Category Archives: Munca in grup

Asociaţiile Cabaliste

Rabash, Scrierile Sociale “În conformitate cu ce este explicat în ceea ce priveşte iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”: Şi vedem că în realitate există iubirea de prieteni şi printre laici. Şi ei se adună în diferite cercuri pentru a avea iubirea de prieteni. Atunci care este diferenţa dintre religioşi şi laici.

Versetul spune (Psalmii 1) “…nici să nu stai pe locul celor dispreţuitori”.

În lume există nenumărate asociaţii de bărbaţi, femei, grupuri mixte, copii, etc., care sunt formate în conformitate cu diferite interese şi subiecte. Cu toate acestea, ele au drept scop să se împlinească pe ei înşişi şi astfel să-şi decoreze vieţile.

Asociaţiile de Cabalişti, care se adună împreună, au scopul de a ieşi din ei înşişi, ridicându-se deasupra lor. Cabaliştii caută să se unească, în aşa fel încât să atragă o forţă specială a naturii, care să-i eleveze deasupra esenţei lor egoiste, originale. În timp ce fac aceasta, relaţii complet noi apar între ei, numite “Arvut” (“garanţia reciprocă”).

Scopul lor este să se străduie dincolo de lumea noastră, dincolo de natura noastră. Asemenea oameni sunt foarte neobişnuiţi în asociaţiile lor, care sunt diferite de toate celelalte comunităţi din umanitate.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Intrarea în munca spirituală

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! 1

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. 2

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. 3

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. 4

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Totul coboară din Programul de Sus

Întrebare: Este sursa tuturor reînoirilor în același timp și locul reînoirilor?

Răspuns: Locul reînoirilor este totdeauna determinat de Sus și vine dintr-o singură Sursă. Tot ceea ce există în Lumea Superioară se estompează treptat, coboară și ajunge la noi.

După cum se spune, nu este nimic nou sub soare; totul coboară din Programul de Sus, care a fost setat inițial, de la începutul Creației și până la sfârșitul ei. Noi îndeplinim acest Program fie involuntar, ca toți oamenii sau precum cabaliștii, care deja îl înțeleg, se adaptează la el și apoi îl adaptează la ei înșiși și astfel avansează.

Reînoirile sunt dezvăluite în oameni și nu în lume. Totuși, în concordanță cu schimbările noastre interioare, vedem de fiecare dată o lume diferită. Este ca și cum în fața noastră ar exista un ecran alb și, în funcție de modul în care ne proiectăm gândurile și dorințele noastre, putem vedea pe el orice imagine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 01/07/18

Cabala şi credinţa

Rabash, “Iubirea de prieteni – 2”: Astfel noi trebuie, de asemenea, să folosim credinţa pentru a avea încredere că putem ajunge la scop şi să nu disperăm la jumătatea drumului şi să fugim din campanie. Mai degrabă, noi ar trebui să credem că, Creatorul poate ajuta chiar şi o persoană josnică şi indiferentă ca mine. Înseamnă că, Creatorul mă va aduce aproape de El şi eu voi putea să obţin adeziunea cu El.

Să ajungem la acest scop nu este uşor. Însă, adevărul este că ni s-a dat un grup, un mediu ca să ne ajute. Este necesar să creăm un asemenea mediu în avans, care să te poată sprijini în timpurile unei căderi. Dacă îl creezi, tu garantezi în avans, căci căderea ta va fi una foarte specială, blândă, de înţeles şi că va fi o licărire de Lumină în această cădere.

Întrebare: Ce este conceptul de credinţă în Cabala?

Răspuns: Credinţa este calitatea dăruirii.

Întrebare: Atunci de ce este spus: credinţa în înţelepţii noştrii? Ce este asta?

Răspuns: Credinţa în înţelepţi este o stare atunci când eu deja am înţeles cât de mult înţeleg ei situaţia şi, prin urmare, eu sunt pregătit să îi urmez ca un copilaş. În ciuda faptului că nu înţeleg despre ce vorbesc, însă ei susţin că asta este ceea ce trebuie făcut şi la fel fac şi eu.

