Category Archives: Munca in grup

Minciună și adevăr; Partea 2

Întrebare: Rezultă că minciuna are un rol foarte important: să ne dezvolte treptat, să ne împingă mai aproape de aflarea adevărului. Ce nivel de dezvoltare a atins un copil de trei ani care începe să mintă?

Răspuns: Un copil care d-abia își descoperă natura. Spargerea (sfărâmarea) este în fundamentul nostru, păcatul Pomului Cunoașterii; ca rezultat, minciuna a pătruns complet în natura noastră și domnește profund în noi. De aceea, nu suntem capabili să recunoaștem o minciună. Din contră, privim adevărul ca pe o minciună și minciuna ca pe un adevăr.

Adevărul și minciuna sunt atât de întrepătrunși unul cu altul, că nu înțelegem cât de mult ne înșelăm. Cum pot să măsor cât procentaj este adevăr din ceea ce spun? Comparativ cu ce pot să măsor acest lucru?

Întrebare: După statistici, un copil de trei, patru ani minte la fiecare două ore, un copil de șase ani minte deja la o oră jumate, iar un adult, de cel puțin trei ori la fiecare zece minute. Asta înseamnă că, cu cât îmbătrânim, devenim și mai mari mincinoși?

Răspuns: Desigur! Mințim constant și nu spunem niciodată o fărâmă de adevăr. Singura întrebare este dacă minciuna este una conștientă sau nu. Dar este o minciună 100%.

Întrebare: Calitatea înșelătoriei apare în noi sub influența societății sau din natura noastră?

Răspuns: Înșelătoria se află în natura noastră, iar mediul doar ne ajută să folosim această proprietate și să o dezvoltăm. Toate interacțiile noastre în societate au ca scop să multiplice minciuna și prin ea să reușim.

Educăm copiii cu povești care sunt minciuni în totalitate, de la început până la sfârșit, tot felul de basme despre animale, mașini și trenuri care vorbesc unii cu alții, etc. Asta nu se întâmplă în viață! Este o educație absolut greșită. Toate aceste imagini înșelătoare sunt inscripționate în copil și, când crește, el se așteaptă ca acestea să se întâmple și în viață.

Nu este de ajuns că suntem predispuși prin natura noastră la minciuni și fantezii, mai și educăm copiii astfel încât să se obișnuiască cu minciuna. În cele din urmă, se obișnuiesc să trăiască în minciună. Acestea nu sunt fantezii care extind un pic adevărul, ci sunt complet falsități.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11/2017

Lecţiile de Cabala, partea 4

Principalul lucru în studiul Cabalei nu este obţinerea cunoaşterii, ci folosirea proprietăţii minunate de a învăţa (Segula), despre care Baal HaSulam scrie în Introducere la Studiul celor Zece Sefirot.

Prin studiu, noi suntem influenţaţi de forţa care dezvoltă calităţile altruiste şi iubirea aproapelui din noi. Şi, cu acestor calităţi, noi obţinem lume superioară, sistemul care ne controlează.

Nu depinde de volumul de materiale studiate, ci numai de intenţia adevărată din inimă, de efortul de a deveni dăruitori şi iubitori, de care vorbesc înţelepţii Cabalei.

Întrebare: În cărţile Cabaliste, unde este forţa care face asemenea schimbări calitative într-o persoană, încât revelează o nouă realitate.

Răspuns: Cărţile Cabaliste au fost scrise de Cabaliştii care au ajuns pe nivelele superioare ale dăruirii şi iubirii pentru aproapele lor şi descriu toate aceste acţiuni spirituale. Atunci când citim, noi vrem să obţinem ceea ce au dobândit ei, să devenim dăruitori precum ei şi să revelăm Creatorul. Încercam să nu fim înşelaţi, imaginându-ne Creatorul cumva diferit, ci numai ca forţa generală a dăruirii şi iubirii faţă de care vrem să devenim similari.

Noi începem să ne schimbăm în direcţia dăruirii aproapelui, ne apropiem şi facem totul unul pentru celălalt, deoarece numai în acest mod vom putea să revelăm Creatorul. Încercam să ne convingem pe noi înşine că în acest mod avansăm şi vrem ca schimbările să aibă loc în noi.

