Întrebare: Scopul muncii la workshop este clar: Ne deschidem inimile unii altora, ne apropiem, ne conectăm…

Răspuns: Învăţaţi să înţelegeţi ce înseamnă un grup. Anterior, numai aţi auzit ce înseamnă. Dar aici, sper, începeţi să simţiţi proprietăţile speciale care sunt impregnate în grup, pe care nu puteţi să le cercetaţi de unii singuri. Ascultându-l pe prieten – şi nu contează ce spune pentru că poate  nu ştie nimic (poate fi în grup doar de o lună sau două), vei auzi în cuvintele lui ceea ce trebuie să auzi.

Întrebare: Mai există o altă formă de muncă în grup, atunci când se citeşte pur şi simplu textul şi nu se fac comentarii. Care este diferenţa? Când facem acest timp de muncă?

Răspuns: Este o întrebare foarte serioasă.

În general, cum discutaţi ceva între voi atunci când staţi într-un cerc mare şi spuneţi ceva? Vorbiţi tot despre voi înşivă, din voi înşivă, despre măreţia grupului, măreţia scopului, a adunării, sau de ce aţi venit la congres.

Cel mai important nu este să vorbiţi despre ce este în inima voastră într-un anumit moment.  Nu daţi drumul la ceea ce simţiţi pe moment. Ca în lumea noastră, nu vreţi să spuneţi nimănui despre sentimentele voastre cele mai adânci, despre secretele personale; aşa este şi aici. Adică, nu vorbesc despre relaţia mea cu Creatorul, deoarece asta mă priveşte numai pe mine. Restul – nu fac nicio diferenţă.

Întrebare: Atunci când muncim în mod independent în grup, cine ne va ajuta să ne oprim la timp şi să vorbim din inimă şi nu din minte?

Răspuns: Nu îţi fie frică să greşeşti. Nu este important. Este complet neimportant!

Aceia care studiază pentru o lună sau două, se pot aduna în grup şi să încerce să discute ceva între ei însăşi, să bolborosească, ca şi copiii – nu este important. Ei vor creşte până la urmă, dacă vor face doar ceea ce este necesar. Nu este nevoie de cunoştinţe preliminarii, de nimic. Cel mai important este să acţioneze simplu, să fie deschişi la inimă şi naivi, iar apoi totul va funcţiona.

Din  Congresul de la Vilnius 3/25/2012, Workshop 4

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Ai spus că trebuie să ne întoarcem în mod constant la starea corectată şi să o ţinem în minte. Care este această stare?

Răspuns: Atunci când o persoană obţine o conexiune integrală cu alţi oameni din grup, grup care nu este atât de mare, îşi aminteşte asta, are o impresie numită Reshimot (reminescenţă). Această impresie este emoţională şi este depozitată ca memorie, dar nu este o memorie activă.

Asta înseamnă că, cu ajutorul oricărei stări care se aseamănă cu ea, putem umple întotdeauna Reshimo şi să începem cu adevărat să îl experimentăm din nou, să trăim în el şi să simţim lipsa restricţiilor, căldură, securitate şi ieşirea din orice criză.

Atunci când omul începe să iasă din el însuşi şi să se conecteze cu alţii, vede că toate problemele pe care le-a simţit înainte le-a simţit pentru că a avut o percepţie diferită a realităţii, „pentru el însuşi” şi nu „din el însuşi”.

Deci, principalul lucru este ca omul să îşi facă o impresie foarte precisă a cooperării reciproce cu lumea din jurul lui, cu mediul şi să înveţe obiceiurile şi cum să se întoarcă din diferite stări la această stare de bază. Apoi, ne vom întoarce la ea pe un nivel mai inalt, diferit, în ciuda posibilelor intreruperi, cu ajutorul diferitelor medii, în orice mediu.

Întrebare: Cât de des trebuie omul să se întoarcă la starea corectată în timpul zilei?

Răspuns: Ar trebui să fie în mod constant în ea. Încerc să schimb orice stare în care sunt cu cea corectată.

Întrebare: Cum poate fi intensificată, cum poate fi mai puternică?

Răspuns: Se poate intensifica prin rezistenţa pe care o simţim când ne întoarcem la ea. În final, atunci când depăşesc această rezistenţă pe care o simt, ea devine un coeficient de intensitate. Experienţele mele legate de cooperare, opoziţia stărilor „pentru mine” şi „de la mine” va fi mai clară, mai distantă şi mai puternică.

Întrebare: Când descrii acest fenomen îl văd ca pe un proces individual, dar noi întodeauna spunem că este un proces de grup.

