Category Archives: Munca in grup

Înspre relaţiile bune

Întrebare: Din ce trebuie să dispere într-un final umanitatea?

Răspuns: Din faptul că vrea să construiască o viaţă bună printr-o atitudine egoistă. Este imposibil. Umanitatea trebuie să dispere din cauza asta şi să aleagă o cale complet diferită.

Întrebare: Creatorul nu vrea ca noi să trăim bine?

Răspuns: Creatorul vrea să trăim bine, pe cel mai înalt, etern şi perfect nivel.

Întrebare: Pentru a face acest lucru trebuie să ajungem pe cel mai jos nivel? Până la urmă, în trecut, umanitatea a progresat într-un fel cu egoismul.

Răspuns: Umanitatea a progresat prin dezvoltarea ego-ului; aşadar, s-a simţit că este o creştere şi o dezvoltare. Acum, ego-ul s-a dezvoltat şi a ajuns la starea sa finală. Baal HaSulam a simţit foarte clar că aceasta este ultima generaţie, iar astăzi noi ne aflăm într-un proces de dezintegrare a egoismului. Este doar o chestiune de timp.

Sper că în 2018 vom descoperi incomoditatea completă a egoismului şi necesitatea de a ne ridica deasupra lui şi să descoperim o sursă complet nouă a existenţei – dăruirea.

Întrebare: Este vorba despre conştientizarea interioară?

Răspuns: Lumea nu se schimbă deloc. Asta a fost spus chiar şi în zilele lui Maimonides. Numai relaţiile reciproce dintre noi se schimbă.

Întrebare: Asta înseamnă că putem trăi 200 de ani şi că tehnologiile vor continua să se dezvolte?

Răspuns: Într-un final se vor schimba, însă numai ca rezultat al relaţiilor bune dintre noi, în schimbul celor egoiste din prezent. Apoi vom vedea o lume complet nouă. Aşa că, haideţi să ne direcţionăm împreună gândurile spre asta şi s-o vedem în acest an nou!

Din lecţia de Cabala în limba Rusă 12/24/17

 

Responsabilitatea într-o societate integrală

Întrebare: Dacă ne imaginăm o societate analoagă, integrală, atunci cum pot fi diferiți oamenii pe baza nivelului de responsabilitate socială?

Răspuns: Un sistem analog este un sistem comun, unde toate intrările și ieșirile sunt interconectate și definite astfel, încât nu există nicio diferență între ei. Au loc anumite reacții și întregul sistem se stabilizează, atingând o anumită stare. Acesta este un sistem analog integrat.

Oamenii diferă conform cu abilitățile lor date de natură: puterea gândirii și dezvoltarea ei, interacțiunea dintre ei, personalitatea și multe alte caracteristici. Totuși, nu ar trebui niciodată să forțăm pe cineva, ar trebui să îl ridicăm treptat. Este un proces foarte lung.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Ultima generație” din 20.08.2017

Perfecționează-te!

Întrebare: Cum trebuie să înțeleg afirmația că ”Nu există rău în lume”, dacă în lume există numai rău? Istoria crudă și vicioasă a umanității, războaiele și trădările sunt dovada acestui lucru.

Răspuns: Tot răul din lume este răul meu, ceva ce nu pot echilibra cu binele. Răul există în mine! Este scris: ”Toți cei care condamnă, o fac prin propriile defecte”

Concluzia este foarte simplă: Dacă vreau să văd o lume perfectă, trebuie să mă perfecționez eu însumi. Vom descoperi că este cu adevărat așa, oricât de ilogic și nerealist ar părea. Tot ceea ce văd în jurul meu este reflexia mea. Atunci ce poate fi făcut atunci când este descoperit un asemenea rău? Trebuie să mă schimb eu însumi.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 12.11.2017

Cărţile despre etern

Dacă începem să explicăm unui copil de 3 sau 4 ani despre problemele noastre de adulţi, evident că, în conformitate cu dezvoltarea sa mentală, psihologică şi spirituală, el va fi incapabil să le înţeleagă. Nu este interesat de ele şi acestea nu sunt incluse deloc în definiţiile sale.

În modul acesta citim cărţile scrise de Cabalişti; trebuie să încercăm să realizăm că nu înţelegem deloc ce ne spun.