În fiecare zi verific: am început să-mi tratez prietenii mai bine? Caut cum să ajung la iubirea aproapelui ca pe mine însumi, pentru a ajunge de la iubirea de creaturi la iubirea de Creator.

Întrebare: Care este rolul profesorului în studiul Cabalei?

Răspuns: Rolul unui profesor este să trezească abilitatea de a auzi ceea ce spune înţelepciunea Cabala pentru o persoană. La urma urmei, o persoană ascultă ceea este spus despre iubirea aproapelui, dar ceea ce se spune e ca şi cum ar intra în urechile surde. Totuşi, dacă nu împlineşte această condiţie, nu va revela Creatorul şi totul studiul va fi în van.

Întrebare: Care este diferenţa dintre un profesor obişnuit şi unul de Cabala?

Răspuns: Profesorul Cabala este un ghid care conduce o persoană prin toate stările sale interioare şi exterioare, aşa încât studentul va înţelege într-un final că principalul lucru este iubirea faţă de ceilalţi.

Fără un profesor este imposibil să studiezi Cabala, deoarece o persoană din această viaţă este ghidată de egoismul ei. Prin urmare, nu va putea niciodată să se direcţioneze pe el însuşi spre acţiunile corecte, adică să dăruiască prietenului, ceea ce duce la dăruirea faţă de Creator.

Întrebare: Cum îşi selectează omul un profesor de Cabala şi cum poate verifica dacă este unul real?

Răspuns: Întâi de toate, acest lucru este determinat conform cu sentimentul din inimă sa. Pe lângă asta, tu trebuie să verifici unde a studiat această persoană – acest lucru este foarte important. Nu degeaba Cabala are numele “recepţie”, deoarece este transferată ca o moştenire spirituală de la profesor la discipol.

Tot timpul a fost în modul acesta în trecut şi numai recent vedem că a început studiul Înţelepciunii Cabala în mase, în grupuri mari. Aşadar, un profesor îşi transferă cunoaşterea nu numai unui discipol, ci întregului grup.

Cabala poate fi învăţată de cineva care a primit-o de la un Cabalist recunoscut, care a fost angajat mulţi ani în ea şi care poate explica ceea ce este scris în sursele originale.

Întrebare: Există cerințe preliminare pentru ca o persoană să înceapă studierea Cabalei?

Răspuns: Este necesar să fie într-o stare normală în sens fizic, psihologic şi mental. Nu sunt cerute alte condiţii sau abilităţi speciale. Toţi oamenii într-un final ar trebui să devină Cabalişti şi să reveleze Creatorul în această lume.

Întrebare: Dar dacă unei persoane nu îi place să studieze şi nu are nicio înclinaţie spre ştiinţă?

Răspuns: Este scris: “Nu cel deştept învaţă”, ci cel care, în conformitate cu înclinaţia inimii sale, aspiră să cunoască pentru ce trăieşte, care este sensul vieţii. Dacă unei persoane îi pasă despre aceste întrebări, aceasta indica pregătirea sa pentru dezvoltarea spirituală.

Întrebare: Copiii aşteaptă tot timpul vacanţele. Un student de Cabala percepe, de asemenea, studiul ca pe ceva împovărător?

Răspuns: Pentru studiul Cabalei nu se dau recompense sau note. Aşadar, o persoană care vrea să studieze va trebui să plătească pentru aceasta cu timpul şi efortul său. În schimb, va primi satisfacţie spirituală din faptul că este angajat în cel mai exaltat lucru care poate exista, nu numai în această lume, ci în toată realitatea în general.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă” 7/20/17

Lecţiile de Cabala, partea 1

Întrebare: De ce, în studiul Cabalei, este o aşa mare importanţă în a se ţine lecţii?

Răspuns: Studiul Cabalei este menit, nu pentru a primi cunoaştere, ca atunci când se studiază alte ştiinţe sau profesii. Cabala presupune o abordare complet diferită: scopul nu este pentru a învăţa materialul, ci pentru a schimba natura omului.

