Category Archives: Munca in grup

Un binom sau un grup de zece?

Întrebare: Atunci când muncim într-un grup de zece pare că suntem încătușați, pentru că ne este rușine să dezvăluim anumite lucruri. Într-o relație între doi prieteni, acționăm cu o mai mare libertate.

Răspuns: Nu este vorba despre libertate. Dimpotrivă, în același timp, nu există altă structură prin care este posibil să se simtă la nivelul următor, înainte chiar să intre în el. Este o descoperire foarte puternică și bruscă, urmare a adunării unui imens potențial intern.

În esență, vă construiți. În uniunea dintre voi, începeți să dobândiți noi senzații, obiceiuri, caracteristici și o inteligență, și descoperiți tot soiul de sentimente. În acest mod, chiar înainte de a intra în lumea superioară, construiți în voi un sistem de conștiință și percepție.

Atunci când o persoană acționează singură, totul se petrece diferit. Astăzi, lumea noastră evoluează într-o direcție diferită, doar sub forma unui grup! Dacă nu există grup, este foarte dificil de a munci în doi, și este încă și mai dificil de a munci în binom cu profesorul. Este dificil, pentru că voi începeți să profitați de el, să-l discreditați și să-l considerați ca un părinte. În general, așa ne comportăm cu părinții, ca și cum ne-ar datora ceva.

Profesorul meu Rabash, a avut o situație similară. Mi-a spus cât i-a fost de dificil să se anuleze constant în fața tatălui său. Deci, este dificil să vă anulați în fața profesorului dacă învățați cu el ca o pereche. Este ceea ce numim student-prieten, și nu este ușor.

Deci, fiți recunoscători și considerați-vă norocoși că aveți un grup.

Din Lecția 3, din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, 20.09.2014

În primul rând – mulțumește

Întrebare: Dacă grupul simte întuneric, este bine să utilizăm ego-ul, ceea ce înseamnă gelozie, dorință și onoare cu privire la unitate și conexiune?

Răspuns: Fiecare nivel de întuneric este numit ceva complet diferit. Întunericul poate fi o lipsă de a obține ceva, și ar putea să fie o lipsă a capacității de a acționa, a fi neputincios, sau dimpotrivă: eu sunt recunoscător pentru acest întuneric în care pot acționa în ”credință deasupra rațiunii”, și așa mai departe.

Comentariu: Eu văd că nu pot să mă ridic deasupra mea, să găsesc o legătură cu prietenii, și sentimentul că o singură putere ne conduce. Nu am altă alegere decât ego-ul, și încep să muncesc cu ajutorul său pentru ca prietenii să se includă unul în celălalt.

Răspuns: Aici, este necesar să existe o enormă rugăciune de mulțumire Creatorului că El vă oferă posibilitatea de a face ceva într-o stare de întuneric ca asta.

Este prima acțiune corectă. În cazul în care, cel puțin, aveți un fel de oportunitate de a face ceva corect, imediat trebuie să mulțumiți Creatorului. Apoi, puteți intra în contact cu El. Nu va fi destul de evident și clar, dar va fi un contact.

Vi s-a dat posibilitatea să vă întoarceți la Creator în mod corect și să-I multumiți, pentru a vă întoarce spre El cu o cerere pentru a ajuta prietenii, și totul va fi deja în lanț.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 6

Să consolidăm inimile

Întrebare: Atunci când încercăm să măsurăm dorința unui prieten prin noi înșine, să intrăm în el, o forță de opoziție începe să funcționeze în interiorul nostru. De unde vine a doua forță de echilibrare care ne va ajuta să ”intrăm în prieten”? Ce ne lipsește?

Răspuns: O forță străină externă este necesară pentru a lovi ego-ul nostru. Vedem că nu suntem consolidați în inimile noastre. Este imposibil să răzuim membrana inimii. Acest sac plin de sânge fierbe și bate în noi, măsurând în fiecare secundă a vieții care ne rămâne și nu putem face nimic cu asta. Ceea ce se cere este o forță exterioară care va uni inimile noastre.

Este posibil să o avem prin intenția corectă, studiind sursele reale cabalistice ale Baal HaSulam și Rabash. Deci, constant trebuie să încercăm, să încercăm, și să încercăm să o facem. Nu este altă cale.

Voi trebuie să încercați împreună să anulați zidul de fier care există între voi. Simțiți cât separă inimile voastre. Deci, încercați să-l străpungeți!

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 5

 

În avans

Așa cum este scris: ”Nu este nimeni în afară de El”. Întreaga noastră muncă este concentrată pe acest lucru. În fiecare din acțiunile mele, senzațiile mele, dorințele mele, gândurile mele, eu vreau să-L revelez, pe El care îmi trimite toate astea.

El este organizatorul, Cel care acționează autentic. De fapt, orice aș face El o face prin mine, și trebuie să descopăr cum muncește El în interiorul meu, cum forța superioară, Creatorul, acționează ca un ”derivat” în ființa creată.

Ajungând la asta, ating adeziunea. Prin experiența acțiunii, sunt de acord cu ceea ce Creatorul face prin mine și apoi devin un întreg cu El.

