Category Archives: Munca in grup

Structura Universului, Partea 8

Postfață

Întrebare:  Puteți rezuma materialul parcurs, pentru cei care îl aud pentru prima dată?

Răspuns:  În primul rând, am explicat adesea etapele dezvoltării luminii directe. Alte descrieri merită văzute și ele. Vă sfătuiesc cu tărie să faceți acest lucru deoarece, de fiecare dată, materialul este exprimat oarecum diferit.

În al doilea rând, oamenii trebuie să ia cunoștință de termenii în ebraică, deoarece Cabala este descrisă în ebraică și aramaică. Dar, deocamdată, cel puțin ebraica este suficientă.

Este necesar să prelucrăm bine acest subiect, deoarece este cel mai important. Toate lumile și tot ceea ce se întâmplă în continuare se bazează pe cele patru etape ale luminii directe. De ce patru? Deoarece Keter (stadiul zero) dăruieşte și toate celelalte patru etape (Hochma, Bina, Zeir Anpin, Malchut sau 1, 2, 3, 4) sunt primite de la Keter. Trebuie să știi asta.

În continuare parcurgem modul în care aceste cinci etape sunt reflectate în dezvoltarea materiei, în dezvoltarea noastră umană, în evoluție. Ele determină absolut tot ce există, de la o mică particulă microscopică a naturii la întreaga natură, în general, incluzând societatea, familia și fiecare persoană. Orice am lua, putem spune întotdeauna: Există cinci etape în dezvoltarea dorinței și, prin urmare, știm cum ceva se întâmplă sau chiar cum se va întâmpla ceva.

Întrebare:  Interacțiunea dintre dorința de a primi și de a dărui creației și Creator este imprimat ca o asemănare a relației dintre oameni?

Răspuns: Este imprimată în toate formele de materie și ale dezvoltării acesteia. Orice interacțiune include toate cele cinci etape.

[248283]
Din programul TV „Bazele Cabalei”,11/27/18

Plăcerile pământești și cele nepământene

Baal HaSulam „Calitatea Înțelepciunii celor Ascunse în General”, Studiu practic: Este natura acelor grade pe care omul care le obține, să găsească în ele o plăcere și o încântare imensă când le obține. Aceasta provine din intrarea omului în dorința Celui de Sus … …

Întrebare: Este vorba doar despre treptele spirituale sau despre lumea noastră materială, faptul că plăcerea este explicată, de asemenea, prin intrarea în dorința Creatorului?

Răspuns: Nu. Prin obținerea treptată a calităților Creatorului, omul începe să simtă plăcere în stările în care el este în această lume. De asemenea, este format în el un Kli, adică un Vas interior, pentru a primi această plăcere.

Plăcerile lumii noastre sunt foarte specifice, adică mici, pământești. Ele nu ne pot ”umple”, fiindcă ele sunt plăceri din interiorul dorinței de primire.

Intrând în dorința de primire (pentru sine), plăcerea se consumă, ca atunci când ți-e foame. Începi să te umpli cu mâncare și, cu fiecare mușcătură, dorința ta descrește. Ca rezultat, te oprești din mâncat, deși poate că pe masă mai sunt bucate, dar tu nu le mai vrei.

În timp ce dorințele nepământene se bazează pe primirea non-egoistă, adică atunci când nu primesc pentru a-mi satisface dorința, ci pentru a satisface dorințele altuia.

Însă dorințele celorlalți sunt nesfârșite pentru mine. Sunt în fața unui sistem comun care are cele mai mari dorințe, un sistem egal cu Creatorul, prin puterea și forța sa. Asta este cel mai incredibil, este un volum infinit pe care îl pot umple cu o Lumină Superioară infinită, care trece prin mine și umple complet acest vas imens.

Prin urmare, plăcerile mele vor fi infinite numai dacă eu voi trata umplerea ca pe ceva pe care mi-o doresc foarte mult. Să spunem că este ca atunci când îmi hrănesc copilul și, cu cât îl hrănesc mai mult, cu atât mă bucur mai mult. Dar, până la urmă, el va fi sătul și nu va mai vrea să mănânce mai mult. Iar eu ce pot face?

În schimb, plăcerea spirituală este nepieritoare, eternă, infinită, perfectă, deoarece dorința de a primi de acum este nelimitată, fiindcă este vorba despre un principiu special al obținerii spirituale.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 10/02/19

 

Lumină din viitor

Întrebare: Ce atitudine ar trebui să avem față de manifestările negative ale Creatorului, atunci când ni se pare că nu poate să urmeze ceva bun? Sau viceversa?

Răspuns: Dacă acum muncesc din greu, mai am două ore până la sfârșitul zilei de muncă, dar știu că mă așteaptă o după-amiază minunată: voi merge acasă, voi face un duș, am să mă îmbrac frumos și am să ies în oraș cu o fată frumoasă, mai este oare străduința muncii grele o suferință reală? Nu. Ea este deja pătrunsă de lumină, de plăcerea pe care o voi primi seara.

