Intrebare: Se pare ca suferinta este inevitabila si ca nu vom putea sa ne lipsim de ea…

Raspuns: Totusi, poti inlocui aceasta suferinta cu suferinta din dragoste. Daca toti cei din jurul tau incep sa “iti spele creierul,” vei incepe sa apreciezi daruirea: “De ce nu daruiesc?” Vei repeta aceasta intrebare de dimineata pana seara: “De ce imi lipseste daruirea? Unde o pot gasi? Poate aici? Poate acolo?” Vei cauta daruirea peste tot ca si cand ai fi hipnotizat.

Apoi nu va mai fi nevoie de lovituri externe—loviturile interne le vor lua locul. Dar ele vor veni in forma unei tanjiri pentru daruire, pentru scopul creatiei si vei fi conectat direct cu acest scop. Totul depinde de aceia din jurul tau. Ei trebuie sa-ti “transmita” continuu cat de importanta este daruirea si, apoi, tu te vei stradui pentru a o atinge.

Dar aici intervine intrebarea: Nu cumva ramai la nivelul animal actionand asa cum dicteaza mediul inconjurator? Acest lucru este corect. De aceea oamenilor cu punct in inima li se spune: “Trebuie sa va construiti voi insiva mediul inconjurator corect, in mod egal faceti acest lucru si pentru cei care nu au libera alegere in aceasta problema. Libertatea lor este mai modesta; ea consta in asocierea cu voi.”

Daca va realizati libera alegere si va construiti mediul inconjurator, veti fi capabili sa il construiti de asemenea si pentru ceilalti. Problema consta in faptul ca voi nu aveti mediul inconjurator corect. Voi nu l-ati construit si deci nu sunteti influentati de el. Astfel, nu il transmiteti si altora. Nu puteti fi mediu inconjurator pentru ei pentru moment.

Nu va plangeti ca nu puteti darui altora. In loc de asta, ganditi-va cum puteti sa va daruiti voua insiva. Nu este nici un truc aici, doar munca practica. Daca nu o facem putem uita de corectarea lumii. Cine o va corecta? Noi, asa cum suntem in acest moment?

Trebuie sa cream un mediu inconjurator atat de puternic incat sa putem deveni un sistem care daruieste intregii lumi. Acest mediu nu ar trebui sa fie promovat doar in media, nu doar prin TV, radio si internet. Si acest lucru este necesar intr-o anumita masura. Principalul lucru este ca noi vom influenta omenirea pentru ca vom exista, deja, intr-un sistem de suflete, un sistem in care exista o conexiune mutuala intre noi, unde gandurile si dorintele fiecaruia curg constant.

Acum ne aflam deja in acest sistem doar ca nu il controlam pentru ca nu ne-am insusit inca puterea daruirii. Daca ne vom echipa cu puterea daruirii, vom controla intreg sistemul si vom transmite importanta daruirii catre toti oamenii. Aceasta este adevarata daruire asupra mediului inconjurator.

Sa speram ca vom fi capabili sa facem din acest an un an bun pentru intreaga lume.

From the 5th part of the Daily Kabbalah Lesson 10/4/2011, “Peace in the World”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dupa ce Baal HaSulam a stabilit clar: care este dorinta Creatorului, scopul creatiei, si modul de a-l dobandi, el a coborat la noi si ne-a explicat, si tot ceea ce ne ramane este de a ne adapta acestei metode. Noi trebuie sa incercam sa intelegem asta cu mintea noastra si sa simtim cu inima astfel incat Lumina sa treaca prin noi si sa ne umple, ingaduindu-ne sa intelegem esenta interioara a cuvintelor sale.

Lasati fiecare cuvant scris de el sa devina viu in noi asemeni unui mecanism interior, un mijloc, un vas care va incepe sa lucreze in noi in asa fel incat nu va trebui sa ne gandim. Noi nu trebuie sa planificam nimic. Aceasta invatatura va incepe sa traiasca in noi si sa faca actiuni prin noi, in virtutea faptului ca ne anulam pe noi insine. Aceasta este munca Galgalta Eynaim, care se anuleaza pe sine de dragul AHP, ii absoarbe dorintele, si pe de alta parte, se uneste cu Lumina si incepe sa actioneze prin noi.

