Intrebare pe care am primit-o:  Simt ca in urma muncii pe care o depun, se dezvaluie in mine un rau mai mare . Stiu ca ar trebui sa daruiesc la majoritatea grupului in conformitate cu principiul, „iubeste-ti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, dar sunt uimit de cat de mult rau nejustificabil exista … Ce trebuie sa fac?
Nu am fost capabil sa daruiesc si sa indeplinesc functiile mele in grup. Chiar m-am distantat de grup. Am senzatia ca acum urmez principiul, „fiecare persoana judeca in functie de propria nevoie.” In plus, nu mai am nici o dorinta de a darui pentru ca ma simt nesigur. Nu pot sa imi vindec mintea sau inima de aceasta problema. Cum ar trebui sa continui?

Raspunsul meu: Trebuie sa te opresti complet sa ii critici sau sa ii consideri pe ei ca fiind problemele tale. In realitate doar tu ii percepi in acest fel. Fiecare dintre noi are o dorinta necorectata, iar prin ridicarea deasupra acestei dorinte, vom atinge Lumea Infinitului.
Dorinta, in toate cele cinci lumi, este necorectata. Si cu cat mai mare este dorinta ta, cu atat mai mare vei fi o data ce o  corectezi. Pentru moment, trebuie sa faci ceea ce ti se cere de fiecare data. Acesta este modul in care vei actiona, pas cu pas, in directia scopului, prin corectarea dorintei tale. Si acesta este modul in care noi urcam muntele.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, „Numerii”, 13.17 – 13.22: Şi Moise i-a trimis să spioneze în afara pământului Canaanului, spunându-le: „Veniţi aici în Sud şi vă urcaţi pe munte şi cercetaţi ce pământ este şi ce popor locuieşte în el; de este tare sau slab, mult la număr sau puţin; şi cum este ţara pe care o locuiesc: bună sau rea, cum sunt oraşele în care trăiesc ei: cu ziduri sau fără ziduri; Cum este pământul: gras sau slab, de sunt pe el copaci sau nu. Fiţi curajoşi şi luaţi din roadele pământului aceluia”. Aceasta se petrecea pe vremea coacerii strugurilor. Şi s-au dus ei şi au cercetat pământul de la pustiul Ţin până la Rehob, care vine lângă intrarea în Hamat. De acolo au trecut în Sud şi au mers până la Hebron; iar Ahiman, Şeşai, şi Talmai, copiii lui Enac, erau acolo. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înaintea oraşului egiptean Ţoan.

Aici este vorba despre forţe foarte puternice care acţionează împotriva copiilor lui Israel. Este şi locul, Hebron, şi timpul primilor struguri, care simbolizează fructul Hohma şi de asemenea Anak şi cei trei copiii ai săi.

În general, totul lucrează împotriva posibilităţii ca omul să depăşească obstacolele; nu are nicio forţă să facă asta. El are nevoie de o nouă forţă, caracteristica dăruirii, pe care nu au reuşit să o obţină în pustie. Atunci cum pot ajunge ei acum la graniţă? Nu se înţelege asta. Aşadar se întorc şi spun tuturor ce au văzut: Din partea lor nu era niciun păcat: singurul lucru pe care l-au văzut este: „Cu ce avem, nu putem să controlăm ego-ul care stă în faţa noastră. Nu ştim ce să facem. Nu este niciun răspuns.”

În principal, ei şi-au îndeplinit misiune absolut corect; au descoperit tot ce era corect. Şi mai mult, nici măcar nu era treaba lor. Problema este că ei au tras concluzia greşită, pentru că au decis că le este interzis să meargă mai departe. Nu trebuie să ne oprim. Trebuie să căutăm alt drum, să căutăm puterea credinţei deasupra raţiunii, să facem ceva, dar să nu renunţăm la următorul nivel al ascensiunii.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” 30.03.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „600 000 de suflete”: „Chiar dacă un singur om vine înainte Stăpânului său în totală penitenţă, Regele Mesia va veni imediat.” Asta însemnă că oricine ar fi fost, chiar dacă este doar un singur om într-o generaţie, care a fost recompensat ca el să îşi extindă sufletul, va putea să recompenseze întreaga sa generaţie, deoarece toţi cei care sunt îndatoraţi, scutesc publicul prin sarcina lor, şi el poate face mult rugându-se până când recompensează întreaga generaţie.  

