Category Archives: Libera alegere

Sub Controlul Ascunderii

Ne aflăm sub controlul ascunderii, adică nu il simtim pe Cel care actioneaza si ne conduce, pe Cel care ne trezeste gandurile si dorintele. Si astfel simtim ca noi suntem cei care actionam din interior gandurile si dorintele.

Asta inseamna ca daca fac ceva si reusesc, atunci este succesul meu. Si daca nu, este vina mea sau din interiorul ego-ului mei, incep sa imi blamez destinul, sau tot ce ma inconjoara.

Ascunderea ne este data sa o depasim si sa il descoperim pe Cel care actioneaza asupra noastra si nu numai, dar care face acest lucru cu bunatate. Asta inseamna ca ascunderea are anumite nuante, iar noi trebuie sa descoperim forta care actioneaza asupra noastra. Astfel, daca ne dorim in eforturile noastre libertatea de a alege, straduinta si proprietatea actiunilor, acest lucru este posibil doar daca actionam catre dezvaluirea Creatorului.

Iar noi facem restul actiunilor pentru ca aceasta este calea pe care ne indruma Creatorul. Si doar in legatura cu dezvaluirea Sa El ne lasa un anumit spatiu pentru ca El asteapta asta de la noi si vrea sa fie dezvaluit ca singura forta care este buna si face bine.

Astfel, persoana primeste ca fiind corecte si de ajutor pentru dezvaluirea Creatorului, tot ceea ce se intampla in viata sa, bun sau rau, toate situatiile care apar. Si apoi vede ca are posibilitatea de a actiona in fiecare moment.

Si mai mult decat atat, in timp ce simte ca este detasat de Creator, el este de fapt aproape de Acesta. Atunci simte nevoia de a-l revela.

De ce i se da persoanei sentimentul ca ii lipseste adeziunea cu Creatorul? Deoarece este slab si nu se poate trezi singur desi are nevoie de asta. Si cand se intampla asta si Creatorul il trezeste, inseamna ca persoana se apropie de El.

Persoanei care primeste anumite situatii si raspunde ca nu exista nimeni in afara de El trebuie sa ii fie foarte clar si sa inteleaga ca tot ce se afla in interiorul sau si in lumea sa a fost trimis de sus. Si rolul sau este doar de a gasi lipsa pentru dezvaluirea radacinii a tot ce se intampla, ratiunea pentru tot. Asta inseamna a descoperi forta superioara, pe Creator, Keter (Coroana).

Acest tip de rugaciune si cerere trebuie sa existe intotdeauna in persoana astfel incat aceasta sa poata descoperi ratiunea fiecarei stari pe care o are.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 05/06/2012, Shamati #25

Trebuie să fie un echilibru între minte și inimă

În anumite momente suntem capabili să simțim o dorință pentru dăruire, pentru influență, pentru apropiere, pentru unirea inimilor, dar în următorul moment ne răcim. Asta pentru că nu suntem corectați, iar impresiile noastre vin de la ego.

Egoul este de acord să daruiască pentru moment și să adere la celălalt în mod egoist, pentru a simți conexiune. Apoi, mă simt mândru pentru că am reușit să stăpânesc conexiune și asta este ceea ce mă ține. Totuși, un minut mai târziu, o nouă Reshimo (reminescență) îmi liniștește entuziasmul.

Câteodată o persoană este gată să sară de la etajul 10. Pentru moment, este gată să facă orice datorită disperării pe care o simte în inimă, dar în următorul moment regretă deja și începe să gândească logic. Asta se întâmplă pentru că izvorăște din dorința unică, egoistă, pe care o are o persoană.

Cum putem fi în starea corectată pentru o perioadă mai mare de timp, atât în minte cât și în inimă și să nu regretăm decizia pe care am luat-o, chiar dacă este mai înaltă decât noi și împotriva naturii noastre? Cum putem, în mod conștient, să ne aruncăm, ca și cum am păși de la etajul 10 în afară și, în timp ce suntem în aer, să știm ceea ce ni se întâmplă, să fim gata pentru asta și să vrem să se întâmple?

Nu este un pas nebun care vine din disperarea inimii frânte ci dintr-o decizie clară, rațională. Asta se poate face numai dacă ai o altă forță, forța dăruirii, care acționează împotriva forței primirii. Lumina care influențează o persoană îi permite să stea în acest fel și să ajungă la o decizie informată.

