiar dacă nu realizăm ceea ce dorim, ne găsim în faţa a ceva de care avem nevoie, dar nu îl obţinem. Şi acest lucru este experimentat ca tot felul de suferinţe.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2010, “Învăţătura şi esenţa Cabalei”

Munca este vastă, dar recompensa este mare

Din articolul lui Rabash: „Credinţă”: „Rabbi Tarfon obişnuia să spună: Ziua este scurtă, munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Dacă cineva crede că nu există capital fără un Conducător şi este confident că Stăpânul există, acela se simte constrâns.

Nu putem să ne trezim noi singuri, decât dacă ne trezeşte Creatorul, pentru că suntem făcuţi din material care nu are spirit al spiritului vieţii. De aceea, ne numim creaţii; adică suntem conduşi de sus. Numai după ce ne trezeşte Creatorul, vedem că munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Apoi, începem să muncim.

În acest moment, apare liberul nostru arbitru. Creatorul ne ia de mână şi ne îndreaptă spre o soartă bună şi spune: „Luaţi-o”. În alte cuvinte, acţiunea Creatorului este prima; apoi este rândul nostru să continuăm munca, adică să luăm ceea ce ne dă Creatorul. Trebuie să ne organizăm mediul şi să studiem astfel încât fiecare zi să fie structurată astfel încât să ne permită să facem eforturi ambii.

În ciuda încărcării obişnuite cu sarcinii pentru grup şi cu responsabilităţi privind diseminare, nu trebuie niciodată să întrerupem conexiunea cu sursele originale. Numai dacă suntem constant în conexiune cu sursele, vom ajunge la rezultatul dorit şi anticipat. Munca este vastă, dar recompensa este mare, deci trebuie să ne pregătim vasele pentru a o primi.

Toate astea ne obligă pe noi să ne împărţim timpul în câteva segmente: viaţa normală, studiul şi diseminarea. Trebuie să participăm consistent la toate trei şi niciodată să nu evităm sau să trecem peste vreuna dintre ele. Dacă neglijăm chiar numai una, nu vom ţine linia de mijloc. Chiar dacă nu alocăm timp egal între ele, tot trebuie să avem grijă de toate cele trei părţi.

Ar trebui să acordăm o atenţie deosebită acestor probleme. Chiar dacă cineva are o foarte importantă angajare în diseminare, nu ar trebui să uite de studiu. Nu există nicio scuză să lipsească de la lecţii, doar pentru că este ocupat cu diseminarea. Este cu adevărat foarte rău, deoarece este spus: „Dacă Mă abandonezi pentru o zi, Eu te voi părăsi pentru două”. Este periculos. Dacă studiaţi cu întreruperi din cauza diseminării, câştigurile noastre se vor transforma în pierderi.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 9/10/13

Singurul punct al libertăţii

Creatorul a creat dorinţa de a bucura şi a pregătit-o pentru adeziunea cu El, ceea ce înseamnă starea finală la care această voinţă trebuie să ajungă, să devină similară Luminii. În interior, ea rămâne aceeaşi dorinţă de a se bucura, dar în exterior, prinde forma Luminii, proprietatea dăruirii.

Pentru că dorinţa de plăcere vrea să devină precum Creatorul, adică să dorească adeziunea, trebuie să aibă proprietăţile luminii, în plus faţă de proprietatea primirii. De asemenea, ea trebuie să exploreze proprietatea sa, pentru a înţelege, a simţi şi a deveni conştientă de ataşamentul său faţă de aceasta, a dori să se debaraseze de ea, a o înţelege în formă directă şi inversă. În plus, are nevoie să înţeleagă şi să simtă dorinţa dăruirii şi să le compare, una cu alta.

Se pare că, Creatorul a creat această dorinţă de a fi versatil şi de a combina numeroase nuanţe între aceste două proprietăţi: dorinţa de plăcere şi dorinţa de dăruire. Pe baza includerii unei proprietăţi în cealaltă, începe a înţelege toate proprietăţile şi, după toate examinările, obţine spirit, minte, care este intenţia, capacitatea de a face acţiuni conştiente.

Dar, cu toată această complexitate de a se bucura, compusă dintr-o armură inteligentă de proprietăţi de recepţie şi dăruire în minte şi în inimă, adică în intenţie şi în acţiune, în gândire şi simţire, în esenţă, nu este decât un punct important, punctul liberului arbitru. Şi restul este gestionat de acest punct.

Dacă creatura atinge acest stadiu, ea este numită “Yashar-El” (direct spre Creator), Israel. Şi tot ceea ce are fiinţa creată în interiorul înţelegerii sale, realizarea, includerea mutuală a dorinţelor, intenţiile şi gândurile, cu excepţia acestui punct, nu face parte din Israel, dar aparţine rezultatului său, acest punct de liberă alegere şi tot restul decurge de aici.

