Category Archives: Libera alegere

Umanitatea care accelereaza

Munca noastra spirituala este numita “munca Creatorului”. Dar de ce se numeste asa daca noi suntem cei care trebuie sa o faca? Aceasta munca este grea, incurcata si cere mult efort. Atribuim atat de mult timp si efort pentru, de fapt daruindu-ne intreaga noastra viata…. si totusi este numita « munca Creatorului, » pentru ca in timpul acestei munci il luam pe El sau Natura drept exemplu.

Totul merge mai departe si se intoarce la radacini, inclusiv stadiile mineral, vegetativ si animat. Astfel, aceste programe se dezvolta dupa un program propriu.  Este imposibil sa schimbi acest program, si nu este necesar. In afara de asta, nimeni nu il poate schimba pentru ca aceste nivele nu au libertatea alegerii. Ele sunt lipsite de intelegere si de perceptia a ceea ce li se intampla si cine le conduce.

Dar mai departe, dincolo de aceste nivele, umanitatea se dezvolta. Nu este doar o creatura cu doua picioare, ci o fiinta care poate sa ia legea dezvoltarii in propriile maini si sa o faca independent. Acesta este stadiul « uman » (Adam). Pentru a-si implini scopul, trebuie sa il ia pe Creator drept exemplu, si nu sa astepte ca Creatorul sa il dezvolte asa cum face in stadiile mineral, vegetativ si animat. Un om este cineva care vrea sa se dezvolte singur, intr-o forma mai rapida.

De aceea el vede munca Cratorului: Ce ii face El creatiei? Unde o conduce ? Ce vrea sa faca din noi ? Noi vrem sa ne dezvoltam singuri si repede.

Baal HaSulam arata asta prin urmatorul exemplu: O persoana nu asteapta un ghiont ca sa se dezvolte dintr-un ou incalzit de o gaina, ci stabileste singur cantitatea de oua necesara cantitativ si calitativ pentru a-si satisface nevoile. Nu intreaba puii despre ce pot face si ce nu, ci construieste incubatoare care sa il aprovizioneze cu gaini conform stadiului de dezvoltare pe care si l-a asumat.

Acelasi lucru este valabil si pentru calea spirituala. Daca o persoana nu doreste sa stea si sa astepte ca « presiunea dezvoltarii » sa il impinga spre scop, atunci el alege scopul si mijloacele necesare pentru a-l atinge pentru a lua acele mijloace in propriile-i maini. De asemenea construieste un « incubator » sau « o sera » inauntrul careia se poate aseza pentru a fi sub influenta legilor care ii accelereaza dezvoltarea.

Cautand asemanarea cu Creatorul, peroana invata modul in care Creatorul lucreaza cu ea, si isi construieste un mediu pentru sine, o “sera”, pentru a accelera procesul dezvoltari sale astfel incat aceleasi forte de dezvoltare sa opereze prin mainile sale. Aceasta este deja « calea Torei », calea Luminii, care este forta de dezvoltare. Astfel, persoana are nevoie mai departe de Lumina care este mai puternica decat cea pe care a primit-o in timpul dezvoltarii sale naturale.

Pe calea spirituala ne numim “muncitorii Creatorului” pentru ca Il luam pe El ca si exemplu si realizam acest exemplu asupra noastra. Construim un mediu special, o « sera » care ne ajuta sa absorbim o mai forta de dezvoltare si ne ofera influenta ei pentru a ne dezvolta noi insine.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/27/11, Scrierile lui Rabash

Un drum făcut din intersecţii

Nu numai că avem oportunitatea de a câştiga liberul arbitru, ci pur şi simplu trebuie să facem asta. Nimeni nu va fi în stare să o evite, deoarece toate forţele naturi ne împing şi ne trag către asta. Voi, toţi ceilalţi, fiecare persoană din lume, toată lumea va trebui să îşi realizeze într-un fel liberul arbitru.

Două căi se află în faţa noastră: calea Luminii (calea Cabala) şi calea suferinţei. Alegeri trebuie făcute în fiecare moment. Să nu credeţi că dacă odată ce vă aflaţi la o intersecţie alegeţi să o luaţi la dreapta sau stânga, veţi continua acel drum.

Am mers un metru înainte pe un anumit drum şi, acum, sunt pus din nou în faţa altei alegeri, stând la intersecţie din nou. Fac alegerea, fac un pas pe drumul ales şi mă găsesc din nou în faţa unei intersecţii unde fac iar o alegere. La fiecare pas îmi este dată libertatea de a face o alegere şi aceleaşi două căi se deschid înaintea mea.