Să spunem că citim articolul „În ceea ce priveşte iubirea de prieteni”, dar noi nu ştim ce sunt prietenii sau ce este iubirea. „Prieteni” în spiritualitate sunt părţile sufletului meu; cu toate acestea eu nu îi simt în modul acesta. Eu imediat încurc cuvântul „prieteni” cu prietenia obişnuită din această lume: cu cineva cunoscut, cu cineva cu care îmi place să-mi petrec o seară, ori cu care să călătoresc sau cu prietenii din copilărie.

Cu toate acestea, aici cuvântul are un sens complet diferit. Eu vreau să-mi revelez sufletul, partea eternă a realităţii, însă, până acum, eu am doar o existenţă temporară, iluzorie din lumea noastră imaginară, care nu există cu adevărat. Aşadar, trebuie să înţeleg că aceste cărţi vorbesc numai despre sufletul meu etern, care îmi apar în forma unor oameni speciali, cu care am fost adus împreună de către conducerea superioară, de reţeaua conexiunilor sfărâmate dintre noi.

Este necesar să formăm o reprezentare a unui asemenea sistem în noi înşine, deşi încă este imaginar, însă cât mai apropiat posibil de spiritual. În afară de asta, noi trebuie să definim cu precizie cine este „o persoană” în general, iar „prietenii” în particular şi ce este „iubirea de prieteni”? Prietenii nu sunt aceia cu care este plăcut să petrec timpul, să beau ceva, să iau masa sau să dansez, ori să studiez.

Prietenii sunt o conexiune spirituală specială, care nu este cu scopul de a-şi aduce plăcere între ei. Plăcerea este doar un mijloc. Dar, de fapt, iubirea de prieteni este atunci când toţi acţionează în locul celorlalţi. Asta este una din dificultăţile studiului Cabalei.

A doua dificultate este că percepem Tora ca pe o poveste despre lumea noastră: ca şi cum ar fi timp, mişcare şi spaţiu, care nu există în lumea spirituală. Aşadar, această „poveste” pe care o auzim din Tora, de asemenea, nu există deloc! Nu este nici Egiptul, nici exilul egiptean.

Nu ar trebui să-mi imaginez că acest lucru s-a întâmplat vreodată în lumea noastră. Tora nu descrie evenimentele istorice, ci secventa stărilor pregătitoare prin care au trecut Cabaliştii, pentru a obţine adevărata şi singura percepţie existentă a realităţii.

Aşa că şi eu ar trebui să-mi imaginez constant că nu studiez istoria, care s-a petrecut în vremuri antice, cu un grup de oameni care a fugit dintr-un loc în altul. Nu este vorba de asta, ci despre impresiile senzoriale ale unei persoane, regăsindu-se într-o stare pe care o defineşte ca exilul spiritual, exilul din lumea spirituală. Apoi este posibil să ne imaginăm ce este răscumpărarea şi dezvoltarea spirituală. Este vorba numai despre ceea ce se petrece într-o persoană.

În fiecare zi îmi doresc să mă separ din ce în ce mai mult de poveşti, de istorie şi geografie şi să mi le explic în interior, la nivel de simţire: a mea, ori a altcuiva care îşi doreşte să se dezvolte spiritual. Toate acestea se aplică numai în perioada dezvoltării spirituale a unei persoane. Aşadar „iubirea de prieteni” şi, în general, întreaga Tora ar trebui considerată numai în forma interioară și numai în relaţia cu dezvoltarea noastră.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala 3/6/18, lecţie pe subiectul: „Pregătire pentru Pesach”

 

Pesach, Matza, Maror

Nu avem o nevoie pentru spiritualitate – ne este dată de Sus. Nimănui, pe cont propriu, nu i se aprinde aspiraţia de a studia Cabala şi să reveleze Creatorul. Omul este condus de Sus, iar asta se numeşte „la vremea lor” (Beito), pe calea naturală a dezvoltării. Cu toate acestea, dacă ne dorim să avansăm pe cont propriu, în conformitate cu „accelerarea timpului” (Achishena), avem nevoie de garanţia reciprocă. Prin conexiunea cu grupul, pot să primesc de la prieteni şi să furnizez fiecăruia nevoia spirituală corectă prin care vom putea avansa.