Răspuns: Este un proces de grup, dar noi vorbim de un efort individual în cadrul procesului în grup. Mai târziu, atunci când procesul se stabilizează ca un proces în grup, toată lumea va începe să simtă o prietenie unificată. Aceasta este starea în care indivizii devin un întreg, la fel ca mai multe picături care se contopesc într-una singură, când nu se mai simte nicio divizare ci există sentimentul unei singure picătură mari, unificate.

Dar noi spunem că aceste stări se schimbă în mod constant – grupurile se sparg şi se reconectează. Nu vorbim despru un grup anume sau de faptul că umanitatea a devenit un asemenea grup. De aceea, componenta individuală a muncii mele cu toate mediile, devine principalul lucru aici.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 27.02.2012

Înscris în: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Încerc să cer Lumina prin conexiunea cu grupul, dar cum trebuie să o fac mai exact?

Răspuns: Cere conexiunea. Nu ştim niciodată cum să cerem Lumina, nu ştim cum să ne rugăm. De fiecare dată când ne întoarcem către cel superior trebuie să o facem printr-o cerere precisă. Tot ceea ce trebuie să găsească o persoană este ce vrea ea de la cel superior. Chiar dacă vrea cel mai rău lucru, să îl direcţioneze către cel superior. Dacă îl direcţionaţi spre cel superior, începeţi gradual să vă corectaţi cererea şi să o faceţi adevărată.

Asta se numeşte „clarificare”, ca întreaga scară a treptelor spirituale. Începem prin a vrea să „înghiţim” pe toată lumea. Deci întoarceţi-vă spre cel superior cu asta, fiţi consistenţi şi mulţumită Luminii Reformatoare veţi înţelege ce este bine şi totul se va schimba. Să nu credeţi că dacă cereţi ceva devenţi deja drepţi. Dar întoarceţi-vă către cel superior!

Aşa începem viaţa noastră în această lume. Uitaţi-vă la un copil, cât de murdar este atunci când se naşte, cum murdăreşte scutecele. Dar este spus: „Mama va veni şi îşi va curăţa copilul”.

Faceţi numai ce puteţi, dar în mod constant şi fiţi persistenţi! Apoi veţi avansa! Tratamentul celui superior poate fi blând şi duios şi poate fi şi strict şi aspru. Dar numai aşa au loc schimbările în cel inferior. Principalul lucru este să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Nu contează cât de dificilă pare realizarea spirituală, în realitate nu este nimic mai simplu. Imaginaţi-vă un sistem care este complet unificat, întregit, conectat cu toate părţile sale, cu toate detaliile minore. Totul este operat în armonie absolută şi aspiră către un singur scop – totul este aţintit către conexiune, făcând o analiză comună, în alte cuvinte Creatorul, care există între noi.

Îl revelăm ca o consecinţă a aarmoniei care răsare între noi, prin eforturile noastre constante de a ne conecta între noi în mod armonios. Ca rezultat al descoperirii armoniei înăuntrul dorinţelor noastre, revelăm Lumina care le umple.

Creatorul este în noi! Suntem în Lumea Infinitului, deci haideţi să revelăm măcar cel mai uşor şi mic grad al acestei stări perfecte. A-l revela înseamnă să ne facem să îi corespundem, să devenim egali în calităţi, să obţinem echilibrul cu Lumina care îl umple, măcar la primul nivel  - Nefesh de Nefesh de Nefesh al lumii Assiya.

Pentru asta este necesar să obţinem egalitatea între toate părţile vasului comun. Dar cum poate fi obţinută, când egalitatea nu poate fi măsurată? Singurul lucru care poate fi măsurat este diferenţa dintre unul şi altul, Delta. Dar atunci când lucrurile sunt egale, nu le putem compara pentru că pierdem scala cu care să le măsurăm. Cum pot fi comparate două culori de negru absolut, sau cum putem compara albul cu albul? Ne trebuie o anumită diferenţă pentru asta.

Totuşi, trebuie să ne verificăm egalitatea, pentru că dacă nu sunt complet egal cu altul, nu îl pot considera prieten – nu sunt conectat cu el printr-o conexiune deschisă reciprocă. Şi de aceea avem nevoie de două calităţi: primire şi dăruire. Trebuie să dărui grupului ca cineva mare în relaţia cu aceia care sunt mici, dându-le lor măreţia scopului, recunoaşterea importanţei Creatorului şi a prietenilor. Iar pe de altă parte, trebuie ca în aceaşi măsură să mă micşorez eu însumi în relaţie cu ei, pentru a primi influenţă şi sprijin, atunci când îi percep ca cei mai mari din generaţie.