O acțiune spirituală nu are loc niciodată numai conform inimii; trebuie să fie deliberată, calculată atât în inimă cât și în minte. Cu cât operează Lumina superioară mai mult și strălucește asupra unei persoane, cu atât aceasta este mai capabilă să ia decizia corectă, dându-și propria viață, sufletul și, în același timp, ținându-se de decizie pentru un timp îndelungat, până când își completează nivelul și trece la următorul nivel.

În ceea ce privește nivelul prezent, nu își va schimba niciodată decizia. Atunci când vine următorul nivel și dorința crește, va cădea și se va ridica din nou către următoarea stare. Semnul pentru o asemenea avansare este o stare constantă de fericire.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 1/29/12, Scrierile lui Rabash

De la indepartarea de Creator la unitate

Incepem de la cel mai mic,cel mai indepartat punct. Nu este nimic mai indepartat de Creator decât omul.

Atributul Creatorului este daruirea, în timp ce atributul fiinţei create aparţine nivelului neînsufleţit. Nu există aproape nici o diferenţă între cele două, cu excepţia faptului că nivelul neînsufleţit se află sub controlul absolut al Creatorului şi este în proporţie de 100% in auto-negare, ca si cum nu are nimic al sau propriu.

Apoi nivelurile vegetativ şi animal apar. Acestea sunt oarecum diferite de nivelul neînsufleţit, nu în intenţiile şi dorinţele lor, ci în miscarea lor, care pare să fie opusa fata de Creator.

Nivelurile vegetativ şi animal cresc, se muta şi se dezvolta, şi, astfel, cresc mai indepartate de Creator. Ele încă nu parasesc controlul Lui, ci pur şi simplu Creatorul „le permite” să fie încorporate în cele două forţe şi să se dezvolte, fiind sub controlul Său. De aceea toate aceste niveluri sunt numite natura.

Apoi, nivelul uman apare, iar el, de asemenea, trece prin etapele: neînsufleţita, vegetativă, animala şi vorbitoare. Este în acest ultim nivel, in care va începe liberul arbitru.

Libertatea este un concept relativ şi depinde de obiectul observat. Noi nu judecam pietrele sau copacii, ci judecam animalele, care ne permit să le antrenam şi, astfel, să le folosim. Omul poate fi deja judecat în sensul deplin.

În cele din urmă, omul se trezeste cel mai departe de Creator; este atât de indepartartat, incat numim această natură  „înclinaţia rea”,  în timp ce etapele anterioare sunt numite natura, adică sub controlul Creatorului.

Deci, întrebarea este: Dacă cei mai mulţi oameni fac parte din nivelul natural de dezvoltare, cum vor avansa? La urma urmei, toţi începem de la nivelul neînsufleţit.

Pentru a face acest lucru, există un instrument special: suferinţa. Acest instrument actioneaza in noi şi ne face sa avansam. Noi asociem suferinta cu un sentiment negativ, dar trebuie să înţelegem că aceasta nu este doar un instrument, ci un întreg sistem care iniţiază dezvoltarea. Prin ea, totul se dezvoltă spre integritate.

Deci, în următoarele etape, dezvoltarea noastră este de asemenea în această direcţie, indepartati de Creator, în conformitate cu liberul nostru arbitru. În natura noastră, în înclinaţia rea, ne dezvoltăm mai indepartati de Creator, şi aşa trebuie să venim mai aproape de El cu ajutorul intenţiei. Pornind de la un anumit punct numit „Lishma” (de dragul Lui), începem să ne apropiem mai mult de Creator şi să intram la El.


In acest punct iniţial al intenţiei altruiste dobândim pentru prima data adevaratul liber arbitru, în timp ce anterior am avut doar substitutul egoist.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12,  „Libertatea”

Câte ore ai petrecut lucrând pentru sufletul tău?

Întrebare: Ce pot face mai mult dacă mă simt incapabil să cer corectarea sau să-mi inspir prietenii?

Răspuns: În fiecare dimineață te trezești ca să mergi la servici pentru a-ți asigura traiul. Nu pui la îndoială dacă să te duci sau nu, deoarece înțelegi că fără servici nu poți supraviețui.

De ce pui la îndoială munca spirituală sau crezi că te descurci fără ea?

Starea în care tu crezi că poți trăi fără a lucra pentru spiritualitate și te simți prea leneș ca să investești orice efort în ea, crezând că vei avansa oricum, îți este anume dată, deoarece în ea se găsește libertatea ta de voință.