Trebuie să aleg tot timpul între ele, în fiecare moment, de la o stare la alta, în fiecare nou punct de-a lungul căruia avansez, construind din ele o linie, un drum spre corecţia finală, Gmar Tikkun.

În fiecare nou punct, trebuie să decid în ce direcţie voi merge şi, deoarece un punct este un cer, aleg din toate cele 360 de grade. Totuşi, în principal, toate aceste direcţii se unifică în două căi posibile: calea Luminii şi calea suferinţei.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 2/18/2011Scrierile lui Rabash

Sfarsitul generatiei sclaviei

In prezent ne ridicam impotriva noii generatii care poate realiza orice doar daca intelege, simte, decide si este de acord cu ceea ce trebuie infaptuit. Altfel nu va fi capabila sa faca nimic. Putem vedea  asta si prin evenimentele care se petrec in intreaga lume. Un nou val se ridica sau, cu alte cuvinte, un nou nivel al Sufletului Comun se trezeste in umanitate.

Generatia moderna este contraindicata ca exemplu pentru cresterea morala-onesta care ameninta o persoana si o forteaza cu invataturile morale spunandu-i : “ uita-te la noi ca exemplu si actioneaza in acelasi  fel ca noi”.  Aceasta nu  este satisfacator pentru tanara generatie. Ei nu vor urma aceasta cale. Dimpotriva, vor copia cele mai proaste exemple  si vor fi incapabili sa aiba o atractie astfel incat sa accepte minunatele exemple pe care le au.

Noua generatie nu va accepta nimic doar pentru simplu fapt ca aceasta  este cum trebuie sa fie. Desi un copil absoarbe  multe  lucruri automat si chiar daca se educa copiii moderni conform principiului ‘ dupa fapta si rasplata’ , nu va merge. Aceasta se intampla pentru ca egoismul creste din zi in zi si nu vor fi capabili sa opuna rezistenta. De aceea, obisnuinta va deveni o a doua natura pentru ei.

Chiar in fata ochilor nostri o noua natura se dezvolta in copil si cere ca  sa ii oferim o metoda. Doriti sa ii oferiti copilului solutii  de-a gata,  pe care sa le implementeze  ca o mica masina pe care o actionezi in masura in care se uita la tine si repeta totul. Dar asta nu va merge. Copiii vad direct prin tine. Constant ei te studiaza si te analizeaza. Esti complet transparent pentru ei.

Trebuie sa intelegem  ca  aceasta generatie necesita o metoda rationala si logica care sa poate fi inteleasa si apoi aplicata conform acelei intelegeri.

Generatia sclaviei s-a sfarsit, sau generatia masinilor care a fost personificata chiar de Charlie Chaplin. Astazi trebuie sa ne gandim cum sa dam tineretului o explicatie a procesului dezvoltarii, a realitatii si a locului lor in ea, scopul, calea conducerii si oportunitatile  care se afla inaintea fiecarei persoane.

Pe scurt, este necesar sa ii arati unei persoane limitele intre care ea este, cu adevarat, o creatura libera. Noua generatie este foarte diferita de noi si de aceea noi trebuie sa dezvoltam metode  –  sa ii antrenam astfel incat ei sa fie ascultatori  – dar metode de transmitere  a intelepciuni raportate la varsta persoanei. Copii vor folosi si realiza aceasta invatatura  prin comportamentul lor si apoi tot ce ramane de facut pentru noi este sa verificam daca le-am oferit-o corect. Si vom vedea aceasta din rezultate.

In trecut, educatia si cresterea  erau bazate pe principiul  ‘ fapta si rasplata’ . Copii erau inghesuiti intre diferite limite si tinuti strans de lesa. Le era spus “Asta este ceea ce trebuie sa faci !”  Dar in prezent, aceasta nu va mai merge, pentru ca Creatorul pretinde de la noi sa constientizam raul  si intelegerea a ceea ce se petrece in viata. Trebuie sa invatam sa ne stapanim in raport cu importanta scopului. Aceasta este munca independenta a unei persone.

Sufletul nu are varsta. Nu conteaza in cine se trezeste: adult sau copil. Trebuie sa intelegem ca suntem obligati sa asiguram o metoda de corectie, atat pentru tineret, cat si pentru cei maturi, astfel incat sa se dezvolte numai prin ea.

