Înțelepciunea Cabalei este revelația sistemului superior care ne guvernează. Dacă vom descoperi acest sistem, putem primi toate răspunsurile prin ea. Doar prin lumea superioară putem învăța despre lumea de jos.

Noi nu înțelegem nimic din ce se întâmplă în această lume. Putem citi ce spun cărțile, dar nu știm de ce se spun acele lucru și de unde cresc toate ramurile. Prin urmare, în conformitate cu înțelepciunea Cabalei, o persoană trebuie mai întâi să facă tot posibilul pentru a atinge sistemul de sus, lumea superioară, şi de la ea, el va învăţa despre lumea de jos.

Apoi, va înțelege care este structura lumii noastre, vegetală, animală, și natura omului și modul în care acestea toate sunt interconectate, care e datoria omului în această lume și în special cea a poporului lui Israel, și așa mai departe. Revelația sistemului superior are loc pe două dimensiuni, în două direcții, care sunt numite generale și individuale.

Dimensiunea generală, după cum spune Baal HaSulam, înseamnă că, în cele din urmă, toți oamenii din lume, fără excepție, trebuie să atingă sistemul superior, urcă la nivelul de recunoaștere, de senzație, de revelație și adeziune cu ea, de introducere, și de a trăi în ea în împlinire.

Acest lucru înseamnă că vor ajunge în lumea spirituală superioară și că vor dobândi o existență întreagă, eternă.

Întrebare: Dar majoritatea oamenilor nu sunt aşa de deştepţi.

Răspuns: Nu trebuie să fie inteligenţi pentru a ajunge la acest lucru. Înțelepciunea Cabalei nu necesită abilități speciale de la o persoană, cu excepția dorinței pe care o persoană o primește atunci când ea începe să studieze această înțelepciune.

Atrage-l mai aproape, deoarece vede în ce măsură tot ceea ce se întâmplă cu el este legat de sistemul de conducere superior. El vede cum este acționată și de unde provine totul. Aceasta stârneşte mare curiozitate. E ca şi cum i s-ar pune ochelari speciali acum și pot vedea cum este gestionată această lume și cum sunt trase sforile, modul in care oamenii se mută dintr-o parte în alta, cum sunt obligați să efectueze anumite acțiuni și care sunt rezultatele acțiunilor.

Am descoperit asta inclusiv eu. Acesta este motivul pentru care oamenii găsesc înțelepciunea Cabalei atât de atractivă, cum este conectată la rădăcina sufletului său. Acesta este motivul pentru care toată omenirea va trebui să descopere sistemul superior și modul de a trăi în el, după cum este scris: „… pentru ca să știe toți de la cel mai mic dintre ei la cel mai mare ” și „… pentru Casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele. ”

Astfel, tot ceea ce se referă la evoluția generală va fi la sfârșitul evoluției noastre. În timpul celor 6000 de ani de evoluție umană, toți oamenii de pe această planetă vor trebui să atingă revelația sistemului superior. Acum trăim în anul 5775, ceea ce înseamnă că, în următorii 225 ani, trebuie să ajungem în starea în care fiecare persoană va atinge și va descoperi întregul sistem superior și va intra cu tot corpul și sufletul, cu toate simțurile.

Totuși, există și dezvoltare individuală. Prin aceasta, ne referim la faptul că, înainte ca umanitatea să atingă acest lucru, există oameni speciali care descoperă brusc că trebuie să dezvăluie sistemul superior. Acești oameni vin să studieze înțelepciunea Cabalei și să dezvăluie întreaga realitate, ascunsă, iar apoi trăiesc în două lumi.

Din Programul israelian Radio 103FM, 2/15/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne alegem partenerul potrivit? De unde începem?

Răspuns: Urmând legea generală a Naturii în care totul urmărește echilibrul. Deci, cu cât este mai multă asemănare între parteneri, cu atât sunt mai compatibili unul cu altul. Asemănarea în educația pe care au primit-o, valorile lor, viziunea asupra lumii și comportamentul lor interior și exterior în anumite situații. Este nevoie să se caute compatibilitatea și, cu cât în cuplu sunt mai compatibili unul cu celălalt, cu atât are familia mai multe șanse de succes.

Așa că, întâi, este de datoria omului să se examineze pentru a înțelege cine este el cu adevărat și, acest lucru se face cu ajutorul discuțiilor, prin activități comune și prin ateliere. Întâi de toate, omul trebuie să cunoască natura umană, să studieze psihologia ei și, prin asta, el deja începe să înțeleagă cine este, ce îl motivează și, cum și de ce reacționează într-un anume fel.

Este necesar să afli cât de multe reacții variate au oamenii pentru aceeași problemă, aceeași situație obișnuită de viață și să verifici cât de asemănătoare sunt reacțiile voastre în așa fel ca să vă puteți înțelege unul pe celălalt. Să zicem că eu sunt acum într-o anume situație dar răspunsul partenerului meu îmi este clar și, aș fi reacționat exact ca el dacă aș fi fost într-o situație similară.