În viața ta corporală nu poți fi leneș deoarece nu-ți dă nimeni pâinea gratuit. Ești obligat să-ți câștigi existența și îți dai silința. Nu crezi că același principiu se aplică vieții tale spirituale?

Lucrezi opt ore pe zi pentru a-ți întreține corpul fizic, dar câte ore ai petrecut lucrând pentru sufletul tău pentru a-l împlini și a-i da hrană spirituală?

Dacă nu faci asta, atunci vei rămâne la nivelul corpului fizic. Dacă nu știi ce să faci, după cum s-a spus: “Fă tot ce-ți stă în putere!”

Din a 3-a parte a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, “Studiul celor Zece Sefirot”

Un plan liber pentru Intentie

Noi nu schimbam realitatea, ci doar relatia noastră cu aceasta, percepţia acesteia. Avem nevoie să ne ingrijoram cu privire la sentimentele noastre interioare, astfel încât de fiecare dată sa transformam fiecare situaţie in bucurie.

Şi acest lucru nu datorita faptului că mă face să ma simt bine- ma pot simţi, de asemenea, rău. Mai degrabă, mă simt bine pentru că această situaţie vine de la Creator şi, astfel, ii provoc Lui fericire. În fiecare corecţie a mea care ma face sa ma simt bine, mă simt bine pentru faptul că ii aduc mulţumire Lui.

Şi prima corecţie este să ma ridic deasupra binelui şi răului, astfel incat sa nu fie important cum mă simt. Aceasta înseamnă că m-am ridicat mai presus de dorinţa mea de a primi. Incearca sa mananci ceva cu intenţia de a darui si vei vedea că si cea mai gustoasa mancare îşi pierde gustul. Astfel, acum ma ridic mai presus de senzaţia mea buna sau rea, si devine fara gust pentru mine, ca iarba.

Apoi încep să simt gustul importanţei Dăruitorului, şi ca urmare a acestui fapt, ii provoc Lui plăcere. Şi simţind importanţa Dăruitorului, mă întorc catre mine şi mă bucur, în toate dorinţele mele. Cu toate acestea, este deja o placere diferita: Ma bucur pentru că il multumesc pe Creator.

Aceasta înseamnă că eu nu schimb realitatea, ci schimb relationarea mea la ea. Principalul factor în toate aceste acţiuni este maretia Creatorului, ceea ce pentru mine schimba totul. Lucrez la un nivel mai ridicat decât cel în care m-am simtit bine sau rău în corpul meu animal. Am nevoie de această fiară, dar lucrez mai presus de ea.

Astfel, acest lucru este considerat alegerea mea liberă. Într-adevăr, primesc un plan liber  în care pot face ce vreau.Nu merg în această zonă joasa în care Creatorul mă conduce prin diferite situaţii. Şi alegerea mea liberă est exprimata în consecinţă atunci cand, mai presus de toate aceste stari, construiesc o relatie numita intenţia de a darui.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/12/2011 „Introducere la TES”

Este necesara participarea personala

Exista o dorinta de a primi si exista o dorinta de a darui. Intreaga creatie este doar opozitia uneia fata de cealalta. Dorinta de a darui conduce dorinta de a primi pentru a o aduce la propria ei identificare si a o face echivalenta cu dorinta de daruire. Acesta este programul initial al dorintei de daruire.

Natura celui bun, conform stiintei Cabalei, este bunavointa (facerea de bine). Asa dupa cum Creatorul este perfect, tot astfel el are un program de imbunatatire a creatiei. Si exista doar o cale catre perfectiune: Creatia trebuie sa simta starea Creatorului. El a creat creatia in opozitie cu El insusi, separat de El insusi si El ghideaza creatia printr-o succesiune speciala de stari, prin care creatia atinge intelepciunea Creatorului si simte ceea ce se afla in Creator.  

Dar nu este indeajuns doar sa inteleaga si sa simta, creatia atinge de una singura natura Creatorului, incluzand tot ceea ce se gaseste in creatie si in conducerea ei. Astfel, forta daruirii este numita “Lumina” iar forta receptiei “vas”. Similaritatea calitatilor lor se numeste “o intentie de daruire” sau “un ecran”. Datorita intentiei atruiste si prin natura actiunilor sale, dorinta de a primi devine una de daruire. De fapt, daca primeste pentru a multumi pe cineva, aceasta comite un act de daruire folosind receptia ca pe un mijloc: ea nu are nici o alta cale de a stabili contactul si de a darui orice, oricui.