În alte cuvinte, obţin dăruire maximă şi micşorare maximă a sinelui. Iar aceste două maximuri mă conduc la egalitate. Nu pot construi egalitatea de unul singur, considerându-mă pe mine egal – această egalitate nu merită nimic. Egalitatea este revelată numai ca o consecinţă a două stări extreme: cea mai înaltă şi cea mai joasă.

Iar atunci când toată lumea din grup lucrează în acest fel: în maximum şi în minimum, dând totul grupului şi primind tărie, trezire şi inspiraţia de la ei, atunci este ca şi cum devenim conectaţi printr-o singură conductă deschisă. Înainte, obişnuiam să ne conectăm unul cu altul prin aceste conducte, prin care curgea eneriga, dar acum, ele se contopesc într-un singru lac imens, este descoperit un rezervor comun.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, scrierile lui Rabash

Înscris în: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Întrebare: După congres am avut un sentiment că am fost parcă într-un vis şi îmi este dificil să realizez ce s-a întâmplat. Cum ai însuma rezultatele congresului?

Răspuns: Nu este uşor. Dacă l-ai fi cunoscut pe Rabash, ai fi ştiut cât de apropiat era, ascunzându-se şi nedorind să dea vrea explicaţie în afară de cele necesare. Era clar că vroia să dea cât mai mult posibil studenţilor, deoarece este scris, „Vaca vrea să hrănească mânzul mai mult decât acesta vrea să sugă.”

Dar problema este nivelul de pregătire al studentului. Învăţătorul nu poate să îi dea un „fruct necopt”, deoarece în loc să îi fie de ajutor îi va dăuna şi îl va duce la o oprire, o coborâre, confuzie iar apoi îi va lua  mai mult timp şi va trebui să depună mai multe eforturi pentru a ieşi din acea stare. Toată lumea va plăti scump pentru asta – atât învătătorul cât şi studentul, ca şi cei carte trebui să se unească cu el într-un singur sistem. Este un calcul foarte complex.

De aceea este scris, „Creşte un tânăr în felul lui”. Adică, învăţătorul nu ar trebui să îi dea studentului conform cererii infantile a acestuia, ”Dă-mi!” Ei nu înţeleg că el poate da numai metoda şi nu împlinirea. Trebuie să primească împlinirea ei însăşi, realizând această metoda asupra lor.

De aceea, anumiţi oameni nu cred că avansează bine. Unii nu pot justifica metoda aceasta şi nu o pot percepe. Sau chiar o înţeleg cu mintea dar nu sunt gata să o agreeze şi cu inima. Ca rezultat, încep să îl dezaprobe pe învăţător, metoda şi sursele. Şi nu se poate face nimic legat de asta – aşa este viaţa.

Eu cred că am depăşit deja aceste stadii dificile şi cine a rămas după asta, dintre mii de oameni care au trecut pe aici, va merge înainte. Şi oricine a plecat se poate încă întoarce. Aşteptăm pe toată lumea, întreaga lume să ni se alăture.

Dar în viitor nu va mai fi o altă şansă: toate nivelele noi se vor revela întodeauna din parte vaselor, dorinţelor goale. De aceea, trebuie doar să urmăm cu stricteţe sfaturile surselor şi ale învăţătorului, iar după realizarea sfatului vei primi răspunsuri şi împlinire tu însuţi! Împlinirea nu poate veni de sus într-un spaţiu gol, dacă nu există un vas.

Să sperăm ca acum am obţinut o mai bună înţelegere a acestor principii şi ordinea în muncă. Mulţi oameni noi au luat parte la Congres, care încă nu au experienţă. Dar acordându-se la unitatea comună, vor fi în stare să înveţe repede aceste principii, la fel ca orice nouă generaţie care se bazează pe experienţa celei anterioare şi primeşte de la aceasta. Iar noi vom fi fericiţi să le dăm lor tot ce avem, astfel încât, acordându-se la grupul nostru ei vor deveni imediat la fel de experimentaţi ca noi şi chiar mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Întrebare: În ce condiţii putem cere, atrage şi revela forţa Luminii Înconjurătoare, Lumina Reformatoare care ne va conecta în garanţie reciprocă, astfel încât să îl revelăm pe Creator, lumea spirituală? Cum putem cere această forţă astfel încât să ne corecteze? De ce este nevoie?

Răspuns: Trebuie să fie îndeplinite trei condiţii:

1)      Măreţia scopului;

2)      Disperarea reieşită din evaluarea propriilor forţe;

3)      Conexiunea cu prietenii.

Apoi, cu toţii, vom atinge sentimentul numit „rugăciunea celor mulţi”, după ce am încercat totul pentru a ne conecta.