Aceasta poartă numele de Ohr Makif (lumina înconjurătoare), care strălucește pentru mine acum, din viitor. De aceea nu pot simți suferința actuală. Suferința nu se datorează a ceea ce nu am azi, ci faptului că nu am un viitor.

Întrebare: Dacă nu pot vedea în viitor, înseamnă că nu pot vedea etapa următoare în care va fi revelată partea pozitivă?

Răspuns: Aceasta este o altă chestiune. Cum pot să mă asigur că etapa care urmează, pe care nu o pot cunoaște dinainte, va exista și va fi una bună și favorabilă mie? În acest scop trebuie să-ți faci un grup care să te ajute. Îmbrățișează-ți prietenii și mergi mai departe.

Din lecția de cabala în limba rusă 2/24/19

 

Mozaicul sufletului

Întrebare: Dacă nu suntem de acord cu ce face Creatorul cu noi, cum putem să facem față unei asemenea revelații a Creatorului în noi?

Răspuns: Corectează-te la o stare de acord. În principiu, nimic nu se schimbă. Nu aștepta ca lumea noastră să se schimbe! Doar atitudinea ta se vă schimba, dacă depui efort. Acesta este sensul „corecției lumii”.

Este spus că lumea acționează așa cum a făcut-o tot timpul. Te vei schimba până când ți se revelează ca fiind perfectă, eternă, infinită și absolut corectată. Aceasta este viața și corecția noastră.

Așa că decide dacă te vei corecta sau nu. Lumea este de neschimbat. Din contră, în măsura progresului tău, în măsura abilitații tale de a te corecta, ți se va revela tot mai necorectată, ca să compensezi pentru greșelile exterioare prin corecțiile tale interioare și să vezi că lumea este corectată.

De exemplu, acum văd lumea necorectată. Mă uit la o persoană care stă în fața mea, un somnoros, care constant se freacă la ochi; nu îmi place de el. Dacă dintr-o dată descopăr că aceasta este cea mai apropiată și dragă persoană pentru mine, un prieten foarte călduros și special, atunci încep să-l văd complet diferit. Totul depinde de starea mea. Nu este nicio altă modalitate.

De îndată ce descoperim că toți împreună suntem părțile aceluiași suflet, nimeni nu poate să fie urât, obraznic și respingător acolo! Prin urmare, eu dintr-o dată încep nu numai să tolerez pe toată lumea, ci să îi iubesc, nu să-i neglijez, ci să-i atrag.

Imaginează-ți, toți suntem părțile aceluiași suflet. Unde ai evada? Pe de altă parte, de ce să „evadezi”? trebuie să înțeleg că toate aceste părți sunt necesare pentru mine. Ei, complementându-se între ei și fiind conectați în mod corect, dintr-o dată par ca un mozaic care asamblează sufletul meu.

Din lecția de Cabala în limba rusă 1/27/19

Succesul real aduce cunoaşterea Creatorului Lumii

Poporul Israel s-a întors în țara lui Israel, dar dacă suntem încă copleșiți de gânduri despre împlinirea corporală: hrană, sex, familie, bani, putere și cunoaștere, care ne absorb toată atenția și ne ascund punctul nostru de vedere, atunci suntem încă in exil. Victoria Israelului în Războiul de Șase Zile din 1967 ne-a dat o lovitură puternică, deoarece am dobândit în mod neașteptat teritoriu și populație suplimentară pentru care nu eram pregătiți și cu care nu am știut cum să ne descurcăm.

Acest lucru a condus la o stagnare puternică în dezvoltarea noastră tehnologică, când am dobândit o mulțime de forță de muncă ieftină și necalificată și nu am avut nevoie să dezvoltăm noi tehnologii în construcții și în alte domenii. Ne-a încetinit cu adevărat. A fost nevoie de mult timp pentru a depăși această lovitură și să începem să dezvoltăm tehnologia și un stil nou de viață, în aceste condiții noi.

Războiul de șase zile a fost o mare lovitură pentru Israel, pentru că am fost prea mândri de succesul și puterea noastră. Ar fi trebuit să ajungem la revelarea răului, dar nu trebuia ȋncă să se întâmple asta. Întreaga istorie a Statului Israel demonstrează modul în care Creatorul ne învață, din timp în timp, că toate succesele, realizările, bogăția și inteligența noastră nu ne ajută. Ca rezultat, ne aflăm în continuare ca niște oi înconjurate de lupi, fără să avem unde să ne ascundem.

Aceasta este ceea ce ne învață toată istoria noastră și ȋn curând vom simți din nou că lumea întreagă se îndreaptă împotriva noastră. Astăzi ne simțim ȋn vârf datorită puterii noastre tehnologice. Dar acest lucru este doar pentru a ne ridica la înălțime, ca atunci când mergi pe un roller coaster, apoi ne impinge ȋn jos. Va fi o atracție foarte dură, pentru că întreaga lume se învârte în întuneric și iese din echilibru în această coborâre. Nu are sisteme de suspensie pentru diferenţele uriașe din finanțe, relații internaționale etc. Aceasta se află pe fundalul unei interdependențe globale complete a fiecăruia față de toată lumea. Situația este foarte alarmantă.

