Întrebare: Înainte de Roș HaȘana (Anul Nou evreiesc) când oamenii spun Slihot (rugăciuni de iertare) înseamnă ceva special? Ce reprezintă faptul că spun Slihot?

Răspuns: Cuvântul „slihot” deja spune că trebuie să cerem iertare în timpul acesta pentru păcatele și fărădelegile pe care le-am făcut. Dar ce înseamnă asta?

Pe parcursul Torei am primit o singură poruncă „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este cea mai mare lege a Torei”.

Dacă ținem această poruncă obținem iubirea pentru Creator. Acesta este tot scopul vieții și al omenirii, un scop datorită căruia ne ridicăm peste această lume până la nivelul Forței Superioare. Omul trebuie să obțină toate acestea în timpul vieții lui, în această lume, în realitatea obișnuită.

Un om se corectează constant până începe să-i iubească pe ceilalți ca pe sine și, de la iubirea pentru creatură, ajunge la iubirea pentru Creator. Această iubire se numește dăruire. Dacă urc peste egoul meu și mă conectez cu ceilalți pot să fac orice de dragul lor.

Pe de altă parte, dacă rămân în natura mea egoistă, nu-mi voi permite niciodată să fac vreo acțiune altruistă oricât de greu aș încerca. Este imposibil de imaginat că voi începe dintr-o dată să iubesc pe altcineva și să fiu gata să-i dau tot ce am ca și cum ar fi copilul meu.

Egoul nostru ne împiedică, ne duce în confuzie, ne distrage de la direcția dăruirii, ne conduce în direcția opusă, opusă unității, conexiunii și dăruirii către ceilalți. În același timp, lumea este forțată să devină din ce în ce mai integrală și, asistăm astfel la probleme din ce în ce mai multe și viața noastră care devine din ce în ce mai dificilă.

Natura în întregime, lumea minerală, vegetală și animală este atrasă într-o unitate integrală. Natura ne împinge spre unitate și noi nu vrem. Suntem ca niște copii închiși într-o cameră și care se luptă continuu între noi.

Astfel înaintează lumea spre recunoașterea răului, a naturii egoiste care nu ne lasă să obținem scopul Creației despre care ne vorbește Tora: unitate, conexiune și iubire.

Tora ne vorbește despre o lege majoră a existenței lumii deoarece natura generală care înconjoară lumea noastră este bazată pe iubire și dăruire. Este opusul la ceea ce se întâmplă cu noi aici, pe această planetă, în această sferă închisă.

Când poporulIsrael a primit pe Muntele Sinai Tora, a acceptat condiția ca ei să își concentreze totdeauna forțele pentru obținerea iubirii pentru ceilalți. Aceasta este legea majoră a Torei și, prin ținerea ei avansam împreună cu toată Natura spre scop.

Dar pentru că natura noastră este opusă acestei iubiri, avem nevoie de ajutor de Sus. Avem nevoie de Lumina Reformatoare. Dacă cerem ajutor invocăm forța care ne corectează natura și ne ajută să construim conexiunea corectă dintre noi.

Omul a fost creat inițial cu natură egoistă și nu acceptă unitatea și iubirea pentru ceilalți dar, în același timp, există un mijloc de corectare a acestui ego și el este Tora, Lumina Reformatoare.

Cu alte cuvinte, există o forță specială numită Lumea Superioară, care influențează un om și îi schimbă natura lui în una opusă, ceea ce înseamnă că îl reformează și îi schimbă natura din una rea în una bună, prin corectarea înclinației sale rele în înclinație bună.

Astfel, scopul este clar: trebuie să obținem îndeplinirea legii iubirii aproapelui ca pe noi înșine și prin asta să obținem iubirea pentru Creator. Acesta este mersul general al Naturii. Dar, noi nu vom fi capabili să ne încorporăm în direcția corectă și să avansăm  cu viteza corectă spre corectare, dacă nu vom cere Lumina Reformatoare și nu vom folosi Creatorul în felul în care trebuie. Deci trebuie să ne auto-analizăm pentru a înțelege ceea ce ni se întâmplă.

Apoi vom descoperi că nu avansăm pe calea corectă. Fiecare pas pe calea corectării este numit Mițva (poruncă), ceea ce înseamnă îndeplinirea instrucțiunii „iubește aproapele ca pe tine”. Toată această cale spre iubire este împărțită în 613 pași, 613 acțiuni numite Mițvot.

