Scrierile lui Rabash: „Ce înseamnă Cupa binecuvântării trebuie să fie plină în muncă”: Există o diferenţă între a vorbi şi a fi mut în muncă. Deoarece vorbirea este starea revelaţiei, adică cineva care a atins deja starea de sugar în spiritualitate şi simte deja că este alăptat de Kedusha (Divinitate). Iar starea de sugar arată către Hassadim (Milă), pentru că Hesed este starea de dăruire, deoarece atunci când cineva merită vasele de dăruire, adică atunci când toate acţiunile sale sunt de dragul Cerului şi nu mai are grijă de sine, atunci înseamnă că merită starea de Hessed (dăruire).

Totuşi, perioada de sarcină precede această stare, adică atunci când Cel de Sus îl corectează. În acest timp, omul nu participă la propria corectare. El doar se anulează, iar cel superior face toată munca. Dar, de fiecare dată, omul se anulează în mod diferit faţă de noile discernăminte. El întâmpină probleme noi, necazuri, totuşi se anulează, îşi înclină capul şi acceptă totul.

Şi asta este atunci când cineva este ca un copil nenăscut aflat în pântecul mamei, atunci când se anulează înaintea mamei şi nu are nicio opinie proprie. Mai degrabă, aşa cum spun înţelepţii: „Cel nenăscut din mama sa mănâncă ceea ce mănâncă şi mama lui” şi nu are nicio existenţă proprie, nu pune nicio întrebare sau nu face nimic pe cont propriu, iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare.

O persoană devine mută înăuntrul celui superior, ca şi cum nu ar mai exista, astfel încât să nu îl deranjeze şi să nu devină o forţă străină în el. Dacă embrionul este un corp străin înăuntrul mamei, corpul acesteia va opune imediat rezistenţă şi îl va respinge ca pe ceva ostil. Dar aceasta este minunăţia naturii, deoarece în pântecul mamei se întâmplă exact invers, şi întregul corp al acesteia începe să lucreze pentru beneficiul embrionului, în loc să îl respingă. Asta se întâmplă pentru că în natură, embrionul corporal se anulează pentru a se dezvolta în uter.

… iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare. Adică îşi închide gură şi nu se contrazice, se anulează, acceptând totul. Are multe întrebări şi simte resentimente, dar cedează şi nu se contrazice.

Şi acesta este momentul pentru ca omul să meargă cu ochii închişi, deasupra raţiunii, să creadă în înţelepciunea celor înţelepţi şi să avanseze până la final. Este imposibil să explici asta în cuvinte, deoarece omul nu înţelege nimic din spiritualitate. De aceea, se spune simplu că trebuie să se anuleze tot drumul şi să creadă în credinţa înţelepţilor, adică că conteze pe ei tot drumul. Nu contează ce simt în inima mea şi ce gânduri îmi trec prin cap, mă anulez înaintea Providenţei superioare.

Asta se numeşte perioada de sarcină, adică nu are gură să vorbească. Este starea Malchut, care este cea mai mică şi cea mai restricţionată şi se numeşte Ibur, care vine de la cuvintele păcat şi judecată (Dinim), aşa cum sunt în cuvintele „Creatorul m-a judecat de dragul tău (datorită ţie).”

Iar problema păcatului şi judecăţii (Din) trebuie explicată. Datorită acestui lucru, când omul merge cu ochii închişi, deasupra raţiunii, corpul se opune şi din această cauză omul trebuie să depăşească asta continuu, iar asta se numeşte păcat, furie şi durere, pentru că este o muncă foarte dificilă să meargă tot timpul în stare de anulare înaintea celui superior, şi să îl lase pe cel superior să facă ceea ce vrea cu el.

Omul este gata să se anuleze în orice mod posibil. Nu îl poate ajuta pe cel superior aşa cum o face la nivelul de sugar sau la nivele mai înalte. Dar este gata să se anuleze înaintea celui superior şi să Îi dea lui corpul şi sufletul pentru a fi corectat. Iar asta se numeşte Ibur (perioada de sarcină), care este cea mai mică restricţie posibilă, primul nivel al existenţei spirituale. Nu trebuie să disperăm, împreună îl vom atinge!

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/11/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce în trecut cabaliştii au ascuns, intenţionat, implicarea lor în înţelepciunea Cabala şi în partea internă a Torei?

Răspuns: Problema este că, timpul amestecării dorinţelor, atributelor de dăruire şi primire nu era încă terminat şi, astfel, nu era cineva la care să se dezvăluie această cunoaştere. Atributele egoiste şi altruiste au început să se amestece după distrugerea Templului. Acest proces trebuia să fie un ciclu complet în jur de două mii de ani dar, datorită marilor tragedii precum Holocaustul, perioadele au fost scurtate.