Conform legăturii dintre rădăcină și ramură, nu există un loc mai bun pentru corectare decât Țara lui Israel. Prin urmare, suntem obligați să lucrăm aici. Ierusalimul, Safedul și Tiberia sunt toate zone de influență spirituală specială. Prin urmare, nu există nicio îndoială că este mai ușor să se pună în aplicare corectarea în Țara Israelului. (Minutul 8:20)

Baal HaSulam scrie despre separarea în poporul Israel care a dus la prăbușirea celui de-al doilea Templu: disputa ideologică dintre farisei și saduchei cu privire la nevoia de a lucra pentru Creator. Dar în ziua de azi, nu există altă luptă decât pentru un loc în conducere, putere, bani și asta este. Suntem la sfârșitul procesului de coborâre a generațiilor. Prin urmare, în generația noastră nu mai există o luptă ideologică, ci pur și simplu toată lumea se luptă pentru poziția sa, pentru influența sa asupra alegătorilor. Aceasta nu are nimic de-a face cu ideologia, iar cabaliștii nu participă la acest lucru.

Astăzi am ajuns la ultimul punct al coborârii generațiilor. Nu există un loc mai jos unde să mergem – ceea ce rămâne este doar războiul mondial și criza globală. Nu există nicio cale de ieșire; acum trebuie să găsim o cale de a urca. Singurul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este locul de unde provine, adică ce este scopul nostru, unde ne conduce și ce trebuie făcut pentru a folosi tot ce se întâmplă, în beneficiul poporului Israel (dacă este într-adevăr Israel, însemnând aspirația Creatorului).

Acest lucru ne va aduce la realizarea răului, din care vom înțelege care ar fi opusul, starea bună și cum să obținem acest bine tocmai din interiorul răului. Suntem conștienți de necesitatea conexiunii noastre și de împlinirea darului pe care l-am primit: Tora, știința Cabalei, metoda unității. Nu este nimic mai măreţ decât unitatea. Toate sloganurile despre „iubeşte pe vecinul tău” ar trebui să fie, practic, întrupate în noi astăzi.

Egoismul nostru este singurul dușman care ne împiedică să obținem o viață corporală bună și ne fură viața veșnică, spirituală. Din cauza egoismului, ne naștem ca animale, iar noi traim si murim ca animalele. Corpul nostru moare și se descompune fără să ne dezvoltăm un suflet și se pare că viața noastră a fost trăită în zadar.

Viața este dată pentru a dezvolta un suflet în timpul existenței noastre în această lume corporală. Sufletul este o parte a Divinității de sus și, prin urmare, este etern. Dorința de a dărui unui vecin, care este în afara intereselor mele personale, este ca și Creatorul și, prin urmare, e veșnică. Trebuie să dezvoltăm această dorință cât mai mult posibil.

Trebuie să înțelegem că zburăm pe roller coaster, pe cea mai abruptă coborâre, cu un zid la capăt, de care ne vom izbi. Așa că merită să ne gândim cum să scăpăm de acest Holocaust la nivel global, când toate națiunile lumii se vor întoarce împotriva Israelului.

Mântuirea este numai în unitatea poporului Israel, în dorința de a se uni, pentru a da unitate întregii omeniri. Trebuie să fim cât mai aproape de dăruire, cel puțin în lumea corporală. Aceasta presupune asistență reciprocă, distribuție echitabilă și toate condițiile societății viitoare, chiar dacă este din motive egoiste. Dacă nu facem acest lucru, se va dovedi foarte rău pentru noi. Nu vrem să aducem lumea la o astfel de suferință fizică – ar fi mai bine ca această decizie să vină ca urmare a realizării răului înainte ca lovitura să vină. (Minutul 36:00)

Criza din interiorul poporului Israel se datorează în primul rând faptului că nimeni nu simte că este în exil. Dimpotrivă, toată lumea o consideră drept libertate, deoarece Israelul este o țară puternică și prosperă. Totul este minunat și avem de ce să fim mândri. Ei nu înțeleg că aceștia nu sunt parametrii prin care Israelul trebuie să se măsoare. Nu este vorba de succesul corporal. Starea în care există acum Israel se numește „distrugere”.

Se pare că totul este bine și Israelul este țara celor mai avansate tehnologii de vârf. Dar noi existăm în natura, care este închisă și globală. Natura este Creatorul și acționăm împotriva Lui, atât în sensul spiritual, cât și în cel corporal. Din punctul de vedere al spiritualității, suntem complet opuși Creatorului, pentru că ne comportăm în modul cel mai egoist, mai rău decât toți.

Dorința noastră de a ne bucura este atât de dezvoltată, încât reușim să depășim întreaga lume. Dar, de fapt, ni s-a dat putere pentru a reuși exact în sens opus: să slujim întregii lumi, să dăruim, să învățăm și să devenim un canal de legătură între Creator și ființele create. În schimb, folosim egoismul nostru pentru a dezvolta hi-tech și a extrage cât mai mulți bani pentru capitaliști și pentru armament. Între timp, copiii sunt neglijați și familiile sunt distruse. Aceasta este o abordare complet greșită pentru că mergem impotriva programului general al naturii.

