Category Archives: Libera alegere

Cine sunt eu: stăpânul vieţii sau o jucărie mecanică?

Astăzi intrăm într-un sistem care ne arată că trebuie să acţionăm în dăruire, în conexiunea între noi, în conexiunea cu grupul şi în unele transformări noi. Suntem în criză. Nu noi personal, aceia care studiem Cabala, ci lumea simte în acest fel. De unde vine? Ce este o criză în general? Este sentimentul egoismului lumii raportat la sistemul care începe să se manifeste în noi, ca o imagine care apare pe hârtia fotografică în procesul de developare. Treptat, ca din ceaţă, apare o nouă imagine şi această imagine nu ne corespunde.

Dintr-o dată, proprietăţile Luminii, dăruirea şi conexiunea dintre noi, apar în noi, chiar dacă proprietăţile individualiste, egoiste (respingerea, folosirea unuia pe celălalt), există în omenire. Juxtapunerea acestor două sisteme şi impactul unuia asupra celuilalt formează o construcţie nouă, imensă şi cu multe faţete: pe de o parte, sistemul egoist, iar pe cealaltă parte, sistemul altruist.

Nu am avut niciodată până acum aşa ceva. Am avut întotdeauna un sistem egoist în interiorul căruia am lucrat. Au apărut în noi, iar noi le-am realizat. Am crezut că totul depinde de noi: vrem să evoluăm, vrem să acţionăm, vrem să muncim, vrem să facem totul.

De ce? Fiindcă noi am identificat egoismul care s-a trezit în noi, dorinţele noastre, cu noi înşine. Nu am avut nicio întrebare despre originea lor fiindcă le-am simţit ca fiind ale noastre: acum vreau asta, apoi asta apoi asta. Nu m-am întrebat de ce dintr-o dată, vreau. Vreau. Eu nu simt că cineva mi-a dat aceste întrebări, le-a „inserat” în mine şi eu am început să muncesc. Nu! Eu m-am contopit cu aceste dorinţe, m-am simţit un tot cu ele. Ele sunt dorinţele mele, care s-au trezit în mine. Eu vreau.

Cum s-a întâmplat asta, deodată? Noi suntem nişte animale obişnuite, cu dorinţe mici, instinctive, necesare existenţei noastre. Şi dintr-o dată, avem dorinţe egoiste noi, care se referă la dezvoltarea tehnologică, societate, familie, educaţie, perfecţionare, cultură, ştiinţă, bănci, conexiuni financiare şi economice între noi, comerţ şi schimburi, descoperirea unor noi teritorii, dezvoltare şi comunicare. De unde această dezvoltare în oameni în comparaţie cu lumea animală care nu a evoluat în acest fel?

Adevărul este că egoismul nostru ne-a dezvoltat tot timpul şi ne-a grăbit să realizăm din ce în ce mai mult toate dorinţele noi. Eu nu simt că dorinţele apărute în mine sunt de undeva, din afară. Eu simt că ele apar în interiorul meu şi de aceea alerg să îndeplinesc aşa zisele „mele” dorinţe.

În realitate ele nu sunt dorinţele mele. Doar că eu nu simt că nu sunt ale mele. De aceea merg mai departe şi acţionez. Nu simt că sunt ca un iepuraş mic de jucărie, mecanic, în care se învărteşte cheiţa şi ţopăie. Nu simt asta până la timpul potrivit, până acum, în timpurile noastre.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Alegerea maselor

Întrebare: Au masele libera alegere de a se alătura dăruirii?

Răspuns: Nici AHP nici Galgalta ve Einaim nu au alegere liberă. Ele găsesc libera alegere în jumătatea treimii de Tiferet numai unindu-se una cu cealaltă.

Desigur, alegerea lui AHP nu este aceeaşi cu cea a Galta ve Einaim. Alegerea maselor este exprimată prin înţelegerea faptului că trebuie să-şi completeze munca de unificare cât mai repede posibil – nu pe calea suferinţei, ci prin înţelegerea consecinţelor şi a conectării voluntare la scară spirituală.

Nu ne vom uita în jos la AHP din cauza faptului că acesta este condus de un păstor. Galgalta ve Einaim îl urmează de asemenea pe Creator, forţa de dăruire, programul creaţiei, ca o turmă. Nu asta ne face speciali. Suntem speciali pentru că accelerăm timpul căutând o oportunitate să ne aplecăm capetele singuri. Aceasta este alegerea noastră liberă.