Din discutie asupra educatiei 2/19/11

Singurul grad al libertății

Întrebare: În matematică, atunci când analizăm un sistem cu multe necunoscute, facem toți parametrii constanți lasând doar un singur grad de libertate. Deseori, în munca interioară a omului avem acealași sentiment ca ne uităm într-un anumit număr de direcții: percepția realității, grupul, Creatorul; asta este, sunt prea multe grade de libertate, și este  excesiv de perplex. Pot folosi același principiu ca în matematică și, între timp, să iau în considerare numai atitudinea față de grup?

Răspuns: În munca spirituală este mult mai ușor. Chiar și cu numărul infinit de variabile, trebuie să ne referim la o singură Sursă și să devenim inclusă în El. Lasă toți acești mii de parametrii să se schimbe, în timp ce tu rămâi înăuntrul Creatorului, singura cauză a acestui număr infinit de schimbări.

Dacă încerci acum să îngheți realitatea, făcând-o nemișcată pentru a conecta totul împreună, s-ar pierde întregul scop al muncii spirituale, degradându-l nivelul de disecare a evenimente în lumea materială. De ce avem nevoie de asta?

Avem nevoie doar să știm faptul că din toate schimbările infinite, eu ar trebui să stabileasc imediat un contact cu Cel de Sus, Creatorul, şi să îl prind. Lasă totul în jurul meu să se schimbe chiar mai mult, lasă întreaga lume să se rotească.

În ciuda acestora și mai presus de ele, eu trebuie să mă prind de El chiar mai puternic, astfel încât aceste schimbări doar să întărească legătura noastră. Nu am nevoie de nimic altceva! Eu nu trebuie să învăț nimic despre aceste schimbări. În momentul în care am să ader la Creator, voi obține toate simţurile şi mintea, obțin scopul tuturor modificărilor. Deci, de ce ar trebui să mă împotmolesc în ele, pentru a începe cu ele?

Ştiinţele lumii noastre intră în criză, deoarece acestea se îndreaptă în direcţia greşită. Cu ce ne pierdem timpul nostru: căutăm încă una din multele mii de particule, o căutare care nu are sfârşit? Cu cât avansăm, cu atât ne încălcim mai mult.

Să spunem că ei descoperă o nouă particulă elementară care le lipsea, doar pentru a afla că aceasta poate fi împărţită în alte mii particule şi aşa mai departe, la infinit. Este pura curiozitate. Deşi, în analiza finală, fiecare căutarea conţine căutarea Celui de Sus, Creatorul.

Dar dacă vrem să avansăm în mod corect, trebuie să găsim cauza a tot ceea ce se întâmplă. Şi aceasta înseamnă că trebuie să pătrundem la un nivel superior. Deci, niciodată nu n-am concentrat la ceea ce se întâmplă în această lume. Eu trebuie să facă numai acţiunile care mă conectează la Creator: Prin intermediul acestui grup, face unele acţiuni fizice, dar numai în această direcţie.

La nivelul acestei lumi nu vom dezvălui nimic mai înalt decât asta. La urma urmei, ce instrumente de cercetare avem în lumea materială, altele decât inteligenţa noastră pământească, animală? De la înălţimea nivelului animal vom explora nivelele mineral și vegetal.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 1/5/11, “Înțelepciunea Cabala și filozofia”

Dezvoltindu-ne singuri

Vrem sa dobindim o libertate de alegere, pentru a atinge Creatorul. Chiar acum urmam fara sa vrem ordinele naturii. Reshimot se trezesc in noi si ne dam seama de ele ca si cum ar fi propriile noastre dorinte, deoarece nu-L simtim pe Acela care ne obliga sa facem asta. Totusi, scopul creatiei este ca noi sa atingem Forta care ne obliga, cit si scopul si programul sau in relatie cu noi. Ar trebui sa luam de la aceasta, toate fortele si parametrii pentru cresterea noastra, cu scopul de a dori independent, de a intelege si de a realiza fazele dezvoltarii.

Acesta este motivul pentru care realizarea lor este actualizata dincolo de parametrii obisnuiti. Parametrii de la Creator, care se manifesta in vointa de a se bucura, sau in Reshimot corupte. Este scris despre asta: „Eu am creat inclinatia rea”. In ceea ce ne priveste, trebuie sa ne inarmam cu forta de corectie si toate mijloacele necesare, astfel incit in fiecare faza, cind revelam un alt parametru, sa gasim calea de a-l corecta si de a-l face similar cu Creatorul.