Zi de zi, suntem din ce în ce mai îndepărtaţi de natura comună și, prin urmare, vom pierde ȋn toate domeniile. În primul rând, aceasta se referă la natura generală, adică la ecologia și atitudinea națiunilor lumii față de Israel. Simțim cum antisemitismul crește zilnic, trecând peste toate frontierele, iar noi devenim din ce în ce mai mulți oameni „cu gât înțepenit”, trăind nu în Țara lui Israel, ci în Egipt, înrobiți de Faraon.

Am devenit foarte de succes în dezvoltarea tuturor valorilor corporale din lume: în hi-tech, în armament și în economie, folosind calitățile noastre egoiste și amplificându-le într-o asemenea măsură, încât noi am devenit primii în folosirea egoismului. Se pare că am ajuns în stadiul Faraonului. Suferința va veni inevitabil în curând, pentru că am construit o astfel de lume. Cu toate acestea, putem transforma acest tsunami în creştere, într-un val blând și benign. Nu va fi un val de tsunami care spală toată lumea și îi îneacă pe toți, ci un val pozitiv, de exemplu, bomboane și flori.

Să începem cu realizarea răului și să încetăm să ne mai vedem ca fiind de succes. Din această cauză, ne aflăm într-o gaură adâncă. Israelul este obligat să dea lumii metoda de corecție, cunoașterea Creatorului și să aducă pe toată lumea la starea corectată finală. (Minutul 1:04:20)

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/30/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Exilul și răscumpărarea”

Dezacordul în grupul de zece este o invitație de la Creator

Nu este nimic altceva decât rugăciunea. Suntem creați din dorința de a ne bucura și tot ceea ce putem să facem este să ne organizăm în grupuri și să învățăm să trezim Lumina care reformează, care ne va aprinde și ne va da sentimentul că starea noastră este inferioară. Și așa revelăm că ne aflăm sub guvernarea egoismului, ceea ce face ca, gradual, să ajungem la realizarea răului și, apoi, din adâncul inimilor noastre să cerem Creatorului corecția.

La început nu știm cine este Creatorul și cum să-I cerem. Dar dorința de a ne bucura lucrează ca ajutor împotriva noastră, direcționându-ne spre Creator. Începem să ne imaginăm mai bine forța superioară din conștientizarea proprietății opuse și, astfel, ajungem la rugăciune.

Trebuie să ne dăm seama de răul nostru, să ne obișnuim cu forța superioară și să fim pregătiți să schimbăm acest rău în bine. Creatorul este capabil să facă asta și așteaptă rugăciunea noastră. Totul depinde de cererea noastră adevărată. 1

Calea spre lumea spirituală cuprinde două etape. Întâi, o persoană face toate eforturile posibile în grup, studiază, diseminează și trece prin tot felul de stări, accelerând timpul. Acest lucru continuă până când ajunge la disperarea completă și realizează că nimic nu o va ajuta, însă în același timp revelează oportunitatea de a apela la Creator.

Ea simte o conexiune mai mare cu Creatorul. Înainte nu se asocia deloc cu Creatorul și nu credea că este o forță care o controlează. Nu a fost nicio conexiune intre stările prin care a trecut și forța superioară. Dar, dintr-o dată, descoperă că există această conexiune – că este cineva care o direcționează și o conduce prin diferite stări. Astfel formează rugăciunea. 2

Sunt probleme de care îmi este teama să le accept chiar și eu. Sunt acelea pe care ezit să le deschid grupului meu de zece. Dar imaginează-ți că suntem un singur corp – nu material, ci spiritual. Asta înseamnă că totul, cu excepția corpului animalic, care deja a murit, este comun pentru noi, toți. Așa că ce putem să ascundem între noi, în munca noastră spirituală?

Dacă urăsc un prieten și nu sunt de acord cu el, atunci eu, cu siguranță, trebuie să mărturisesc tuturor. Până la urmă asta mă îndepărtează de la dezvoltare. Chiar și mai mult de atât, îmi împiedic prietenii de la avansare.

Întregul grup de zece trebuie să fie ca un singur corp în privința spiritualității, iar corporalitatea nu contează deloc, ca și cum corpul a murit deja și s-a descompus în pământ. Doar conexiunea noastră spirituală este importantă, pe cât de mult ne-o putem imagina astăzi și va creste în măsura în care ne ridicăm pas după pas.

În fiecare zi două persoane din grupul de zece ar trebui să fie responsabile pentru starea noastră spirituală și să îi trezească pe restul. 3

Iubirea acoperă toate transgresiunile”. Reiese că dacă nu sunt transgresiuni, atunci nu este iubire, este doar conexiune animalică. Iubirea, adică conexiunea spirituală, începe atunci când păcatele sunt revelate. În fiecare zi omul trebuie să își urască prietenii și să acopere această ură cu iubire, amintindu-și că nu este nimeni în afară de Creator, care este cauza rădăcină a tuturor fenomenelor.

