Intrebare: Cand sunt mai multe persoane care stau intr-o camera unde este foarte cald, intotdeauna va exista o persoana careia ii este frig si care ii va obliga pe toti sa inchida aerul conditionat. Spun ca majoritatea omenirii este capabila sa se adapteze la schimbarile iminente. Dar ce ar trebui sa facem cu cei care sunt blocati si nu sunt gata sa paraseasca starea actuala?

Raspuns: Este important sa te corectezi mai degraba pe tine insuti decat sa corectezi lumea. Adevarat, vreau sa reusesc sa obtin miscari externe si incerc sa ajut oamenii sa inteleaga procesul si metoda de auto-corectare. Cu toate acestea, in esenta, am grija doar de cum sa ma corectez pe mine. Nu-mi corectez vecinul. Ii dau metoda in forma cea mai bland posibila, dar nu il fac sa actioneze; acest lucru este deja alegerea lui.

Prin urmare, nu deranjam oamenii care nu sunt pregatiti pentru schimbare in niciun fel sau forma. Ei nu sunt inca copti pentru asta. Atunci cand diseminam metoda Cabala, lasam fiecare persoana sa o evalueze de una singura. Am aratat deja in repetate randuri ca nu-mi pasa de modul in care oamenii accepta mesajul nostru. Ascult raspunsurile lor doar pentru a imbunatati prezentarea: a afirma ceva intr-un mod nou si a raspunde la o intrebare care deranjeaza pe cineva. Dar daca ii dau tot ce am si o persoana inca respinge si dispretuieste cuvintele mele, o tratez apoi cu respect. Pentru mine acest lucru este, de asemenea, un semn de succes pentru ca ma pot apropia de persoana respectiva si ii pot dezvalui propria rezistenta. Aceasta este reactia corecta pentru ea azi si nu se poate face nimic pentru asta.

Ne intoarcem spre lumea din afara numai pentru a ne imbunatati. Si daca ne imbunatatim noi insine prin abilitatile noastre cele mai bune, atunci nu am nici o plangere cu privire la raspunsurile oamenilor. Haide sa mai asteptam inca un an, sau inca cinci ani.

Totusi, daca mergem prea departe, acest lucru va fi constrangere si nu vom fi lasat o persoana cu posibilitatea de a alege liber.

Din partea a V-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 8/29/11 , “ Natiunii “

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

„Experimentul a fost realizat de o echipa de cercetatori condusa de profesorul de psihologie Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford. Douăzeci şi patru de elevi au fost selectaţi din 75 pentru a juca rolul deţinuţilor şi de a trăi într-o închisoare jalnica în subsolul cladirii de psihologie Stanford „…. La 12 studenţi am cerut să joace rolul deţinuţilor, 12 elevi au fost selectati pentru a juca rolul poliţiştilor.

„Participanţii s-au adaptat bine la rolurile lor, chiar dincolo de ceea ce Zimbardo însuşi s-a aşteptat, conducand „ofiţerii ” sa afişeze măsuri autoritare şi în cele din urmă să supună unii prizonieri la tortură. La rândul lor, multi dintre prizonieri au dezvoltat atitudinea pasivă şi au acceptat abuzul fizic, şi, la cererea poliţiştilor, cu usurinta au aplicat pedeapsa altor deţinuţi care au încercat să oprească acest lucru.

Experimentul l-a afectat chiar şi pe Zimbardo însuşi, care, în calitatea sa de „Administrator al închisorii,” a pierdut din vedere rolul său ca psiholog şi a permis ca abuzul sa continue ca şi cum ar fi fost o închisoare adevărată. Cinci dintre prizonieri au fost destul de deranjati de proces, iesind din experiment mai devreme, iar întregul experiment a fost oprit brusc după numai şase zile… în loc de paisprezece zile programate initial. ”

Concluzie: Cele mai multe dintre relele din lume nu se întâmplă din cauza motivaţiei rele, ci pentru că unuia i se spune: „. Fii parte din echipa noastra, fa la fel ca toţi ceilalţi .” Atunci, o persoană simte că ea însaşi nu este responsabila, ci acesta este rolul său, i s-a spus aşa şi astfel isi permite să facă lucruri pe care nu le-ar fi făcut în condiţii normale.