Credinţa mea în ei este bazată pe faptul că eu le înţeleg sublimitatea. Mă supun superiorului ca un inferior. Prin urmare, credinţa este sentimentul măreţiei Partzuf-ului superior, a stării superioare, a sufletului superior.

Acest sentiment vine atunci când eu îl merit. Trebuie să lucrez din greu pentru asta.

Întrebare: Nu e faptul că cineva a spus ceva, iar eu trebuie să cred?

Răspuns: Nu. O asemenea abordare nu mă va salva. Persoana începe să creadă fie în stare de disperare, când nu mai are nicio altă alegere sau fie să treacă prin toate analizele şi să fie convins că aceasta este aşa.

Întrebare: Dar atunci care este diferenţa dintre religie şi Cabala?

Răspuns: Religia spune: “Trebuie să închizi ochii şi să crezi în ceea ce ţi se spune.” Iar Cabala spune: “O persoană nu are nimic mai mult decât văd ochii ei”.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 3/22/18

Conducerea reală şi cea imaginară

Vedem realitatea din noi înşine, fiind în interiorul Creatorului, înăuntrul forţei superioare, în afară căreia nu este nimic. Existăm într-o asemenea realitate, înfăşurată în coaja egoismului nostru, prin care noi vedem alte forme şi imagini în locul Creatorului – o realitate imaginară, o lume dispărută, iluzorie.

Trebuie să încercăm să neutralizăm acest ecran care obturează, care ne induce în confuzie prin reprezentarea faptului că vedem o lume mare în care sunt mişcări, acţiuni, inanimatul, plantele şi viaţă animală, oamenii.

Dacă adevărata percepţie ne este revelată, atunci vom vedea adevărata conducere – o singură forţă care acţionează în întregul univers, bunul care face bine. În locul acesteia noi găsim un management exterior, fals, proiectat pentru a ne induce în confuzie. Până la urmă, atunci când facem eforturi să încercăm să descoperim adevărata conducere, vedem diferite posibilităţi pentru a înşela această minciună, cât şi adevărul din spatele ei și, anume, să străpungem barierele care ne stau în cale şi să descoperim că toate acestea sunt făcute de Creator, de o singură forţă bună şi de nimic altceva.

Forţa superioară lucrează în jurul nostru, creându-ne diferite imagini, care sunt bariere între ea şi noi, o întreagă lume a ascunderii sale. Există de asemenea în interiorul nostru, conturându-ne toate gândurile, dorinţele noastre şi chiar şi faptul că eu vorbesc despre ea chiar acum, fără să realizez că totul este orchestrat de Creator.

Trebuie să ne imaginăm, să descoperim şi să începem să trăim în acest sentiment, până când ne identificăm în totalitate cu Creatorul. Toate perturbările ar trebui percepute ca ajutor prnytu ca noi să vedem Creatorul care acţionează în realitate: atât în interiorul, cât şi în afara mea. “Ei şi-au ajutat fiecare prieten” este pentru a se găsi pe el însuşi în interiorul forţei superioare, să încerce să o descopere în fiecare secundă şi să realizeze că toate gândurile, dorinţele şi senzaţiile noastre nu vin dintr-o altă sursă în afara Creatorului.

Începutul acestei revelaţii este numită un “embrion spiritual”. O persoană trebuie să se anuleze pe sine, descoperind că totul izvorăşte dintr-o singură sursă în care există, că și în uterul mamei. Nimic altceva nu există!

De îndată ce ajungem la această stare, imediat apar perturbările. Prin depăşirea lor şi punând totul numai pe seama Creatorului, noi începem să avansăm prin cele “nouă luni de sarcină”. În acest mod continuăm să existăm până la sfârşitul corecţiei. Pe parcursul a 6.000 de ani, dorinţa necorectată s-a trezit în interiorul nostru. Prin corectarea ei noi revelam Creatorul. Într-un final, ajungem la sfârşitul corecţiei, stabilind în toate simţurile noastre că “Nu este nimeni în afară de El”. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/5/18, lecţie pe subiectul “Percepţia unei singure realităţi, a unei singure forţe” (Pregătire pentru congres)

1 Minutul 5:45

De ce să respect un om?

Întrebare: Care sentimente și virtuți de bază merită respect și de ce sunt atâți de mulți oameni privați de acest lucru?