Nu trebuie să vedem cine are dreptate și cine greșește: ura există, iar noi trebuie să descoperim cum să o acoperim cu iubire. Apoi vei vedea că nu este niciun fel în care o poți face! Însă, dacă întregul grup de zece cere ajutorul de Sus, atunci iubirea va acoperi toate transgresiunile. Iubirea vine numai de la Creator.

Singur, fără prieteni, nu pot apela la Creator – numai împreună cu ei. Atunci El, cu siguranță, ne va răspunde: nu mie, ci întregului grup de zece. El, în mod intenționat, aprinde dispute intre noi și în câteva minute le va aprinde altundeva.

Ar trebui să ne unim în jurul problemei pe care Creatorul a revelat-o și să Îi mulțumim pentru ea. Până la urmă, este evident că această ură a existat tot timpul și a fost revelată deoarece ne-am maturizat suficient să cerem Creatorului salvarea. Revelația urii este dovada progresului.

Trebuie să ne unim toți, împreună și să percepem această ură ca pe o invitație de la Creator pentru a apela la El, oferindu-I Lui oportunitatea de a răspunde rugăciunii noastre. După câteva cereri conștiente de acest fel, noi vom simți triunghiul în interior: eu – Creatorul – grupul sau Creatorul – grupul – eu.

Dacă ura nu este revelată, atunci nu suntem vrednici de avansare. Acestea fiind spuse, nu noi trezim ura; din contră, noi trebuie să ne străduim să ne unim pe cât de mult posibil și apoi vom simți că, Creatorul provoacă respingerea în noi.

Noi nu aspirăm să revelăm răul, ci doar binele. Răul îl primim de Sus, la fel ca și corecția. Noi, tot timpul, trebuie să ajungem la bine. 4

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/12/19, Rugăciunea

1 Minutul 0:20

2 Minutul 37:15

3 Minutul 52:40

4 Minutul 56:50

Rugați-vă pentru deficiență, nu pentru împlinire

Întregul Univers este o lipsă de împlinire, dorința de a se bucura, de a crește și de a se împlini pe sine. Această dorință funcționează instinctiv în întreaga creație: în materia neînsuflețită (mineral), în plante, în animale și în ființele umane și, prin urmare, ei caută, au o sete nepotolită și luptă între ei pentru supraviețuire. Aceasta este tendința fiecărei ființe create.

Creatorul se apropie de ființa creată și aceasta începe să simtă un fel de disconfort, fără să înțeleagă de unde provine. Ființa creată nu știe exact ce-i lipsește, dar începe să caute împlinirea. Creatorul inițiază abordarea ei, apropiindu-se de ființa creată, iar ființa creată suferă din asta și dorește să elimine această suferință și, prin urmare, caută împlinirea. Asta se întâmplă în viața de zi cu zi.

Cu toate acestea, există oameni care sunt capabili să avanseze spre obiectiv, prin calea de grăbire a timpului (Achishena). Ei, înșiși iau propriul proces de dezvoltare ȋn mâinile lor, trezind treptat un sentiment de deficiență în ei, înșiși. După multe urcări și coborâri, care ȋi duc mai departe sau mai aproape de Creator, ei realizează mai exact ce trebuie să facă. Viața lor devine mult mai direcţionată spre scop. Ei înțeleg ce se întâmplă și cum să acționeze, cum să devină partenerii Creatorului.

Creatorul nu-i mai avansează instinctiv, ca pe toate celelalte ființe create, care nu înțeleg ce fac, ci pur și simplu reacționează într-un mod predeterminat la influența Creatorului, conform instinctului inerent din ele. Vedem acest comportament în întreaga natură. Deși o persoană este dotată cu mai multă complexitate decât altele, nu există nimic special în ea care să o facă o creatură independentă. Creatorul, forța naturii, acționează în toate.

Dacă oamenii aspiră să afle ce scop ar trebui să atingă și cu ce mijloace, ei pot accelera dezvoltarea lor, trezind în ei, înșiși, singuri, dorința de a simți lipsa și împlinirea ei. Și cu ajutorul acestor două forțe, ei pot merge, ca pe două picioare și pot accelera în mod semnificativ calea lor.

Ei înțeleg către ce merg și cu ce au de-a face și, prin urmare, calea lor devine mai clară, mai emoțională și conștientă pentru ei. Ei descoperă forțele care acționează asupra lor și înțeleg Sistemul în care ei există, adică dezvăluie lumea superioară. Totul depinde de atitudinea noastră față de stările pe care le putem supune și, astfel, față de forțele care ne guvernează. (Minutul 0:20)

Puteți aștepta până veți simți suferința sau puteți căuta deficiența chiar înainte să începeți să o simțiți. Dacă vreau să elimin problema care deja s-a dezvăluit, este o reacție firească. Adevărata deficiență nu este cea care este dezvăluită de ea, însăși, ci cea pe care o trezesc eu, însumi, dorind să o descopăr în mine. Aceasta înseamnă că eu, însumi trezesc întunericul care precedă zorile. (Minutul 24:30)

Răul poate avea multe forme. Poate că am o stare proastă și asta e rău. Sau sunt decepționat de calea spirituală și nu înțeleg pentru ce îmi pierd viața – și asta este rău. Creatorul nu mi se dezvăluie, prietenii nu mă ajută și uită de mine – și asta este rău, deasemenea. Iar atunci descopăr că tot răul este, de fapt, în mine. Dar Creatorul m-a creat astfel.