Dar, AHP nu este mai puţin semnificativ decât Galgalta ve Einaim. Din contră, e mai semnificativ.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011 „Naţiunea”

Munca adevărată

Întrebare: De ce nu ne este revelată reţeaua legăturilor nostre rupte? De ce nu ne este arătată cauza întregului rău astfel ca noi să ştim unde să depunem efortul?

Răspuns: Este aşa pentru că atunci ne-am corecta pe noi înşine din disperare. Eforturile noastre ar fi muncă obişnuită, egoistă. Ar fi ca şi cum aş dori bani pentru mancare. În spiritualitate, nu este considerată muncă dacă eu mă impulsionez doar de frica foamei.

În realitate, fără nicio nevoie, eu trebuie să vreau să lupt pentru scopul pentru care nu simt niciun fel de nevoie. Natura mea nu mă obligă, iar eu îmi dezvolt o dorinţă absolut liberă, independentă de orice. Dăruirea nu este condiţională pentru mine, nu am nevoie de ea, nu depind de nimeni şi nimic. Ca şi Creatorul, sunt deasupra la tot.

Şi atunci, descopăr că depind de ceilalţi, vreau să dăruiesc, să-i servesc şi să fiu ultimul şi cel din urmă. Altfel, munca nu e făcută de mine ci de Creator.

În munca mea spirituală, este un punct pe care eu trebuie să-l măresc constant, punctul libertăţii, acesta este complet necunoscut nouă în lumea noastră. La acest punct, nu depind de nimeni şi nu pot să fac nimic. Toată lumea este la picioarele mele fără niciun efort din partea mea. În acest loc este oportunitatea muncii adevărate.

Pentru a mă aduce la acest punct, mi s-au trimis necazurile şi problemele mulţumită cărora să învăţ. Dar atunci, când am luat de fapt cunoştinţă cu lumea spirituală, munca mea se transformă în ceva opus, ca şi cum ar fi întoarsă spre înapoi. Mi se va spune:”ia totul!”, iar eu voi refuza acest dar.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011 „Naţiunea”

Lumea suferă din cauza mea

Întrebare: Cât timp mai trebuie să suferim, ca un copil încăpăţânat care nu vrea să creeze un mediu bun? Cum ne putem depăşi încăpăţânarea?

Răspuns: Trebuie sa ne convingem de faptul că trebuie să avansăm. Altfel, vom suferi. Ar trebuie să ne simţim ruşinaţi de faptul că lumea suferă şi că noi nu îi dăruim ceea ce putem şi ceea ce are nevoie. Ar trebui să ne simţim cu adevărat vinovaţi de suferinţa lumii. Să lăsăm această ruşine să ne ardă, pentru ca în final să ne facă sa facem ceva.

Calculul individual pe care îl facem pentru a ne justifica în timp ce stăm acasă şi nu facem nimic, nu are niciun rost aici. În ciuda a tot ceea ce ni se pare nouă, trebuie să ne folosim toată puterea pentru a fi îmbibaţi de suferinţa lumii şi pentru a vedea faptul că suntem responsabil pentru conducerea acesteia către corecţie.

Este o mare problemă, cu adevărat, dacă noi tratăm lumea şi oamenii cu neglijenţă, gândind: „Lasă-i să sufere, poate aşa se vor schimba”. Ei nu se pot schimba. Numai noi ne putem schimba şi apoi, prin noi, ei vor primi deciziile pregătite.

Pe drumul spiritual descoperim că lumea este propriul nostru sistem. Acum, imaginaţi-vă că de-a lungul a mulţi ani voi aţi făcut intenţionat rău oamenilor, i-aţi tratat ca pe inamici şi v-a plăcut acest lucru, iar acum, deoadată, descoperiţi că ei sunt copiii voştri. Imaginaţi-vă mizeria pe care o simţiţi, amintindu-vă tot ceea ce au fost ei forţaţi să îndure din cauza voastră.

Aceasta este o parte din ruşinea care ne este revelată. De aceea, pentru a o reduce, trebuie să ne grăbim din timp prin rejectarea calculelor personale. Orice se întâmplă, nu da atenţie comportamentului oamenilor. De fapt, Creatorul îi prezintă în această manieră, astfel încât tu să te gândeşti numai la dăruire şi să le doreşti binele.