Două luni după experiment, unul dintre gardieni a spus că într-adevăr nu putea să creadă că el a fost capabil de astfel de comportament. El a fost şocat că a devenit o astfel de persoană, şi când a facut asta, n-a simţit nici remuşcări, nici vinovăţie. Abia mai tarziu, cand a inceput sa se gandeasca la acest lucru, si-a dat seama că a fost o parte din el pe care nu a observat-o inainte.

Chiar şi atunci când unui deţinut i-a fost data o şansă de a ieşi din închisoare şi i s-a explicat că experimentul s-a terminat, el a fost atât de profund cufundat în rolul său, incat nu a putut accepta acest lucru. El s-a îngrijorat mai mult despre reputaţia lui în închisoare, dorind să se întoarcă şi să dovedească altor deţinuţi că nu a fost un trădător.

Comentariul meu: Asa cum ştiinţa Cabalei explică, mediul defineşte şi formeaza o persoană, şi în afară de mediu, nu există nici o altă forţă care ne afectează şi determină ceea ce suntem si ceea ce devenim. Prin urmare, este foarte important sa creezi un mediu adecvat, în conformitate cu scopul pe care doresti să-l realizezi. Şi acesta este principiul de bază al educatiei cabalistice: să fii într-un grup care studiază legile naturii (Creatorul) şi doreşte să realizeze echilibrul şi unitatea cu ea (Creatorul).

Filed under: Libera alegere - Niciun comentariu→

Noi nu avem nicio libertate de alegere in aceasta lume. Este o lume a rezultatelor, iar acest lucru face diferenta intre aceasta lume si lumea spirituala. Atunci cand un om se inalta in lumea spirituala, prin obtinerea unui nivel spiritual, el castiga libertatea de a alege in ganduri, decizii si actiuni. Acest lucru se intampla fiindca lumea spirituala contine toate fortele, pe cand lumea noastra contine rezultatele.

Aici, noi deja am primit imaginile gata facute si nu mai putem schimba nimic in ele. Daca vrem sa actionam de sine statatori, trebuie sa ne ridicam la nivelul spiritual, la nivelul alegerii libere, la nivelul fortelor. Cand dezvaluim aceste forte in interiorul nostru si le simtim (considerand ca totul se dezvaluie numai in interiorul omului), atunci castigam abilitatea de a actiona dupa propria alegere libera si decidem pentru noi insine ce forte activam – unele sau altele.

Aceasta munca este numita munca Creatorului. Astfel, castigand abilitatea de a face alegerea corecta in toate actiunile lui, omul inlocuieste treptat pe Creator in controlul fortelor naturii. In aacest fel ajunge treptat la punctul in care toata realitatea trece sub puterea lui.

El reveleaza constant noi forte, ca in cazul in care se intampla in forma libera. La urma urmelor, exista doar doua autoritati: cea de daruire si cea de primire. Amandoua vin de la Creator, dar unde este omul aici?

Omul sta intre aceste doua forte care actioneaza asupra lui intr-un balans perfect. El se gaseste pe sine in zona neutra care nu depinde nici de forta de daruire nici de cea de primire. Forta de daruire este numita „sfintenie” iar forta de primire „impura”, fiindca este egoista. Partea neutra nu apartine niciuneia si se numeste Klipat Noga.

In aceasta stare in care un om nu stie exact „de care parte” este adevarul, de partea fortei egoiste (Klipa) sau de partea sfinteniei (daruirea), el se gaseste pe sine exact in mijlocul lor si castiga libertatea de a alege.

Dar se ridica intrebarea: cum este posibil sa alegi, daca tu esti exact in mijlocul scalei si ai sanse absolut egale de ambele parti, 50/50, si acesta este un calcul corect, exact? La urma urmelor, omul nu simte ca este mituit in vreun fel sau ca se minte pe sine. Deci cum poate decide ce cale sa apuce, in virtutea a ce sa avanseze in viata? Sa incerce sa primeasca din ce in ce mai mult pentru sine, sau totusi sa obtina oarece forma spirituala, daruirea?