Asta înseamnă că noi trebuie să continuăm constant să ne corectăm până obținem iubirea pentru ceilalți. Corectându-ne prin 612 acțiuni obținem a 613 -a Mițva – iubirea.

De aceea, înainte de Roș HaȘana spunem Slihot. În acest timp ne autoexaminăm: „Ce am făcut în ultimul an; cât de aproape am ajuns de iubirea pentru ceilalți, de conexiunea cu toată nația lui Israel?

Așa vom vedea că n-am făcut nimic și, chiar dacă am făcut a fost foarte puțin. De aceea cerem iertare! Trebuie să ne examinăm acțiunile pentru a vedea în ce măsură sunt ele opuse direcției corecte și, în funcție de asta să recunoaștem greșelile noastre și fărădelegile din starea pe care am parcurs-o. În acest caz vine iertarea.

Din KabTV „Slihot” 17/08/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă încă nu am obţinut revelarea spirituală şi numai studiem, facem sau nu muncă spirituală?

Răspuns: Faceţi muncă spirituală pentru că vreţi să obţineţi spiritualitatea, cu toate că încă nu sunteţi în ea. Este la fel cum cineva vrea să îşi construiască o casă. Este posibil să facă asta în decurs de 20 de ani, dar în timpul acesta se ocupă cu construcţia casei. Aveţi un scop, de a obţine spiritualitate şi progresaţi şi vă apropiaţi de el până intraţi în el. Chiar dacă asta v-ar lua 20 de ani, care este problema?

Întrebare: Ce este mai important: să studiezi şi să te pregăteşti pentru spiritualitate sau să fii în spiritualitate? Odată ai spus că Creatorul ne iubeşte mai mult atunci când ne pregătim şi nu când suntem în spiritualitate?

Răspuns: Într-adevăr, atâta timp cât te pregăteşti, faci eforturi aşa cum face un bebeluş, un mic copil care încă nu ştie câtre ce se îndreaptă. Exact în locul ascunderii ai mai multe oportunităţii pentru a activa şi descoperi atitudinea ta către Creator, „forţa credinţei”. La fel ca în lumea noastră, eşti mai impresionat şi te bucuri mai mult pentru un copil mic.

În spiritualitate nu este aşa, şi totuşi există şarm şi naivitate, din această tânjire loială, conform legăturii între rădăcină şi ramură. Cea mai mare recompensă vine şi este revelată omului ca rezultat al efortului din timpul perioadei de ascundere, în aceşti 20 de ani.

Credem că această perioadă de pregătire este timp pierdut şi am vrea să îl evităm pentru a intra în spiritualitate cât mai repede posibil şi să începem să muncim cu adevărat, în înţelegere. Dar noi nu înţelegem că exact aceşti ani sunt atât de valoroşi. Şi aici este problema, pentru că numai cel care are cu adevărat o dorinţă reală de a sta, va rămâne, iar ceilalţi vor disparea.

Întrebare: Ce este o dorinţă adevărată?

Răspuns: O dorinţă adevărată se numeşte Reşimo care este destinat pentru corectare, funcţie de rădăcina sufletului.

Întrebare: Dar noi toţi vrem să trecem Mahsom-ul?

Răspuns: Desigur că toţi vor asta. Dar cineva vine să studieze de două ori pe săptămână, ca tine, iar alţii vin în fiecare zi. Sunt cei care se uită la un meci de fotbal seara, şi sunt cei care ies să disemineze.

Întrebare: Cum pot face să apără în mine această dorinţă reală de care spui?
Răspuns: Cu ajutorul mediului.

Întrebare: Dar sunt deja într-un asemenea mediu minunat! Ce altceva pot să fac?