Cum putem participa noi in proces? Cum castigam mai multa intelegere? Cum atingem nivelul Creatorului? Cum simtim actiunile Sale? Pe scurt, cum ajungem ca El? In fond, acesta este scopul – sa devenim ca El.  

Inca nu intelegem ce inseamna “sa aducem placere Creatorului,” dar “echivalenta cu Creatorul” este mai aproape de intelegerea noastra egoista. Sa semanam cu El inseamna sa daruim, sa intelegem daruirea, sa ne-o asumam, sa conducem creatia… Totul sta in asta.

Dar in fapt, sa fim ca si El, inseamna sa intelegem, din capul locului, intregul program si cursul complet al actiunilor cuprinse in acesta de la inceput si pana la sfarsit. O asemenea intelegere impune ca intregul sa fie desfacut si apoi recladit. In acest mod, noi dezvaluim abisul dintre Creator si creatie, impreuna cu legatura care ii aduce la echivalenta. In aceasta, Lumina si intunericul, plusul si minusul, pozitivul si negativul, se conecteaza la fiecare nivel.  

In procesul dezvoltarii noastre, sub influenta constanta a Luminii, un vas dobandeste diverse forme pana cand atinge “capatul final”—completa echivalenta a insusirilor cu Creatorul. Dar vasul trebuie sa treaca prin aceste stagii de schimbari secventiale in deplina intelegere, in acord, dorindu-le si chiar, actionand independent.

Astfel, trebuie sa realizam faptul ca suntem opusi Creatorului, sa dorim sa ne schimbam si sa devenim asemanatori cu El, sa intelegem programul care ne va schimba, sa actionam conform acestuia din dorinta noastra proprie si sa ducem pana la capat noi insisi intregul lant de actiuni succesive asupra noastra si, in acelasi timp, asupra tuturor nivelurilor creatiei aflate sub noi: neanimat, vegetativ si animat.   

Trebuie sa realizam aceasta ridicare, de la conditia de spargere la corectie, printr-un angajament personal total. In functie de schimbarile cerute de moment, noi trebuie sa castigam in judecata si in simtire, devenind inclusi in programul comun, si sa efectuam actiuni de invocare si ghidare a fortelor necesare. 

Numai in acest mod vom atinge echivalenta de forma cu Creatorul si vom deveni similari cu El in forta, intelegere si in toate celelalte. Acesta este cel mai inalt grad al dezvoltarii noastre.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/7/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Totul este gata pentru corecţie

Pregătirea a fost deja făcută de Sus, de partea naturii, a Creatorului, pentru fiecare om, în funcţie de rădăcina lui sufletească, astfel încât să fie capabil să se conecteze cu celelalte suflete, să corecteze ruperea şi să ajungă la corectarea individuală. În acest fel, fiecare din noi împlineşte toate pregătirile făcute pentru el sau ea, incluse în rădăcina sufletului său.

În funcţie de aceste pregătiri preliminare, oamenii se regăsesc pe ei înşişi în diferite situaţii: unul s-a trezit pentru spiritualitate mai mult, altul mai puţin, şi sunt aceia care nu s-au trezit deloc.

Nu are nicio importanţă dacă între timp omul s-a îngrijorat numai de dorinţele corporale, sau s-a pierdut în ideile imaginare despre spiritualitate care l-au scos de pe drumul adevărului, sau este mai aproape de munca spirituală, sau este deja pe traseul corect şi a început să urce pe scara spirituală. Ne sunt date fiecăruia aceleaşi condiţii care au fost pregătite iniţial de Sus. Ele au fost create ca rezultat al coborârii lumilor, al ruperii dorinţelor şi a încorporării uneia în alta. Astfel, fiecare om, în fiecare moment dat are alegere liberă.

Sistemul lumilor superioare curg din Lumea Infinită şi prin Lumea Adam Kadmon şi prin spargerea vaselor ajung în Lumea de Aţilut creând Lumile BYA. Apoi, Adam HaRişon (Primul Om), sufletul general, partea internă a Lumilor BYA, dorinţa internă a întregii creaţii, se naşte în ele.