Aceasta alegere este ceea ce noi consideram munca asupra mediului nostru. La urma urmelor, omul nu stie ce sa aleaga si este lasat cu aceasta intrebare. Dar daca el vrea intr-adevar sa faca alegerea corecta, atunci el trebuie sa se plaseze pe sine in mediul corect si atunci mediul il va ajuta sa vada unde este adevarul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 7/22/2011 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce trebuie sa trecem printr-un proces atat de lung, incurcat si neclar, care contrazice toata logica si bunul simt?

Raspuns: Pentru ca la sfarsit, trebuie sa adaugam fiintei create de Creator dorinta, nevoia noastra de a-L experimenta, de a primi Lumina superioara si implinirea spirituala. Trebuie sa vin cu foame, ardoare si dorinta proprie.

Iar pentru a obtine dorinta proprie, trebuie sa incep de la sfarsit, cu opusul, prin a nu-mi dori nimic din asta. Numai ajungand la aceasta dorinta, de la sfarsitul ei care este opus,  pot spune ca este a mea! Altfel nu este.

Sa presupunem ca vreau ceva chiar acum. De unde vine aceasta dorinta? Daca merg in profunzimea ei, inteleg ca de fapt nu este a mea ci mai degraba deriva din anumite cauze interne: gene, hormoni, informatii acumulate in memoria mea, mediul  si nevoia sau natura corpului meu. Asta inseamna ca sunt trezit din interior, dar ca nu este dorinta mea; in schimb, este chemarea naturii mele. Si, ca scalv al instinctelor mele, incep sa fug sa obtin ce imi doresc.

Ce imi doresc in prezent este mancare, sex, familie, sanatate, putere, onoare si cunostinte. Dar chiar vreau asta? Nu, nu vreau! Am fost nascut in acest fel, sau mediul ma influenteaza in fiecare minut instagandu-ma la genul acesta de dorinte. Dar nu este „Eul” meu.

Asadar pare ca sunt o papusa si nici macar nu constientizez asta. Am impresia ca sunt stapanul vietii mele si lupt ca un erou sa obtin ceea ce vreau. Dar vad ca nu este ceea ce imi doresc, chiar deloc. Cine sunt eu atunci, daca actionez ca un robot? Plang, tanjesc, muncesc, doar sa vad cum sunt implinit cu dorinta altcuiva si nici macar nu stiu ca sunt sclav. Sunt total dependent de sforile cu care sunt in fiecare moment manipulat si controlat.

Daca ne-am putea privi din afara, am vedea exact asta: Suntem marionete care nu au nimic personal, nu au dorinte proprii sau sansa de a le implini. Nu ne putem defini scopul  si aparent nu suntem nici macar oameni, ci mai degraba papusi fabricate si legate cu sfori care ne misca in sus si in jos.

Totusi, cand simt o dorinta in interiorul meu, nu sunt Eu cel care o face? Este o mare intrebare deoarece un sentiment apare in materia din care am fost construit. O anumita turbulenta interna are loc in papusa, anumite impulsuri electrice trec prin ea si incepe sa actioneze si reactioneze.

Daca ne examinam la fel de profund, vom vedea ca nu este nici o creatura acolo! Atunci incepem sa intelegem care a fost sarcina Creatorului: Cum sa cream dorinta de baza, primara, care nu deriva de la El.Mai mult, cum poate face o papusa ca, in ciuda faptului ca este din plastic, sa prinda viata si sa incepa sa gandeasca si sa doreasca singura? Altfel, intreaga creatie ar fi doar o jucarie, o farsa.

Nici macar nu vedem cat de greu este sa ne cream astfel incat sa putem dezvolta ceva in interiorul nostru singuri, in mod independent, ceva care ar putea fi numit „om” (Adam), insemnand „similar” (Domeh) Creatorului, autonom si independent in alegeri, actiuni si dorinte  si nu aproape teleghidat.

De aceea suntem destinati sa trecem prin stari ciudate si neobisnuite, pana cand obtinem dorinta singuri. Si doar cand atingem acel moment, vom fi numiti „oameni”, Israel. Cei care inca sunt controlati de Sus sunt priviti ca „natiunile lumii.” Dar cei care deja au evoulat si au propria dorinta care sa ii conduca inspre Creator sunt priviti ca Israel, (Yashar El, „direct spre Creator’).