Pentru asta, noi trebuie să învățăm omul să iasă din sine și să se „îmbrace” în alte situații, să se privească pe sine dintr-o parte. El trebuie să-și verifice răspunsurile în diferite situații și, atunci, va înțelege câte tipuri diferite de comportament există în el, diferitele reacții și sisteme din care e alcătuit și atunci, depinde de el să înțeleagă din ce sistem este alcătuită cealaltă persoană.

Folosim o abordare de genul acesta nu numai la căutarea unui partener ci, în general, în înțelegerea altor persoane. Trebuie să ne lămurim câte situații diferite pot fi, cât de multe reacții, schimbări, schimbări de dispoziție. Ca urmare, îl pot înțelege pe celălalt și pot „să îmbrac” imaginea lui. Pot să mă închipui în locul lui? Ne dăm unul altuia semne că ne înțelegem unul pe celălalt, că suntem de acord și că ne acceptăm unul pe celălalt.

Asta înseamnă studierea unei persoane, cine este și ce fel de comportament poate avea. Există diferite tipuri de oameni: înfierbântați, optimiști, melancolici și indiferenți (coleric, sanghin, melancolic și flegmatic). Psihologia are criterii clare pentru aceste tipuri standard și este capabilă să determine care din ele sunt compatibile cu care. În acest fel, nu este o problemă să clasifici oamenii în funcție de grupuri. Ca rezultat al atelierelor, discuțiilor și legăturilor create în timpul jocurilor, ei vor înțelege cine este mai compatibil cu ei.

Studiul începe cu discuții și conferințe desemnate să ajute pe cei singuri să înțeleagă care este natura umană, cu ce intensitate sunt dezvăluite înclinațiile egoiste și cât de mult depindem de opinia mediului, cu alte cuvinte, cât suntem de obligați să ne supunem impulsurilor interioare și presiunilor sociale. Comportamentul nostru este determinat de obiceiurile pe care le avem din educația anterioară. Trebuie să încercăm să vedem ce obiceiuri noi se împletesc din asta și să înțelegem că persoana care stă în fața noastră este o personalitate complexă cu nenumărate obiceiuri și că eu nu o pot „schimba” în funcție de dorința mea.

Până la urmă, fiecare din noi așteaptă ca partenerul să reacționeze exact ca noi în fiecare moment din viață și să se comporte așa cum vreau eu. Trebuie însă să înțeleg pe celălalt și să fiu de acord că, în interior, fiecare din noi are un set diferit de imagini omenești cu care eu trebuie să mă acomodez. Altfel, nu voi fi în stare să mă conectez cu el. În acest mod, încep să descopăr flexibilitatea făță de ceilalți, să construiesc în fiecare moment ceva potrivit la amândoi cu paternul interior. Așa învățăm cea mai simplă sociologie a comportamentului uman și pe cea a societății umane.

Trebuie să acționăm exact așa fiindcă, în fiecare moment, tot ce e în natură caută echilibru, conexiune și adaptarea la echivalența de formă. În sistemul general, totul depinde de cât de mult componentele și integrarea componenetelor devin compatibile unele cu altele, până când este obținută omogenitatea societății. Fiecare este lăsat cu libertatea lui, fiindcă știe cum să se adapteze la toți ceilalți. Consensul general depinde de asta.

Aceeași regulă generală acționează și în familie. Asta trebuie să-i învățăm pe toți. Este necesar ca omul să se regăsească și într-o societate mai mare și în pacea familială. Aceleași reguli se aplică peste tot.

Pentru întemeierea unei familii fiecare trebuie să fie psiholog. Nu avem de ales! Întâmpinăm o situație în care nu ne putem conecta între noi în niciun fel. Înainte, această conexiune a fost o conexiune naturală, ca la animale, dar noi nu mai suntem la nivelul animal. Ne-am ridicat la un nou nivel, de Adam (om). Deci, trebuie să învățăm să ridicăm legături aparent artificiale, nederivate din natura noastră.

Omul nu este o creatură primitivă și egoistă. El trebuie să-și completeze egoismul astfel ca să nu se însingureze de ceilalți, ci să facă conexiunea cu ei. Pentru a face asta, depinde de mine să cedez constant câte un pic de ego, pentru a face posibil pentru ceilalți să intre în spațiul meu. Și partenerul meu face posibil să pătrund în spațiul lui. Atunci stabilim între noi conexiunea.

Eu sunt un cerc și partenerul meu un alt cerc. Începem să apropiem cercurile noastre astfel ca ele să se întrepătrundă și fiecare din noi să aibă un segment comun cu celălalt, chiar dacă acesta este încă un segment mic. Apoi cercetăm acest segment comun și ne asigurăm că că el va fi constant între noi. Aceasta este singura formă posibilă de a mă anula.