Răspuns: Trebuie să te integrezi cu el astfel încât să deveniţi un singur întreg, fără nicio diferenţă. Asta se numeşte un singur om cu o singură inimă. Şi aici se află dificultatea. Îţi promiţi tot timpul să o faci, dar atunci când apare oportunitatea de a o face, te strecori brusc pe lângă ea. Dar dacă pur şi simplu stai şi studiezi, atunci timpul îşi va face treaba.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 0.03.2014 Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mai mulți cercetători moderni ai anti-semitismului se referă la faptul că Tora numește națiunea Israel ca fiind națiune aleasă și sfântă, lucru greu de înghițit de aceia care caută corectare prin egalitate…

Răspuns: Nu numai că Tora spune astfel de lucruri, mai mult este că națiunea Israel nu le afișează și nu le proclamă ca fiind fundamentul ei. Mulți nu știu despre asta dar, acest lucru nu le diminuează intensitatea sentimentelor.

Avem de fapt de a face cu o forță aflată în natură, în dorințele noastre omenești. Chiar și poporul care nu simte nimic față de neamul lui Israel și care nu știe nimic despre rădăcinile lui, tot simte această ură. Provine din însăși natura lor și nu putem face nimic în legătură cu asta. Vasele dorinței de primire urăsc în mod natural dăruirea și adevărata conexiune despre care vorbește Tora.

Noi nu simțim față de aceste lucruri ură, ci rezistență. Dăruirea ne aparține totuși nouă și nu altora. Cei care nu se simt parte din asta, o urăsc în așa măsură că sunt gata să o distrugă, să o omoare, să o elimine.

Nimic mai natural ca acest lucru. Acesta este de fapt motivul pentru care Esav a vrut să-l omoare pe Iacov dar nu a putut să o facă fiindcă, pe om, îl oprește imaginea subconștientă a lui Esav care știe că fără Iacov, el nu va supraviețui. Vedem în Tora că este imposibil să gestionăm lumea fără o sursă a dăruirii. Dar dorința de a distruge și de a supune, de a îngenunchia calitatea dăruirii încă arde în om, în special acum.

Poate ne mirăm cum de e posibil așa ceva în secolul 21. Oamenii nu înțeleg că începe o nouă eră care cere de fapt neamului lui Israel să acționeze efectiv. Înainte nu a fost așa. În ciuda urii celorlalte nații, el nu a fost obligat cu adevărat să îndeplinească corectarea dar, a suferit totuși suferințe teribile.

Numai în ultimul timp, pentru o scurtă perioadă, noi nu am suferit pentru că, Creatorul ne-a permis să ne reîntoarcem în țara lui Israel și să stabilim că suntem aici pentru a începe corectarea. Dar perioada inițială a întoarcerii noastre în această țară s-a terminat. Baal HaSulam vorbește despre asta în „Discurs de completare a Zohar-ului”. El spune că ne-a fost dată șansa iar acum, dacă națiunea Israel nu-și îndeplinește corectarea, toate suferințele prin care am trecut ne vor părea nimic comparativ cu noile suferințe care vor veni.

Este așa fiindcă noi nu am fost niciodată în starea în care să trebuiască să îndeplinim corectarea după exilul națiunii Israel și, de aceea, socoteala cu această nație va fi foarte grea. Toate loviturile pe care le-am primit înainte au fost numai pentru a ne feri de conectarea cu națiunile lumii, pentru ca noi să nu uităm. Ele ne-au ajutat să rămânem separați și să ne păzim, astfel ca noi să ne putem întoarce la corectarea care va veni mai târziu. Și acelea au fost însă lovituri teribile.

Acum însă, ele vor veni din cu totul alte surse. Trebuie să înțelegem că este de datoria noastră să aducem lumii mesajul corectării. Până la urmă, noi suntem cei care suntem de vină. Ceilalți încă nu știu despre asta, dar noi știm și nouă ni se cere să o îndeplinim. Dacă noi vom cădea în adormire, toate loviturile lumii vor fi pe conștiința noastră.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 2/03/2014 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cineva care simte iubire și bunătate pentru ceilalți, este un cabalist?

Răspuns: Dacă este cu adevărat iubire și dăruire pentru ceilalți, atunci este cabalist. Problema este că noi greșim și, doar ni se pare că avem iubire și dăruire pentru cei din jur. Nu există iubire în lumea noastră.

Comentariu: Mulți oameni cred că sunt buni și iubitori.

Răspuns: Asta este o greșeală. Un cabalist dezvoltă un atribut special de iubire și dăruire, ceva ce nu este primire deghizată, adică un ego mai dezvoltat și mai sofisticat.