Nu este nicio altă cale. Nu pot extrage aspiraţia spirituală corectă pentru mine însumi; ar fi pentru orice, mai puţin pentru spiritualitate. Nu ar trebui să ne fie ruşine sau să ne temem de dorinţele care iau naştere în grup. Până la urma, invidia, mândria, onoarea şi dorinţa pentru putere, care se manifestă în grup, în mod conştient sau inconştient, ne ajută să ajungem la lumea spirituală. Între timp, o persoană poate să experimenteze cele mai corecte şi pure dorinţe, însă dacă ele nu trec prin grup, ele nu vor ajuta în avansare. *

În timpul Pesach (Paştelui), o persoană trebuie să spună „Pesach, Matza, Maror”. Altfel omul nu va ieşi din Egipt. Matza este războiul cu înclinaţia rea. Maror este amărăciunea insuportabilă din muncă, din inabilitatea omului de a se uni şi de a dărui. Aşadar, întâi ajungem la Pesach (Pesach înseamnă a trece peste), apoi la salvare.

Una o urmează pe cealaltă: Pesach, Matza, Maror. Pesach nu depinde de om; este Creatorul care îi dă putere să scape (Pesach). Iar Matza şi Maror este sarcina omului să înghită munca sa, pentru a se îneca de la amărăciunea egoismului şi să ţipe. **

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 3/20/18, Scrierile lui Rabash – Igrot (Scrisori) / Scrisoarea nr. 72

* (Minutul 11:30 – https://youtu.be/e_-zvMp49WI )

** (Minutul 17:00- https://youtu.be/AxXsnutuL5M )

Cine este Moise?

Moise simbolizează dorinţa pentru adevărata muncă neegoistă – în măsura în care poate fi în Egipt – pentru Creator. Întâi Moise creşte în palatul lui Faraon ca un prinţ egiptean.

El este similar cu toţi oamenii, cu dorinţele lor şi chiar mai mai mult ca egiptenii, decât oricare dintre evrei, însă apoi vine timpul ca el să înceapă să conducă oamenii, să devină un lider, aşa că în el se trezeşte calitatea dăruirii.

Nu putem să o facem fără Moise. Până la urmă, omul trebuie să aibă trezită această proprietate de către Creator, care să-l scoată din starea animalică şi să-l facă un om, Adam, similar cu Creatorul. Moise este proprietatea Bina, care trebuie să stea la mijloc, între Malchut şi Keter.

Moise este proprietatea Creatorului, ”îmbrăcată” de Sus, într-o persoană, ca să se poată conecta cu această proprietate, aşa cum Malchut se conectează cu Moise de jos. Fără această proprietate, omul în general nu ar putea înţelege ce este dăruirea şi cum ar putea să se gândească la ceva mult mai înalt decât egoismul sau, Malchut al său. Fără proprietatea Moise, din fiecare dintre noi, noi nu am ajunge niciodată muncitorii Creatorului. Această proprietate este cea care face diferenţa dintre o fiinţă umană şi un animal.

Moise sunt eu, o calitate specială din mine, obţinută prin Lumina reformatoare și care îmi permite să lucrez cu sursa. Această proprietate de Bina este în interiorul unei persoane, iar acesta este mijlocul prin care cineva se corectează. Bina încă nu se uneşte cu Creatorul. Doar „îndulceşte”. Este Lumina Hassadim. Bina şi Malchut se alătură pentru a lucra împreună cu scopul de a ajunge la proprietatea Keter şi pentru a se uni cu Creatorul.

Condiţiile pentru a intra în Egipt sunt fie o bunăvoinţă să se unească, fie împotrivirea faţă de asta. Cu alte cuvinte, oamenii ar trebui să fie pentru sau împotriva unificării, dar nu în indiferenţă faţă de asta. Egiptul îi include pe fiii lui Iacob, cei care au fost antrenaţi de străbuni.

Etapa străbunilor este completată la acest punct. Începe etapa fiilor, „copiii Israelului”, deoarece Iacob într-o formă mare este numit Israel. Aceasta este o stare nouă, o etapă nouă.