Lumina vine şi ne reformează. Ce înseamnă că ne reformează? Înseamnă o cerere adevărată. Lumina Înconjurătoare aduce această cerere adevărată.

De aceea, conform Cabala, există Lumina clarificatoarea, numită Lumina AB-SAG şi există şi Lumina care corectează. Şi aici, de asemenea, totul are loc în două faze.

Mai întâi, facem tot ceea ce putem. Ţinem congrese, lucrăm în grup şi încercăm să ne conectăm, făcând astfel să apară Lumina care clarifică unde suntem de de fapt. Ne lasă să simţim măreţia scopului.

În acelaşi timp, ne arată cât de jos untem, într-o stare în care nu am făcut nici măcar un pas către ea. Totuşi, aceste două puncte, măreţia scopului şi disperarea datorată propriilor puteri, crează doi poli, între care există zece Sefirot.

Apoi, potenţialul dintre ei activează Lumina corecţiei. Această stare se numeşte „rugăciune”, deoarece într-o rugăciune se află două puncte, măreţia scopului şi recunoaşterea micimii noastre. Această plângere internă ne aduce Lumina corecţiei care conectează aceaste două puncte prin zece Sefirot şi ne prezintă cu întregul vas.

Din Congresul din New Jersey 5/12/12, Workshop 3

Înscris în: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Studiez Kabbalah de mai mulţi ani, iar în această săptămână voi participa la prima mea Convenţie. Cum îmi pregătesc inima şi mintea pentru acest eveniment?

Răspuns: Nu avem un alt loc, o altă sursă, o altă posibilitate de a primi forţă spirituală. Grupul şi studiul, conversaţiile, lectiile şi diseminarea- aceste lucruri sunt “proza” zilnica. Desigur, contribuie si ele la unitatea noastră, cu toate acestea o convenţie (Kenes) reprezintă altceva, o adunare (Kinus) a  inimilor.

În spiritualitate, totul se coreleaza cu unitatea, de unde ne tragem puterea. În fiecare zi încercam să vorbim despre ea şi s-o realizam, construim intenţii, avem adunări ale prietenilor şi lecţii speciale în fiecare săptămână; însă, acestea nu sunt stari în care este cu adevarat posibil să primim o forţă mare şi puternica, care ne va împinge inainte, asa cum este la o convenţie.

Malchut din Lumea Atzilut se numeşte “adunarea lui Israel” (Knesset Israel), deoarece adună şi uneşte toate dorinţele noastre îndreptate spre scopul spiritual. În esenţă, o convenţie este construirea lui Malchut a lumii Atzilut, crearea unui vas spiritual corectat, unit. Nu există nici o alternativă la acest lucru.

Şi acesta este în primul rând motivul pentru care recomand tuturor sa participe la convenţie şi sa se asigure că n-o va pierde. O persoană nu are nici o alta şansă de a primi puterea pentru progresul spiritual.

Mai mult decât atât, bazat pe experienţă, ştim că convenţiile sunt urmate de perioade nu foarte plăcute de cadere. Ai nevoie de convenţie pentru a stoca putere şi pentru a trece cu uşurinta peste această cadere, ca si cum nu ar exista. Este ca şi cum am nivela presiunea dintre doi poli. Primim “plusul” prin adunarea împreună şi prin daruirea unei puteri enorme unul altuia, şi fiecare dintre noi primeste “minusul” individual după convenţie; această negativitate ne divide şi ne separă. Cu toate acestea, lucrez cu el, cu ajutorul forţei comune, pe care am primit-o de la fiecare, iar în final il corectez.

Nu am altă oportunitate de a-mi corecta minusul, egoismul meu, “otrava” mea, “îngerul morţii”, înclinaţia mea rea. Singurul lucru pe care-l pot face este să devin inspirat de ascensiunea comună şi s-o utilizez pentru a corecta coborârea mea personală. Acelaşi lucru se întâmplă la lecţii şi la adunările prietenilor; cu toate acestea, convenţiile sunt sansele fara precedent de a trage puterea de la prieteni, de a corecta răul din  tine, de a te uni şi de a sprijini o conexiune unificata cu toată lumea, încercând să le dăruiesti. Astfel, vom avansa.

Au fost convenţii, care nu au fost într-adevăr urmate de coborari. Dar in ultima vreme am început cu adevărat “să cadem,” şi înţelegem acum că nu este nimic artificial aici. Este necesar pentru existenţa; în caz contrar, vom muri spiritual.