Noi nu suntem constienti de ceea ce facem si nu stim ce avem de facut. Insa Lumina ne urmareste si desfasoara totul. Este scris, :Eu sunt primul si ultimul” si „Nu exista nimeni in afara de El.”

Intreaga lume se anulaza pe sine in acest fel. Dar daca ne anulam relativ la actiunile Luminii cu eforturile noastre in loc sa fim pur si simplu guvernati de mana care ne conduce din interior, asemeni unei papusi conduse de mana papusarului, atunci aceasta este o mare diferenta. Anulandu-ne pe noi in afara liberei alegeri, noi ajungem sa simtim aceasta mana, care controleaza intreaga lume prin noi. Noi invatam de la aceasta mana toate obiceiurile sale, intregul joc, intregul program. Noi incepem sa il recunoastem pe El, cel care ne guverneaza, forta superioara.

Intreaga lume se anuleaza pe sine, neavand alta sansa. Insa daca noi trebuie sa ne anulam pe noi insine prin propria noastra dorinta, si daca facem asta, noi vom fi capabili sa devenim similari cu Baal HaSulam, care a facut asa, si cu alti Cabalisti. In virtutea acestui fapt, el a trecut de la starea de simplu sclav al Creatorului, la cea de servitor loial prin care circula intreaga intelepciune, ingaduindu-i sa ajunga la Malchut a lumii infinitatii si sa devine inclus in ea pentru a simti intregul univers si pentru a simti cum il patrunde in totalitate Lumina.

Noi trebuie sa fim recunoscatori Creatorului pentru ca ne-a trimis un suflet asa de mare. Baal HaSulam scrie ca nu a mai putut privi suferinta oamenilor. Insa asta nu se refera la mica suferinta egoista. In fond, noi nu cautam o umplere mai buna a corpurilor noastre, ca o pajiste verde pentru vacile noastre, insa vrem sa il cunoastem pe acela care ne conduce si pune totul in miscare.

Noi trebuie sa intelegem, sa il intalnim si sa il revelam pe El astfel incat mintea si sentimentele sale sa se invesmanteze in noi, sa se uneasca cu El astfel incat inima si mintea noastra sa se uneasca cu El. Atunci intreaga creatie, scopul sau, si toate lumile despre care ne vorbesc Cabalistii, si chiar cele mai sus de acestea si pe care nu le putem denumi- toate acestea vor deveni adevaratele noastre senzatii si impliniri. Aceasta este starea pe care ne-a pregatit-o.

In toata istoria noastra nu exista una care sa ne fie mai draga si mai semnificativa pentru noi. In mod evident, noi suntem incapabili sa masuram adevarata greutate a unui Cabalist. Toti sunt sfinti pentru noi. Insa Baal HaSulam a facut pentru noi ceea ce nu a facut nimeni in intreaga noastra istorie. Si prin urmare, noi suntem mandri sa avem un astfel de parinte spiritual care are grija de noi. Noi trebuie sa simtim cum, cu fiecare zi care trece, pe masura ce avansam, el ne urmeaza si se bucura la fiecare pas pe care il facem.

Din convorbirea la masa dedicata zilei memoriale a lui  Baal HaSulam, 10/8/11

Filed under: Libera alegere, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: De as dori dintr-o data sa fiu parte a unui nou sistem?

Raspuns: N-ai incotro. Noi suntem sclavii dorintelor noastre.

As putea avea dorinta de a intra in acest sistem, care imi face semn in secret si rascoleste in mine intrebarile: „Pentru ce traiesc? De ce? Care-i scopul vietii mele?” Sau as putea intreba: Care-i scopul in viata mea? Pentru ca inca nu vreau sa se termine. Sau as putea fi verde de invidie pentru ca iarba vecinilor este intotdeauna mai verde.