Cel mai important lucru este să conducă o persoană la asemenea schimbări care să-i permită să reveleze forţa superioară şi pentru a vedea lumea superioară. Prin studiul corect, într-un grup Cabalist, chiar şi în această viaţă, el va revela forţa care îl va înălţa la un nou nivel de conştiinţă, percepţie şi revelare, care este deasupra acestei lumi.

Aşadar, în Cabala, nu este o abordare academică de a studia cu studenţii numai memorand textele. Chiar dacă am vrea să le studiem teoretic, noi tot nu am putea să o facem astfel.

Până la urmă, textele Cabaliste descriu fenomenul şi acţiunile care au loc pe un nivel complet diferit, care nu este accesibil dobândirii unei persoane obişnuite. Acest lucru nu ne este clar, înţeles sau revelat şi nu apare înaintea ochilor noştrii în această lume.

Este vorba despre sistemul care ne controlează, despre reţeaua forţelor spirituale, adică despre două forţe opuse, de primire şi de dăruire, care ne conduc. Avem nevoie să studiem cum lucrează această reţea, cum ne influenţează şi cum trebuie să reacţionam la această influenţă.

Din starea noastră prezentă, din această lume, dacă depunem eforturi pentru a reacţiona la această influenţă într-un mod special, atunci sistemul superior începe gradual să ne schimbe şi să ne oblige să devenim similari cu el.

Acesta este rezultatul de dorit al studiului. Studiul lărgeşte conştiinţa noastră într-o asemenea măsură încât noi vedem, nu numai această lume materială, ci reţeaua de forţe care ne afectează întreaga realitate, această lume, oamenii şi totul în general. Începem să distingem aceste forţe, să le justificăm şi să ne conectăm cu ele. Le putem afecta şi să ne schimbăm soarta în acest mod.

Într-un final, noi ne corectăm pe noi înşine într-o asemenea măsură, încât revelam pe deplin întregul univers, întreaga reţea de forţe numită superiorul, lumea următoare, ascunsă sau Creatorul. Studiul Înţelepciunii Cabala ar trebui să ne aducă la asemenea rezultate după cum este scris: ”Vei vedea lumea ta în timpul vieţii tale”.

Întreaga reţea ascunsă de forţe care ne controlează este Creatorul. Aşadar, conform definiţiei, Cabala este metodologia revelării Creatorului unei persoane în această lume. În timpul în care persoana încă trăieşte în această lume, în corpul său biologic, trebuie să reveleze în întregime forţă superioară, sistemul superior de conducere.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 7/20/17

 

Lecţiile de Cabala, partea 2

Întrebare: Mai exact, ce anume studiază omul în lecţiile de Cabala pentru a ajunge la revelarea lumii superioare, a reţelei de forţe care acţionează asupra noastră?

Răspuns: În esenţă există o singură forţă care este divizată în mai multe forţe, care sunt opuse una faţă de cealaltă. Avem nevoie să trezim aceasta revelare prin studiul care se face într-un grup de zece oameni, care construiesc, într-un mod crescător, relaţiile de prietenie dintre ei. Pentru acest scop se face pregătirea dinainte de lecţie.

Prin conexiunea noastră şi prin pătrunderea în materialele de studiu, noi intenţionăm, nu numai să învăţăm ceea ce este scris în cărţi, ci să primim din aceasta într-o inspiraţie specială, într-o forţă specială, care ne va conecta chiar şi mai puternic. Ca rezultat, noi începem să revelăm reţeaua de forţe care acţionează asupra noastră şi noi înţelegem că aceasta nu există undeva în afara noastră, ci între noi.

Forţa generală a conexiunii, numită Creatorul, este manifestată în interiorul conexiunii dintre noi, după cum este scris: „Vei vedea lumea ta în timpul vieţii tale”. Aşadar, înţelepciunea Cabala este metoda revelării Creatorului faţă de creaturile din această lume.

Toate acestea sunt obţinute prin conexiunea într-un grup de zece, care este un mijloc de a obţine scopul creaţiei. Prima etapă este să ajungem la iubirea creaturilor şi asta este exact ceea ce se realizează în ”grupul de zece”. Apoi, de la iubirea de creaturi, ajungem la iubirea de Creator, forţa generală care conduce sistemul naturii.

Întrebare: Deci, care este subiectul principal al studiului?