O persoană decide prin ea, însăși ce trebuie să considere drept rău. Ar trebui să fii foarte sensibil la ce fel de rău simți; la urma urmei, avansarea este tocmai în asta: câte tipuri de rău pot să disting și să încep să le analizez.

Ori dezvălui singur răul, ori Creatorul mi-l descoperă. Este important ceea ce este considerat rău. Dacă Creatorul, forța dăruirii și iubirii, se apropie de mine, un egoist, atunci mă simt rău. La urma urmei, această forță este opusă mie, iar apropierea de ea îmi aduce suferinţă.

Creatorul nu este dezvăluit dorinței mele de a primi, ca forță a iubirii. Această iubire este mai presus de egoismul meu, mai presus de rațiune, iar dacă Creatorul ne-ar aborda în mod deschis, ar fi foarte neplăcut pentru noi. S-ar dezvălui forța dăruirii, căreia cu siguranţă nu îi aparținem. A cere ca această forță să mă umple complet este mai rău decât moartea, pentru egoismul meu. Prin urmare, suntem gata să acceptăm orice stare, dar nu forța de dăruire.

Noi trebuie să cerem unitatea, conexiunea cu ceilalţi și să ne rugăm pentru Kli-ul comun și nu pentru împlinirea lui. Iar dacă va fi descoperită conexiunea noastră, vom putea tolera forța de dăruire, în interiorul ei. (Minutul 38:15)

Poate mi-e teamă că voi descoperi măsura în care sunt opus dorinței de a dărui. Prin urmare, în mod subconștient, mă protejez instinctiv și nu îmi dau voie să mă apropii de ea. Găsesc o orbită externă care mă lasă să țin balanța: particip cumva în grup, dar nu mă ataşez de el, cu adevărat și, de aceea, nu-mi depășesc condiţia.

Aici apare întrebarea: poate grupul să mă împingă, să mă tragă aproape, așa încât să simt că nu există nicio cale de ieșire și că trebuie să cer din partea prietenilor puterea să mă ajute să mă includ în grup, deasupra naturii mele. Aceasta este ceea ce înseamnă să trezești întunericul de dinaintea zorilor: în ciuda întunericului, a respingerii, a fricii, a refuzului și a confuziei, să mergi spre conexiune și, astfel, să avansezi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/11/19, Rugăciunea

Să ajungem la nevoia de rugăciune

Există oameni care obișnuiesc să se roage și sunt aceia care nu s-au rugat niciodată și nu sunt obișnuiți să gândească despre ei ca depinzând de o Forță mai înaltă, de credință. Dar, pentru cel care studiază Înțelepciunea Cabala, toate aceste diferențe devin nesemnificative. Acesta nu se mai raportează la rugăciune ca la o activitate obișnuită, familiară lui din copilărie. Studiul duce omul prin tot felul de stări care îl curăță de confuziile anterioare. Acum el înțelege că nu are nicio conexiune cu Creatorul și toate cerințele lui au fost artificiale.

Îi ia mult timp până când începe să simtă că nimic nu-l ajută pe om să avanseze, să înțeleagă, să simtă și să se conecteze cu Sistemul Creației. Nu contează cât efort investește în colegii de studiu (prieteni) și în studiu, fiindcă nimic nu ajută. Omul înțelege din ce în ce mai clar că toată neajutorarea lui și toate încercările îl duc la o singură concluzie: „Numai dacă mă ajută Creatorul voi fi capabil să fac ceva și să ies din această stare”.

Numai Creatorul mă poate ajuta, nimeni altcineva, nici chiar eu, însumi. Cu ajutorul tuturor mijloacelor am reușit să trec prin diferite stări, urcări și coborâri, să experimentez tot felul de simțiri pentru a înțelege în cele din urmă că nimic nu mă va ajuta în afară de Creator. Aici ajung cu adevărat la nevoia de rugăciune. Dacă nu mă ajută Creatorul, atunci nimic nu o va face. Deci, ce trebuie să facă omul pentru a obține ajutorul Creatorului? Cum mă pot convinge că ajutorul de Sus va veni numai dacă voi ajunge la cererea corectă la care Creatorul să răspundă? Asta este ceea ce ne învață Cabala: cum și ce să cer și cum să mă pregătesc astfel ca cererea să aducă ajutorul Creatorului. (Minutul 0:20)

Rugăciunea este munca în inimă. Inimă decide toate dorințele și creierul doar ajută la realizarea lor, la ordonarea lor. Munca în inimă înseamnă aranjarea dorințelor în așa fel încât ele să fie gata să se schimbe.