În articolul „600 000 de suflete”, Baal HaSulam ne povesteşte despre structura sufletului în forma sa întreagă şi integrală, când toate părţile sale sunt interdependente reciproc, când nu mai există părţi separate ci o singură structură pe care o vedem despărţită, spartă şi împrăştiată pe mari distanţe, doar datorită ego-ului nostru corupt.

Adevărul este că suntem cu toţi într-un singur sistem, un sistem minunat, într-un singur suflet numit Adam. La început, această structură s-a numit Adam HaRişon (Primul om), şi a fost structura pe care a creat-o Creatorul, iar apoi a spart-o.

Trebuie să reconstruim această structură, adică să ajungem la aceeaşi senzaţie, aceeaşi recunoaştere, dar prin propriile forţe. Acesta este motivul pentru care noi nu obţinem forma lui Adam HaRişon, ci forma lui Adam care este de 620 de ori mai de înţeles şi care Îl simte pe Creator în interiorul său.

Deoarece toate părţile sunt interdependente şi conectate una de alta, fiecare corectează pe fiecare, pentru că o parte nu poate să fie corectată fără să îşi corecteze încorporarea în toate celelalte părţi, până când toate îi răspund şi devin încorporate în ea.

Acesta este motivul pentru care fiecare parte devine întreg numai dacă întreaga structură este un întreg. În această structură există diferite roluri importante, dar aceste roluri sunt împlinite în încorporarea reciprocă. Există profeţi şi Moise în fruntea lor, preoţi şi Leviţi – Cabaliştii tuturor generaţiilor care au atins deja realizarea întregului suflet şi sunt încorporaţi în el, adică în roluri care sunt diferite niveluri spirituale conform cu importanţa lor în sistem.

Există câteva faze în încorporarea reciprocă: de trei ori câte două mii de ani, sau 125 de niveluri.

Fiecare trebuie să fie corectat pentru ca totul să fie corectat. Numai dacă fiecare corectează pe toată lumea, cu excepţia lui însuşi, poate astfel să se corecteze şi pe el. Aceasta este intenţia.

Trebuie să se anuleze în faţa tuturor pentru a corecta pe toţi. Acesta este rolul său în a avea grijă de toţi, în acceptare, în supunere. Pe de o parte, trebuie să se ridice deasupra tuturor pentru a vedea că depind cu toţii de el. De fapt, Domnul l-a ales pe el şi el trebuie să se corecteze pentru că nimeni nu poate să îi corecteze partea lui.

Nu contează cine este: cineva care stă în spatele cutiei milei sau un prinţ. De fapt, există o corelare opusă între Lumină şi vase, iar în vasul general toate părţile sunt la fel de importante în ceea ce priveşte sfârşitul corecţiei. Dacă o singură parte nu este corectată, încorporarea sa cu celelalte părţi nu este corectată.

În consecinţă şi toate celelalte părţi nu sunt corectate datorită acestei părţi şi nu îşi pot nici ele corecta încorporarea în cealaltă parte. Este o reacţie în lanţ şi în cele din urmă întregul sistem poate fi corupt datorită unei singure şi mici componente.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala din 3/21/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eu încă nu înțeleg de ce înțelepciunea Cabala este atât de importantă pentru voi.

Răspuns: Dacă existăm în acest sistem închis al naturii, dorințele noastre si gândurile sunt, de asemenea, o parte din acest sistem care ne influențează. Și influența aceasta poate fi mult mai importantă decât acțiunile noastre.

Doar că acțiunile noastre sunt vizibile tuturor și astfel le acordăm importanță deoarece vedem rezultatele lor și le putem examina. Dar efectele mentale și emoționale nu le putem examina. Totuși, influența noastră internă este studiată și folosită în laboratoare și de serviciile de informații  din toată lumea.