Din prima lecţie, Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Cum va fi tranziţia?

Întrebare: Suntem în pragul unei noi stari. Tranziţia spre ea se va intampla lin sau va fi însoţită de şocuri?

Răspuns: Aceasta este ceva ce nu se poate prevedea, pentru că depinde de alegerea noastră liberă. Lucrurile se pot dezvolta în orice direcţie. Dacă vom avansa în mod corect, atunci ne vom muta spre pozitiv, fiind atrasi de bunătate. În caz contrar, natura ne va împinge de la spate cu dezastre, care pot include un război mondial.

Să sperăm că vom alege drumul cel bun. Şi pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie sa ne facem „temele” cat de bine putem. În afară de studiu, trebuie, de asemenea, sa daruim ceea ce am primit prin munca de diseminare şi sa explicam ceea ce se intampla oamenilor. Trebuie sa cream materiale şi sa le plasam peste tot, inclusiv pe internet şi mass-media.

Fiecare persoană care studiază ştiinţa Cabalei trebuie să se gândească cum s-o treaca mai departe. Noi trebuie să înţelegem cât de oribil ar fi sa avem această oportunitate, dar sa nu o realizam.

Din lectia de la New York # 1, 9/11/11

Nu poti corecta pe nimeni, doar pe tine insuti

Intrebare: Cand sunt mai multe persoane care stau intr-o camera unde este foarte cald, intotdeauna va exista o persoana careia ii este frig si care ii va obliga pe toti sa inchida aerul conditionat. Spun ca majoritatea omenirii este capabila sa se adapteze la schimbarile iminente. Dar ce ar trebui sa facem cu cei care sunt blocati si nu sunt gata sa paraseasca starea actuala?

Raspuns: Este important sa te corectezi mai degraba pe tine insuti decat sa corectezi lumea. Adevarat, vreau sa reusesc sa obtin miscari externe si incerc sa ajut oamenii sa inteleaga procesul si metoda de auto-corectare. Cu toate acestea, in esenta, am grija doar de cum sa ma corectez pe mine. Nu-mi corectez vecinul. Ii dau metoda in forma cea mai bland posibila, dar nu il fac sa actioneze; acest lucru este deja alegerea lui.

Prin urmare, nu deranjam oamenii care nu sunt pregatiti pentru schimbare in niciun fel sau forma. Ei nu sunt inca copti pentru asta. Atunci cand diseminam metoda Cabala, lasam fiecare persoana sa o evalueze de una singura. Am aratat deja in repetate randuri ca nu-mi pasa de modul in care oamenii accepta mesajul nostru. Ascult raspunsurile lor doar pentru a imbunatati prezentarea: a afirma ceva intr-un mod nou si a raspunde la o intrebare care deranjeaza pe cineva. Dar daca ii dau tot ce am si o persoana inca respinge si dispretuieste cuvintele mele, o tratez apoi cu respect. Pentru mine acest lucru este, de asemenea, un semn de succes pentru ca ma pot apropia de persoana respectiva si ii pot dezvalui propria rezistenta. Aceasta este reactia corecta pentru ea azi si nu se poate face nimic pentru asta.

Ne intoarcem spre lumea din afara numai pentru a ne imbunatati. Si daca ne imbunatatim noi insine prin abilitatile noastre cele mai bune, atunci nu am nici o plangere cu privire la raspunsurile oamenilor. Haide sa mai asteptam inca un an, sau inca cinci ani.

Totusi, daca mergem prea departe, acest lucru va fi constrangere si nu vom fi lasat o persoana cu posibilitatea de a alege liber.

Din partea a V-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 8/29/11 , “ Natiunii “

Experimentul inchisorii Stanford

Experimentul a fost realizat de o echipa de cercetatori condusa de profesorul de psihologie Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford. Douăzeci şi patru de elevi au fost selectaţi din 75 pentru a juca rolul deţinuţilor şi de a trăi într-o închisoare jalnica în subsolul cladirii de psihologie Stanford „…. La 12 studenţi am cerut să joace rolul deţinuţilor, 12 elevi au fost selectati pentru a juca rolul poliţiştilor.