Răspuns: Trebuie să respectăm numai aspirațiile și eforturile unui om care urmăresc beneficiul omenirii. Nu binele lui propriu, ale nației lui sau ale familiei lui, ci numai beneficiul omenirii. Dacă respectăm asta, vom vedea în ce măsură omul își depășește natura lui egoistă, de dragul apartenenței lui și sacrificându-se pentru întreaga lume.

Cred că toți oamenii ar trebui să se auto-depășească, să-și depășească dorințele egoiste. Dacă fiecare din noi ne sacrificăm pe noi înșine în acest fel, atunci, ca răspuns, noi ar trebui să primim mulțumire și respect din partea societății. Fiecare – copiii la ei acasă, soția, rudele, părinții, mediul, prietenii și întreaga lume – ar fi recunoscător unui om și l-ar aprecia numai în măsura contribuției lui în societate.

Un om este creat în așa fel încât să aibă nevoie de recunoaștere din partea societății. Prin asta, în esență, omul se exprimă pe sine, eu-l lui. Dacă noi facem ca societatea să-l protejeze pe om și să răspundă la contribuția lui pentru omenire, aceasta îl va obliga pe fiecare să fie parte activă pentru omenire. Vom vedea din partea fiecăruia numai lucruri bune în relația cu întreaga societate umană și vom vedea ce contribuție are fiecare.

De aceea, trebuie să stabilim astfel de legi în societatea noastră prin care fiecare să poată fi evaluat numai prin contribuția lui la umanitate, iar aceasta să fie ușor de văzut.

Dacă măsurăm un om numai în funcție de acest criteriu, dacă fiecare știe că în acest fel este evaluat, că în acest fel este tratat, atunci nu va avea de ales.  El va trebui să devină o celulă sănătoasă în corpul general, adică un om care este folositor pe cât posibil pentru omenire.

Masă rotundă a opiniilor independente, Berlin 9/09/06

 

“Şi pământul Israel se va întinde în întreaga lume”

Întrebare: Cine sunt “Evreii” în termeni Cabalişti?

Răspuns: Ei sunt oamenii care vor să se unească, care tânjesc să ajungă la iubire în relaţiile lor, iar prin iubire să ajungă la iubirea pentru Creator. Asemenea oameni sunt numiţi “Evrei” (Yehudim) de la cuvântul “Yihud” (unitate).

Un alt sens al cuvântului “Evreu” vine de la cuvântul “Avar” (tranziţie), însemnând: cel care a trecut graniţa lumii noastre şi a intrat în lumea superioară.

Întrebare: Membrii marelui nostru grup mondial tânjesc foarte mult să treacă de la legea iubirii pentru ei înşişi la legea iubirii aproapelui. Îi putem numi pe toţi evrei (Yehudim)?

Răspuns: Conform direcţiei, cu siguranţă. Până la urmă, iniţial, evreii au fost babilonienii antici din cele 70 de naţiuni care locuiau în Babilon, care au decis să se ridice deasupra egoismului lor şi să devină un grup, un întreg.

Întrebare: Asta înseamnă că atunci când întreaga lume începe să meargă în această direcţie, ei pot fi numiţi Yehudim?

Răspuns: Da, aşa cum este scris “Şi pământul Israel se va întinde pe întreaga lume”.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 3/15/18

 

Toţi oamenii sunt părţile unui singur sistem comun

Întrebare: Dacă ceilalţi oameni sunt ca animalele în conformitate cu nevoile şi interesele lor, de ce ar trebui să încerc să mă apropii de ei? Şi cum se poate ca ceva să mă emoţioneze și, totuși, pe ei să nu îi intereseze deloc?

Răspuns: Toţi ceilalţi oameni sunt la fel ca tine. Toţi sunt elemente necesare ale unui singur sistem comun. Fiecare are partea lui sau a ei. Lucrând asupra ta, tu trebuie să te apropii de toată lumea, să încerci să le transmiţi informaţia superioară şi să le dai oportunitatea să se conecteze cu ea.

În măsura în care noi ne conectăm împreună, în sistemul “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, noi ridicăm lumea noastră la următorul nivel.