Felul suferintei nu conteaza, si oricare ar fi, ne ajuta sa avansam. In acest fel suntem facuti. Daca nu simtim aceste deficiente, nu ne-am misca deloc. Liberul nostru arbitru nu este cum sa alegem dorintele ci mai degraba cum sa le folosim. Si cand ne aflam sub legea celor doua forte, forta de a primi si forta de a darui, putem alege cum sa le folosim. Dar eu nu aleg dorinta in sine.

Inainte ca o anumita dorinta sa se manifeste in noi, suntem ca niste roboti greoi care nu se pot misca. Fara dorinta sunt ca o papusa lipsita de viata fara baterii.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/4/2011, Shamati #42

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Contrar animalelor, noi ne dezvoltam cu ajutorul stiintei. Totusi, acesta inca nu este liberul arbitru inca. Stiinta doar ne impinge putin inainte. Animalele sunt conduse de instinct, dar deoarece noi nu prea avem nici un fel de instinct, ne dezvoltam prin lovituri si stiinta.

Dezvoltarea stiintei ne permite sa vedem si sa rezolvam problemele in avans. De exemplu, radiografiile ne permit sa identificam o boala si sa incepem sa o tratam fara sa asteptam ca ea sa apara. Fara radiografie, doar durerea ne poate arata faptul ca acolo este o problema.

Asadar stiinta ne ajuta sa suferim mai putin, si platim scump pentru asta. Totusi, exista aceeasi tendinta animalica: dorinta de a ne elibera de probleme. Stiinta nu ne ridica la stadiul de om deoarece este o parte a stadiului animat. Folosind-o, compensam lipsa instinctului, atata tot.

Animalele se descurca foarte bine fara doctori. Ele stiu cum sa manance corespunzator, cum sa nasca  si cum sa isi construiasca adapostul. Animalele fac totul din instinct, in timp ce noi inlocuim instinctul cu stiinta. Acesta este de fapt rolul stiintei – sa serveasca egoismului nostru, astfel incat noi sa suferim mai putin.

Asadar noi ne examinam si dezvoltarea la stadiul animat. Chiar si cand oamenii devin constienti de necesitatea de a se uni si conecta, nu stiu cum sa faca asta.
Din partea a 5a a  Lectiei zilnice de Cabala  10/4/2011, “Pacea in lume”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara, Stiinta - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea in Lume”: Patru proprietati ne sunt date in acest scop: mila, adevarul, dreptatea, si pacea. Aceste atribute au fost folosite pana acum de catre toti reformatorii. Este mai corect sa spunem ca datorita acestor atribute dezvoltarea umana a ajuns pana aici…..

Doar cu ajutorul acestor atribute putem sa ne organizam pentru a ajunge la sfarsitul corectiei. Deci cum le deosebim? Multi pot vorbi despre mila, adevar, dreptate si pace ore intregi, insa putem ajunge la un acord in priviinta a ce reprezinta?

Nu este simplu, insa Baal HaSulam, cunoscand natura umana, scrie ca asta este ceea ce trebuie sa clarificam pentru a ne organiza pe noi si lumea noastra. Noi nu stim ce inseamna o lume corectata. Noi suntem toti corupti si  ni se pare ca o imbunatatire egoista este deja o corectie. Insa, pentru Baal HaSulam, lumea corectata este lumea in care toate defectele posibile sunt umplute in totalitate. Cum este asta posibil? Trebuie sa aflam cum.

In primul rand, trebuie sa intelegem ca nu vom fi niciodata capabili sa ne umplem in mod egoist, ci doar prin daruire pentru ca nu exista restrictie in daruire, ci doar in primire. Deci cum putem dori sa primim astfel incat primirea in sine sa ne faca sa intelegem ca merita sa daruim?

Ne putem dezvolta in aceasta directie prin lovituri: De fiecare data cand doresc sa primesc ceva, primesc din ce in ce mai multe lovituri, pana cand in final ajung la concluzia ca este mai bine sa nu doresc sa primesc in mod egoist. Atunci imi voi ura dorinta de a primi, si nu voi mai sti ce sa fac cu ea. „Deci, as putea sa ma bucur de daruire?”