„Participanţii s-au adaptat bine la rolurile lor, chiar dincolo de ceea ce Zimbardo însuşi s-a aşteptat, conducand „ofiţerii ” sa afişeze măsuri autoritare şi în cele din urmă să supună unii prizonieri la tortură. La rândul lor, multi dintre prizonieri au dezvoltat atitudinea pasivă şi au acceptat abuzul fizic, şi, la cererea poliţiştilor, cu usurinta au aplicat pedeapsa altor deţinuţi care au încercat să oprească acest lucru.

Experimentul l-a afectat chiar şi pe Zimbardo însuşi, care, în calitatea sa de „Administrator al închisorii,” a pierdut din vedere rolul său ca psiholog şi a permis ca abuzul sa continue ca şi cum ar fi fost o închisoare adevărată. Cinci dintre prizonieri au fost destul de deranjati de proces, iesind din experiment mai devreme, iar întregul experiment a fost oprit brusc după numai şase zile… în loc de paisprezece zile programate initial. ”

Concluzie: Cele mai multe dintre relele din lume nu se întâmplă din cauza motivaţiei rele, ci pentru că unuia i se spune: „. Fii parte din echipa noastra, fa la fel ca toţi ceilalţi .” Atunci, o persoană simte că ea însaşi nu este responsabila, ci acesta este rolul său, i s-a spus aşa şi astfel isi permite să facă lucruri pe care nu le-ar fi făcut în condiţii normale.

Două luni după experiment, unul dintre gardieni a spus că într-adevăr nu putea să creadă că el a fost capabil de astfel de comportament. El a fost şocat că a devenit o astfel de persoană, şi când a facut asta, n-a simţit nici remuşcări, nici vinovăţie. Abia mai tarziu, cand a inceput sa se gandeasca la acest lucru, si-a dat seama că a fost o parte din el pe care nu a observat-o inainte.

Chiar şi atunci când unui deţinut i-a fost data o şansă de a ieşi din închisoare şi i s-a explicat că experimentul s-a terminat, el a fost atât de profund cufundat în rolul său, incat nu a putut accepta acest lucru. El s-a îngrijorat mai mult despre reputaţia lui în închisoare, dorind să se întoarcă şi să dovedească altor deţinuţi că nu a fost un trădător.

Comentariul meu: Asa cum ştiinţa Cabalei explică, mediul defineşte şi formeaza o persoană, şi în afară de mediu, nu există nici o altă forţă care ne afectează şi determină ceea ce suntem si ceea ce devenim. Prin urmare, este foarte important sa creezi un mediu adecvat, în conformitate cu scopul pe care doresti să-l realizezi. Şi acesta este principiul de bază al educatiei cabalistice: să fii într-un grup care studiază legile naturii (Creatorul) şi doreşte să realizeze echilibrul şi unitatea cu ea (Creatorul).

In zona neutra, intre Bine si Rau

Noi nu avem nicio libertate de alegere in aceasta lume. Este o lume a rezultatelor, iar acest lucru face diferenta intre aceasta lume si lumea spirituala. Atunci cand un om se inalta in lumea spirituala, prin obtinerea unui nivel spiritual, el castiga libertatea de a alege in ganduri, decizii si actiuni. Acest lucru se intampla fiindca lumea spirituala contine toate fortele, pe cand lumea noastra contine rezultatele.

Aici, noi deja am primit imaginile gata facute si nu mai putem schimba nimic in ele. Daca vrem sa actionam de sine statatori, trebuie sa ne ridicam la nivelul spiritual, la nivelul alegerii libere, la nivelul fortelor. Cand dezvaluim aceste forte in interiorul nostru si le simtim (considerand ca totul se dezvaluie numai in interiorul omului), atunci castigam abilitatea de a actiona dupa propria alegere libera si decidem pentru noi insine ce forte activam – unele sau altele.

Aceasta munca este numita munca Creatorului. Astfel, castigand abilitatea de a face alegerea corecta in toate actiunile lui, omul inlocuieste treptat pe Creator in controlul fortelor naturii. In aacest fel ajunge treptat la punctul in care toata realitatea trece sub puterea lui.

El reveleaza constant noi forte, ca in cazul in care se intampla in forma libera. La urma urmelor, exista doar doua autoritati: cea de daruire si cea de primire. Amandoua vin de la Creator, dar unde este omul aici?

Omul sta intre aceste doua forte care actioneaza asupra lui intr-un balans perfect. El se gaseste pe sine in zona neutra care nu depinde nici de forta de daruire nici de cea de primire. Forta de daruire este numita „sfintenie” iar forta de primire „impura”, fiindca este egoista. Partea neutra nu apartine niciuneia si se numeste Klipat Noga.