Din KabTv „O viață nouă” 9/06/2013

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi? Până la urmă, noi nu suntem prieteni în sensul fizic. Cum ne conectăm și ne unim corect?

Răspuns: Prietenia, la nivelul fizic, se caracterizează printr-o comunicare plăcută între oameni, ei au aceleași obiceiuri, aceleași preocupări, obligații etc. Asta îi conectează și îi unește pe ei.

Noi suntem un alt tip de prieteni; noi suntem prieteni pentru un anumit scop. Dacă nu ar fi fost acest scop, nu am fi stat niciodată împreună. Deci, trebuie să înțelegem clar că numai importanța scopului ne ține împreună, ne conectează și ne ține împreună. De aceea există grupul.

Întrebarea este, cum face omul să nu uite că grupul nu există pe cont propriu, că noi înșine nu suntem conectați? Ne-am adunat aici nu pentru că ne este bine să fim împreună, ci pentru că așa ne vom putea conecta peste toate problemele care apar constant între noi și, astfel, ne ridicăm la Spiritualitate. Grupul trebuie să știe cu ce condiție ne-am adunat, pentru ce muncim și care este munca noastră.

În fiecare zi trebuie să descoperim noi probleme între noi și, în fiecare zi, trebuie să le rezolvăm ridicându-ne peste ele. Asta înseamnă că, noi nu rezolvăm problemele la nivel fizic, cum se obișnuiește în această lume, ci anume prin ridicarea peste ele și întoarcerea spre Creator cu cererea pentru corectare.

Noi nu suntem pregătiți să mergem în sus singuri; aceasta este o corectare spirituală. Nefăcând nimic, ci doar clarificându-ne problemele în ateliere, cerem Creatorului să ne corecteze și să ne împlinească. El este singurul care corectează conexiunile dintre noi, le umple prin revelarea Lui și, El însuși descoperit în aceste conexiuni.

Din a doua parte a Lecției de Cabala din 28/03/2014 Întrebări și Răspunsuri

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil ca o persoană să nu se mai simtă în mod individual ci să se perceapă ca parte a unui întreg?

Răspuns: Nu va putea să gândească diferit, dacă se simte conectată cu toată lumea, la fel ca o mamă care depinde de copilul său.

Poate o mamă să se simtă pe ea însăşi, ca şi cum nu ar avea copil? Oricare ar fi oportunităţile, un nou loc de muncă de exemplu, ea se gândeşte la ce s-ar întâmpla acasă în absenţa ei.

Întrebare: Oameni nu vor mai simţi singurătate, depresie, sau goliciune interioară, care acum sunt aşa de comune?

Răspuns: Depresia va dispărea imediat, de îndată ce începem să trezim forţa pozitivă din natură, care va contrabalansa efectul negativ al egoismului nostru.

Într-adevăr, depresia şi goliciunea sunt produse de faptul ca suntem la mila unei singure forţe negative, egoiste, cu care nu ne putem face viaţa mai bună. Am ajuns la un punct după care trebuie sa aducem forţa pozitivă în lume.

Întrebare: Astăzi, o persoană se simte singură chiar dacă trăieşte într-un palat de aur, dar vor fi oamenii singuri într-un Israel perfect, corectat?

Răspuns: Nu vor mai fi oameni singuri pentru că toată lume se va simţi ca o mama cu mulţi copii. Oameni se vor simţi învăluiţi în iubire şi căldură. Responsabilitatea pentru toată lumea ca pentru proprii copii va reprezenta bucuria lor, nu un chin.

Vor exista două forţe în fiinţa umană, iar în afară totul va fi echilibrat. Nu înţelege ce reprezintă echilibrul. Este o atingere a eternităţii, un simţ al paradisului. De fapt, totul ajunge în armonie şi echilibru.

Pe de o parte, această stare este compusă din două forţe opuse şi, pe de alta, aceste forţe se completează una pe alta şi astfel reiese că nu sunt afectat de nicio forţă în afară. Conexiunea mea cu alţii este atât de reciprocă încât nu este greu pentru mine să acţionez pentru binele comun, la fel ca şi ceilalţi.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” 12.04.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Scrisoarea 66”: Şi într-adevăr, spunem de sărbătoare de Paşte: „De la început, strămoşii noştri au fost adoratori de idoli, iar acum ne apropiem de Omniprezent pentru a-i servi Lui” şi aşa mai departe.

Pentru a înţelege ideea de a ne învăţa pe noi ce au fost ei înainte, trebuie să explicăm prin etică. O persoană trebuie să ştie când este implicată cu ideea ieşirii cuiva din exilul egiptean, vedem că toate Miţvot (legi) depind de acest concept, pentru toate aceste lucruri spunem: „O aducere aminte a Exodului din Egipt”.

Toate Miţvot sunt corecţii în mici porţiuni ale dorinţei de a primi, care pot fi implementate de cineva care se ridică deasupra Mahsom (barieră). După ce trece prin Mahsom, începe să treacă prin părţile dorinţei de a primi de deasupra Mahsom.