Creatorul este proprietatea dăruirii şi tratează bine şi pe păcătoşi şi pe cei drepţi. Niciodată, nici o schimbare nu are loc în El. Dorinţa de plăcere, cu excepţia acelui singur punct Israel, este complet în puterea naturii sale. Se poate schimba, dar numai datorită singurei modificări care este posibilă în acest sistem şi care este numită punctul Israel.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că forţa superioară şi dorinţa de a se bucura sunt în repaus absolut. Singurul element al creaţiei care se poate schimba şi poate decide ceva este Israel. Prin urmare, nu este necesar să priveşti pe cei care nu au punctul din inimă, deoarece ei nu au libertate de alegere. Deşi ei arată ca oamenii, ei nu sunt acei oameni, fiii lui Adam, care sunt similari (Domeh) cu Creatorul. Ca punctul din inimă.

Deci, indiferent ce se întâmplă în această lume, indiferent de modul în care ei atacă şi râd de noi, dacă sunt pentru ori împotriva noastră, aceasta este manifestarea dorinţei de a se bucura, în raport cu noi. Ne arată necesitatea de a realiza libera noastră alegere în scopul de a o aduce la adeziunea cu Creatorul. Asta-i munca noastră.

 

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013

Salturi agreabile pentru evoluția umană

Natura nu se schimbă niciodată, dar percepția noastră a naturii modifică gradul revelației sale. Omul se schimbă, devine mai inteligent, mai puternic, deci explorează natura din ce în ce mai profund.

Natura, ea însăși, nu se schimbă, persoana este cea care se schimbă și descoperă fenomene noi, legi noi, caracteristici și conexiuni. Nimic nu este schimbat în realitate, toate schimbările au loc numai în raport cu noi. Persoana nu face nimic prin ea însăși. Fie o gestionează de o manieră absolută de sus, fără nicio implicare din partea ei, fie o gestionează cu participarea sa. Dar, prin această participare, ea poate accelera dezvoltarea.

Și în aceasta, accelerez dezvoltarea mea personală, cu aceasta influențez lumea întreagă, căci devin o parte integrantă a unui mare sistem integral. Prin urmare, toate celelalte părți se modifică împreună cu mine.

Să presupunem că avansez într-o lună, ce trebuia să fac într-o sută de ani (cu o asemenea viteză noi avansăm), dar restul lumii poate rămâne în loc ? Noi tragem lumea întreagă și accelerăm dezvoltarea sa. În mod similar, imaginea este modificată: modul nostru de viață, drumul avansării. Noi ne deplasăm rapid, bine, ușor, în loc să fim zguduiți de bucăți dure într-un coș plin de lovituri, contuzii, probleme și suferință, ca acelea pe care le-am trăit în timpul întregului exil.

Totul depinde de noi! Și este spus că Israel (“Yashar-El” direct la Creator) accelerează timpul. Starea corecției finale este determinată într-o manieră rigidă, este o lege. Dar tot restul stărilor, chiar dacă vin conform aceleași legi de dezvoltare, persoana însăși determină viteza lor și cum le simte.

Trebuie să credem că este astfel în fiecare punct al drumului, împreună cu faptul că totul este determinat de Creator și că Nu e nimeni în afară de El.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 16.07.2013, Cartea Zohar – Introducere

Libertate şi pâinea de fiecare zi

Întrebare: Ce trebuie să fac dacă, la un moment dat, sunt aruncat de la merit la păcat? Dacă, într-un punct critic, brusc, totul trece de la alb la negru?

Răspuns: Ce merite şi păcate poţi avea? Toată viaţa ta, acţionezi conform instinctelor naturale, ca un animal. De aceea, toate plângerile trebuie să fie adresate Stăpânului care te-a creat. Nu aveţi independenţă şi nu puteţi spune că voi, voi înşivă, aţi făcut ceva rău. Totul este făcut de forţa superioară. În curând, veţi vedea acest lucru şi veţi înţelege că nimeni nu este de vină şi că nu este cineva pe care să te superi. Atunci, veţi vedea o imagine complet diferită.

Problema este că nu există Creator în viaţa ta şi, astfel, tu atribui o oarecare libertate de alegere celorlalţi şi ţie, ca şi cum ai fi responsabil de actele tale. Ca şi cum ai acuza copiii de la grădiniţă. Este posibil să spui că un copil este bun şi altul este rău? Sunt toate calităţi naturale: anumiţi copii sunt agresivi şi alţii sunt plângăcioşi. Astfel, natura ne împinge pentru a ne aduce la cunoaşterea răului, pe care Creatorul l-a făcut, inerent, în noi.