De ce Faraon nu-l ucide pe Moise? Nu poate să o facă, deoarece cineva poate să ucidă pe altcineva cu care este cumva conectat, iar Moise nu are nimic de a face cu Faraon. El evadează din palatul lui Faraon şi se reîntoarce la el ca o persoană complet diferită, fără nicio conexiune cu trecutul.

Este un miracol, pentru că Moise creşte în braţele lui Faraon. Este scris în Midrash că Moise a stat în poalele lui Faraon, s-a jucat cu barba lui şi i-a încercat coroana. Desigur, aici nu este vorba despre evenimente istorice, ci despre secretele Torei. Apoi, Moise s-a reîntors la Faraon, iar ei parcă nu se recunoşteau. Nu arată ca o întâlnire a bunicului cu nepotul său fugit.

Moise nu se mai vede în Faraon şi, prin urmare, Faraon nu poate face nimic: nici să-l ucidă, nici să-l sfărâme, nici să-l conducă. Moise a ieşit de sub puterea lui Faraon. Faraon este Malchut, Iar Moise este etapa Bina. Ei nu sunt conectaţi între ei. Iar Moise nu poate nici el să-i facă ceva lui Faraon. Numai Creatorul, controlându-i pe amândoi, poate să trezească forţele din ei.

Mai întâi, Faraon îl creşte pe Moise în palatul său, deoarece mulţumită poporului Israel, Egiptul se îmbogăţea. Dorinţa egoistă de a se bucura foloseşte calitatea dăruirii pentru el însuşi şi primeşte profituri uriaşe.

De îndată ce suntem într-un grup şi ne dorim să ne unim, însă nu o putem face, este un semn că suntem pe pragul de a intra în Egipt. Revelam împotrivirea faţă de unificare în noi înşine. Trebuie să avem grijă de conexiunea în grupul de zece, în măsura în care simţim cum Faraonul conduce relaţiile dintre noi.

Unitatea în grupul de zece este exprimată în dorinţa de a revela Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/11/18 „Pregătirea pentru Pesach” partea 1

 

Exilul egiptean al secolului 21

De ce a fost benefic pentru Faraon să-l crească pe Moise în casa lui? Numai gândiţi-vă, cât de mult a câştigat lumea de la evrei? Lumea datorează întreaga lor dezvoltare evreilor, deoarece Lumina superioară este transmisă prin ei, prin calitatea Bina la Malchut, aducându-i totul: începutul tuturor religiilor, credinţelor şi a cunoaşterii.

Chiar şi dorinţele corporale pentru hrana, sex şi familie s-au dezvoltat, deoarece Lumina străluceşte de sus asupra lor în plus de nivelul animal. Iar asta este numai deoarece este o intenţie de dăruire, reprezentată de Israel. Prin urmare, mai multă Lumină continuă să vină și să dezvolte dorințele. Şi dorinţa în sine nu se dezvoltă, este moartă ca ţărâna.

Singurul motiv pentru care o dorinţă se dezvoltă, este ca ea să ajungă la următorul grad. Şi dacă toate etapele au fost deja atinse: inanimat, vegetal, animal şi uman, apoi următoarea dezvoltare poate veni numai de sus, prin Israel.

Acest lucru poate fi văzut prin deplasarea pe care poporul evreu a experimentat-o în Europa, atunci când au fost exilaţi de la o ţară la alta. Dacă nu ar fi fost acest grup mic în lumea noastră, care este oarecum conectat la Lumina superioară, atunci lumea nu s-ar fi dezvoltat. De ce ar fi făcut-o? Întreaga dezvoltare este făcută de dragul atingerii dăruirii, adeziunii şi al finalului corecţiei.

Şi dacă nu este un asemenea grup şi nicio conexiune dintre Lumina superioară şi Malchut, atunci Malchut nu se dezvolta. Aşadar, lumea învinuie evreii pentru toate problemele lor. Evreii sunt cei care au provocat dezvoltarea lumii, care acum a ajuns la capăt de drum. Lumea este în faţa unui zid, criza globală care se derulează, iar evreii evident că vor fi învinuiţi pentru asta.