Atributul iubirii și dăruirii este construit peste ego, peste natura noastră. Atunci putem să simțim ce este în afara noastră, o singură forță numită Creator. Revelarea iubiri și dăruirii Lui pentru noi este numită Lumea Superioară. Cabalist este cineva care îndeplinește principiul „iubește aproapele ca pe tine însuți” și asta îi permite să simtă Lumea Superioară.

Întrebare: Ce este Lumea Superioară?

Răspuns: Lumea Superioară este suma forțelor, a influențelor și a acțiunilor Forței Superioare asupara noastră. Un cabalist vede forțe pe care alți oameni nu le pot vedea. El începe să coopereze cu Forța Superioară, cu toate componentele individuale ale aceste Forțe Unice care descinde de la Creator. Începem astfel să răspundem la chemarea Lui, să acționăm ca răspuns la ea și să devenim partenerii Creatorului.

Un cabalist cooperează cu Forța Superioară și, asta schimbă realitatea. Printr-o schimbare constantă de sine, el poate face lumea și viețile oamenilor mai bune.

Întrebare: Poate un cabalist să-și folosească super-puterile pentru a face rău oamenilor?

Răspuns: Este imposibil, până la urmă, să începem cu începutul, ceea ce obține el este forța dăruirii și a iubirii.

Comentariu: Dar auzim des la TV că un om care este angajat în Tora a fost implicat de asemenea și în acțiuni înterzise.

Răspuns: Un cabalist nu poate face niciun fel de rău. Înțelepciunea Cabalei schimbă natura omului în una altruistă. Întâi de toate el își restricționează egoul.

Tora conține Lumina Reformatoare care poate schimba înclinația noastră egoistă în înclinație bună. Un cabalist folosește Lumina Superioară și își corectează natura de la rea la bună. Acesta este primul semn. Dacă un om produce altora rău, el nu este cabalist.

Din Programul Radio 103 FM 16/08/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Porţiunea Şelach vorbeşte despre ce se întâmplă cu omul înainte să intre în pământul lui Israel, adică înainte să urce la următorul nivel. Aici, de exemplu, se spune clar faptul că este necesar să mergi în credinţă deasupra raţiunii.

Următorul nivel spiritual care i se revelează omului este o lume minunată, cu un pământ plin de lapte şi miere, dar în care este imposibil să intri.

A fost o vreme când locuitorii din Uniunea Sovietică visau, „Va fi o viaţă bună! Putem să ne împlinim toate dorinţele şi nevoile, visele şi speranţele!” Dar atunci când au înţeles că împreună cu asta vine şi egalitatea, grija pentru alţii şi necesitate de a munci pentru toată lumea şi a fi fericit cu asta, imediat şi-au pierdut interesul. Aceasta este fericirea communistă? Ia-o înapoi!

Deci, atunci când vorbim despre un pământ plin cu lapte şi miere, este necesar să înţelege că nu este vorba de laptele şi mierea de azi şi de valori complet diferite pentru care trebuie să îmi creez o dorinţă.

Acestea trebuie să devină cele mai importante pentru mine şi apoi voi intra cu adevărat într-o stare care mă va umple cu lapte şi miere.

Acum, aceste valori mi se pare teribile: să muncesc pentru alţii, să mă îngrijorez pentru alţii, să mă gândesc la ei, să mă gândesc la toată lumea. Prin asta, îmi voi umple viaţa?
Astăzi, acest lucru mi se pare iadul! Deci, trebuie să mă schimb pentru ca aceste noi valori să îmi pară grădina raiului şi apoi, pentru mine, acest pământ va deveni pământul promis.

Întrebare: De ce oamenii sunt împotriva acestui lucru? Ce este rău în a trăi pentru alţii, a te gândi la ei şi a-i iubi?

Răspuns: Nu este nimic rău în asta. Teoretic, este baza unui sistem minunat, o stare minunată, dar atunci când se pune cu adevărat în practică, ce s-a întâmplat în regimul sovietic, în chibuţuri şi în alte comunităţi similare, nimic nu mai devine concret, pentru că ego-ul nostru este împotriva acestor lucruri.

În momentul în care omul începe să lucreze la asta, aspectul romantic se termină imediat. Revoluţia îşi devorează copiii.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 29.04.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Un comentariu →

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa înţelepciunii Cabala”, faptul că înţelepciunea Cabala este de fapt revelarea Creatorului către creaturile din această lume.