Apoi, Adam HaRişon este de asemenea spart şi toate părţile lui au fost interpătrunse. Dorinţele de primire şi dorinţele de dăruire, Galgalta Ve Einaim şi AHP, sunt încorporate una în alta şi cad. Toate acestea se întâmplă ca să permită cele mai bune condiţii de muncă.

Când procesul de încorporare reciprocă a sufletelor este complet (despre care ne-a spus Ari la timpul său), începe corectarea lumii. Astfel, noi vom îmţelege că toate aceste evenimente din lume sunt numai ca rezultat al lipsei noastre de corectare, al ratării exercitării alegerii libere la timp şi refuzului nostru să folosim condiţiile pregătite pentru noi înainte.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Rataciti Prin Ceata Sau Luati De Val?

Intrebare: De ce este legea garantiei reciproce ascunsa de noi? De ce nu o descopera oamenii de stiinta?

Raspuns: Vreti sa puneti o persoana in fata unor fapte de necontestat: Daca gandesti rau despre vecinul tau, un bolovan cade pe tine din cer; daca faci rau cuiva, primesti o scrisoare de la banca. Voi vreti un raspuns imediat la fiecare actiune: recompensa sau pedeapsa. Ar fi o lege a naturii, un fapt evident pentru voi.

Insa, unei persoane trebuie sa i se dea libertatea de a alege. Daca noi actionam instinctiv, nu va fi nici o problema. Natura ne va obliga sa devenim un intreg. Este foarte simplu: Daca imi arati ce pierd din deconecarea de altii, voi zambi si voi fi dragut cu toti. Voi construi relatii de prietenie, voi avea grija de altii, si ma voi asigura ca nimeni nu va fi tratat necoresunzator. Daca am fi fost programati de Sus cu responsabilitatea garantiei reciproce, am implementa cu bucurie acest program.

Insa adevarul este ca noi ajungem la garantia reciproca prin libera alegere; noi trebuie sa construim in noi gradul de uman. De aceea mesajul unitatii este ascuns in ceata si noi suntem pierduti in ea, deprivati de simtul directiei. Din momentul in care incepem sa realizam si sa simtim, va disparea. Altfel, noi nu vom reusi sa dezvoltam omul din noi.

Ceata nu este importanta. Nu are importanta daca suntem inceti sau destepti, neindemanatici sau gratiosi. Noi trebuie sa facem doar un singur lucru:sa construim un mediu. Asa cum un copil contruieste o casa din cuburi, si noi ar trebui sa construim un mediu artificial ca exemplu a ceea ce am dori sa fim daca am dori asta.

Daca o persoana sta sa astepte, Natura o a obliga indirect, prin lovituri si suferinte. Insa nici loviturile nu vor obliga persoana sa se predea naturii sale pentru ca persoana descinde la gradul „animat” si isi construieste mediul in mod instinctiv pentru a supravietui. Ar fi un model Sovietic al socialismlui cu Creatorul in loc de KGB in spatele nostru. Si ati deveni ca un animal traind in unitate cu celelalte animale din turma. Ce fel de fiinta creata este asta? Putem ajunge astfel la nivelul Creatorului?

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/12/2011, “Pacea in Lume”

Economia garantiei mutuale si globale

Sistemul economic din lumea de azi este cea mai evidentă demonstraţie a conexiunii noastre unul cu celălalt. Asta pentru că noi suntem în primul rând conectaţi prin economie, producţie şi comerţ. Vedem că sunt câteva mii de corporaţii mari în lume care sunt interconectate şi care învăluie întreaga lume fără a ne da vreo şansă să ne mişcăm.

Dar şi ei, de asemenea, nu se pot mişca! Iar acum, spre surprinderea lor, au descoperit acest lucru şi nu ştiu ce să facă. Nu au nicio libertate de mişcare în relaţiile unuia cu celălalt.

În acest fel ne este revelat sistemul comun, global al garanţiei mutuale. Noi însă nu ne-am dorit asta, nu am tins către el de la început. Dar Natura, Creatorul, ne arată garanţia mutuală, conexiunea noastră unii cu alţii. În aceste condiţii, cum ar putea să mă ajute mintea mea?

Mintea poate să mă ajute într-o singură direcţie: să permită renunţarea la mintea mea animalică şi să înceapă să înveţe cum să se familiarizeze cu acest sistem.