Prin virtutea acestei munci, vom atinge Creatorul si vom dobindi independenta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/29/10, Scrierile lui Rabash

Cel mai mare înlocuitor al Creatorului

Întrebare: Fiecare persoană vrea să fie unică şi să realizeze rădăcină unică a sufletului său. De aceea este înspăimântată de explicaţia că este doar o roată dinţată în mecanismul comun. Îi este frică să îşi piardă individualitatea în societate.

Răspuns: Dar de ce trebuie să te pierzi în societate? Din contra, poţi deveni un drept, unul care este privit ca sarea pământului: să îi influenţezi pe toţi  şi să tragi întreaga lume înainte. Cine te împiedică? Nu există restricţii în dăruire. Te rog, dăruieşte!

Te plângi că eşti împiedicat sau nu îţi este permis să îi foloseşti pe toţi ceilalţi. Normal, nimeni nu vrea să te lase să primeşti avantaje de la ei. Pe de altă parte, dacă tu devi mare nu în primire, ci în dăruire, nimeni nu îţi va sta în cale.

Cineva poate fi unic în sensul pozitiv al cuvântului, în dăruire. Se imaginează ca fiind un robot, un şurub, dar este un eveniment al realităţii, o pictură care nu există în Natură. În Natură, nimic nu poate fi rău sau bun; este pur si simplu un eveniment.

Poţi fi sau nu de acord cu el; nu va schimba realitatea. Vei evoca numai lovituri asupra ta, daca nu eşti de acord cu el. Poţi pretinde că nu eşti de acord cu legea gravitaţiei şi să îi negi existenţa. Dă-i drumul; vom vedea mai târziu cum vei cădea de pe acoperiş.

Acelaşi lucru este şi aici. Nu înţelegem cât de strict suntem conectaţi unul cu celălalt şi tot încercăm să facem cum dorim. Fiecare trage pătura asupra sa. Mai târziu, vom fi martori la cum toată lumea suferă, ceas după ceas, pentru mii de ani.

Acum, intrăm într-o asemenea stare în care egoul nostru a crescut la cel mai înalt nivel al tuturor dorinţelor noastre pământeşti şi ne leagă unul de celălalt peste tot pe glob. Cu toate astea, noi încă nu vrem să admitem şi tot încercăm să ne înşelăm unul pe altul. Totuşi, nu înţelegem că procedând astfel, fiecare aduce asupra sa aceaşi durere pe care o produce celorlalţi.

Nu vedem asta, dar dacă mi s-ar revela imediat o lovitură în acelaşi moment în care eu fac rău cuiva, aş acţiona ca un animal care nu are liber arbitru. Aş continua să ma balansez între lovituri şi plăcere, muncind ca o maşină, dacă legea unei conexiuni reciproce mă afectează deschis.

De aceea, legea este ascunsă, pentru a-mi da o oportunitate să îmi folosesc liberul arbitru. Legea există, cu toate că este ascunsă, şi mă pot aranja pentru ascundere eu însumi, dacă era revelată. De fapt, îmi doresc să lucreze în acest mod: Vreau ca dăruirea să fie enormă şii puternică, să prevaleze asupra primirii. Poate fi o lege scrisă în fiecare carte, dar eu doresc să devină revelată în practică. Aici se găseşte liberul meu arbitru.

Mi s-a dat un punct alb, ceea ce înseamnă că Creatorul este ascuns. Îl pot scoate din ascundere şi pot umple acest punct alb cu prezenţa Sa. Va fi propria mea prezenţă, deoarece voi fi exact ca El. Voi veni la locul unde se ascunde El şi îl voi înlocui. Va fi ca şi cum El şi cu mine suntem parteneri şi eu mă angajez că voi face munca Lui pentru că El este ascuns.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

De ce să luptăm cu o îmbrăţişare blândă?

Întrebare: De ce a pus Creatorul la cale o asemenea glumă crudă: Nu a fost nicio picătură de ploaie de foarte mult timp, ceea ce a dus la un incendiu oribil dar de îndată ce oamenii l-au stins, făcând eforturi profunde, în chiar ziua următoare a căzut o ploaie puternică , interferând cu programul agricol? Dacă Creatorul controlează totul, de ce nu a trimis El ploaia mai devreme?

Răspuns: Pe aceaşi temă, ai putea întreba: De ce a produs El incendiul? De fapt, care ar fi scopul producerii unui incendiu şi apoi trimiterii ploii pentru a-l opri imediat? Dacă iubesc pe cineva, nu îl voi bate ca apoi să fiu drăguţ cu el.