Dacă toate gândurile și dorintele noastre provin din minte și din inimă care sunt conectate direct la sistemul general al naturii, atunci:

• Ce apare în noi în mod natural este mai presus de controlul nostru și poate fi omis din studiile nostre din moment ce sunt informații despre gândurile și sentimentele care curg prin noi.
• Informația pe care nu o putem percepe este nimic, dar semnalele de control trebuie să le cunoastem și să învătăm să le folosim corect. Astfel, introducem corectările noastre în natură deoarece altfel noi rănim inconștient întregul sistem și pe noi datorită gândurilor si sentimentelor noastre necorectate.

Acesta este motivul pentru care această informație este cel mai important studiu pentru umanitate, dar trebuie să o controlăm și să o dobândim și să învățăm fiecare copil și om matur.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când “ies din mine”, devin altcineva și mă identific complet cu toate procesele naturii?

Răspuns: Ai putea spune asta. Dar ideea e că sunt mai multe de schimbat. După ce ne schimbăm întreaga noastră psihologie, după ce schimbăm percepția noastră asupra lumii cu alte lumi, nimic nu mai rămâne în noi din trecut.

Acum nu putem vorbi despre starea “afară din mine” deoarece este dificil de descris. Astăzi noi suntem doar într-o paradigmă egoistă și punctul nostru din inimă ne cere să părăsim această paradigmă. Ne apropiem încet, dar sigur, de ceea ce este necesar pentru a trece la următorul nivel de existență, natura ne conduce spre asta. Dar între timp, această nevoie este implementată în formă de depresie, droguri, terorism, și o incapacitate de a rezolva problemele.

Va continua…

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreagă știință Cabala este menită pentru ca noi să descoperim unde ne aflăm de fapt. La urmă urmei, noi existăm într-o oarecare realitate care nu ne este familiară. Realitatea este ascunsă de noi din moment ce o ascundem prin calitățile noastre corupte.

Cu alte cuvinte, corectarea calităților noastre și descoperirea adevăratei realități sunt unul și acelaşi lucru. În măsură în care ne corectăm pe noi înșine, realitatea autentică se descoperă mai mult și mai mult, până când revelăm adevărata stare în care suntem în adeziune cu Creatorul.

Acesta este motivul pentru care articolul principal, pe care trebuie să-l realizăm în practică, este articolul lui Baal HaSulam „Nu există nimeni în afară de EL,” din cartea Şamati:

Este scris, „Nu există nimeni în afară de El.” Aceasta înseamnă că nu există nici o altă forță în lume care are abilitatea de a face ceva împotrivă Lui. Iar ceea ce omul vede, anume că există lucruri în lume care neagă Autoritatea Superioară, motivul este pentru că aceasta e voia Lui.

De aceea, noi observăm că suntem opuși Creatorului, într-o anumită ascundere care ne separă de EL, iar noi trebuie să înlăturăm această ascundere. Tot ceea ce ni se întâmplă nouă în acesta ascundere ne este dat în scop precis, ca un exercițiu de la Creator ca să ne ajute să înlăturăm acesta ascundere.

Înlăturarea ascunderii presupune corectarea noastră în acord cu calitățile Creatorului, iar datorita acesteia, ascunderea pălește. Cu alte cuvinte, depăşesc această ascundere iar apoi nimic nu mai stă între mine și Creator. Astfel mă raportez la întreagă lume.

De aceea, „lume” în Ebraică  „Olam” provine din cuvântul „Alama” care înseamnă ascundere deoarece îl ascunde pe Creator iar eu trebuie să-l fac un mijloc de a îl revela pe Creator.

Dar cum? Eu nu ştiu din ce perspectivă să privesc lumea, prea mulţi factori mă influențează. Nu știu ce să fac în interiorul meu astfel încât aceste influențe externe să dispară. Nu știu cum sa il revelez pe Creator prin ele.