Si in acest fel defectele ma aduc intr-un punct in care cer dorinta de a darui, pentru puterea de a darui, puterea de a ma conecta a altii. Aceasta este calea suferintei si ascetismului despre care se spune:”Mananca paine cu apa cu moderatie si dormi pe pamant.” In trecut oamenii acceptau asta si astfel avansau spre daruire.

La fel este si astazi, daca oamenii nu accepta intelepciunea Cabalei si explicatiile despre dezvoltarea lumii, vor avansa si ei in acelasi fel. Vor dori din ce in ce mai mult, insa vor obtine din ce in ce mai putin, si astfel prin suferinta, oamenii vor incepe sa simta ca merita sa fie impreuna, sa isi daruiasca unii altora, sa se conecteze, sa isi restrictioneze ego-urile si chiar sa le elimine.

Noi vedem ca in timp de rezboi, atunci cand problemele se abat asupra tuturor, oameni incep sa se conecteze. Chiar si animalele nu se mai sperie unele de altele atunci cand este un foc in padure sau un cutremur si scapa impreuna de primejdie. Problema comuna le uneste pentru ca frica de moarte este mai mare decat foamea. In mod clar, nu devin „drepte”, insa dorinta de a-si satisface foamea este data de-o parte de o mai mare dorinta de a supravietui.

Si noi suntem la fel. Desigur, noi putem avansa catre corectie prin suferinta. Aceasta ne va obliga sa aspiram catre daruire si sa ne distrugem ego-ul, sursa intregului rau din aceasta lume. Insa aceasta este o cale lunga si grea.

De aceea noi dam alternativa- calea Torei. De ce? De ce avem nevoie de aceasta cale? Pentru ca sa nu ajungem la liberul arbitru prin suferinta. Noi doar fugim de ea, ca animalele. Eliberati de disperare, suntem gata sa daruim, insa doar pentru ca ne simtim rau cand primim. Noi nu alegem daruirea  prin libera alegere, ci ca rezultat al suferintelor noastre de vreme ce nu avem alta posibilitate. Acesta este gradul de bestie, nu de om.

Pentru a ajunge la nivelul uman, avem nevoie de doua forte: forta daruirii si forta primirii, cu liberul arbitru la mijloc. Aceasta este calea oamenilor care au punctul in inima.

Oamenii care nu au punctul in inima au de asemenea liber arbitru: Ei pot alege sa ii urmeze pe cei care ii conduc inainte.

Din partea 5  Lectia Zilnica de Cabala 10/4/2011, “Pace in Lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi intrăm într-un sistem care ne arată că trebuie să acţionăm în dăruire, în conexiunea între noi, în conexiunea cu grupul şi în unele transformări noi. Suntem în criză. Nu noi personal, aceia care studiem Cabala, ci lumea simte în acest fel. De unde vine? Ce este o criză în general? Este sentimentul egoismului lumii raportat la sistemul care începe să se manifeste în noi, ca o imagine care apare pe hârtia fotografică în procesul de developare. Treptat, ca din ceaţă, apare o nouă imagine şi această imagine nu ne corespunde.

Dintr-o dată, proprietăţile Luminii, dăruirea şi conexiunea dintre noi, apar în noi, chiar dacă proprietăţile individualiste, egoiste (respingerea, folosirea unuia pe celălalt), există în omenire. Juxtapunerea acestor două sisteme şi impactul unuia asupra celuilalt formează o construcţie nouă, imensă şi cu multe faţete: pe de o parte, sistemul egoist, iar pe cealaltă parte, sistemul altruist.

Nu am avut niciodată până acum aşa ceva. Am avut întotdeauna un sistem egoist în interiorul căruia am lucrat. Au apărut în noi, iar noi le-am realizat. Am crezut că totul depinde de noi: vrem să evoluăm, vrem să acţionăm, vrem să muncim, vrem să facem totul.