Evreii sunt uluiţi de aceste acuzaţii, deoarece ei au oferit lumii atât de mult, atât de multe invenţii noi. Însă asta este o interpretare greşită a rolului nostru, deoarece noi suntem meniţi pentru ceva complet diferit.

Este similar cu povestea exilului din Egipt. La început evreii au adus foarte multe beneficii Egiptului, apoi viaţa s-a înrăutăţit. Aceste părți ale Binei ar trebui să înceapă creşterea de la Malchut și să o ridice la nivelul următor al dezvoltării. Este ca o mamă care este gata să dea naştere, însă nu poate să o facă. Vă puteţi imagina ce s-ar întâmpla cu acest copil?

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/11/18, lecţie pe subiectul: „Pregătire pentru Pesach”, partea 1

 

Coridorul egiptean

Baal HaSulam scrie că avantajul pe care îl are o persoană faţă de un animal, este că dorinţa pentru spiritualitate se trezeşte într-o persoană. Dacă nu ar fi asta, o persoană ar fi dus o existenţă animalică. Aspiraţia spirituală este ceea ce face dintr-o persoană un om (Adam).

„Sclavia egipteană” este o stare ce precede spiritualitatea, precum un coridor prin care trebuie să trecem pentru a intra în lumea spirituală. Aşadar, noi întâi intrăm în Egipt. De îndată ce suntem acolo începem să ne clarificăm dorinţele şi ne pregătim pentru gradul spiritual.

Egiptul este caracterizat de o creştere imensă în egoism, până când persoană îşi doreşte să înghită întrega lume. Apoi persoana începe să întreabe, „Care este sensul vieţii mele?” şi să caute un răspuns. Într-un final, vede că egoismul îl domina în totalitate, făcându-l sclavul lui Faraon. Nu este de acord cu asta şi vrea ca în schimb să lucreze pentru Creator.

Însă ea descoperă că nu poate să facă acest lucru. Prin urmare, ea strigă şi cere până când ajunge la disperare completă că eforturile sale nu aduc niciun rezultat, aşa cum este scris „Şi copiii Israelului au suspinat din muncă”.

Persoana simte lovituri, deoarece se luptă pentru munca spirituală, însă vede că nimic nu iese din ea şi un plânset izbucneşte din ea. Adică dorinţa corectă, cererea, se trezeşte în ea, apoi ea iese din Egipt.

De câte ori, în timpul unui an din munca noastră, am încercat să dăruim, să ne unim, să ne gândim şi să avem grijă de ceilalţi, însă până acum nu am văzut niciun rezultat? Încotro se duc eforturile noastre? Până la urmă, nimic nu dispare fără urmă. Ne aflăm într-un sistem închis, unde lucrează legea conservării energiei. Însă, unde este fructul muncii mele, a dorinţelor mele, a grijii, a succesului şi a pierderii – totul dispare pur şi simplu?

Nu. Totul se cumulează: munca mea, a ta şi a omenirii, pe parcursul timpului. Prin urmare, există asemenea oameni care au primit o asemenea îngreunare a inimii și care i-a dus la exodul din Egipt. Alţii continuă, pentru moment, sclavia egipteană, dar cu toate acestea, de la o generaţie la alta, ei îşi cumulează eforturile. Asta se aplică întregii omeniri, fără excepţie.

Chiar şi un mic păduche, care face eforturi să mănânce şi să supravieţuiască, contribuie de asemenea la puşculiţa comună, deoarece şi el aparţine dorinţei comune creată de Creator.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala „Pregătire pentru Pesach”

 

Egalitatea în cerc

Întrebare: În cerc, fiecare trece prin două faze diferite: atunci când dăruieşte şi atunci când primeşte, atunci când vorbeşte şi atunci când ascultă. Care este diferenţa dintre aceste faze? În care faza suntem egali? Atunci când ascultăm?

Răspuns: Nu suntem absolut egali în nimic, cu excepţia aspiraţiei de a-i aduce pe toţi mai aproape de a fi împreuna, pentru a descoperi calitatea comună a dăruirii şi iubirii dintre noi, numită Creatorul.