Mai întâi, persoana trece prin Mahsom şi îşi transformă dorinţa de a primi în „de dragul dăruirii”, iar după aceea se întoarce în jos şi îşi ridică dorinţă după dorinţă. Toată această activitate se numeşte penitenţă, în alte cuvinte el întoarce dorinţa de a primi la o intenţie de dragul dăruirii. Fiecare acţiune de genul acesta se numeşte Miţva şi se face prin Tora, adică prin Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) care transformă corecţiile în posibilităţi. Prima acţiune se numeşte Exodul din Egipt.

Când sunt sub Mahsom, nu am o conexiune cu Lumina. Deasupra Mahsom însă, am deja Lumina, puterea dăruirii şi o pot folosi pentru avansare şi corectare. Am conştienţa, senzaţia, inteligenţa şi puterea unei persoane mature, capabile. Mă transform într-un expert al corecţie, în condiţiile în care Lumina este în mine. Lumina este puterea dăruirii care acţionează în mine, iar cu ajutorul Ei pot să conectez noi şi noi dorinţe, una după alta, şi să le corectez. Mă îndrept către un nivel mai înalt şi primesc putere în plus de la el, pentru părţile inferioare pe care vreau să le corectez, corectându-le şi conectându-le mie.

În aceste proces sunt trei parteneri: Creatorul – originea puterii, eu – cel care vrea să corecteze şi dorinţa – locul pe care vreau să îl corectez.

Cu Lumina care este în mine, mulţumită conexiunii mele cu Creatorul, văd cu precizie ce este gata de corectare în mine şi cer puterea de la El. Lucrez cu El ca partener, pentru că nu mai sunt sub Mahsom, sunt împreună cu El, îl simt. De aceea, încep să clarific cum este posibil să muncesc cu dorinţa stricată, cum este posibil să o trezesc şi să o ridic. Asta înseamnă ca vreau să o transform din de dragul primirii în de dragul dăruirii. Deci, cer asta.

Nu primesc nicio plăcere din această activitate, în timp ce o simt ca dorinţa mea. Pentru mine devine mult mai preţioasă decât dorinţa mea, aşa cum este scris: „Fă ca dorinţa Lui să fie dorinţa ta” (Pirkei Avot 2:4) – ca o mamă cu copilul ei. Învelesc dorinţa Lui în dorinţa mea şi astfel încep să o ridic cerând Creatorului să o corecteze pentru mine, aşa cum aş face eu pentru copilul meu.

Apoi, primesc puterea, inteligenţa şi senzaţia necesară pentru a face asta. Eu nu ştiu cum să corectez ce este jos, pentru că este un sistem complet separat, AHP care este construit în mine, pântecul spiritual.

Asta înseamnă că mai întâi cresc pentru a-l corecta. Accept noul sistem şi mă alătur la ce este sub mine. Deci, după corecţie suntem juxtapuşi unul faţa de altul. Astfel sunt îmbrăcaţi mulţi Parţufimi unul în altul.

Întrebare: Este important ca oamenii care sunt implicaţi în diseminare să fi trecut prin Mahsom?
Răspuns: Nu mi se pare că cel care a trecut prin Mahsom va avea mai mult succes în diseminarea exterioară. Nu sunt sigur că Rabaş ar fi avut mai mult succes în diseminare decât o persoană medie din grupul nostru.

Baal HaSulam scrie că este posibil chiar să plătim oameni profesionişti pentru a face asta. De fapt, este necesar să ne apropiem de oameni cât de mult posibil. Cu siguranţă, este clar că ei ar trebui să ştie direcţia, scopul, un pic din explicaţii, dar nu foarte adânc, numai conform oamenilor spre care se îndreaptă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 18.04.2014, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt cei patru fii la care se referă Hagada (Povestea) de Pesah: unul deștept, unul rău, unul prost și unul care nu știe să pună întrebarea?

Răspuns: Toți cei patru fii examinează aceeași întrebare: „Cum ne putem ridica peste egoism?”. Fiul cel inteligent filosofează și spune că aceste legi pot fi interpretate într-un fel sau altul, dar nu există nicio soluție care să ne permită să ieșim din Egipt adică, să ne ridicăm peste egoul nostru.

Fiul cel rău spune: „Dar de ce trebuie să te ridici peste el?” El nu vrea deloc să facă asta și întreabă: „Care este folosul acestei munci împotriva egoismului? Lasă-mă-n pace, mi-e bine așa!” Astfel, în ochii noștri el este rău, fiindcă nu-și dorește să se ridice peste starea lui curentă, cu toate că e rea. El ia totul așa cum e și nu vrea să iasă din Egipt.

Fiul cel prost spune că aceste legi nu sunt de înțeles și nu e clar de ce am ieșit din Egipt. El nu este conștient că este în robie și, nu-și dă seama cum să se ridice din ea.