Dar acest sistem nu este construit după mintea mea pământească, fiindcă mintea mea este personală, individuală. Mă ajută să trăiesc în lumea egoistă, arătându-mi cum să câştig din ce în ce mai mult în propriul beneficiu, crezând că alţii sunt creaţi ca să mă servească pe mine.

Dar acum, când descopăr că sistemul cu care sunt ferm conectat şi de care sunt complet dependent, mintea mea anterioară încetează să mai lucreze. Trebuie să mă adaptez la noul sistem! E ca şi cum aş ajunge într-un loc necunoscut şi întâi de toate ar trebui să arunc o privire atentă la ceea ce este în jurul meu, să învăţ obiceiurile locului şi să mă adaptez la ele. Iar după ce le ştiu foarte bine, pot să încep să acţionez şi să îmi îmbunătăţesc propria stare.

Dar cum să ajungem să cunoaştem acest sistem global în care ne regăsim dacă nu îl putem prefigura cu mintea noastră pamântească? Chiar şi aceste corporaţii uriaşe care par să controleze lumea, în realitate nu controlează nimic. Şi acest lucru li se revelează acum. Mintea fiecărei persoane individuale nu funcţionează aşa cum nici mintea corporaţiei nu funcţionează.

Rezultă că acum ştiu că trebuie să mă debarasez de mintea mea animalică şă să obţin o minte nouă – un mod integral de gândire. Aceasta va fi o minte creativă, o minte a unui sistem comun, adică mintea Creatorului.

Nu va fi uşor pentru noi să o obţinem. Va trebui să ne dezvoltăm pe noi înşine să ne transformăm în unul conectat la tot, încercând să ne simţim pe noi înşine ca un singur om, ca un singur sistem. Apoi vom atinge acest unic sistem conectat şi astfel vom „finaliza” dorinţa noastră egoistă şi ne vom conecta unii cu alţii. În acest mod, vom construi treptat vasul nostru comun, reunind părţile dispersate din Lego.

În interiorul conexiunii dintre noi, vom descoperi mintea superioară, programul, esenţa ei, şi apoi vom înţelege ce se întâmplă! Numai în acest caz starea noastră va fi corectată.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/21/2011 „Mintea în acţiune

Un sistem cu un singur nivel de libertate

Lumina a creat punctul de dorinta, singura creatie, „este din nu este”. In jurul acestui punct a fost necesar sa se construiasca un sistem in care acest punct sa poata ajunge la nivelul Luminii care l-a creat: sa ajunga la ea constient si in intelegere deplina.

Toate acestea au trebuit sa fie furnizate punctului cu exceptia unui singur lucru: libera alegere in dezvoltarea lui. Dar, toate celelalte mijloace, calitati si conditii premergatoare i-au trebuit asigurate.

Rezulta ca acolo trebuie sa fie un pod intre Lumina si punctul de intuneric. Podul trebuie sa devina un sistem prin care Lumina isi face o cale de patrundere in jos, la nivelul punctului negru rezultat din nimic.

Punctul negru in sine este opus Luminii. El are nevoie sa absoarba toate formele care exista in acest pod dintre el si Lumina. Cand punctul va include in el insusi toate formele existente sub forma de pregatiri interioare numite „gene informationale” (Reshimot), se va regasi pe sine in partea extrema opusa a sistemului lumilor. Apoi, sub influenta propriei treziri care se ridica din interior, el va fi in stare sa inceapa sa urce gradele acestor lumi si sa ajunga sa cunoasca el insusi Lumina.

Toate mijloacele ii vin de Sus: genele informationale, Lumina, fortele, dorintele si starile. Toate in afara de una, creaturii ii ramane totdeauna libera alegere si decide singura daca sa le foloseasca de dragul urcarii sau nu. Aceasta este cheia!

La fel ca in exxemplul cu Gazda si musafirul: musafirul nu este de vina fiindca este infometat si are pofta de mancare. Nu este de vina ca este sarac! Nu este de vina nici ca exista o Gazda puternica si generoasa care stie exact ce pofta de mancare, ce dorinte si ce ii place musafirului, si a pregatit pentru el implinirea adecvata atat din punct de vedere al calitatii cat si al cantitatii.

Nimic nu raneste aici demnitatea musafirului daca el stie cum sa se comporte cu autorespect si nu sa se grabeasca sa manance. Daca stie cum sa se conduca bine pe sine, deficientele se transforma in merite, slabiciunea lui in curaj, iar grijile devin binecuvantari ale sfinteniei.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/6/2011Ptiha