Asta înseamnă că toţi oamenii care există în lumea noastră pot să îl descopere pe Creator, adică forţa superioară care cuprinde totul, conduce totul, ţine totul, este responsabilă pentru toate activităţile ale fiecărui atom, moleculă,  a naturii minerale, vegetale, animale şi umane, coprinde şi umple totul şi nu există nimeni în afară de El.

Este unica şi singura forţa superioară şi o putem descoperi cu ajutorul metodei numită înţelepciunea Cabala.

De-a lungul istoriei, au fost mulţi oameni care au descoperit această forţă. Ei sunt numiţi Cabalişti, de la cuvântul „Cabala” (primire în ebraică), deoarece au lucrat la această descoperire şi au primit această revelare.

În măsura în care ei descoperă forţa superioară, devine clar pentru ei ceea ce se întâmplă: de ce trăim, pentru ce trăim, cum să trăim corect, ce trebuie să obţină omul ca rezultat al vieţii, cu ce este conectat zi de zi, ce ne ghidează, cum trebuie să răspundem corect la lumea care ne înconjoară, în fiecare moment al vieţii, de ce au loc în lume schimbări şi unde duc toate acestea.

Omul începe să simtă că există într-un univers unic, umplut cu forţe şi obţine scopul creaţiei. Asta îi umple viaţa. Ştie de ce trăieşte, de ce se trezeşte dimineaţa şi cu ce este umplută ziua lui.

Nu avansează către sfârşitul vieţii, ci descoperă forţa superioară din ce în ce mai mult, zi de zi, până când începe să o simtă ca forţa care animează şi ghidează totul. Obţine asta atât intelectual cât şi emoţional.

Fiecare om din lume poate obţine asta, aşa cum este scris „… pentru că Mă vor cunoaşte cu toţi, de la cel mai mic la cel mai mare…” (Ieremia 31:33) şi „… casa Mea va i o casă de rugăciune pentru toţi oamenii” (Isaia 56:7). Dar mai întâi poporul Israel va obţine asta, iar după aceea întreaga lume.

A fost odată când Avraam a vrut să îi aducă pe toţi babilonienii la această metodă, pentru a înfăptui cu adevărat revoluţia spirituală, dar numai un mic număr de locuitorii ai vechiului Babilon i s-au alăturat. I-a dus în pământul Canaan şi a construit din ei poporului lui Israel. Totuşi, la început, a vrut să aducă pe toţi oamenii la acest nivel spiritual, pentru că înţelepciunea Cabala este pentru toată lumea, în mod egal.

Din programul de radio 103 FM din 09.08.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Numeri, 14:10 Atunci toată obştea a zis: „Să-i ucidem cu pietre!” Dar iată slava Domnului s-a arătat în nor tuturor fiilor lui Israel la cortul adunării.

Oamenii s-au ridicat împotriva celor doi Ţadikim (drepţi), Caleb, fiul lui Jephunneh şi Joşua, fiul lui Nun, care i-au grăbit să meargă în pământul lui Israel şi să îi învingă pe locuitorii acestuia. Iar Creatoul a fost imediat implicat în asta; se vorbeşte despre tranziţia la un nou nivel. Până acum, copiii lui Israel au trăit în sălbăticie şi au lucrat cu caracteristicile Bina, dăruire de dragul dăruirii. În timp ce acum intră în pământul lui Israel, au început să lucreze cu ego-ul lor, deci li se aduce aminte mereu de Faraon.

Primirea de dragul dăruirii este un nivel complet diferit. Atunci când în faţa noastră apar uriaşii, care sunt dorinţele egoiste cu care noi trebuie să lucrăm cu intenţia de a dărui, nu înţelegem cum este asta posibil. Are loc o schimbare internă foarte serioasă, pentru că metoda lucrării cu ego-ul s-a schimbat. În sălbăticie doar mă ridic deasupra lui, devin detaşat de el, pentru că rătăcirea în deşert este un mare exod din Egipt. Dar acum începe intrarea în pământul Israel, deci o nouă muncă total diferită.