Stăm în jurul mesei festive, unul simte ca fiul cel înțelept, celălalt ca fiul cel prost și al treilea ca fiul cel rău, iar al patrulea fiu este cel care nu știe cum să întrebe. Acest al patrulea fiu, care nu știe să întrebe trebuie să spună în acea zi: „Aceasta este în onoarea a ceea ce a făcut Creatorul pentru noi, scoțându-ne din Egipt”.

Acest fiu nu știe cum să întreabe nu fiindcă e prost sau rău sau filosof (greu de înțeles). El înțelege că este ceva, un mod de a ieși afară din natura noastră, ceva ce nu putem percepe și recunoaște.

Toți musafirii de la masă se întreabă și ei: „De ce e nevoie să ieșim și unde? Unde ați văzut voi că puteți scăpa de egoul vostru? Așa ceva nu există în natură.” Toți se întreabă aceste întrebări și înțeleptul și răul și prostul.

Dar acela care nu știe cum să întrebe, nu pune întrebarea, știind că acolo este ascuns un secret despre care nimic nu poate fi întrebat fiindcă, este complet inaccesibil nouă. Este ceva dincolo de viețile noastre, dincolo de egoismul nostru în ale cărui mâini suntem.

Este un motiv pentru care am fost creați și făcuți să existăm în acest fel mizerabil. Dar nu este clar ce se poate face cu asta, nu putem vedea ieșirea. De aceea este spus că este nevoie ca acest lucru să fie explicat. Într-adevăr, dacă omul se dezvoltă la o astfel de stare în care nu are nimic de spus pentru a-și justifica egoismul atunci, el găsește o soluție.

Oricine poate deveni fiul care nu știe cum să pună întrebarea. Acestea sunt cele patru faze de dezvoltare ale omului. Fiecare din noi are stagiile lui de dezvoltare și, astfel, se poate recunoaște în unul din cei patru fii, în funcție de întrebarea pe care o pune.

Din KabTv „O viață nouă” 31/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 1:1 – 1:2: Și El l-a chemat pe Moise, și Domnul i-a vorbit din Cortul Întâlnirii spunând,

Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Când un om de la voi aduce un sacrificiu Domnului; din animale, din vite sau din turmă veți aduce sacrificiile voastre.

Trebuie să furnizăm toate dorințele (mineral, vegetal, animal și vorbitor) în beneficiul societății în mod complet altruist, fără nicio dăruire pentru noi înșine, direcționând toate scopurile și gândurile noastre pentru grija altora, la fel cum o mamă se gândește doar la bunăstarea copilului ei.

Dacă un om se poate direcționa în acest fel, atunci el transferă parțial dorințele lui din partea de primire, în partea de dăruire. Cu toate acestea, în societate, în grup, studiind sistemul care atrage Lumina corectării, aceasta este o muncă foarte îndelungată.

Să presupunem că am în mine dorințe cu care am încercat înainte să primesc pentru beneficiul propriu, având avantaje de la ceilalți, iar acum, la aceste dorințe, lucrez cu un anume sistem în care Lumina mă influențează și schimbă aceste dorințe din dorințe de primire (egoiste), în dorințe altruiste, pentru beneficiul celorlalți. Acesta însă nu este altruismul lumii noastre, chiar dacă îl numim așa, neavând alte cuvinte.

De fapt, înseamnă dăruire absolută și iubire pentru ceilalți fără beneficiu pentru sine. Când un om începe să lucreze la acest nivel, atunci el face ”sacrificii” (ofrande), ceea ce înseamnă că el îndepărtează părți din dorința egoistă și le transferă în serviciul altruist, pentru ceilalți.

La asta participă dorințele de la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal, vorbitor. În plus, nivelurile mineral, vegetal și animal deservesc în lumea noastră omul și, cei din nivelul vorbitor (om) deservesc Creatorul. În interior, omul are toate dorințele minerale, vegetale și animale și, le ridică prin munca lui la dăruire și iubire complete, fără Egipt și nu pentru a primi recompensă.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/11/2013

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Înaintea exodului din Egipt, omul trece prin „49 de porți de impuritate”. Deci, de acum încolo el nu mai crede în nimic, nu mai așteaptă nimic, vede că tocmai nu mai are nicio legătură cu Forța Superioară și că îi este imposibil să schimbe ceva în viața lui. Unde este această forță numită „Nu e nimic în afară de El”? Totul este sub controlul Faraonului și este imposibil să facă ceva împotriva egoului care îl controlează.

Omul nu înțelege și nu crede în „binele care face bine”. A mai rămas numai un fir subțire care îl conectează la Spiritualitate și este atât de fragil, că el nu mai crede că îi va veni ceva din asta. Disperarea este atât de mare, iar firul care îl susține este o răbdare dincolo de intelect și logică.

Această situație se acumulează treptat și, dacă omul obține cu adevărat cele 49 de porți de impuritate, atunci Forța Superioară acționează împotriva lor, obținând pentru el răscumpărarea.