Astfel, scopul fiintei create este sa obtina si sa foloseasca o astfel de dorinta, si inspre asta ne conduce Lumina superioara. Ne poate aduce doar intelegerea a cat de necesar este acest scop, in timp ce a obtine aceasta dorinta este treaba noastra. Aici, nu putem obtine nimic de-a gata, deoarece altfel nu ar fi meritul nostru.

Asadar, Creatorul ne trezeste odata cu placere si odata cu suferinta, folosind aceste doua fraie pentru a ne conduce ca sa creem ceva nou in interioul nostru.

Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala  5/6/2011, “Explicatie la Articolul, ‘Prefata la Intelepciunea Kabbalah’”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe calea spirituala, intalnim intrebarea: Ce facem cu proprietatile innascute? Cineva poate sa aiba un caracter bun, sa fie inteligent, nu este incapatanat si este de acord cu lucrurile de valoare, se integreaza repede in grup, atrage Lumina, merge mai departe. Si altcineva uraste pe toata lumea, nu vrea sa faca nimic, amana lucrurile, pe scurt se poarta ca un baiat rau. Dar este cu adevarat vina sa ca a fost creat asa?

Ce ar trebui sa faca in acest caz? Sunt tot felul de oameni; simpli si iuti de minte, ghinionisti si norocosi, rapizi si inceti, aroganti, ambitiosi samd. Multe caracteristici, fiecare avand propria sa combinatie. Creatorul m-a inzestrat cu un anumit pachet de calitati, si nu am nici o putere asupra lui. Nu de mine a depins: nu am ales eu lista.

Unde este liberul arbitru in acest caz? Unde este egalitatea pe calea spirituala? In ce masura putem alege ce impartim? Unde este sansa pe care se presupune ca o avem cu toti? Nu numai ca suntem diferiti, dar si soarta este mai buna pentru cineva si mai grea pentru altcineva. Cateodata avem de indurat probleme pe care nu le-am dori nici dusmanilor.

Totusi, liberul arbitru se presupune ca ar trebui sa fie egal ca sanse, nu? Unde este atunci sansa egala la linia de plecare pe mai departe? Nu toti o avem la fel.

Ca raspuns la asta, Baal HaSulam explica de ce fiintele create trebuie sa se dezvolte intr-un anumit fel. Adevarul este ca toti venim din starea finala, perfecta de existenta. Se spune: „Sfarsitul actiunii sta in gandul initial”. Este ca si atunci cand Creatorul ar spune: „Doresc sa ii vad pe toti in aceasta stare”. El creeaza la inceput aceasta conditie finala, in care existam in toata gloria si perfectiunea noastra.

Cum putem ajunge constient la asta? Cum o putem obtine? Pentru aceasta, de la starea finala perfecta se intinde un drum inapoi la noi, in aceasta lume. Ne lasa sa vedem multe „defecte” si „greseli”, ne lasa sa avem destine individuale si diferite calitati – totul este inradacinat si „extins” din starea finala, starea completa.

Ne putem intreba: De ce a fost situatia aranjata in acest fel? De ce nu sunt Printul William care se casatoreste si este privit de catre toata lumea? Si de fapt, de ce acest stadiu perfect a ridicat de stari imperfecte, distorsionate cu atat de multe defecte?

Baal HaSulam  a raspuns la asta si la toate celelalte intrebari in articolul sau „Libertatea”

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, “Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabaliştii încearcă foarte mult să ne explice principalul moment al muncii noastre: cum să ajungem la liberul arbitru. Încep prin a ne explica că nu avem nicio libertate de fapt. Descoperirile din biologie, ecologie, psihologie, genetică şi alte ştiinţe fac acest lucru evident. Nu suntem liberi.

Fiecare persoană s-a născut într-o familie pe care nu a ales-o, o societate pe care nu a ales-o, o naţiune şi trăsături pe care nu le-a ales. A fost şcolit în locuri pe care nu le-a selectat el. Şi cum ar fi putut să facă o alegere el însuşi? Familia sa, grădinţa, şcoala, i-au furnizat mediul, sub influenţa cărora s-a dezvoltat.

Foarte rar, ca şi cum ar fi accidental, o persoană se găseşte sub o influenţă străină, de exemplu a cărţilor, şi se dezvoltă uşor diferit decât mediul său. Sunt foarte puţini oamenii de acest tip şi ei sunt ghidaţi de Sus.