În mod clar, totul vine de la Creator. De îndată ce avioanele au stins incendiul, ploaia a început imediat şi asta s-a întâmplat în scopul de a ne învăţa ceva.

Creatorul a provocat incendiul şi tot El l-a stins, în timp ce noi trebuie să învăţăm din asta şi să tragem concluzii. Suntem în interiorul unui sistem guvernat de Lumina Superioară şi nimic nu poate ieşi din puterea ei, aşa cum este scris, Inimile ministers şi a regilor sunt complet în mâinile Creatorului.

Toată natură este Creatorul şi nu există nicio libertate de alegere acolo. Libertatea noastră stă numai în atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă.

În loc să percepi Lumina Superioară care vine sub formă de cruzime (Gvurot), ca un incendiu devorator, o vei simţii ca iubire caldă. Asta depinde numai de atitudine: O iubeşti sau o urăşti?

Imaginează-ţi că persoana pe care o urăşti cel mai mult din lume, te îmbrăţişează acum. Te vei transforma în gheaţă, oripilat de această îmbrăţişare. Şi acum, gândeşte-te cât de diferit ar fi dacă îmbrăţişezi persoana iubită.

Singurul lucru care vine la noi de la Creator este iubire şi Lumină, dar noi nu o simţim şi nu o putem accepta. De sus există întodeauna Lumina care vine la noi, dorind să împlinească dorinţa comuncă a întregii lumi şi întregului univers. Lumina, metodic, face să avanseze această dorinţă către scop, la echivalenţa de formă cu ea însăşi.

Dacă creaţia de jos se organizează într-o manieră corespunzătoarea, atunci ea va simţii o atitudine bună de Sus. Şi dacă nu, atunci va simţii reversul.

Totul depinde numai de tine! Nimic nu se schimbă de Sus. Chiar şi atunci când spunem că putem schimba ceva cu o rugăciune, că putem ridica MAN şi primi un răspuns de Sus, MAD care ne aduce Lumina şi ne întoarce la Sursă şi ne schimbă, nimic din acestea nu afectează influenţa Luminii Superioare nici măcar un pic. Lumina vine constant către creaţie, conducând-o către scopul final.

Toate schimbările au loc numai relativ la senzaţia noastră. Nu contează ce, trenul se mişcă înainte şi nimic nu îl poate opri sau încetini.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/7/10, “A Handmaid that is Heir to Her Mistress”

Cine nu-si doreste sa traiasca pentru totdeauna si sa fie fericit?

Intrebare: Daca Cabala ne ofera mijloacele prin care sa crestem un suflet etern in noi, este ca si cand am ales din doua conditii posibile: Una este “Eu” care este frumos, bogat, sanatos, tanar si etern, in timp ce celalat “Eu” este slab, trecator si muritor. Atunci de ce au oamenii o asa mare dificultate in a le studia?

Raspuns: Este cu adevarat alegerea nboastra? Daca egoismul ne-a dat o sansa sa alegem intre bine si rau, cu siguranta ai allege ce este bun. Daca ti s-ar fi dat un pahar gol si unul plin, fara indoiala ca l-ai fi ales pe cel plin.

Nu este cu adevarat o aegere. Pur si simplu tiu actionezi instinctive la fel cum Natura dicteaza si tu nu poti face altfel. Daca alegi incorect, inseamna ori ca ai facut o greseala sau ca esti bolnav. Cu alte cuvinte nu exista un liber arbitru aici.

In orice caz, problema este aceea ca sansa de a fi sanatos, frumos, perfect si etern sunt blocate fata de tine de un zid, o ascundere. Nu vezi aceasta stare, nu o simti in interiorul doreintei tale egoiste.

In viata aceasta fizica, vad si simt ce imi poate adduce placere, si chiar daca asta este temporar, cel putin este clar. Astfel de placeri sunt aporbate de egoul meu, corpul meu animat, eu insumi, toata familia, tot ceea ce este conectat cu mine si opinia publica. In felul acesta traieste lumea intreaga.

Dintr-o data mi se ofera ceva pentru care nu am nici o dorinta, nici suport din partea celorlalti. Cum o pot allege atunci? Cu siguranta voi alege interesele mele animalice.

De aceea trebuie sa cultivam dorinta pentru aceasta parte ascunsa numita “dorinta de a darui”. Este ceva cu totul nou, sic and ajungi sa o cunosti, va fi o lume complet diferita, o noua realitate. Tu insuti vei fi diferit pentru ca vei creste noi organe de perceptie si vei gasi noi dorinte in tine.