Trebuie să trecem prin numeroase lovituri şi apoi, Creatorul ne va explica, puţin câte puţin, că El a făcut asta, dacă dorim să scăpăm de natura noastră, cu care am fost creaţi. Creatorul se joacă cu noi, deoarece, aşa cum este scris, „Nu este nimeni în afară de El”. Credeţi că voi acţionaţi, în loc de El?

Oamenii sunt obişnuiţi cu ceea ce este scris în cărţi: „păcatele voastre”, „meritele voastre”. Sarcina noastră este de a explica asta într-o manieră mai uşor de înţeles, deoarece timpul a venit, când adevăratul sens al acestor cuvinte, poate fi dezvăluit.

Totuşi, nu sunt păcatele şi greşelile voastre. Nu sunteţi voi cei care le-aţi făcut sau care le-aţi produs. Voi nu v-aţi ales calităţile cu care v-aţi născut. Noi toţi suntem nişte păpuşi, de la Hitler până la cei mai mari sfinţi ai lumii.

Totuşi, aceste păpuşi primesc un plus la un moment dat, o picătură a proprietăţii opuse, apoi, ele schimbă aspiraţiile lor, conform acestei noi proprietăţi: ele caută dăruirea şi încep să studieze fără să înţeleagă de ce studiază. Studiul determină obiectivul pentru ele şi asta, de asemenea, este stabilit de Creator.

Totuşi, după ce aceste două proprietăţi opuse sunt determinate în ele, una împotriva alteia, recepţia şi dăruirea, ele încep a găsi ocazia pentru munca independentă în linia de mijloc, între ele. Este un sentiment special pe care-l veţi atinge curând şi atunci veţi şti cum să vă construiţi de la aceste două proprietăţi, linia stângă şi linia dreaptă. Veţi înţelege că aceste două linii sunt amândouă necesare.

Creatorul vă va ajuta să le conectaţi împreună şi să înţelegeţi ce este picătura de dăruire şi cum să îi adăugaţi mai mult, celulă cu celulă, o nouă înţelegere, resimţind conceptele, învăţând cum să cultivăm acest material.

Este clar că lumina face toată munca, lucrând pe noul material. Lumina şi dorinţa se întâlnesc şi amestecul lor se ridică precum un aluat, dar eu am făcut asta.  Înţeleg şi simt cum se întâmplă. Aici este creaţia mea, ca o bucată de aluat. Iau un pumn de făină şi adaug cantitatea exactă de apă pentru ea, nici mai mult, nici mai puţin. La început, pare că nu există suficientă apă şi trebuie să muncesc din greu pentru a amesteca aluatul meu, dar, în final, el va fi gata să fie pus în cuptor şi copt!

Astfel, cele două ingrediente, făina şi apa, sunt transformate în „pâinea săracului” (Matzah). Din punctul de vedere al dorinţei de a primi plăcere este o pâine simplă şi nu trebuie altceva, iar deasupra ei, totul este deschis. Libertatea este deschisă.

 

A doua parte a cursului zilnic de Cabala, 16.07.2013, Zohar

 

Cu prietenii sub „Sukkah de pace”

Întrebare: Ce este atât de special în iubirea prietenilor, de îmi permite să acopăr toate păcatele?

Răspuns: Dragostea prietenilor acoperă toate păcatele. La urma urmei, dacă muncim la conexiunea scânteilor în grup, atunci toate celelalte dorinţe merg în Lumina iubirii, în ciuda faptului că ei sunt opuşi, într-o asemenea măsură încât se urăsc cu adevărat. Această Lumină vine asupra noastră de Sus, de la un nivel superior, atunci când ne acoperă precum o pătură, umbrelă, Sukkah (adăpost) de pace şi ne obligă pe toţi să ne unim, chiar dacă în interior rămânem foarte diferiţi.

Întrebare: Îmi aleg prietenul o singură dată sau din nou, în fiecare zi ?

Răspuns: Nu aleg conform criteriilor corporale. În acelaşi timp, nu ştim de ce am fost aduşi de sus într-un grup, el şi cu mine. Aceasta depinde de rădăcina sufletului, de sentinţa sufletului, de care vom afla mai târziu. Dar, deoarece noi suntem în grup, trebuie să ne achităm de liberul arbitru şi să ne conectăm la un sistem, la un grup. Alegerea unui prieten înseamnă să-i fii credincios, în ciuda repulsiei şi îndoielii.

Nu ar trebui să simt o diferenţă între mine şi el. În fiecare moment, gândul şi dorinţa se schimbă în mine, eu trebuie să il aleg pe el exact în acelaşi mod, mă examinez pe mine şi pe el, de asemenea.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.05.2013, Scrierile lui Rabash

Pagina 1 din 1012345...Ultima »