In aceasta stare in care un om nu stie exact „de care parte” este adevarul, de partea fortei egoiste (Klipa) sau de partea sfinteniei (daruirea), el se gaseste pe sine exact in mijlocul lor si castiga libertatea de a alege.

Dar se ridica intrebarea: cum este posibil sa alegi, daca tu esti exact in mijlocul scalei si ai sanse absolut egale de ambele parti, 50/50, si acesta este un calcul corect, exact? La urma urmelor, omul nu simte ca este mituit in vreun fel sau ca se minte pe sine. Deci cum poate decide ce cale sa apuce, in virtutea a ce sa avanseze in viata? Sa incerce sa primeasca din ce in ce mai mult pentru sine, sau totusi sa obtina oarece forma spirituala, daruirea?

Aceasta alegere este ceea ce noi consideram munca asupra mediului nostru. La urma urmelor, omul nu stie ce sa aleaga si este lasat cu aceasta intrebare. Dar daca el vrea intr-adevar sa faca alegerea corecta, atunci el trebuie sa se plaseze pe sine in mediul corect si atunci mediul il va ajuta sa vada unde este adevarul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 7/22/2011 „Scrierile lui Rabash”

Marioneta care prinde viata

Intrebare: De ce trebuie sa trecem printr-un proces atat de lung, incurcat si neclar, care contrazice toata logica si bunul simt?

Raspuns: Pentru ca la sfarsit, trebuie sa adaugam fiintei create de Creator dorinta, nevoia noastra de a-L experimenta, de a primi Lumina superioara si implinirea spirituala. Trebuie sa vin cu foame, ardoare si dorinta proprie.

Iar pentru a obtine dorinta proprie, trebuie sa incep de la sfarsit, cu opusul, prin a nu-mi dori nimic din asta. Numai ajungand la aceasta dorinta, de la sfarsitul ei care este opus,  pot spune ca este a mea! Altfel nu este.

Sa presupunem ca vreau ceva chiar acum. De unde vine aceasta dorinta? Daca merg in profunzimea ei, inteleg ca de fapt nu este a mea ci mai degraba deriva din anumite cauze interne: gene, hormoni, informatii acumulate in memoria mea, mediul  si nevoia sau natura corpului meu. Asta inseamna ca sunt trezit din interior, dar ca nu este dorinta mea; in schimb, este chemarea naturii mele. Si, ca scalv al instinctelor mele, incep sa fug sa obtin ce imi doresc.

Ce imi doresc in prezent este mancare, sex, familie, sanatate, putere, onoare si cunostinte. Dar chiar vreau asta? Nu, nu vreau! Am fost nascut in acest fel, sau mediul ma influenteaza in fiecare minut instagandu-ma la genul acesta de dorinte. Dar nu este „Eul” meu.

Asadar pare ca sunt o papusa si nici macar nu constientizez asta. Am impresia ca sunt stapanul vietii mele si lupt ca un erou sa obtin ceea ce vreau. Dar vad ca nu este ceea ce imi doresc, chiar deloc. Cine sunt eu atunci, daca actionez ca un robot? Plang, tanjesc, muncesc, doar sa vad cum sunt implinit cu dorinta altcuiva si nici macar nu stiu ca sunt sclav. Sunt total dependent de sforile cu care sunt in fiecare moment manipulat si controlat.

Daca ne-am putea privi din afara, am vedea exact asta: Suntem marionete care nu au nimic personal, nu au dorinte proprii sau sansa de a le implini. Nu ne putem defini scopul  si aparent nu suntem nici macar oameni, ci mai degraba papusi fabricate si legate cu sfori care ne misca in sus si in jos.

Totusi, cand simt o dorinta in interiorul meu, nu sunt Eu cel care o face? Este o mare intrebare deoarece un sentiment apare in materia din care am fost construit. O anumita turbulenta interna are loc in papusa, anumite impulsuri electrice trec prin ea si incepe sa actioneze si reactioneze.

Daca ne examinam la fel de profund, vom vedea ca nu este nici o creatura acolo! Atunci incepem sa intelegem care a fost sarcina Creatorului: Cum sa cream dorinta de baza, primara, care nu deriva de la El.Mai mult, cum poate face o papusa ca, in ciuda faptului ca este din plastic, sa prinda viata si sa incepa sa gandeasca si sa doreasca singura? Altfel, intreaga creatie ar fi doar o jucarie, o farsa.