Răspuns: În lecţiile de Cabala noi studiem exact aceeaşi reţea care ne conectează între noi, care se numeşte sistemul lumilor superioare. „Olam – lume” vine de la cuvântul „Alamă – ascundere”, adică un sistem ascuns.

Gradual, noi începem să-l revelăm. În interiorul acestor lumi, a acestei reţele de forţe, noi descoperim conexiunea care există între noi în grupul de zece. Această conexiune este numită sufletul nostru sau Shechina, în care Creatorul (Shochen) este revelat.

Întrebare: scopul studiului Cabalei este să simţim realitatea ascunsă sau să o înţelegem?

Răspuns: Scopul studiului este să simţim realitatea superioară. De îndată ce începem să o simţim, noi trebuie să o înţelegem pe baza senzaţiilor.

Întrebare: Ce vrem să simţim mai exact?

Răspuns: Vrem să simţim o conexiune reciprocă specială dintre noi, care creşte constant în calitate, până când ajunge la nivelul de iubire. În interiorul acestei conexiuni noi începem să revelăm o forţă specială care acţionează în ea și care se numeşte Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 7/20/17

Esenţa muncii spirituale

Toate stările prin care trecem în munca spirituală sunt forme ale conexiunii noastre cu Creatorul; de fiecare dată ele sunt diferite. Cu toate că nouă ni se pare că suntem la muncă sau cu familia, acasă sau pe stradă, mergem sau călătorim undeva, toate acestea sunt rodul imaginaţiei noastre.

În realitate, acestea sunt descrieri ale conexiunii noastre cu Creatorul, care ia diferite forme ale circumstanţelor externe. Nu este nimic altceva!

De aceea, toată munca mea constă în a determina adevărata stare: să înţeleg că sunt în conexiune cu Creatorul şi că trebuie să Îl descopăr pe El ca primul, cel care a creat această stare pentru mine şi ca ultimul, pentru că trebuie să ajung la starea de „Nu există nimeni în afară de El”.

Trebuie să determin că El este cel care a asamblat această stare pentru mine, El a organizat-o şi mi-a dat-o mie, pentru ca eu, pe baza tuturor factorilor disponibili, în măsura în care spargerea se revelează în mine, să pot stabili faptul că totul vine de la El, începând cu pregătirea şi terminând cu starea în care mă conectez cu El, în măsura posibilă din acel moment.

Asta este munca noastră.

Din prima parte a Lecţiei zilnice din 11/22/17,

Nimic nu este rău în natură

Întrebare: Dacă văd o proprietate negativă în prieten, trebuie să o completez. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Aici, legea naturii este aceea că nu este nimic greşit. Şi nu este nimic rău nici în om, în niciunul dintre noi! „Răul” vine din spargerea noastră şi astfel tu ai pătrimea lui, în altul este jumătate, în mine o treime, etc.

Dacă adunăm toate aceste proprietăţi împreună, atunci ele formează o proprietate a întregului, care constă din plus şi minus. De fapt, atunci când sufletul s-a spart, s-au format proprietăţi negative şi chiar şi cele pozitive arată negativ, pentru că nu există nimic care să le complementeze.

Înţelepciunea corectării înseamnă corectarea separării şi distanţei dintre noi. Trebuie să ne facem creierele noastre să lucreze în această direcţie: nu este nici rău și nici bine. Separarea dintre noi este rea. De aceea, vedem proprietăţi sparte, care întotdeauna ni se par negative.

Dacă nu este nimic opus unei proprietăţi sparte, oricât de pozitivă ar fi, va arăta negativă.

Din lecţia nr. 1 de la congresul din Vilnius din 03.11.2017

De ce ne pedepseşte natura? Partea 4

Întrebare: Cum pot afecta relaţiile dintre oameni un vulcan sau un cutremur? Un ocean poate să afle că oamenii de la ţărm au început să se trateze mai bine între ei şi apoi să se calmeze?

Răspuns: Noi toţi o vom face; natura inanimată, plantele, animalele şi oamenii aparţin unui singur sistem. Țunamurile şi uraganele sunt trezite de aceleaşi forţe care sunt controlate de gândurile şi sentimentele noastre. Numai că mintea şi sentimentele noastre sunt la un nivel superior decât forţele care provoacă uraganele. Un uragan este o cantitate puternică, iar persoana este în calitate.