Pentru a ne direcționa în mod corect ne este dat grupul de zece – 10 prieteni. Dacă lucrez corect cu ei, învăț prin ei, împreună cu ei, învăţ cum să îmi îndrept atitudinea către ei astfel încât conexiunea dintre noi să devină un circuit, iar noi devenim atât de conectați încât nu mai există nici o distanță între noi.

De fiecare data când încerc să mă unesc cu ei mai puternic, mă direcționez mai mult și mai mult către o înclinație de a revela unitatea. Cu cât mă unesc mai mult cu grupul de zece, cu atât mai mult (kliul) vasul meu interior  – percepție, gânduri, intenție în minte și în inimă –  devine mai adecvat înțelegerii a ceea ce Creatorul este și a ceea ce este acea realitate specială. Dincolo de întuneric și de lipsă înțelegerii și simțirii, gradual, încep să îl formez pe El.

Creatorul nu are nici o formă. Eu nu știu ce este și este un lucru bun că nu știu. Nu pot ști deoarece nu este nici un Creator în relația cu creatură. Am nevoie să îl creez. Eu îl construiesc din relația cu prietenii. De aceea este scris, “tu M-ai creat.” Creatorul în Ebraică este “Bo-Re – Vino și Vezi.”

Cel mai important lucru pentru noi este să realizăm că nu există nici un Creator fără creatură, iar noi îl construim din conexiunea corectă între noi. Dacă ne putem uni cu celălalt precum un singur om cu o singură inimă, în circumstanțele date, într-o asemenea manieră încât nu există nici o distanță între noi vom revela prima formă a Creatorului.

Apoi în mod subit distanța între noi, în grupul de zece, va crește și ne vom simți distanți unul de celălalt, vom simți ură, respingere și nerăbdare. Din nou, va trebui să lucrăm în această ordine pentru a anula distanță.

Rabash ne-a instruit cum să facem asta: fiecare se consideră nul în raport cu celalti. Fiecare trebuie să fie egal. Toți, în afară de mine sunt cei mai mari din generație iar eu sunt inclus în ei că fiind cel mai de jos. Fac totul pentru ei și mă rog pentru ei deoarece rugăciunea celor mulți este rugăciunea pentru cei mulți și doar această rugăciune este acceptată de Creator.

Dacă fiecare membru din cei zece procedează astfel, anulăm încă o data distanță dintre noi, care este comună pentru toți. Ne unim din nou într-o singură dorință, un singur gând. Nu mă simț pe mine și nici pe ceilalți. Mă simț pe mine cât și pe ceilalți ca ceva complet unificat, ca 10 picături care curg împreună într-una singură.

În această manieră, noi dobândim o senzație numită revelația Creatorului la al doilea grad. De îndată ce atingem asta, imediat începem să ne îndepărtăm unul de celălalt. Dorința noastră egoistă, brusc, erupe din interior și ne vom purta ură cu o asemenea ură reciprocă cum nu am mai experimentat înainte.

De aceea, atitudinea cu care noi lucrăm între noi începe de la o stare numită Muntele Sinai, muntele urii, și din nou învățăm cum să anulăm acest munte, să ne ridicăm deasupra lui la următorul grad șiș a înlăturăm separarea dintre noi, urmând revelarea Creatorului la al treilea grad, și tot așa, de fiecare data mai mult și mai mult.

De fiecare data simțim că descoperim o nouă lume, o nouă realitate. Realitatea despre care anterior am crezut că este adevărată se schimbă de la realitatea noastră externă la realitatea noastră internă.

Asta nu înseamnă că lumea noastră pe care o percepem în cele cinci simțuri corporale dispare. Ceea ce dispare este controlul ei sau independent și începem să descoperim că, într-adevăr, nu există nimeni în afară de El.

Așa cum învățam în secțiunea „Percepția realității,” noi începem să percepem din ce în ce mai mult întreagă realitate care este în afară noastră prin realitatea noastră interioară pe care o controlăm și care este parte din noi, deși pare că există în exterior.