Egipt este o stare, deşertul este a doua stare, pământul lui Israel este a treia stare. Perioada Egiptului a luat sfârşit odată cu ascensiunea deasupra ego-ului. În pământul lui Israel eu caut din nou în ego, încep să sap în el, ridicându-l odată cu mine, iar cu acest ajutor mă conectez şi comunic cu toată lumea.

În alte cuvinte, dacă m-am ridicat înainte deasupra ego-ului, am dat tot ce am putut şi am ajutat totul, acum încep să ridic egoul meu şi al vostru şi să comunic în el. Asta înseamnă că munca este făcută cu două caracteristici opuse care pur şi simplu nu existau înainte.

Iar această muncă produce uriaşi. Dacă în timpul procesului de tranziţie, care se numeşte sălbăticie, deşert, noi doar ne-am ridicat deasupra ego-ului şi am apropiat numai Lumina Nefeş şi Ruah, acum începem să obţinem Lumina Hohma pentru că lucrăm deja cu ego-ul. Odată cu asta are loc descoperirea caracteristicilor Creatorului, pe care nu le-am putut obţine în deşert, ci numai în pământul lui Israel.

Aceasta este o muncă complet nouă, complexă, care pare absolut imposibilă; este nevoie de o nouă abordare. Aşadar Moise, învăţătorul nostru, ca lider al caracteristicilor noastre interne, care ne-a condus prin întregul deşert, nu mai poate să meargă cu noi. Trebuie să fie înlocuit pentru că întreaga paradigmă, relaţia noastră cu avansarea şi corectarea, s-a schimbat.

Întrebare: Ce reprezintă apariţia bruscă a Şechina (Divinitate), când poporul Israel sunt pe cale să îl lovească cu pietre pe Caleb şi Joşua?

Răspuns: Aici nu mai este posibil să se facă nimic, pentru că puţini oameni din naţiune, din „turma” de vechi sclavi, înţeleg că se află în faţă şi ştiu cum să depăşească obstacolele, în timp ce ceilalţi nu înţeleg.

Apare o întrebare: Unde este Moise în acest caz? Ar trebui să fie în faţă! Dar el nu mai aparţine acestui nivel, deci nu a mers să vadă pământul. Mai mult, a murit, ca un nivel care şi-a terminat treaba şi apoi începe un nou nivel.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 15.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi şi cum pot eu să Îl justific?

Răspuns: Cel drept îl poate justifica pe El. „Înhămezi căruţa înaintea cailor.” Totuşi, adevărul este că Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi, pentru ca aceştia să aibă oportunitatea să îl binecuvânteze şi să îl justifice pe El. Cum pot să Îl justifice fără durere,  pe ce bază?

O persoană independentă trebuie să fie în opoziţie cu Creatorul în interior şi să fie similar cu El în exterior. Asta înseamnă că trebuie să fii făcut din două forţe opuse, două forme opuse, două atribute opuse.

Este scris: „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie”. Asta se referă la Lumina din ea, deoarece Lumina o reformează. Înclinaţia rea, materia dorinţei de a primi, rămâne la fel, iar noi trebuie să îmbrăcăm intenţia de dăruire deasupra ei. Astfel, o reformăm cu ajutorul Luminii şi o schimbăm în forma buna şi corectă.

Când lucrăm în acest fel, mai întâi îl blestemăm pe Creator la fiecare nivel şi suntem în dezacord cu El. Acesta este motivul pentru care nivelul de Ibur (concepţie) este „furie şi urgie”. Apoi ajungem la binecuvântarea şi justificarea Creatorului, până când ajungem la sacrificiul de sine.

Sacrificiul meu de sine, totuşi, nu este un rezultat al plăcerii, aşa cum este în lumea noastră în care sunt gata să mă sacrific total, dacă merită. În acest caz, nu mă conectez cu Creatoul ci cu plăcerea care provine de la El şi, dacă mă opresc, egoul meu nu mai îmi permită să mă conectez cu El. În această lume depindem total de plăcere, în timp ce în spiritualitate adăugăm o altă dimensiune, alt nivel, şi ajungem la adeziune cu Creatorul şi nu cu plăcerea şi beneficiul care provin de la El.