Aici trebuie menționat că „fiecare acțiune lasă o urmă”, de fiecare dată, încă puțin, și încă puțin mai departe și, astfel, numărăm 400 de ani, perioadă în care omul acumulează clarificări și eforturi, chiar și căderi, și urcări, pe care el reușește să le facă singur sau cu ajutorul Creatorului.

Întreaga noastră luptă de a trăi în Egipt este sub controlul Creatorului, „Nu este nimic în afară de El” și „Binele care face bine”. Iar Klipa (forța egoistă) neagă în fiecare mod posibil Providența Superioară a „Nu e nimic în afară de El”.

Sclavia, exilul (Galut) diferă de eliberare, răscumpărare (Gheula) prin litera „Alef” , numită Domnul (campionul) Lumii. Omul trebuie să se concentreze constant pe acest punct și pe nimic altceva. Trebuie să ne ascuțim constant tocmai această clarificare, lupta împotriva naturii noastre, împotriva Faraonului, fiindcă „nu e nimic în afară de El”, Binele, și acesta face bine.

Noi nu cerem de la cineva să schimbe ceva; nu ne rugăm pentru soarta noastră. În schimb, cu cererile noastre, doar ne adresăm Creatorului. Asta înseamnă „nu e nimic în afară de El” adică, tot ceea ce se întâmplă, legăm doar de El. Numai El face fiecare acțiune, pregătind astfel, din interior, lupta împotriva tuturor tulburărilor în care s-a îmbrăcat El însuși. Noi Îl descoperim și ne adresăm Lui.

Exil înseamnă că noi nu suntem încă gata dar, dorim foarte mult să descoperim sursa a tot ceea ce se întâmplă, după cum e spus „Eu, și nu un mesager”. Acesta este un moment foarte important. Aceasta este singura noastră muncă și depinde de noi dacă suntem gata pentru ea.

Este foarte important să rămânem în acest punct, ca un vapor sau un avion pe care îl navigăm pentru a rămâne mereu pe drumul cel bun, în ciuda vântului și a diverselor turbulențe. Acest lucru este posibil numai cu un echipaj bun.

Totul este construit în așa fel ca omul să nu fie pregătit să mențină singur această poziție. Problemele cad pe el și, apoi, greutatea este luată de la el și i se dă o altă oportunitate. Dar această șansă este tocmai pentru a-și construi echipa corectă, astfel ca, împreună cu ei, să poată să-și mențină direcția.

Trebuie reamintit permanent că toate aceste tulburări vin de la Creator și nu de la Faraon sau de la armata lui și, că nu există niciun accident și niciun mesager. Totul vine în schimb direct de la Creator. Sarcina noastră este să descoperim Creatorul în locul tuturor celorlalte surse de energie și acțiuni. Prin asta, sclavia noastră, loviturile și toate celelalte evenimente din povestea exodului din Egipt, sunt revelate. Totul este o luptă de localizare a Creatorului printre toate aceste tulburări care se găsesc între noi și Creator.

La început nu există nicio conexiune între noi și Creator fiindcă suntem opuși. Iar tulburările vin anume în așa fel ca noi să le folosim pentru a construi conexiunea cu Creatorul. Astfel, vedem că Faraonul ne aduce mai aproape de Creator, vedem că înclinația rea este ajutorul împotriva noastră (Geneza 2:18), iar noi transformăm asta în conexiune cu Creatorul.

Dacă muncim constant în acest fel și încercăm să construim conexiunea, atunci, treptat, ridicăm o conexiune din ce în ce mai puternică, precum verigile unui lanț și cădem în tulburări și mai mari, într-o lipsă și mai mare de conexiune. Și iar încercăm să construim Pitom și Ramses și iar cădem pierzând conexiunea și plângând și devenind confuzi, negând orice control de la Creator.

Ca rezultat al eforturilor noastre, trecem prin cele 49 de porți de impuritate. Dacă ajungem la a 49-a poartă înseamnă că am făcut o multitudine de corectări la conexiunea noastră cu Creatorul. Dar acest lucru ne este ascuns. Pentru o fracțiune de moment descoperim ceva și apoi cădem imediat. În acest fel trebuie să descoperim toate tulburările contrare faptului că „nu e nimic în afară de El”.

Și, dacă suntem gata să descriem Forța Superioră în ciuda tuturor tulburărilor, descoperirea este făcută după principiul „Eu, și nu un mesager”. Exilul ne este dat pentru ca noi să putem să-l simțim pe Creator, să-L localizăm în „ceva din nimic”. Astfel obținem răscumpărarea, eliberarea.

Astfel este imposibil să uităm că, toată munca pentru răscumpărare este pentru a determina faptul că „nu e nimic în afară de El”, atunci când avem în față tot felul de tulburări care vin, desigur, de la Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 01/04/ 2015 –Șamati 190

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vrem să ieșim din Egipt, în primul rând, ce este atât de rău acolo?