În ceea ce priveşte restul, aşa cum Baal HaSulam scrie în articolul său Liberatea, Nu sunt independent în felul în care stau, mânânc, dorm, mă îmbrac sau vorbesc. În general acela nu sunt eu. Totul este împărţit în mine de către mediu, priorităţile care mă fac să mă comport într-un anume fel, chiar şi când sunt singur. Am internalizat valorile mediului şi ele au devenit ale mele proprii.

La început am fost o picătură de sămânţă: am primit totul de la mediu: părinţii, cei apropiaţi, educatorii şi învăţătorii, prietenii, strada, oraşul, etc. Chiar şi picătura de sămânţă însăşi nu mă reprezintă, deoarece a moştenit trăsăturile de la părinţi.

Înseamnă că omul nu are nicio libertate, nu are nimic despre care să se spună că este al lui propriu. Pe de o parte este foarte greu să fim de acord cu asta, dar pe de alta, oamenii de ştiinţă au descoperit deja acest lucru şi au subscris complet la asta. Numai în societatea umană noi judecăm o persoană după cum este, chiar dacă în realitate o personă întruchipează mediul care a scluptat-o.

Din punct de vedere spiritual, date fiind condiţiile în care ne găsim, nu putem vorbi despre noi.  În spiritualitate, fiecare dintre noi începe cu o picătură de sămânţă numită punctul în inimă. Atunci când o persoană începe să simtă acest punct în ea, este adusă la mediul corespunzător.

Din prima lectie, Congresul WE! 4/1/2011

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De unde ar trebui sa vina increderea mea pentru ziua de maine: societate sau Creator?

Răspuns:  Increderea vine si este revelata doar in conexiunea dintre oameni. Increderea materiala este  exprimata in societatea materiala, in timp ce certitudinea spirituala este  revelata in societatea spirituala.

Increderea spirituala nu inseamna ca eu nu am nevoie de nimic. Are un alt fel de inteles : Sunt sigur ca nu imi va lipsi forta  de daruire pentru ceilalti si pentru Creator.

Increderea mea nu este indreptata asupra persoanei mele, ci asupra scopului scopului. Sunt sigur ca oamenii din jurul meu ma vor sustine in aceasta  prin principiul garantiei reciproce. Si ce altfel de incredere am nevoie de la ei daca eu sunt in lumea spirituala? Pe de alta parte, in aceasta lume vreau sa fiu increzator ca niciodata nu voi avea o lipsa a satisfacerii egoiste.

Intrebare: Totusi, nu ma pot doar restrictiona pentru incredere spirituală. Nu îmi trebuie și incredere la nivel material?

Răspuns: In timp ce esti in acesta lume, tu trebuie sa te ingrijesti de nevoile necesare vietii. In timp ce esti parte in societate,  trebuie sa ai grija de ea. Indiferent cat de ridicat este gradul spiritual al societatii, atata timp cat lumea materiala nu a disparut din perceptia oamenilor, ei trebuie sa se ingrijeasca de ceea ce au nevoie astazi si maine. Ei au nevoie de bunuri si produse, depozite si asa mai departe.

Oricum,vei face asta prin comanda unei legi diferinte. Cand urci in sus nivelele spirituale tu tot trebuie sa iti asiguri pentru tine insuti necesarul in sensul material pentru ca tu inca nu ai corectate Kelim-urile in care tu nu poti face calculele,  “ inimii tale de piatra”

De aceea este important sa te imparti intre increderea materiala si spirituala. In corporalitate mie imi pasa de mine insumi, de rudele mele si de toata umanitatea. Dar certitudineaq spirituala se situeaza mai sus: Este certitudinea faptului ca noi suntem capabili sa daruim la fel de mult ca in fiecare moment al vietii noastre.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/3/11 despre certitudine

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem noi acumula incredere la nivelul material incluzand domeniul economic, medical si social?

Răspuns: Aceste probleme pot fi rezolavate doar de daruire, cu ajutorul Luminii. Daca vrei sa fi sanatos si daca vrei sa obtii imunitate la problemele iminente, atunci trebuie sa locuiesti intr-o societate care are puterea garantiei reciproce.