Pe drumul adeziunii, trec prin multă rezistență, sunt trimis în ascundere și în diferite forme. Asta îmi permite, în cele mai mici detalii, să mă aduc în conformitate cu Creatorul, să fuzionez cu El, să ader la un punct în care nu simt nici chiar pe Cel care produce gândurile mele, acțiunile mele, dorințele mele, ci eu, eu însumi, ca și cum eram înainte de creația Sa; toate astea pentru că sunt în adeziune cu Creatorul și că Îl cunosc.

Din kab.tv, ”Viață nouă”, 05.10.2014

Totul este în grupul de zece

Întrebare: Un ciudat sentiment de mândrie pentru grupul de zece apare în mine. Înainte, credeam că eram mai bine ca oricine. Și acum, ceva apare în mine, care mi-a permis să simt acest grup de zece. Asta m-a uimit. Ce este?

Răspuns: Vom începe să simțim că grupul de zece este ca un corp în care simțim cu adevărat lumea superioară, în special o nouă viață apare, noi caracteristici și conexiuni care vor fi numite lumea Infinitului.

 Totul este latent în grupul de zece, în structura sa, în mijlocul caracteristicilor revelate. Nu avem nevoie să alergăm într-un loc, nici să căutăm ceva, undeva. Totul este în el! În el există bine și rău, noi și Creatorul. În el vom descoperi lumea întreagă, prin el putem să vedem în mod corect lumea. Totul este în grupul de zece.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, 20.09.2014, Lecția 3

Când inima este tăcută

Întrebare: Există un sentiment de foarte puternică unitate în grupul nostru ”de zece” dar, în același timp, există o senzație comună ca și cum inima ar fi acoperită cu o crustă, și nimic nu o poate mișca. Ce facem cu asta?

Răspuns: Îmbrățișați această stare ca și cum îmbrățișați bățul care ne lovește.

De fapt, este o minunată dezvăluire, dar o persoană o percepe ca o stare dezagreabilă deoarece, cu ea, cădeți într-o disperare surdă și tăcută. În plus, conceptul de Creator este oarecum neclar. Se pare că auziți ce se spune despre El, dar nu simțiți nimic. În prezent, este o anumită noțiune abstractă pentru voi, dar nu proprietăți și forțe. Nu puteți să-L atașati la nimic pentru că Faraon (ego) umple inima voastră comună.

Totuși, există un mic punct de la care determinați că sunteți sub influența Faraonului și este vorba, de fapt, de starea de disperare din care, aparent, nu este cale de a ieși. Este mai bine să uităm, să ștergem totul, să apăsăm un anumit buton în interiorul nostru și să găsim un ținut îndepărtat, foarte îndepărtat.

Astfel de stări vor continua să vă influențeze din nou și din nou. Asta continuă dincolo de exodul din Egipt pentru că trebuie să atașați toate aceste dorințe egoiste la voi timp de patruzeci de ani de rătăcire în deșert și ascensiunea spre Bina, cucerind țara lui Israel, care este munca cu vasele (Kelim) de primire. Veți avea mereu astfel de coborâri și, de fiecare dată, vor fi tot mai profunde.

Ce putem face? În acest caz, vom începe imediat să citim sursele noastre. Dacă este posibil, ar trebui imediat să ne îndreptăm spre grup. Este lucrul cel mai eficient posibil. Ne putem angaja în orice formă de diseminare, dar cel mai bun dintre toate este contactul fizic.

Dacă ești singur și nu există alte opțiuni, încearcă să asculți ceva sau să citești, dar sa o faci în mod foarte clar și intens. Nu avem nevoie să tulburăm egoismul nostru.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 3, 20.09.2014

Un grup este un singur corp

Un grup în sine este o singură entitate și toată lumea primește numai ceea ce există în întregul grup, nimeni nu se simte ca o unitate unică.

Într-un grup, nu este necesar să existe diferențe între bărbați și femei, între studenți vechi și nou-veniți, divergențe de opinie, neînțelegeri sau distorsiuni.

Conceptul de ”persoană” ruptă de ceilalți nu există, deoarece unul este mâna, al doilea este piciorul, al treilea este corpul și așa mai departe. Întreaga lume constituie un tot, un corp care se găsește în cooperarea reciprocă absolută, în acord absolut între toți membrii săi.

Acesta trebuie să fie principalul lucru pentru toată lumea și ar trebui să nu avem plângeri împotriva nimănui cu privire la acest subiect. Mi-a fost dată ocazia de a participa la un grup, a mă dizolva în el și nimeni nu-mi ia asta, deoarece Creatorul este cel care mi l-a dat. El m-a adus aici, mi-a dat prieteni ca reprezentanți ai Săi, prin care trebuie să muncesc la uniunea mea cu El. Eu mă aflu în asta.