Dacă ne îmbunătăţim relaţiile la nivelul uman prin „zece grame”, apropiindu-ne între noi, atunci, prin aceasta trezim uraganul la un nivel inferior nu prin zece grame, ci de miliarde de ori. Nu vor mai provoca niciun rău.

Până una alta, acesta este un singur sistem, un nivelul peste altul. Noi, la nivelul uman, ne aflăm la nivelul calitativ, iar uraganul, la nivelul inanimat, este la nivelul cantitativ. Puterea sa este în cantitate, iar a noastră în calitate şi, prin urmare, gândul uman este capabil să pornească sau să oprească uraganele. Totuşi, până acum, noi doar le pornim.

Întrebare: O sută de oameni care stau la ţărm, pot opri un uragan care se apropie cu forţa gândului?

Răspuns: Nu. Întâi de toate, ei nu trebuie să stea la ţărmul oceanului pentru acest lucru. Principalul lucru este că noi trebuie să ajungem la conexiune şi unitate între noi şi să echilibrăm forţele rele, pe care le avem, cu forţele bune. Apoi la toate nivelele – inanimat, vegetal şi animal, care sunt sub noi, echilibrul va fi restaurat.

Întrebare: Asta înseamnă că ameninţarea nu vine din partea oceanului furtunos, de la pământul care tremură sub noi sau de la erupţia de vulcani? Ar trebui să ne întoarcem forţa gândurilor noastre spre ele?

Răspuns: Deloc! Ar trebui să acordăm atenţie numai nouă înşine, spre corectarea atitudinii faţă de ceilalţi. Pe cât de mult ar părea o fantezie, ireal şi neştiinţific, funcţionează exact în modul acesta.

Trebuie să învăţăm să ne controlăm gândurile, dorinţele şi intenţiile. Până una alta, dacă noi nu facem acest lucru, atunci ele vor trece automat de partea egoistă, căutând să aducă mai mult beneficiu pentru noi şi mai mult rău altora.

Întrebare: Cum va fi o persoană corectată a viitorului?

Răspuns: Persoana corectată a viitorului va învăţa aptitudinea de a păstra un echilibru ideal cu ceilalţi, aşa încât să nu fie deasupra tuturor şi ca ei să nu fie deasupra lui, ci ca ei toţi să fie prieteni, conectați prin relaţii bune. Mulţumită acestui lucru toată natura va ajunge la un echilibru, iar asta se va numi Grădina Eden, paradisul.

Întrebare: Ce griji vor avea oamenii când se vor trezi dimineaţa într-o asemenea Grădină a Edenului?

Răspuns: Este scris că „lumea acţionează conform legilor neschimbătoare”, iar în viaţă totul va fi la fel. Dar o persoană va avea grijă de echilibrul dintre el şi toată natura, incluzând întreaga umanitate.

Întrebare: Aceasta va fi o viaţă bună sau va fi prea plictisitoare?

Răspuns: Nu-ţi fă griji, vei avea experienţe nu din probleme, ci din lucruri bune. În loc să te îngrijorezi de un apel telefonic de la poliţie, doctor sau de la şcoală în ceea ce priveşte copiii, tu vei fi atins de o atitudine bună față de tine.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

 

De ce ne pedepseşte natura? Partea 1

Întrebare: Pământul este casa noastră comună, însă, în ultima vreme, l-a condus haosul. Anul trecut s-au înregistrat un număr mare de dezastre naturale: incendii severe, inundaţii şi uragane, care au avut un impact asupra ţărilor şi, de asemenea, asupra indivizilor, provocând daune materiale şi emoţionale.

Viaţa liniştită se apropie de sfârşit. Se ştie că pământul a trecut prin diferite perioade geologice, dintre care unele foarte instabile. Aceste catastrofe ecologice sunt inevitabile ca rezultat al cursului natural de dezvoltare al pământului sau sunt ceva excepţional ce poate fi evitat?