Răspuns: Suntem făcuți din două părți: nivelul animal și nivelul uman. De aceea se spune, „Domnul va salva omul și fiara.” Totul depinde de măsura în care vă identificați fie cu animalul fie cu omul.Omul din mine tânjește să deschidă ochii la lumea spirituală, pentru a înțelege de ce trăiește, pentru a vedea calea de urmat, și să înțeleagă toată realitatea.

Animalul este atras de fotoliu și televizor pentru a se simți bine și confortabil. Se întoarce dintr-o parte în alta și nu vrea nimic. Acest lucru înseamnă că am de ales: fie această lume sau spiritualitatea. Noi ne balansăm între aceste două stări, şi cam aşa va fi până la sfârșitul corecției.

Vom primi ispite din ce în ce mai mari pentru a ne bucura în mod egoist și vom primi o întărire mai mare a inimii. Putem primi întărirea inimii, chiar și în starea noastră actuală, astfel încât nu vom fi capabili să ne deplasăm nici chiar un milimetru.

Dacă vă simțiți bine în această stare, atunci nu este nimic de discutat. Dacă nu simțiți nevoia de a avansa spiritual, trebuie să vă dezvoltaţi în această lume, în scopul de a descoperi inutilităţile sale.

Întrebare: Dezvoltarea înseamnă a primi lovituri?

Răspuns: Există o fază de dezvoltare a unei persoane în care primește lovituri, dar omul este încă în imposibilitatea de a înțelege de ce și de unde vine. El nu este dezvoltat suficient încă. El trebuie să primească un anumit număr de lovituri pentru a încerca să scape de ele în direcții diferite, până când începe să înțeleagă de ce se întâmplă acest lucru.

Înainte de asta a vrut doar să se ascundă de lovituri, iar acum el are deja o întrebare și vrea să știe de ce primește lovituri. Clarificarea motivului este deja un nivel superior. El nu vrea pur și simplu să şteargă ceea ce este rău pe nivelul actual, el tânjește să știe de unde vine și de ce. El a crescut deja. Apoi urcă la nivelul următor și află de ce loviturile ajung la el.

El începe să exploreze sursa lor, de ce viața noastră este așa cum este și care sunt legile în conformitate cu care este construit sistemul care îl pedepsește. Vrea să știe tot ceea ce-l determină. Apoi, el urcă chiar mai sus și vrea să știe nu numai modul în care funcționează sistemul superior, ci și obiectivul pe care îl exploatează pentru a şti ceea ce înseamnă şi dacă există vreun plan.

La urma urmei, el vede că sistemul funcționează în mod sistematic. Am avansat constant sub lovituri, dar eu nu acord atenție la lovitura în sine, ci de ce am primit și sursa acesteia. În cele din urmă am ridicat deasupra loviturile și doresc să descoper motivul pentru acestea.

Loviturile mă forțează să valorific motivul lor și apoi încep să mă detașez de sentimentele mele și las animalul să sufere. Este bine că el suferă, deoarece nu există nici un alt mod în care pot avansa. Vreau să mă identific și să mă conectez cu motivele pentru lovituri, ceea ce înseamnă cu cauza motivelor. De aceea accept avansarea mea cu bucurie .

Dar nu voi avansa dacă nu voi primi destule lovituri calitative pe fiecare nivel în funcție de întrebările mele, în funcție de aprecierea mea din lovitura trecută.

Dacă aș primi o lovitură, este lipsită de importanță pentru mine și ceea ce este important este de la cine am primit-o și pentru ce moti, aceasta este o situație total diferită. Creatorul mi-a adus toate acestea, astfel că voi descoperi că El este cel care îmi dă aceste lovituri.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/31/14 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Moştenirea Pământului”: Israel nu se va întoarce pe pământul său, decât atunci când va deveni un singur grup.

Pământ (Ereţ) se referă la dorinţă (Raţon). Vrem să obţinem „pământul lui Israel”, adică o dorinţă specială care trebuie să fie îndreptată către Creator, Yaşar-El (direct către Creator). Asta înseamnă că trebuie să ne concentrăm dorinţă asupra Creatorului, pentru a dărui, iar asta este exprimată atunci când ne îndreptăm spre iubirea către ceilalţi.

Cum se leagă asta de locul geografic al statului Israel? Este vorba de ramuri şi rădăcini? Naţiunea evreiască poate trăi pe pământul ei numai daca este compatibilă cu legile care operează între naţiune şi pământul spiritual al Israel.

Asta înseamnă că atunci când dorinţele mele sunt îndreptate spre a-i face plăcere Creatorului, se exprimă în a face plăcere altora conform principiului toţi din Israel sunt prieteni şi sunt responsabili unul pentru altul, nu face altuia ce îţi face rău ţie; iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi; ca un singur om cu o singură inimă, etc.