Acum, încep să îmi apreciez statusul ca fiind al cuiva care dăruieşte. Creatorul nu îmi dăruieşte mie. Nu am nevoie de dăruirea Lui. Nu vreau să o primesc. Nu vreau să ader la El datorită acesteia. Nu vreau să fiu dependent de ea. Vreau să respect atributul dăruirii, care nu are nicio formă sau imagine. Tânjesc după asta.

Ca rezultat, trebuie să fiu făcut din două forme, una internă care este dorinţa de a primi şi una externă, care este intenţia de a dărui. Altfel, nu pot să fiu în adeziune cu El deoarece „Inimile noastre se vor regăsi în El” şi nu în Lumina care provine de la El, care numai îmi produce confuzie şi mă mituieşte, şi căreia trebuie să îi rezist.

Lumina este măsurată de sus şi mă trezeşte – adică pe egoul meu – pentru a mă întoarce şi a deveni dependent de plăcerea care mă conduce nebuneşte şi îmi domină mintea şi inima. În cele din urmă sunt lăsat cu un singur punct care nu mă atrage de plăcerile care provin din Lumină şi, în acest moment, mă pot păstra constant în afara plăcerii, pot refuza ofertele tentante. Nu asta! Să nu fiu dependent de plăcere!

Tentaţiile fac să ni se învârtă capul iar corpul este confuz datorită excitării. Aici, noi trebuie să pregătim garanţia reciprocă dintre noi, deoarece fără ea nu pot fi independent. Plăcerea vine pentru a acoperi ruşinea şi pentru a mă face independent. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în Talmud Eser Sefirot, “Histaklut Pnimit partea 1, art. 7:

.. Au spus că există un mare păcat în darurile gratuite, şi anume ruşinea care apare în orice primitor al cadoului gratuit. Pentru a îndrepta asta, Creatorul a pregătit această lume, unde este loc pentru muncă, pentru a fi recompensaţi în următoarea lume pentru munca lor.

Dar această scuză este foarte stranie. Este ca atunci când cineva îi spune prieteneului său: „Munceşte cu mine doar un minut, iar eu în schimb îţi voi dărui orice plăcere şi orice comoară din lume pentru tot restul vieţii tale”. Într-adevăr, nu există un dar mai mare decât acesta, pentru că recompensa este incomparabil mai mare decât munca. Munca este în această lume tranzitorie, fără valoare, comparată cu recompensa şi plăcerea din lumea eternă.

Ce valoare este acolo, în lumea de trecere, comparată cu lumea eternă? Este chiar mai mult comparat cu calitatea muncii, care este fără valoare, comparată cu calitatea recompensei.

Înţelepţii noştri au spus: „Creatorul este destinat să moştenească fiecărui drept 310 lumi, etc.” Nu putem spune că o anumită recompensă este dăruită în schimbul muncii lor, iar restul este un cadou gratuit, pentru că atunci ce bine ar face asta? Ruşinea ar rămâne! Într-adevăr, cuvintele lor nu sunt luate literalmente, pentru că există un înţeles profund în ele.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 16.02.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Atunci când spionii culeg fructe din valea lui Eshkol, trei uriaşi care trăiau în Hebron au venit la ei. Aceştia erau Ahiman, Sheshai şi Talmai, cei trei fii ai lui Anak, cel mai mare dintre uriaşi. Ei erau tot ce a mai rămas din vechi uriaşi, care s-au născut după generaţia potopului. Când uriaşii s-au apropiat foarte mult, toţi spionii au leşinat, mai puţin Joshua şi Caleb… atunci când au văzut că spionii care au leşinat zăceau pe pământ, i-au trezit. Au spus:” Vedem că aţi venit aici să tăiaţi copacii pe care noi îi venerăm şi să ne spargeţi statuile noastre!”, au urlat uriaşii. „Nu”, au răspuns spionii, şoptind, „Am cules doar nişte fructe.” Uriaşii le-au răspuns ferm: „Plecaţi de aici! Dumnezeul vostru vă va aduce în curând în acest pământ şi apoi voi veţi avea destul timp să ne tăiaţi copacii.” (Din cuvintele din „Midraş Rabba,” Paraşat Şelach)

Midraş Rabba, la fel ca Tora, vorbeşte numai despre caracteristicile noastre interioare. În particular, aici este vorba despre nevoia noastră de a ne ridica de la Malchut la Bina, de la caracteristica de primire la caracteristica de dăruire şi deodată, ajungem la o opoziţie puternică.