Daca ni se pare: Ce este asa special la prietenii acestia? Ce au ei? Conturi bancare in Elvetia? Proprile lor companii? O afacere de succes? Sau poate sunt cu totii doctori, avocati, bancheri  si mari experti in general?  Faptul este ca ei nu sunt nimic de felul acesta. Dar daca ei o conexiune buna si corecta, atunci tu nu ii poti infrange. Ei au incredere totala. Ei primesc  o asa mare  “grija “ de sus incat nimeni nu ii poate folosi in mod egoist  sau nu poate avea succes mai mult decat ei. Aceasta este din motiv ca ei au implinire, precum nimeni altcineva. Increderea e exprimata doar in interiorul unitatii.

Noi, putem vedea asta chiar in lumea noastra: De ce este o persoana capabila sa faca? Chiar daca il aduci pe Schwarzenegger si chiar daca ai doi oameni, sau trei, sau o suta, chiar daca  ii imbraci in armuri de metal, vei fi increzator atunci? In prezent noi nu avem incredere in nimic, inclusiv in putere. Cat de multe arme putem noi produce? Cat de multe mijloace pentru a ne putea proteja pe noi insine? In final indiferent cat de mult ne vom inarma, aceasta nu ne va da nici o incredere. Doar populatia se va simiti mai calma.

De exemplu, in Israel oamenilor le sunt dat periodic masti de gaze ,desi se aude ca, de data aceasta populatia chiar nu mai  vrea atat de mult sa le primeasca. Fiecare este deja satul de asta. Oamenii au nevoie de o incredere de alt fel.

Care este folosul  in a avea miliarde in banca?  In prezent asta chiar nu inseamna nimic, dar societatea viitorului va trebui sa aiba grija de ea insasi pe alte fundatii, prin legea daruirii. Totala daruire asupra tuturor membrilor ei va schimba imgrijorarea materiala a zilei de maine in strigatul legilor spirituale pentru ca oamenii nu vor mai avea nici o dorinta actuala pentru aceasta, in interior. Grija necesitatilor vietii  va deveni o obligatie pentru o persoana asupra careia se apasa de sus precum “ respectarea unei porunci”.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/3/11 despre incredere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este mijlocul al treilea al Sefira Tifferet si de ce este numit liber ?

Raspuns: Este ca si atunci cand nu exista de unul singur. Asa cum Baal HaSulam spune, exista doar ca loc in care Klipa si sfintenia se lupta.

Acesta este locul in care persoana se experimenteaza pe sine si independenta sa. Este locul in care are lupta interna si indoielile: cu ce sa se indentifice, cu ce este sus sau jos? Se numeste mijlocul al treilea al Tifferet, locul liberului arbitru.

Intrebare: Din ce este facut? Si cum poate fi revelata libertatea alegerii acolo, daca aceasta parte este influentata de ce  este sus sau cu ce este jos, in functie de ceea cu ce se identifica ? Atunci unde este libertatea ?

Raspuns: In felul acesta locul libertatii este aranjat de Sus. Nu este loc de confuzie sau lipsa de claritate la felul in care libertatea in lumea noastra se refera la absenta intelegerii clare a ceea ce ne identifica, cu ce ne identificam. Mai mult, in mijlocul trei al Tifferet imi este absolut clar ce calitate a daruirii este sus si ce calitatea a primirii este jos. Eu ma aflu in mijloc, si acest mijloc sunt in totalitate eu. Altfel spus, toata realitatea mea este in mijlocul lui Tifferet.

Oriunde ma aflu, sub influenta celui superior sau celui de jos, le simt influenta, insemnand ca ii simt si nu asociez asta cu mine. Dar in mijlocul trei al Tifferet dezvalui intregul HaVaYaH, eu singur. Aceasta parte contine intregul Sefirot, intelegerea intregului Partzuf.

Daca vreau sa ajung la cel superior, atunci urc la partea de sus, si daca vreau sa ajung la cel de jos, cobor in partea de jos. Dar cine sunt eu ? Acesta este mijlocu trei al Tifferet, un strat subtire intre cel de sus si cel de jos. Totusi, in realitate nu este atat de subtire.