Dacă sunt atras de asta, înseamnă că îmi corectez toate dorinţele cu ajutorul Luminii Superioare, iar apoi se schimbă din dorinţe externe în dorinţe interne; se schimbă din pământ uscat în dorinţă către Yaşar-El. Apoi, când intru pe pământul spiritual Israel în spiritualitate, sunt atras de pământul Israel în corporalitate.

Acesta este motivul pentru care Creatorul l-a trimis pe Avraam din Babilon către pământ, care era pământul Canaan la acel timp, pentru ca el să se corecteze acolo şi să simtă adevărata natura Yaşar-El. Este vorba de munca internă şi despre acţiuni corporale. Familiile studenţilor lui Avraam şi-au adunat lucrurile, cămilele, oile şi caprele şi au călătorit spre acel loc. Această tranziţie a fost conform muncii lor la conexiune, conform cu ceea ce le-a spus Avraam.

Oamenii nu înţeleg legea compatibilităţii dintre ramură şi rădăcină. Dar ea a fost exprimată chiar şi în Babilon, atunci când oamenii s-au împrăştiat peste tot pe glob. Mai întâi a fost o singură naţiune, cu toate că erau multe triburi şi familii extinse. Apoi, când egoul a erupt între ei şi a început să crească, a apărut semnul separării.

Oamenii conectaţi unul cu altul, s-au îndepărtat şi astfel s-au divizat în grupuri şi în cele din urmă au plecat din Babilon şi s-au împrăştiat peste tot în lume. Aşa au apărut naţiunile lumii. S-au format conform cu dorinţele egoiste care le-au determinat unicitate şi cum să se aleagă. În consecinţă, vedem astăzi că fiecare naţiune are mentalitatea sa unică, obiceiurile şi tradiţiile sale, etc.

În plus, oamenii din Babilon care aveau punctul în inimă, s-au strâns în jurul lui Avraam, fără să ţină cont de triburile din care făceau parte. Când au auzit mesajul lui Avram, au simţit că vor să aparţină acelui grup, care se îndrepta către Canaan, conform cu legea ramurii şi rădăcinii.

Restul oamenilor nu ştiau de ce sunt atraşi de locuri diferite. La fel este şi astăzi: omul nu simte că cel care trimite totul în viaţă este Creatorul şi că El îl ghidează într-o anumită direcţie, sau în alta. Ni se pare că totul se întâmplă prin hazard, fără nicio cauză, cu toate că nimic nu este întâmplător în natură. Motivul ne este pur şi simplu ascuns.

Pe de altă parte, grupul lui Avram a primit un răspuns clar: „Du-te pe pământul tău”. În alte cuvinte, studenţii au simţit foarte clar conexiunea dintre rădăcină spirituală şi ramura corporală. Au fost în starea Canaan şi astfel au ajuns la pământul Canaan.

Mai târziu, s-au conecta şi mai puternic unul cu altul, până când au atins starea de „casa lui Iacob”, adică unitate în micime (Katnut). Apoi au descoperit că le lipseşte ceva interior, o rezistenţă sau, pe scurt, ceva în plus, material pentru muncă.

Astfel, dorinţa lor egoistă a început să crească, ceea ce se numeşte exilul din Egipt. Acest proces intern a fost acompaniat de unul extern: au mers în Egipt. Au trecut prin experienţe diferite, conform cu stările interioare: şapte ani de saţietate, şapte ani de foame, plăgile din Egipt, cu toate că acestea au avut loc extern şi nu în acord complet cu stările lor interne.

Nu putem discerne această conexiune; de aceea, nu are rost să definim paralelisme. În exodul spiritual din Egipt, de exemplu, se simte tot Egiptul, adică întreagă dorinţă egoistă. De fapt, copiii din Israel au ieşit dintr-un ego imens. A existat între ei şi nu i-a lăsat să se conecteze, în ciuda eforturilor, până când au avut şansa să se ridice deasupra lui. Această conexiune a fost posibilă numai deasupra ego-ului şi nu în interiorul lui sau împreună cu el.

Dar ceva diferit a avut loc în lumea corporală. Egiptul nu a căzut imediat după ce copiii lui Israel l-au părăsit. De fapt, această lume există cu toate că nu este nimic spiritual în ea. De aici provine lipsa de corelaţie între distrugerea spirituală a Egiptului şi ramura spirituală.

Ne stabilim realitatea dintre noi la nivel spiritual, iar la nivel corporal, care este perceput prin cele cinci simţuri, rămânem la fel. Nu este niciun conţinut spiritual în ea şi nu trebuie să devină goală conform cu evenimentele spirituale. Aşa apare diferenţa dintre nivele, cum Egiptul corporal rămâne la loc, cu toate că a fost distrus în stările noastre interne.

Se spune că rădăcina spirituală trebuie să atingă ramura corporală, dar numai să o atingă. Nu se îmbracă în ea şi nu o operează.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.04.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→