Nici macar nu vedem cat de greu este sa ne cream astfel incat sa putem dezvolta ceva in interiorul nostru singuri, in mod independent, ceva care ar putea fi numit „om” (Adam), insemnand „similar” (Domeh) Creatorului, autonom si independent in alegeri, actiuni si dorinte  si nu aproape teleghidat.

De aceea suntem destinati sa trecem prin stari ciudate si neobisnuite, pana cand obtinem dorinta singuri. Si doar cand atingem acel moment, vom fi numiti „oameni”, Israel. Cei care inca sunt controlati de Sus sunt priviti ca „natiunile lumii.” Dar cei care deja au evoulat si au propria dorinta care sa ii conduca inspre Creator sunt priviti ca Israel, (Yashar El, „direct spre Creator’).

Astfel, scopul fiintei create este sa obtina si sa foloseasca o astfel de dorinta, si inspre asta ne conduce Lumina superioara. Ne poate aduce doar intelegerea a cat de necesar este acest scop, in timp ce a obtine aceasta dorinta este treaba noastra. Aici, nu putem obtine nimic de-a gata, deoarece altfel nu ar fi meritul nostru.

Asadar, Creatorul ne trezeste odata cu placere si odata cu suferinta, folosind aceste doua fraie pentru a ne conduce ca sa creem ceva nou in interioul nostru.

Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala  5/6/2011, “Explicatie la Articolul, ‘Prefata la Intelepciunea Kabbalah’”

De ce nu sunt Printul William?

Pe calea spirituala, intalnim intrebarea: Ce facem cu proprietatile innascute? Cineva poate sa aiba un caracter bun, sa fie inteligent, nu este incapatanat si este de acord cu lucrurile de valoare, se integreaza repede in grup, atrage Lumina, merge mai departe. Si altcineva uraste pe toata lumea, nu vrea sa faca nimic, amana lucrurile, pe scurt se poarta ca un baiat rau. Dar este cu adevarat vina sa ca a fost creat asa?

Ce ar trebui sa faca in acest caz? Sunt tot felul de oameni; simpli si iuti de minte, ghinionisti si norocosi, rapizi si inceti, aroganti, ambitiosi samd. Multe caracteristici, fiecare avand propria sa combinatie. Creatorul m-a inzestrat cu un anumit pachet de calitati, si nu am nici o putere asupra lui. Nu de mine a depins: nu am ales eu lista.

Unde este liberul arbitru in acest caz? Unde este egalitatea pe calea spirituala? In ce masura putem alege ce impartim? Unde este sansa pe care se presupune ca o avem cu toti? Nu numai ca suntem diferiti, dar si soarta este mai buna pentru cineva si mai grea pentru altcineva. Cateodata avem de indurat probleme pe care nu le-am dori nici dusmanilor.

Totusi, liberul arbitru se presupune ca ar trebui sa fie egal ca sanse, nu? Unde este atunci sansa egala la linia de plecare pe mai departe? Nu toti o avem la fel.

Ca raspuns la asta, Baal HaSulam explica de ce fiintele create trebuie sa se dezvolte intr-un anumit fel. Adevarul este ca toti venim din starea finala, perfecta de existenta. Se spune: „Sfarsitul actiunii sta in gandul initial”. Este ca si atunci cand Creatorul ar spune: „Doresc sa ii vad pe toti in aceasta stare”. El creeaza la inceput aceasta conditie finala, in care existam in toata gloria si perfectiunea noastra.

Cum putem ajunge constient la asta? Cum o putem obtine? Pentru aceasta, de la starea finala perfecta se intinde un drum inapoi la noi, in aceasta lume. Ne lasa sa vedem multe „defecte” si „greseli”, ne lasa sa avem destine individuale si diferite calitati – totul este inradacinat si „extins” din starea finala, starea completa.

Ne putem intreba: De ce a fost situatia aranjata in acest fel? De ce nu sunt Printul William care se casatoreste si este privit de catre toata lumea? Si de fapt, de ce acest stadiu perfect a ridicat de stari imperfecte, distorsionate cu atat de multe defecte?

Baal HaSulam  a raspuns la asta si la toate celelalte intrebari in articolul sau „Libertatea”

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, “Libertatea”