Răspuns: Toate aceste catastrofe ar fi putut fi evitate, deoarece natura devine instabilă doar pentru că oamenii nu ştiu să o echilibreze. Natura ne-a împins tot timpul spre dezvoltare prin crearea condiţiilor dificile, cum ar fi căldură, frigul, cutremurele şi epidemiile. Până la urmă o persoană începe să se mişte doar atunci când se simte rău.

Noi suntem egoişti şi nu facem nici cea mai mică mişcare dacă nu simţim că ne va produce un anumit beneficiu.

Aşadar, natura este forţată să ne trimită suferinţe pentru a ne încuraja să ne dezvoltăm. Apoi am început să dezvoltăm ştiinţa şi economiile şi am început să ne studiem pe noi şi mediul din jurul nostru, pentru a găsi modalităţi de a ne organiza o viaţă mai sigură şi mai confortabilă.

Toată această dezvoltare este necesară numai din cauza problemelor pe care le experimentăm. Este ştiut că dacă ne dorim succesul pentru copiii noştrii, noi trebuie să le cerem acest lucru şi să îi forţăm să înveţe bine. Acesta este acelaşi mod în care ne-a dezvoltat natura pe de-a lungul a mii de ani din istoria umană. Din momentul în care oamenii s-au dat jos din copaci şi când au ieşit din peşteri, noi ne-am dezvoltat continuu ca rezultat al problemelor „umane”, care sunt cu un nivel deasupra celor animalice.

Asta înseamnă că natura nu numai că ne-a bătut ca pe toate animalele, forţându-ne să găsim hrană, vizuine şi să avem grijă de urmaşii noştrii, dar ne-a şi încărcat cu tot felul de probleme proiectate ca să ne dezvolte mintea şi senzaţiile. Mulţumită acestui lucru noi trăim nu numai prin instinctele animalice, ci ne-am şi dezvoltat tot mai mult într-o societate umană. Noi trebuie să ne construim vieţile, deoarece copiii noştri au nevoie de grijă vreme de 10-20 de ani până se maturizează.

Natura ne împinge, nu doar prin dorinţele primitive ca mâncare, sex şi reproducere, dar și ne direcţionează să ne dezvoltăm ştiinţa și sistemele economice şi educaţionale. Ne forţează să descoperim şi să explorăm continente noi şi să explorăm natură pentru a ne îmbunătăţii vieţile.

Adică natura a împins oamenii să devină mai inteligenţi. Dezvoltarea umană este, prin urmare, în contrast cu dezvoltarea materiei inanimate, plantele şi animalele. Pe lângă asta, natura a direcţionat oamenii să se dezvolte senzual şi, astfel, ne-am dezvoltat în zonele culturii, educaţiei şi în artă: pictură, muzică şi literatură, care toate sunt determinate de starea prezentă a umanităţii.

Noi nu trăim ca animalele, care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă de timp ca să producă urmaşi şi care apoi se despart. Oamenii construiesc familii şi țări şi folosesc un limbaj de comunicare şi transmit cunoaşterea de la o generaţie la alta. Acesta este întreg sistemul care diferă calitativ de nivelul de dezvoltare animalic.

Totuşi, toată această dezvoltare intelectuală nu este suficientă, deoarece natura vrea chiar şi mai mult de la noi. Vrea ca noi să fim conectaţi într-un anumit sistem general și să ne completăm reciproc. Totuşi, nu suntem capabili de asta, deoarece, prin natura noastră, rămânem animale egoiste.

În interiorul fiecărei persoane rămâne ascuns acelaşi egoist animalic, iar toată cunoaşterea pe care a obţinut-o, de-a lungul a mii de ani de evoluţie, l-a ajutat doar să folosească mediul său cu viclenie şi cu scopul unui profit personal mai mare. Deși noi am creeat tot felul de sisteme sociale care să ne împiedice să ne mâncăm unul pe altul, totuşi noi tot încercam să profităm de pe seama altuia. Adică implementăm graniţe care susţin: ce-i al meu, e al meu şi ce-i al tău, e al tău.