Pur si simplu te vei imparti in doua cu o linie dreapta. Pe de o parte vei avea tot ce ai astazi si, pe de alta parte, totul nou, fara nici o legatura intre ele.Ce vei avea de partea cea noua se numeste suflet. Totusi va trebui sa cultivi acest sistem doar din punctul pe care il posezi acum, care nu are nici o dorinta sau directie.

Problema consta in faptul ca nu vezi care este avantajul tau. Este imposibil s ail vezi in egoul tau. Iar daca crezi ca imaginezi sau doresti lumea spirituala in egoul tau chiar acum, inseamna ca vezi aceeasi lume materiala.Tu doar crezi ca este parte din spiritualitate, dar de fapt, totul este doar materie.

Totusi, aceasta imagine falsa, iluzorie este necesara pentru a o construi pe cea autentica, in special cu ajutorul ei.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 11/24/10, “Corp si suflet”

Iti doresti sa iei singur deciziile?

Prima si cea mai importanta intrebare: Avem liber arbitru? Sau merg prin viata ca o jucarie mecanica trasa cu cheia din spate sau ca o papusa condusa de ate?

Intradevar, suntem total controlati de instincte si actiunile noastre sunt programate. Chiar si daca, credem ca suntem liberi sa luam decizii si sa ne alegem calea, este doar o iluzie. Totul poate fi prezis verificand combinatiile datelor interne si externe: Reshimot (genele spirituale), trecutul, obiceiuri si alte conditii.

Cu alte cuvinte, nu exista o viata instant cand o persoana ia o decizie independenta si de fapt, pe ce baza ia deciziile? Daca este programat cu toate datele informationale, persoana face calcule simple, ca o masina.

Exista cu adevarat un factor nestiut care poate fi selectat liber? Este necunoscut doar in relatie cu noi, de aceea credem ca alegem liber. In realitate, totul este complet predeterminat, la fel ca si Natura.

Intelepciunea Cabalei ne invata ca “Nu exista nimeni in afara de El”. Vrei sa iti iei singur deciziile? Atunci ridica-te la statutul de Creator si ia-L partener in deciziile pe care le iei.

Singura ta libertate este sa alegi sa fii de acord cu El, si intr-un fel sa incepi sa mergi inaintea Lui. Daca te ridici la nivelul Lui si te egalizezi cu El in calitati, Iti ca permite sa decizi inaintea si pentru El (asa cum o face). Si asta atunci cand va fi cum este scris: “Cei drepti decid, si Creatorul are grija”.

Pana atunci, nu are rost sa vorbim despre vreo libertate.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 11/26/10, “Libertatea “

Liberul arbitru este deasupra dorinţei

Întrebare: De ce ne este dată iluzia libertăţii în această lume?

Răspuns: Ne considerăm liberi atâta timp cât nu ne gândim la asta prea mult şi ne identificăm cu corpul nostru animal. Dar, dacă ne ridicăm deasupra corpului un pic, vom vedea că acesta urmează strict legile şi procesele la care este supus.

Cred că este după mine atunci când merg să mă culc sau atunci când merg la muncă. Dar după cine este, de fapt? Sunt pus în anumite condiţii şi îmi sunt date anumite calităţi interne. Între timp, voinţa noastră de a primii plăcere (dorinţa) acţionează ca un motor care lucrează conform unui principiu simplu: plăcere maximă cu efort minim, asta este, câştig maxim cu investiţie minimă.

Acesta este calculul pe care îl facem în fiecare moment al vieţii noastre, în fiecare aspect, fiecare direcţie, în orice loc şi în relaţie cu tot ceea ce există. Aşa lucrează natura noastră, luând în consideraţie condiţii variate: cât de obosit şi sănătos sunt, cât de mare este pericolul şi posibila plăcere, şi aşa mai departe. De înţeles, atâta timp cât rămânem înăuntrul egoului, nu există niciun liber arbitru acolo.

Trebuie să realizăm că liberul arbitru este posibil numai dacă îmi controlez dorinţa mea şi mă ridic deasupra ei. Atâta timp cât rămân în natura mea egoistă, voi fi întotdeauna o păpuşă obiedentă, controlată total de egoismul meu.

Dacă, totuşi, reuşesc să preiau controlul în mâinile mele, trebuie să conduc dorinţa, ridicându-mă deasupra ei. În alte cuvinte, liberul arbitru este posibil, dar numai deasupra dorinţei. Şi, singura întrebare este: Cum mă ridic deasupra naturii, prin ce mijloace?

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/26/10, “Libertatea”