Nu cred că există oameni, organizaţii, religii sau metode în lumea noastră care să obiecteze la chemarea de a iubi aproapele tău. Până la urmă, zi după zi, noi înţelegem într-un mod crescător că lumea este integrală, interconectată şi că trebuie să facem ceva cu noi înşine.

Dacă noi continuăm să fim atât de fragmentaţi şi destrămaţi, atunci vom duce lumea spre dezastru. În schimb, dacă încercăm să ne conectăm între noi într-un singur organism viu, celulele sale vor începe să funcţioneze corect ca într-un singur sistem și, apoi, în acest organism sănătos, noi vom simţi viaţa superioară şi pe noi înşine ca existând în câmpul spiritual.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/22/18

Pentru a obţine sufletul comun

Întrebare: Care este diferenţa dintre starea când eu ataşez alte părţi ale sufletului comun la mine însumi şi starea în care eu devin ataşat de ele?

Răspuns: Dacă ataşez la mine însumi alte părţi, asta înseamnă că eu sunt superiorul faţă de ei şi sunt obligat să am grijă de ei ca superiorul lor. Trebuie să primesc dorinţele lor şi să le transmit împlinirea acestora.

Dacă eu mă includ în ei, înseamnă că eu sunt inferiorul. Atunci mă anulez şi primesc de la ei ceva cu care ei mă împlinesc. O fac fără nicio critică, precum un embrion în apele mamei.

Munca perfectă din reţeaua corectă, din corecţia finală, înseamnă că eu primesc de la toţi şi dau tuturor. Atunci obţin întregul vas al sufletului comun în întregimea lui, de la zece la infinit.

Dintr-o conversaţie din Islanda 5/23/18

Israel este scânteia din inimă

Este dificil de explicat ce este adevărata realitate, fiindcă ea este ascunsă și ochii noștri sunt deformați. Dar omul trebuie să facă efort să vadă imaginea cât se poate mai aproape de adevăr. Noi trăim într-o lume imaginară, fiindcă tot ceea ce vedem sunt numai simboluri ale calităților spirituale.

Lumea întreagă este formată din diverse fragmente de dorință a căror putere variază, adică gradul lor de corupție este corespunzător puterii dorinței. Cu cât a fost dorința mai corectată în sistemul unui singur suflet comun, Adam, înainte de spargerea lui, cu atât mai coruptă este acum.

După spargerea dorinței comune, rămâne un fragment din ecran în fiecare din particulele provenite din ea, o scânteie din Lumina Reflectată existentă înainte ca Adam să păcătuiască. De aceea, sunt azi atât de mulți oameni în lume, adică dorințe în care scânteia se manifestă mai mult sau mai puțin.

Lumina comună afectează fragmentele sparte ale dorinței și le trezește la viață, strat după strat. Dorințele (fragmentele de dorință) simt nevoia de a se apropia de Lumina Superioară, de a se asemăna cu Ea. La început ele sunt atrase egoist, cu o intenție coruptă, încercând să folosească scânteia, lăsată în ele din starea spirituală de dăruire reciprocă, pentru plăcerea lor.

Acele dorințe care au fost trezite până azi sau continuă să se trezească și să lupte pentru scopul Creației, pentru alipirea la Creator, au fost numite „Israel” (Iașar-El=Direct la Creator). Acestea sunt dorințe cu scântei foarte puternice care trezesc pe om.

De asemenea, aceia în care scânteile încă sunt slabe au fost numiți neamurile lumii, fiindcă ei simt numai dorințele obișnuite, pământene, adică nu să adere la Creator, ci să trăiască confortabil în această lume. Aceasta este diferența.

Dacă neamurile lumii simt că nicio ocupație din această lume nu le poate aduce împlinirea, atunci ei sunt de acord să se alăture lui Israel, dorind ca oamenii care luptă pentru spiritualitate să-i conducă pe ceilalți și să-i aducă la corectare. Este până la urmă acolo doar speranța de împlinire. Altfel, ei îl vor trage pe Israel jos, în dorințele egoiste. (Minutul 0:30)

Din Partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 16/09/18, Tema: „O servitoare care o moștenește pe stăpâna ei”