Totuşi, de asemenea, nici asta nu funcţionează, deoarece egoismul creşte constant şi arde în interiorul nostru. Toată lumea vrea să încline întreaga lume ca să i se potrivească lui. Astfel noi nu suntem capabili să ne unim într-un sistem comun şi armonios. Asta este întreaga noastră problemă: societatea umană, în loc să progreseze şi să devină mai inteligentă, începe să decadă şi se întoarce spre sursa întregului rău, noi devenind cea mai dăunătoare creatură de pe pământ.

Oamenii distrug formele inanimate, vegetale şi animalice ale naturii şi otrăvesc solul şi atmosfera. Există mii de tone de deşeuri cosmice care se rotesc în jurul pământului, rămăşiţele sateliţilor. Noi nu facem lucruri înţelepte sau raţionale din cauza egoismului nostru şi, prin urmare, nu putem fi incluşi în mod corect în sistemul naturii.

Sistemul general integrat ne presează în funcţie de nivelul dezvoltării noastre. De la an la an, noi ar fi trebuit să ne dezvoltăm mai departe şi să ne conectăm între noi în mod corect, într-un mod benefic, influenţând astfel pozitiv societatea umană, la fel ca şi pe celelalte nivele ale naturii.

Totuşi, în loc de asta, noi am revelat diferenţa noastră completă fată de natură şi am devenit tot mai corupţi. În conformitate cu asta, influenţa noastră asupra naturii a devenit tot mai rea şi, prin urmare, nu este surprinzător că natura ne aduce mult mai multe lovituri că înainte.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

 

O singură forţă în evoluţia naturii, partea 2

Întrebare: Ce este forţa superioară, absolută a naturii, care controlează întreaga creaţie? În ce fel este diferită de forţele de bază ale naturii, care sunt cunoscute ştiinţei: gravitatea, forta nucleară şi electromagnetică?

Răspuns:  Toate celelalte forţe pe care umanitatea le-a descoperit, prin intelect, există la aceelaşi nivel ca şi intelectul, unde, de altfel, şi noi existăm şi le studiem. Dacă ne-am fi dezvoltat într-o formă diferită şi la un nivel diferit atunci am fi descoperit forţe diferite şi o lume diferită.

Diferenţa dintre toate aceste forţe şi forţa superioară a naturii rezidă în subiectivitatea percepţiei noastre asupra lor. Totul depinde de persoană, de nivelul de la care investighează şi înţelege. Fără individ nu există nimic şi este imposibil să spui că există ceva de fapt.

Întrebare: Dar dacă ar fi să nu privim deloc subiectiv, ci obiectiv?

Răspuns: Asta este imposibil; suntem incapabili de o examinare obiectivă, deoarece suntem creaţi de forţa superioară cu calităţi definite. Dacă nu observ un fenomen atunci nu există. Apare doar în percepţia mea şi în forma în care sunt capabil să îl percep.

Întrebare: Atunci, ce există de fapt?

Răspuns: Nu există nimic altceva decât unica forţă superioară, care este fundaţia întregii naturi. Dar noi suntem capabili să percepem această forţă sub diferite forme şi calităţi, depinzând de forma şi calităţile pe care eu le creez.

Întrebare: Deci noi percepem această unică forţă în forma unor fragmente, depinzând de nivelul nostru de dezvoltare? Se va schimba această percepţie în viitor?

Răspuns: Totul depinde de persoană, deoarece lumea există în interiorul percepţiilor ei, iar în afară de ea există doar forţa superioară, numită natură, creând întreaga noastră viaţă. Toate percepţiile există în interiorul nostru ca efecte ale acestei forţe unice.

Tot ceea ce văd, simt, gândesc, tot ce este în interiorul meu şi în jurul meu, toate emoţiile şi gândurile mele, toate acestea sunt revelaţii ale forţei superioare. Persoanei îi este dată abilitatea de a se separa de această forţă şi, în această separare, se percepe pe sine ca existând într-o realitate particulară pe care o numim această lume.

Întrebare: Care este calitatea acestei forţe unice?

Răspuns: Singura sa calitate este acordarea, dăruirea, emanarea, o sursă care, în mod constant, dăruieşte şi dăruieşte şi dăruieşte…. Acesta este modul în care o experimentăm. Noi nu descoperim această forţă, mai degrabă relaţia ei cu noi, dăruirea ei.