Mijlocul trei al Tifferet vine de la faptul ca in patru faze ale expansiunii Luminii, Bina decide ca doreste sa nu primeasca, ci sa devina similar celui de sus, si sa faca asta trebuie sa atinga daruirea. Totusi, el nu poate atinge asta din cauza materiei sale, dointa de a se bucura nu se schimba. Pentru a face daruirea asemanatoare, el trebuie sa primeasca de dragul de darui. Astfel, foloseste forta Creatorului de a iubi.

Fara forta dragostei Creatorului pentru mine, nu pot transforma primirea mea in daruire pentru El. Dar daca stiu ca El ma iubeste si daca vreau sa primesc de la El doar din acest motiv, atunci folosesc forta dragostei Lui. Prima data trebuie sa dezvalui dragostea Lui, si in interiorul ei sa imi revelez primirea, si apoi sa primesc de la El doar ca sa Ii arat dragostea.

Din acelasi loc in care faza a doua (din cele patru faze ale expansiunii Luminii directe) ia decizia, de acolo notiunea noastra de mijlocul trei  al Tifferet ia nastere, in care creatia se simte libera sa ia decizii.

Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 3/2/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot incerca in continuare sa unesc lumea daca vad o asa cantitate de arme si cum se pregatesc pentru razboi?

Raspuns: Trebuie sa facem ce depinde de noi. Lumea a ajuns la stadiul inspaimantator si se misca cu rapiditate catre evenimente de nedorit, dar in afara de asta, ramane impartit in grupuri, si nimeni nu doreste sa isi strige interesele, chiar in fata unei amenintari de explozie iminenta.

Fiecare tara se apara singura si are o politica de protectionism, incercand sa se separe de ceilalti. Aceasta tendinta duce la razboi. De fapt, nimeni nu doreste sa se uneasca cu ceilalti si sa aiba grija si de interesele lor. Asemenea jocului de copii unde dintr-o mica mandrie egoista se ajunge la conflict, cu exceptia faptului ca fiecare dintre tari detin arme mortale.

Trebuie sa acceptam faptul ca aceste conditii plasate in sufletul colectiv trebuie sa fie reformat si sa se incerce corectia acestor fenomene. Intelegem ca de la un punct tot ceea ce vedem in lume este testamentul lipsei noastre de efort.

Toti ceilalti oameni sunt lipsiti de liberul arbitru si de capacitatea de a intelege ce se intampla. Cum ar putea atunci sa corecteze ceva? Ei sunt condusi de Sus. Trebuie sa facem in asa fel incat la nivel mondial cupa milei sa depaseasca cupa vinovatiei. Aceasta alegere este doar in mainile noastre.

Nu putem invinui pe ceilalti, iar starile prin care trec sunt consecintele actiunilor noastre. Distanta dintre ei ne arata scurgerea infiltrate in natura dezlantuita in comparatie cu cat de repede facem corectiile in partea noastra. Suntem atat de mult ramasi in urma!

Celor care li s-a dat liberl arbitru si li s-a aratat in ce masura lumea ridica cupa vinovatiei trebuie sa fie constienti de ceea ce fac. Este scris “ar trebui sa ne consideram pe jumatate pacatosi, pe jumatate virtuosi”, si “iar daca cineva face o fapta buna, el se ridica pe el si lumea intreaga pe scara meritelor”.

Deci unde sunt faptele noastre bune? Se pare ca putem face mult mai mult decat facem. Daca vedem ca lumea experimenteaza o problema mare, ea se indreapta direct spre tine, toti spunandu-ne ca inca nu am atins unificarea, diseminarea, unitatea, anularea sinelui si garantia pe care ar trebui sa o obtinem. Sa speram ca ne vom trezi, la fel ca si prietenii noastrii din toata lumea.

Trebuie sa ne gandim la asta foarte bine deoarece conditiile in lume sunt foarte amenintatoare si totul depinde de noi. Fac apel la toti cei  care ne asculta si care ni se alatura din intreaga lume. Doar noi, doar gandul nostru de unitate este capabil sa corecteze lumea si sa nu lase acest stadiu periculos sa creasca intr-o asa masura incat sa intre in confruntare si colaps.
Dinb partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  2/27/2011, “Introducere la  Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→