Timpul a venit: Toate convenţiile noastre sunt destinate pentru a colecta putere, care mai târziu ne va permite să ne corectam. Nu merg pentru a ma distra şi a-mi produce placere, pentru a participa la lecţii şi concerte cu prietenii mei. Nu, eu am nevoie de această unitate pentru ca imediat după această unitate, sa corectez înclinaţia mea rea, forţele de separare care se trezesc în mine.

Acesta este motivul pentru care este atât de important sa mergem la convenţie şi, de asemenea, să menţinem o legătură maximă între noi după aceea, încercând să simtim lupta pe care o conducem. Dacă, după convenţie, plin de tensiune şi sfâşiat de contradicţii, pot trece totuşi peste acest stadiu, păstrând puterea pe care am primit-o de la toată lumea şi menţinandu-mă în grup, daca, atunci când am o coborâre, ma ridic deasupra ei, , atunci “plusul” şi “minusul” se unesc într-un singur întreg: înclinaţia rea-o mare dorinta egoista- se manifestă în mine, dar un ecran- puterea unităţii, pe care am dobândit-o – domneşte peste ea.

Să sperăm că acesta este modul în care vom folosi convenţiile noastre.
Dintr-o lecţie din New Jersey 09/05/12, Shamati # 25

Înscris în: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Întrebare: În cazul în care o persoană studiază după metoda integrală, cum poate acesta să aprecieze, ulterior, dacă studiile sale au fost încununate de succes?

Răspuns: Dacă persoana a fost capabilă să păstreze contactul permanent cu mediul său înconjurător, fie el virtual sau fizic, iar acest contact i-a servit drept cale de a ieși din el însuși spre sentimentul și senzația comune, spre gândul și mișcarea comune, în urmarea țelului și în analiză, atunci, cu siguranță că timpul său nu a fost pierdut. Cu alte cuvinte, ieșirea din tine însuți către ”în afara lui însuși” trebuie să constituie o aspirație constantă, o acțiune personală și, atunci, viața va fi diferită.

In lectura introductorie “Sa fii un om, educatia viitoare” 2/27/12

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Întrebare: În timpul seminarilor în grup, anumiţi oameni vorbesc mai mult, alţii mai puţin, unii sunt mai expresivi iar alţii nu. Cum trebuie să mă relaţionez corect la toate astea?

Răspuns: Atunci când stau în cerc împreună cu alţi oameni, trebuie să îi văd pe fiecare ca marionete prin care vorbeşte Creatorul. Nu sunt oameni, ci felul în care Creatorul mi se prezintă în diferite forme. Oricât de prosteşti ar părea lucrurile pe care le spun, asta nu mă interesează pe mine; mă înclin în faţa lor. Nu contează cât de neplăcut îmi pot apărea, cât de repulsivi şi neatractivi, trebuie să contrabalasez asta cu înţelegerea că El trezeşte această antipatie în mine. Şi acesta este locul de muncă.

Este scris despre marele înţelept Rabbi Yossi Ben Kisma că a avut un grup de studenţi care erau cu toţi începători, proşti şi fără niciun merit, dar el s-a plasat chiar mai jos în relaţie cu ei şi ei au devenit deodată măreţi în ochii lui şi a fost în stare să primească toată realizarea de la Creator prin ei.

Din lecţia din America din 5/10/12, Shamati

Înscris în: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Întrebare: Ce vrei să spui prin noţiunea de „iubire?”

Răspuns: Vreau să spun ca fiecare dintre noi trăieşte constant grijile altora.

La fel este în grup, unde încep să lucrez în mod practic, astfel încât fiecare dintre noi vrea să creeze cea mai confortabilă stare pentru ceilalţi. Adică, trebuie să îi înţeleg şi să îi simt pe ceilalţi. Trebuie să le trimit încontinuu semnale, să corespondez – verbal, fizic, prin gânduri, etc.

Trebuie să exist în garanţie reciprocă cu ei, unde fiecare dintre noi furnizează celorlalţi o asemenea atitudine sau o senzaţie încât sunt sigur că influenţându-i, primesc aceaşi influenţă de la ei. De aceea, urcăm constant împreună deasupra propriului egoism, în calităţi opuse nouă. Acest tip de muncă reciprocă este cea mai importantă muncă în grup.

După ce adoptăm această metodă, vom simţii constant căderi repetate în egoism, „gravitaţia” şi apariţia de diferite obstacole. Asta va continua până la corectarea finală, până la ascensiunea totală deasupra egoismului.

Totuşi, în orice stare din grup şi chiar în afară – acasă şi cu alţii, mă voi concetra imediat la aceaşi idee, aceaşi practică. Iar ca rezultat, voi fi înstare să interacţionez corect cu toată lumea.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 27.02.2012

Înscris în: Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu.→