De ce? Fiindcă noi am identificat egoismul care s-a trezit în noi, dorinţele noastre, cu noi înşine. Nu am avut nicio întrebare despre originea lor fiindcă le-am simţit ca fiind ale noastre: acum vreau asta, apoi asta apoi asta. Nu m-am întrebat de ce dintr-o dată, vreau. Vreau. Eu nu simt că cineva mi-a dat aceste întrebări, le-a „inserat” în mine şi eu am început să muncesc. Nu! Eu m-am contopit cu aceste dorinţe, m-am simţit un tot cu ele. Ele sunt dorinţele mele, care s-au trezit în mine. Eu vreau.

Cum s-a întâmplat asta, deodată? Noi suntem nişte animale obişnuite, cu dorinţe mici, instinctive, necesare existenţei noastre. Şi dintr-o dată, avem dorinţe egoiste noi, care se referă la dezvoltarea tehnologică, societate, familie, educaţie, perfecţionare, cultură, ştiinţă, bănci, conexiuni financiare şi economice între noi, comerţ şi schimburi, descoperirea unor noi teritorii, dezvoltare şi comunicare. De unde această dezvoltare în oameni în comparaţie cu lumea animală care nu a evoluat în acest fel?

Adevărul este că egoismul nostru ne-a dezvoltat tot timpul şi ne-a grăbit să realizăm din ce în ce mai mult toate dorinţele noi. Eu nu simt că dorinţele apărute în mine sunt de undeva, din afară. Eu simt că ele apar în interiorul meu şi de aceea alerg să îndeplinesc aşa zisele „mele” dorinţe.

În realitate ele nu sunt dorinţele mele. Doar că eu nu simt că nu sunt ale mele. De aceea merg mai departe şi acţionez. Nu simt că sunt ca un iepuraş mic de jucărie, mecanic, în care se învărteşte cheiţa şi ţopăie. Nu simt asta până la timpul potrivit, până acum, în timpurile noastre.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Au masele libera alegere de a se alătura dăruirii?

Răspuns: Nici AHP nici Galgalta ve Einaim nu au alegere liberă. Ele găsesc libera alegere în jumătatea treimii de Tiferet numai unindu-se una cu cealaltă.

Desigur, alegerea lui AHP nu este aceeaşi cu cea a Galta ve Einaim. Alegerea maselor este exprimată prin înţelegerea faptului că trebuie să-şi completeze munca de unificare cât mai repede posibil – nu pe calea suferinţei, ci prin înţelegerea consecinţelor şi a conectării voluntare la scară spirituală.

Nu ne vom uita în jos la AHP din cauza faptului că acesta este condus de un păstor. Galgalta ve Einaim îl urmează de asemenea pe Creator, forţa de dăruire, programul creaţiei, ca o turmă. Nu asta ne face speciali. Suntem speciali pentru că accelerăm timpul căutând o oportunitate să ne aplecăm capetele singuri. Aceasta este alegerea noastră liberă.

Dar, AHP nu este mai puţin semnificativ decât Galgalta ve Einaim. Din contră, e mai semnificativ.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011 „Naţiunea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne este revelată reţeaua legăturilor nostre rupte? De ce nu ne este arătată cauza întregului rău astfel ca noi să ştim unde să depunem efortul?

Răspuns: Este aşa pentru că atunci ne-am corecta pe noi înşine din disperare. Eforturile noastre ar fi muncă obişnuită, egoistă. Ar fi ca şi cum aş dori bani pentru mancare. În spiritualitate, nu este considerată muncă dacă eu mă impulsionez doar de frica foamei.

În realitate, fără nicio nevoie, eu trebuie să vreau să lupt pentru scopul pentru care nu simt niciun fel de nevoie. Natura mea nu mă obligă, iar eu îmi dezvolt o dorinţă absolut liberă, independentă de orice. Dăruirea nu este condiţională pentru mine, nu am nevoie de ea, nu depind de nimeni şi nimic. Ca şi Creatorul, sunt deasupra la tot.

Şi atunci, descopăr că depind de ceilalţi, vreau să dăruiesc, să-i servesc şi să fiu ultimul şi cel din urmă. Altfel, munca nu e făcută de mine ci de Creator.