Lucrul principal este că, în fiecare moment, pot să mă topesc tot mai mult în grup, să ”mă pierd” în el, pentru ca el să conducă toate gândurile mele, sentimentele și dorințele, determină întregul meu comportament, atitudinea mea. În momentul în care ating această stare, încep imediat să simt următorul nivel spiritual, pentru că el se face simțit în unitatea noastră. Dacă îl realizez, mă topesc în fiecare dintre ei, atunci trec la nivelul următor.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, 14.07.2014, Lecția 4

Așteaptă-te la o enormă influență

Întrebare: Pentru a corecta și a echilibra ego-ul, o persoană trebuie să-l simtă ca fiind rău. Cum să facem indiferența și insensibilitatea față de ceilalți insuportabile?

Răspuns: Indiferența este cea mai mare problemă. Atunci când detest, este bine; când iubesc, este foarte bine. Totuși, noi străbatem 99% din viața noastră cu sentimente de indiferență. Oamenii consideră acest lucru normal în viața noastră actuală.

Ce mă poate ajuta să ies din indiferență, să mă trezească și să mă mențină în această stare în fiecare moment al vieții? Numai mediul.

Ați trecut prin stări foarte bune de mare creștere a sensibilității, mai intern, și nu o cerere de schimbare externă. Este de invidiat.

Dacă toate grupurile noastre erau așa, cu certitudine situația generală ar deveni mai bună. Va fi posibil să realizăm asta în viitorul congres, încercând să pregătim și să transmitem la fiecare sentimentele și senzațiile pe care le-ați experimentat, cu care vă confruntați și pe care încercați să le simțiți din nou în interiorul vostru. Este posibil.

Dacă sunteți conectați la starea pe care ați trăit-o cu cei 300 de prieteni care au fost la Soci și o multiplicați cu 5, cu aceeași masă care va fi la congresul din Sankt Petersburg, și apoi de 500 de ori și chiar mai mult, cu masa care se va răspândi în întreaga lume, am putea realiza mari lucruri.

Este unul din exemplele cele mai utile pentru că veți multiplica senzațiile, cererile, aspirațiile reciproce, neutralizarea ego-ului, și dorința de a fi un tot unic prin această cantitate de oameni cu ajutorul invidiei, arătându-le cum lucrează asta în interiorul vostru și nu în ei. Astfel, multiplicarea aspirațiilor voastre se va produce cu aspirația lor, și asta va produce o influență și o impresie enormă.

Din congresul de la Soci, Lecția 2, 25.08.2014

Corectează eroarea pentru a reduce suferința

Existăm într-un câmp al gândurilor. Atunci când acest câmp funcționează într-o direcție, în timp ce eu operez într-o altă direcție, diferența dintre căi, eroarea mea și gradul său, sunt percepute ca gradul suferinței mele.

 

Cu cât eroarea este mai mare, cu atât suferința este mai mare. Totul depinde de gradul opoziției dintre direcția dorințelor mele și programul creației.

Cum pot să mă testez în raport cu programul creației? Eu am grupul pentru asta. Atunci când mă anulez în raport cu grupul, cu alte cuvinte, când aduc aproape dorința mea de programul creației, încep să mă mișc în funcție de acest program și astfel mă simt bine, suferința nu poate să mă afecteze pentru că sursa tuturor suferințelor este lipsa noastră de corespondență cu programul creației.

Ascensiunea scării ierarhice a lumii spirituale

Întrebare: Cum putem să fim mereu în munca interioară, în rugăciune interioară, pentru a ajunge la unitate?

Răspuns: Chiar și cei mai mari cabaliști au trecut prin mari căderi și urcări și, cu cât o persoană este mai mare, cu atât mai mari sunt coborârile. Astfel, este necesar să se înțeleagă că această muncă continuă până la finalul corecției. Noi corectăm spargerea generală a Kli-ului, și este firesc că cele mai mari stări sparte să fie cele mai puternice. De fapt, stările sparte cele mai complexe sunt microscopice. În primul rând, nu acordăm atenție acestor contradicții și, după ce atingem o astfel de stare, sensibilitatea noastră crește tot timpul.

Vom începe să fim implicați în stările noastre, prin faptul că le vom primi cu mai multă sensibilitate.

Cu marii cabaliști tot soiul de schimbări se petrec cu mare regularitate, deoarece ei se corectează tot timpul și imprecizia pare imensă, mare, pentru ei și asta este munca corectării! Este viața. De fiecare dată simțiți că munciți pe următorul nivel și, apoi, nivelul următor, și așa mai departe.

Problema nu este de a veni la muncă, a obține un post de exemplu, cel de funcționar, și a începe să urci pe scara ierarhică tot mai sus. Aici, munca internă se face în grupul vostru spiritual cu Creatorul. De fapt, munca cu privire la uniune oferă o mulțime de diferite discernăminte, dar este același lucru.

Marii cabaliști descriu asta în scrierile lor. La prima vedere, pare că  se găsește în scrierile lor un material foarte vast dar, dacă le selectăm,  atunci nu este nimic unic aici. Acesta vorbește mereu de dorință, de lumină și de conexiunea dintre ele. Deci, ceea ce ni se cere este intenția corectă.

Din Lecția 4 din Congresul de la Soci, ”a doua zi”, 14.07.2014