Întreagă noastră muncă este numica „Nu există nimeni în afară de EL” deoarece noi trebui să lucrăm numai deasupra unității. Vom vorbi despre cum să obținem fiorul, iar prin el credința și de la credința la „Iubește-ți aproapele că pe ține însuți,” iar apoi „Iubeste-ti Creatorul.” Toate aceastea sunt grade ale unificării, ale revelarii unicității, revelație a faptului că nu există nimeni în afară de EL.

Va trebui să trecem prin acest proces pentru a obține în cele din urmă revelația Creatorului pe primul nivel, iar revelația să întotdeauna se petrece sub formă „Nu există nimeni în afară de El,” nimic cu excepția acestei guvernări care domină lumea. Ne unim cu El că unul, și nu este nici o diferență între Creator și noi. Toate acestea conduc la o unitate numită „o picătură de unitate.”

Din Convenția în New Jersey – Completând Cercul 7/23/15, „Lecție Pregatitoare”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem atrage Lumina Superioară? Cum știm că funcționează?

Răspuns: Doar prin eforturile noastre de a ne conecta și uni! Dacă sunt într-un grup de oameni care au aceeași intenție și același scop spiritual înalt și încercăm să ne conectăm și să ne unim, atragem Lumina care Reformează.

Simțim până la ce punct ne schimbăm dintr-o dată și până unde înțelegem sistemul care se află în interiorul nostru, care conectează toate părțile realității.

Începem să simțim că lumea noastră este plină de forțe noi și vedem cum aceste forțe se conectează într-o singură rețea și vedem și planul care conduce această rețea. Acest plan se numește Creatorul, forța superioară care conduce lumea. Descoperim conducerea superioară și începem să luăm parte la ea.

De pe programul radioului israelian 103FM, 12.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este revelată lumea spirituală?

Răspuns: Zece oameni stau împreună studiind și discutând despre conexiunea dintre ei, în timp ce fiecare se anulează pe sine în fața celorlalți, și astfel se unesc.

Prin această unitate, ajung la sentimentul pe care lumea superioară îl revelează între ei. Aceasta este împlinirea înțelepciunii Cabala.

Este atât de simplu și de aproape! Datorită anulării egoului nostru, când urcăm deasupra lui, descoperim lumea superioară, sentimentul superior care conduce lumea noastră. Oricine poate să descopere asta !

Înțelepciunea Cabala ne spune cum să facem acest lucru într-o modalitate foarte simplă. Folosind această metodă, putem ajunge la o stare în care înțelegem acest sistem : cum funcționează, cum ne conduce și cum îi putem răspunde și cum putem să ne controlăm destinul.

De pe programul radiolului israelian 103FM, 12.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce un copil se joacă atât de natural și autentic în timp ce pentru un adult un joc este o minciună?

Răspuns: Se întâmplă astfel pentru că noi adulții ne-am obișnuit să trăim într-o minciună: viața noastră este o minciună și jocul este o minciună. Nu este nimic rău în asta, ci pur și simplu natura noastră. Un joc este mereu o minciună și niciodată adevărul pentru că până la urmă, nu mă joc pe mine însumi ci pe cineva care aș vrea să fiu.

Nu am fi în stare să avansăm fără jocuri. Copiii percep jocul ca pe adevărul absolut și de aceea se dezvoltă și cresc. Dacă ne-am implica într-un joc cu toată inima, asemenea copiilor, nu am fi în stare să-l mai lăsăm și am rămâne în el.

Acesta este de fapt instrumentul pe care îl folosește înțelepciunea Cabala. Mi se spune: Trebuie să-i iubești pe ceilalți, și în această dragoste vei începe să-L simți pe Creator! Aici, ai un grup care este format din 10 oameni; începeți să stabiliți astfel de relații între voi pretinzând că fiecare îi iubește pe ceilalți. Trebuie să creați o asemenea atmosferă între voi astfel încât fiecare dintre voi va dispărea în ea și se va topi în dragostea pentru ceilalți.

Acționez prin intermediul acestei iubiri din nou și din nou, întrocându-mă la ea de o mie de ori pe zi până când sunt cuprins în ea până la punctul în care mă topesc în această dragoste și în această conexiune. Atunci pot ajunge le revelarea Creatorului.