Uriaşii sunt uriaşele mele dorinţe personale pe care trebuie să le corectez. Asta pentru că fără ele nu voi putea să ies la nivelul Bina. Aşadar caracteristicile au fost create în acest fel, pentru ca numai prin depăşirea lor să pot să mă ridic la acest nivel. Un „uriaş” simbolizează ceva măreţ, imens. Am nevoie de un ego uriaş, dorinţe uriaşe care îmi par uriaşi.

Caracteristica Bina este caracteristica dăruirii totale, ceva care este foarte luminos şi soft, care este turnată ca apa, care reînvie şi calmează totul. Şi deodată, pentru a o obţine, trebuie să depăşesc aceşti imenşi uriaşi. Dar uriaşii nu sunt caracteristici grosolane ci sunt caracteristicile Bina. Iar dacă le folosesc corect, le primesc în mine în mod corect, nu mă vor supăra. Dar în momentul în care încep să obiectez că nu vreau să le corectez la nivelul lor, se vor ridica imediat împotriva mea.

Deci uriaşii le-au spus spionilor că ei se vor reîntoarce în acest pământ. În alte cuvinte, aceste caracteristici care se găsesc în noi ştiu totul de la început pentru că sunt proiectate să protejeze acest nivel şi să facă posibil să intre numai aceia care sunt potriviţi nivelului Bina. În acest fel, pentru a ne ridica la nivelul pământului lui Israel, trebuie să depăşim dorinţe egoiste enorme, în special acele stări care sunt ca „Hebron” sau „Shechem”.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 02.04.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ideea că în spionii trimişi să spioneze în pământul lui Israel au apărut dorinţe negative, este des menţionată în Midraş Raba.

Răspuns: Problema este că există o slăbiciune iniţială în om, opusă eforturilor care îi permit acestuia să intre în pământul lui Israel. De fapt, care este diferenţa dintre deşert şi pământul lui Israel? În deşert, poţi să fii doar la nivelul lui Bina, dar atunci când intri în pământul lui Israel, trebuie să urci la nivelul Hohma, pentru că acolo începi să lucrezi cu dorinţele egoiste. Ele apar înainte ta şi tu realizezi că acum este o paradigmă total nouă, o atitudine total diferită faţă de ego. Acum, poţi să începi să îl aduci înapoi.

Ai obţinut ego-ul în Egipt şi l-ai absorbit. Ai fost sub dominaţia lui şi în cele din urmă l-ai făcut chiar mai egoist decât egipteni însăşi. În afara de asta, ai fost scos afară din Egipt, adică din vasele lor. Ţi-ai respins dorinţele egoiste în timpul celor 40 de ani de călătorie în deşert şi ai învăţat să te ridici deasupra lor, până ai reuşit să faci asta. Apoi, a fost o pauză şi nu le-ai folosit deloc. Acum, când intri în pământul lui Israel, ridici din nou Egiptul în tine şi gradual reînvii egoul şi începi să îl foloseşti din nou.

Totuşi, acum îl transformi în pământul lui Israel, pentru că dorinţele egiptene sunt total transformate şi îndreptate spre Creator, spre atributul de iubire, de dăruire. Astfel, toţi uriaşii (adică toate obstacolele) ne par incredibil de mari pentru că, după ce am fost în deşert unde eram obişnuiţi să mâncăm MAN numai în relaţia cu Creatorul şi întotdeauna am aspirat să atingem nivelul dăruiri, trebuie acum să îl readucem pe Faraon înăuntrul nostru, să eliberăm acest câine rău şi să începem să lucrăm cu el.

Acestea sunt cele mai teribile dorinţe egoiste, pe care trebuie să învăţăm să le depăşim. De aceea este spus că şapte naţiuni de luptători ne aşteaptă în pământul lui Israel, cu care trebuie să luptăm şi să îi cucerim.

În acest el operează în noi Egiptul şi, de aceea, în fiecare zi, omul trebuie să îşi imagineze că tocmai a ieşit din Egipt şi astfel construieşte pământul lui Israel, făcând egoul intern extern. Apoi, Muntele Sinai devine un munte sfânt, peste care este construit templul.

Din emisiunea de pe Kab Tv, „Secretele Cărţii Eterne” din 02.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→