În munca mea spirituală, este un punct pe care eu trebuie să-l măresc constant, punctul libertăţii, acesta este complet necunoscut nouă în lumea noastră. La acest punct, nu depind de nimeni şi nu pot să fac nimic. Toată lumea este la picioarele mele fără niciun efort din partea mea. În acest loc este oportunitatea muncii adevărate.

Pentru a mă aduce la acest punct, mi s-au trimis necazurile şi problemele mulţumită cărora să învăţ. Dar atunci, când am luat de fapt cunoştinţă cu lumea spirituală, munca mea se transformă în ceva opus, ca şi cum ar fi întoarsă spre înapoi. Mi se va spune:”ia totul!”, iar eu voi refuza acest dar.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011 „Naţiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât timp mai trebuie să suferim, ca un copil încăpăţânat care nu vrea să creeze un mediu bun? Cum ne putem depăşi încăpăţânarea?

Răspuns: Trebuie sa ne convingem de faptul că trebuie să avansăm. Altfel, vom suferi. Ar trebuie să ne simţim ruşinaţi de faptul că lumea suferă şi că noi nu îi dăruim ceea ce putem şi ceea ce are nevoie. Ar trebui să ne simţim cu adevărat vinovaţi de suferinţa lumii. Să lăsăm această ruşine să ne ardă, pentru ca în final să ne facă sa facem ceva.

Calculul individual pe care îl facem pentru a ne justifica în timp ce stăm acasă şi nu facem nimic, nu are niciun rost aici. În ciuda a tot ceea ce ni se pare nouă, trebuie să ne folosim toată puterea pentru a fi îmbibaţi de suferinţa lumii şi pentru a vedea faptul că suntem responsabil pentru conducerea acesteia către corecţie.

Este o mare problemă, cu adevărat, dacă noi tratăm lumea şi oamenii cu neglijenţă, gândind: „Lasă-i să sufere, poate aşa se vor schimba”. Ei nu se pot schimba. Numai noi ne putem schimba şi apoi, prin noi, ei vor primi deciziile pregătite.

Pe drumul spiritual descoperim că lumea este propriul nostru sistem. Acum, imaginaţi-vă că de-a lungul a mulţi ani voi aţi făcut intenţionat rău oamenilor, i-aţi tratat ca pe inamici şi v-a plăcut acest lucru, iar acum, deoadată, descoperiţi că ei sunt copiii voştri. Imaginaţi-vă mizeria pe care o simţiţi, amintindu-vă tot ceea ce au fost ei forţaţi să îndure din cauza voastră.

Aceasta este o parte din ruşinea care ne este revelată. De aceea, pentru a o reduce, trebuie să ne grăbim din timp prin rejectarea calculelor personale. Orice se întâmplă, nu da atenţie comportamentului oamenilor. De fapt, Creatorul îi prezintă în această manieră, astfel încât tu să te gândeşti numai la dăruire şi să le doreşti binele.

Din prima lecţie, Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem în pragul unei noi stari. Tranziţia spre ea se va intampla lin sau va fi însoţită de şocuri?

Răspuns: Aceasta este ceva ce nu se poate prevedea, pentru că depinde de alegerea noastră liberă. Lucrurile se pot dezvolta în orice direcţie. Dacă vom avansa în mod corect, atunci ne vom muta spre pozitiv, fiind atrasi de bunătate. În caz contrar, natura ne va împinge de la spate cu dezastre, care pot include un război mondial.

Să sperăm că vom alege drumul cel bun. Şi pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie sa ne facem „temele” cat de bine putem. În afară de studiu, trebuie, de asemenea, sa daruim ceea ce am primit prin munca de diseminare şi sa explicam ceea ce se intampla oamenilor. Trebuie sa cream materiale şi sa le plasam peste tot, inclusiv pe internet şi mass-media.

Fiecare persoană care studiază ştiinţa Cabalei trebuie să se gândească cum s-o treaca mai departe. Noi trebuie să înţelegem cât de oribil ar fi sa avem această oportunitate, dar sa nu o realizam.

Din lectia de la New York # 1, 9/11/11

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→