Aceasta este muncă deasupra rațiunii. Dacă te rogi pentru ceea ce știi, atunci este o rugăciune egoistă a unui om al acestei lumi și, de aceea, nu cauzează nicio schimbare semnificativă în tine. Orice animal se roagă, fiindcă rugăciunea este simțirea unei lipse în toți atomii, în toate moleculele și în tot corpul. Creatorul este cel care a creat inițial această lipsă; El, însuși este complet și, de aceea, a creat o creatură care simte o lipsă.

Adevărata rugăciune nu vine din lipsurile (nevoile) create în noi de Creator, adică, din lipsa de bani, de sănătate și din alte probleme pe care Creatorul le-a trezit în fiecare din noi. Vedem că toată lumea suferă din cauza unui anume fel de lipsă, fiindcă materia Creației este dorința de primire căreia îi lipsește împlinirea.

Dar, creând o astfel de creatură, Creatorul a vrut ca omul să ceară să fie ridicat, astfel ca el să nu rămână în interiorul dorinței, cerând umplerea ei, ci să se ridice la un grad mai înalt, peste aceste lipsuri. (Minutul 11:10)

Din Lecția zilnică de Cabala din 8/07/19 – Rugăciunea

Ascunderea și apropierea de Creator

Apelarea la forța superioară, la Creator, este cel mai important lucru pe care îl avem. Un muncitor al Creatorului, adică o persoană care vrea să avanseze pe calea spirituala mai repede decât de obicei, este distinsă de faptul că cere să avanseze. Toată lumea avansează, fiecare creatură, totul se întoarce la rădăcina sa, la adeziunea completă care există deja, însă care este ascunsă de noi și trebuie să fie revelată. Cursul natural al dezvoltării necesită foarte mult timp, suferință și lovituri pe drum. Cu toate acestea, o persoană are o oportunitate ca să urmeze singură avansarea.

Inițial nu simte o asemenea nevoie în el însuși; altfel toată lumea ar cere și ar cerși asta. Trebuie să căutăm deficiența corectă și dacă descoperim această deficiență pentru Creator, noi avansăm mai repede decât pe calea obișnuită a suferinței. Această cale a accelerării (Achishena) nu depinde de timp, ci doar de eforturile noastre, de tânjirea noastră de a ne conecta și revela următoarea stare dorită, adică să vrem să fie revelată.

Prin ridicarea rugăciunii noastre, a cererii noastre, noi accelerăm timpul și de aceea suntem numiți Israel; altfel suntem considerați națiunile lumii. Asta este toată diferența dintre Israel și națiunile lumii. Israel țintește direct către Creator (Yashar-El), tânjește să Îl reveleze și să adere la El, deasupra timpului, adică mai repede decât a fost setat de natură. Prin accelerarea timpului noi devenim muncitorii Creatorului.

Sunt perioade de asemenea căderi când suntem de acord cu tot ceea ce se va întâmpla, pierzând orice speranță. Cădem în starea unei persoane obișnuite, însă apoi ne trezim din nou prin influența de Sus. Așa ne mișcăm prin căderi și urcări, adică o deconectare relativă și o conexiune cu Creatorul. În cădere ajungem să ne împăcăm cu tot ceea ce avem, căzând la nivelul unei bestii. Cu toate acestea, în timpul urcării, de îndată ce Creatorul ne trezește, noi suntem pregătiți să investim eforturi, căutând cum să ne întărim și să avansăm mai mult.

Stările se schimbă constant: o bandă neagră, apoi una albă. Creatorul aparent ne ajută mai mult, apoi mai puțin și noi trebuie să ridicăm rugăciunea noastră. În toate căderile și urcările, participarea noastră este minusculă, dar exact asta este inclusă în corecție și ne dezvoltă. În spiritualitate nu contează cât ești de mare sau de mic, ci cât de mult ai adăugat la dorințele tale și cât le-ai dezvoltat. 1

Adevărul nu este așa cum ni-l imaginăm conform mintii și sentimentelor noastre. „Ei au ochi și nu văd; ei au urechi și nu aud”. Reiese că nu vom putea niciodată să descoperim în mod direct Creatorul, ci numai prin ascundere, prin credință deasupra rațiunii.

De fapt, Creatorul este cel mai apropiat de noi exact când simțim ascunderea Lui. El vine mai aproape de noi și apoi descoperim că nu Îl simțim, nu îl înțelegem și nu îl cunoaștem. Până la urmă, o anumită forță se apropie, una eluzivă și de neatins de către percepția noastră.