Dacă nu ne apropiem în acest mod, atunci nu vom fi egali în niciun mod. Egalitatea dintre noi toţi este în efortul de a ne atrage mai aproape de Creator, în interiorul căruia ne conectăm.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 10/22/17

Ieșim din Egipt în fiecare zi

Înainte de orice altceva, este necesar să ne conectăm cu Creatorul și atunci să încercăm să percepem toate obstacolele prin acest punct de conexiune, astfel încât acestea să fie folosite pentru a intensifica conexiunea cu Creatorul, în loc să ne ducă mai adânc în problemele noastre zilnice.

Trebuie să-mi las fricile și grijile și să ader la „Nu e nimic în afară de El”. Mă conectez la Creator, la această singură realitate existentă, ca la un singur punct, ca la începutul Creației.

„Iată că, înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, Lumina simplă Superioară a umplut întreaga existență. Și nu era niciun gol, cum ar fi o atmosferă goală, o cavitate sau o groapă, ci totul era umplut cu Lumina simplă, nemărginită.”

Și atunci, în această Lumină, s-a solidificat un punct negru, opus Luminii, prin dorința lui de a primi.

Dar el s-a anulat complet în fața Luminii și eu vreau să fac exact la fel! Și după ce obțin alipirea cu Lumina în acest singur punct, cu alte cuvinte, în tot ceea ce mi se întâmplă eu Îl văd doar pe Creator, voi fi capabil să încep să-mi deschid mintea, inima, gândurile și dorințele în măsura în care sunt capabil să le raportez la Creator.

Eu nu am nimic; eu rămân un singur punct. Nu-mi aparține nicio senzație, toate îmi sunt trimise de Creator, astfel ca eu să ader la El și mai mult. Atunci, punctul meu de adeziune va începe să se extindă peste toate tulburările și gradul meu de conexiune cu Creatorul va crește. Rezultă că nu sunt deloc obstacole. Ele sunt, mai degrabă, „ajutor împotriva Lui”, fiindcă, pentru mine, acest punct este opus Creatorului, dar el mă ajută să-mi întăresc puterea adeziunii noastre.

Nu sunt totdeauna capabil să raportez totul la Creator, chiar dacă înțeleg că așa ar trebui să fie. Se pot ridica astfel de frici și de probleme că sunt incapabil să-mi mențin alipirea cu Creatorul. Semnul alipirii e bucuria datorată faptului că nu e nimic în afară de El, Cel care e bun și face bine. Când sunt în adeziune cu El, mă simt complet și perfect, fiindcă oricine este în adeziune cu perfecțiunea este, de asemenea, perfect.

Dacă, însă, nu este nicio bucurie, înseamnă că sunt în exil și nu în adeziune cu „Nu e nimic în afară de El”.

Stau la lucru și mă simt în exil, pierzându-mi inutil timpul. Vine cineva cu toate aceste sarcini și eu trebuie să-mi irosesc toată viața cu ele. Nu există nicio ieșire; trebuie să continui, dar cu intenția constantă că pe timpul acestei activități eu sunt conectat la Creator și mă anulez în fața Lui. Și asta tocmai datorită serviciului meu și a tuturor problemelor, a așa numitei „lumi iluzorii”, tocmai așa am posibilitatea de a-mi consolida conexiunea.

Și dacă ajung la alipire, atunci încetez să mai experimentez această lume, ea dispare. În loc să se separe, ea devine unită și, în loc să ascundă ecranul, ea revelează ecranul.

Schimb exilul cu eliberarea, numai prin a aduce totul la Creator și asta este de ajuns. Întreaga diferență între Egipt și Israel este că exact aceeași dorință, care a fost revelată în Egipt, își schimbă intenția în dăruire, după trecerea prin deșert și intrarea în țara lui Israel. De aceea, noi trebuie să ne vedem în fiecare zi ieșind din Egipt.

Fiecare zi trebuie să fie dedicată obținerii adeziunii cu Creatorul; așa revelez că sunt în exil. De aceea, trebuie să muncesc în fiecare zi la alipirea cu Creatorul, peste toate distragerile și să schimb înclinația mea rea, în una bună, să schimb îngerul morții, în îngerul vieții.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 7/03/2018 – Scrierile lui Rabaș – „O rugăciune adevărată este peste o lipsă”

Pagina 2 din 27312345...Ultima »