Şi noi realizăm cu acest prim act de dăruire că această forţă superioară a creat în noi abilitatea de a-i simţi influenţa şi de a face diferenţa între ea şi noi, experimentându-ne pe noi ca existând în afara ei. În mod special această diferenţiere ne permite să experimentăm propria noastră existenţă şi o realitate în jurul nostru.

Din Emisiunea “O nouă Viaţă” KabTV 27/06/2017

Munca corectării lumii, partea 3

Întrebare: În lume există foarte multă corupţie, înşelăciune, nedreptate, inegalitate între aceia care au şi aceia care nu au – iar toate acestea stau în calea unei vieţi normale. Evident, sunt oameni care sunt mai vinovaţi decât alţii, dar ce i se poate cere unei simple persoane.

De ce insişti că fiecare trebuie să se corecteze. Nu ar fi mai bine să se corecteze aceia care sunt în poziţia în care deţin puterea, astfel încât să îmbunătătească toate sistemele noastre şi să ne facă viaţa mai bună. Ce are de a face cu asta o persoană obşinuită?

Răspuns: O persoană obişnuită suferă fără să ştie de ce. Dar adevărul este că fiecare este la conducerea egoului său şi vor trebui să se corecteze.

Întrebare: Atunci, de ce să nu se corecteze doar aceia care sunt cauza problemei?

Răspuns: Nu ei sunt cauza problemei ; problema este o consecinţă a tuturor. Dacă am înlocui oamenii din vârf, alţii care nu sunt mai buni îi vor înlocui. Trebuie să corectăm întreaga societate umană, iar apoi toate celelalte nivele: animal, vegetal, mineral vor fi corectate, deoarece toate depind de om.

Întrebare: Ce este specific fiecarei persone şi este în detrimentul întregului sistem?

Răspuns: Este dorinţa umană de a-şi construi succesul pe ruina altuia.

Întrebare: Dar noi încercăm să ne ajutăm unii pe alţii. Există atatea societăţi de ajutorare în prezent şi nimeni nu mai suferă din cauza foamei. Se pare că ne pasă de ceilalţi şi dorim bunăstarea celorlalţi?

Răspuns: Problema este că fiecare judecă conform propriilor sale opinii şi, ca atare, este un paradox de ce noi facem atât de mult bine celorlalţi, iar cu toate acestea lumea se înrăutăţeşte? Aparent noi nu ştim ce înseamnă să facem bine celorlalţi şi ce pretinde sistemul naturii de la noi. Noi nu înţelegem că nu trebuie să construim o societate umană bazată pe propriile noastre păreri, ci conform cerinţelor superioare, deasupra tiparului nostru egoist, a sentimentelor sau a filosofiei.

Fiecare persoană are propria sa înţelegere despre cum ar trebui să arate societatea umană ideală. În primul rând, ar trebui să stabilim care este forma societăţii corecte. Nouă ne lipseşte înţelegerea şi, ca atare, intrăm mereu în argumente, în războaie şi toată lumea crede că are dreptate.

Tribunalele sunt inundate de oameni care încearcă să îşi demonstreze convingerile.

Aşadar, cine ne poate da definiţia parametrilor corecţi ai sistemului lumii astfel încât să reprezinte un verdict obiectiv şi nu opinia cuiva? La urma urmei, toţi suntem egoişti, corupţi, plini de diferite stereotipuri şi, fie inconştient, sau nu, întotdeauna ne gândim doar la noi şi nu la ceilalţi.

Acesta este motivul pentru care primul lucru este de a determina forma corectă şi obiectivă a sistemului lumii. Şi pentru acest motiv trebuie să ne întoarcem către înţelepciunea Cabala, care explică ce reprezintă forţa superioară şi sistemul naturii şi cum putem devini similari. Deoarece aceasta este singura cale de a ajunge la o viaţă bună.

Forţa superioară a naturii este deasupra noastră şi nu o putem schimba. Cu toate acestea ne putem schimba pe noi şi ne putem aduce la armonie cu ea. Cu cât mai mult începem să ne asemănăm în calitate cu ea, cu atât mai fericite vor fi vieţile noastre.

Din Emisiunea “O Nouă Viaţă” pe KAB Tv 13/06/2017

Pagina 1 din 26512345...Ultima »