Fiind cuprins în iubire, sunt cuprins în Creator. Acest lucru încetează să mai fie un joc și devine jocul vieții mele. Dar la început mă joc în mod artificial: mă prefac că-i iubesc pe prieteni și că mă anulez în fața lor fără a avea dorința de a face asta. Mă oblig pe mine însumi și mă conving că trebuie să joc această iubire, altfel nu o simt deloc.

Dar dintr-o dată resimt un sentiment cald. Ceilalți mă influențează oferind un exemplu pentru mine prin atitudinea lor iubitoare; văd că ei sunt loiali acestei iubiri și mă simt rușinat că nu le pot înapoia aceeași dragoste. Mă critic și am remușcări mereu și încă o dată mă forțez să-i iubesc pe ceilalți.

Dar când mă anulez în acest fel, încep brusc să văd că toate obiectele corporale din jurul meu încep să dispară: masa, scaunele și pereții. Toate dispar din percepția mea și numai un singur lucru rămâne – iubirea pe care o simt. Și eu dispar. Devin sclavul acestui sentiment de iubire, și nu mai rămâne nimic decât acest sentiment care îmi este exterior din moment ce eul dispare.

Eul meu este egoul meu, care dispare, și atunci încep să simt cum forța superioară, Creatorul, umple totul. Asta se întâmplă pentru că m-am anulat pe mine și acum pot să-L simt pe El. Mi-am anulat egoismul și am primit calitatea forței superioare, atributul dăruirii, și acesta este un joc adevărat.

De pe KabTV, Capitole din Tora cu Shmuel Vilozni, 02.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poporul lui Israel trbuie să arate că singurul lucru care face ca o persoană să fie un Adam (om) este calitatea unității interioare cu alții. Asta înseamnă că tot ce este exterior, adică civilizație, tehnologie, trebuie să-și piardă valoarea în ochii noștri?

Răspuns: Există o întreagă colecție de legi care se află la baza existenței poporului nostru. Ele au fost stabilite de Avram acum 3500 de ani. Dacă începem să le implementăm, totul va fi bine, și dacă nu, mai întâi și cel mai mult va fi rău pentru noi și apoi, pentru întreaga lume.

Într-o lume în care trăiesc 8 miliarde de aomeni, noi suntem grupul acela mic care hotărăște starea întregii umanități, și umanitatea începe treptat să înțeleagă și să simtă asta în mod inconștient.

Dacă umanitatea vrea sau nu, în orice caz, va încerca să rezolve problema, și problema este asta: dacă ne comportăm incorect și devenim sursa suferinței lor, atunci noi trebuie să fim distruși.

Ce am face în locul oricui dacă ar fi ceva care ne-ar aduce durere în inimi? Am încerca să anihilăm acel ceva!

Deci, nu este nimic nenatural în legătură cu cei ca Hitler, Arafat, Ahmadinejad care ajung să domine. Fără îndoială, vor continua să apară mereu atâta timp cât noi ne comportăm astfel!

Întrebare: Asta înseamnă că noi trebuie să suferim?

Răspuns: Trebuie să suferim pentru că nu am ajuns la unitate, și astfel facem întreaga lume să sufere. Mai mult, prin comportamentul nostru, ridicăm și aducem durere la un nivel mai înalt.

Întrebare: Deci, în ce fel ne ajută antisemitismul dacă nu ne aduce la unitate adevărată?

Răspuns: Ne duce spre unitate. Sub presiunea lui, fără alegere, începem să ne apropiem. Totuși, este doar o unitate preliminară, obligatorie pentru a îmblânzi presiunea de sus, având în vedere că noi trebuie să ajungem la o înțelegere a procesului când începem în mod voluntar să ne apropiem!

Este imperativ pentru noi, pentru binele nostru, pentru că altfel nu suntem un popor. Terbuie să începem să ne unim pentru că astfel aducem bine lumii, inclusiv unitate. Devenim o lumină pentru națiuni.

De pe KabTV, Ultima generație, 14.06.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→