Însă aceasta nu este o stare a unei persoane obișnuite, care pur și simplu nu simte și nu înțelege nimic. Noi simțim ascunderea în fața noastră și inabilitatea noastră de a o revela prin organele noastre de simt. În special, deoarece Creatorul se apropie, eu descopăr că sunt incapabil să ajung la El. Iar ce numim ascundere, cădere, este timpul celei mai mari apropieri de Creator. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/9/19, Rugăciunea

1 Minutul 0:20

2 Minutul 11:00

Deschideți calea spre Creator

Legile perfecțiunii trebuie să opereze în grupul de zece, HaVaYaH: egalitate, integrare reciprocă, dăruire reciprocă, anulare înaintea celuilalt. Este foarte important să construim relații de egalitate în grupul de zece, în orice mod posibil. Toate diferențele pe care le vedem astăzi între noi, diferențiind pe unii ca fiind mai de succes, mai inteligenţi, mai rapizi, de fapt, nu înseamnă nimic. După cum este scris: „Ei au ochii, dar nu văd”. Pot să spun asta din experiența mea.

Persoanele care percep cu greu orice cuvânt asociat muncii spirituale, dar, în același timp, continuă să depună eforturi pentru a continua cu orice preț această muncă, vor avea cel mai mare succes. Ei se vor ridica deasupra tuturor și nu cei cărora li s-au dat de sus abilități excepționale: un intelect ridicat, inteligență și sensibilitate. Aceste atribute corporale nu ajută la intrarea în spiritualitate, ci, dimpotrivă, stau în cale. Există povești despre felul în care plângeau discipolii, cerându-I Creatorului să le ia talentul natural și să-i coboare la un nivel obișnuit.

Prin urmare, ar trebui să ne raportăm cu înțelegere la acei prieteni care întâmpină dificultăți în a fi parte din grupul de zece, studiind, asociind un cuvânt cu altul, pentru a înțelege materialul. În final, acești oameni vor reuși mai mult în spiritualitate decât alții, doar că va dura mai mult timp și cu mai mult efort. Prin urmare, nu putem neglija sau renunța la niciun prieten din cauza faptului că nu înțelege nimic. Dacă Creatorul a adus pe cineva în grup, trebuie să avem grijă să ne asigurăm că el sau ea este tratat/ă la fel ca oricine altcineva.

Nu poate fi nicio neglijare sau preferință față de nimeni din grupul de zece, ci toată lumea trebuie să fie absolut egală și nu doar externă, în mod formal, fiindcă trebuie să simt interior, într-adevăr, că percep pe toată lumea în acest fel. Dificultățile în înțelegere nu se referă la spiritualitate. Nu este un examen!

Constituirea egalității în grupul de zece este chiar mai importantă decât dezvoltarea unei lipse pentru revelarea Creatorului. Dacă nu există egalitate, atunci deficiența pentru Creator va fi, de asemenea, distorsionată pentru că ne vom întoarce spre El de la un Kli imperfect. (Minutul 16:00)

Nu ar trebui să neglijăm niciun prieten din grupul de zece. Inima ar trebui să ne doară de toți cei care nu vin. Trebuie să ne rugăm pentru ei și să lucrăm la acest lucru, simțind că totul depinde de noi. (Minutul 1:22:30)

Egalitatea dintre prietenii din grupul de zece este construită de faptul că compensez cu atitudinea. Și, deși unul pare mai deștept, altul mai devotat, cel de-al treilea isteţ, iar al patrulea abil, totuși trebuie să-mi întregesc percepția asupra tuturor, astfel încât fiecare să fie perfect și fără defecte.

Fiecare este perfecțiunea în sine și nu este nimic de adăugat – așa trebuie să-mi percep prietenii. În acest fel, mă corectez pentru a nu vedea vreo defecțiune în ei. Îi aduc pe toți la un nivel general și devin un grup de zece perfect pentru mine, înălţat și corectat în ochii mei. Și, cu cât mă integrez mai mult în grupul de zece, cu atât mai adânc voi pătrunde în Creator, care este în prieteni. La urma urmei, Creatorul îi dezvoltă și îi sprijină.

Prin conectarea prietenilor la un nivel egal, deschid calea către Creator pentru mine, pentru revelarea Lui. Grupul de zece este ca vizorul unei arme, prin care văd Creatorul sau ca un binoclu care trebuie să fie focalizat. (Minutul 1:23:00)

În grupul de zece, este nevoie să investim toată forța noastră în unitate și conexiune, astfel încât toți să devină ca unul, într-o asemenea măsură încât să devină clar că aceasta – conexiunea dintre noi – este Creatorul și nu grupul și nu, pur și simplu, o conexiune. Prin pătrunderea mai profundă în interior, vom începe să simțim esența conexiunii noastre, iar acesta va fi Creatorul. Nu există nicio altă cale!

Există oameni care, să audă asta, este foarte greu pentru ei, dar este tocmai pentru că au un suflet foarte înalt și acest lucru este încă departe de ei. Ar putea dura încă zece ani de perseverență și efort, dar atunci vor reuși mai mult decât oricine altcineva. Prin urmare, nu ar trebui să existe nicio diferență pentru noi, în ce fel percepe și înțelege. Se spune că „cineva nu învață cu mintea”, ci prin egalitate. Cel care poate percepe pe toți drept egali și pe sine ca fiind cel mai mic dintre toți, singurul care are nevoie de corectare, este pe calea cea bună. (Minutul 1:35:00)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/27/19,, „Lipsa pentru măreția Creatorului”