Când amestecul a fost finalizat, reconstrucţia lumii întregi a început prin descoperirea globalizării sale şi omenirea a început să o simtă. Acest lucru nu s-a întâmplat înainte.

Globalizarea se dezvăluie în natură şi nu în omenire. Suntem obişnuiţi să spunem că omenirea este conectată reciproc, dar este conectată doar prin natura care ne gestionează la nivel global. Noi existăm în natură ca o minge mică într-o sferă mare şi această sferă ne operează şi ne afectează integral, în timp ce noi simţim foarte puţin globalizarea şi nu avem nevoie de aceasta; egoul nu are nevoie de ea. Nu poate lucra cu ea în nici un fel.

Atunci când amestecul vaselor s-a finalizat şi reconstrucţia lumii a început, structura generală s-a reunit şi acum, noi începem să simţim rezistenţa noastră interioară la sfera care ne înconjoară. Această sferă creşte din zi în zi şi, dacă ea era conectată interior pe nivelurile naturii mineral, vegetal şi animat, acum este pe nivelul vorbitor şi începem să îi rezistăm în timp ce avansăm în evoluţia egoistă post-industrială.

Cât timp evoluţia tehnologică ştiinţifică a omenirii a continuat, aceasta a fost în interesul nostru dar, de la mijlocul secolului 20, am început nu doar să ne îndestulăm, ci să ne supra-saturăm şi mai mult, o facem în modurile cele mai ineficiente. La urma urmei, nimeni nu câştigă nimic în asta. Chiar dacă cineva a produs un miliard de dolari, este înscris în banca sa şi este aruncat în jurul lumii ca o povară inutilă, în timp ce o persoană a pierdut miliarde de tone de resurse naturale şi s-a dezechilibrat ea însăşi pentru a obţine acest miliard.

Criza generală a început la mijlocul secolului trecut, ceea ce înseamnă opoziţia omenirii la lumea ce o înconjoară plecând de la sistemul Providenţei şi acum trebuie să abordăm corectarea noastră în mod serios. Astăzi, nu facem decât să începem să punem bazele utilizării practice a Torei, ca metodă de corectare în lumea noastră.

Din kab.tv, “Secretele cărţii Eterne”, 11.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora , ” Exodul ” (Ki Tissa) , 32:20: Apoi a luat viţelul, l-a ars în foc, l-a sfărâmat într-o pulbere fină, a împrăştiat-o pe suprafaţa ape , şi a dat [- o la] copiii lui Israel să bea.

Aceasta poate fi comparată cu metoda de a face un antidot pentru o anumită otravă folosind o mică parte din aceeaşi otravă. Fiecare medicament este otravă, dar nu fiecare otravă este un medicament. Ceea ce a făcut Moise a fost remediul pentru naţiuna israeliană. Moise nu se gândea la distrugerea naţiunii, ci la vindecarea acesteia şi la pregătirea unui vaccin din viţelul de aur .

Viţelul (ego-ul) trebuie să fie de fapt sfărâmat în praf, astfel încât acesta să-şi piardă forma, figura şi se va regăsi în fiecare într-o putere şi intensitate mai slabă.  Prin urmare, este imposibil de să ne descurcăm fără viţel. Trebuie să existe otravă, astfel ca toată lumea să ştie de ce ar putea să moară şi cum să fie vindecată.

Nu este o pedeapsă, ci un leac. Deci, nimeni nu trebuie să se teamă de viţeii de aur. Va veni timpul când puterea va fi dezvăluită, abilitatea şi disponibilitatea de a sfărâma ego-ul în pulbere şi a începe remediul pe drumul cel bun. Leacul pentru orice boală este progresiv, mai ales în acest caz .

Noi trebuie să înţelegem unde suntem, încotro ne îndreptăm, în ce constă procesul de vindecare şi, mai presus de toate, ce înseamnă să fii sănătos. Acesta este întregul proces de educaţie internă.
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Torah - Niciun comentariu→

Noi am fost aleşi în sensul că am primit de sus dorinţa care ne îndeamnă să învăţăm, să dorim puternic conexiunea cu Creatorul şi revelaţia Creatorului care trebuie să aibă loc în faţa întregii omeniri.

Se apropie deja necesitatea stării următoare, natura face să avanseze întreaga omenire. Dar oamenii nu au şi nu vor avea propria lor dorinţă. Mii sau câteva milioane ni se vor alătura, dar este o parte mică a întregii omeniri. Nu va fi mai mult.

Capul este mereu aşa: este mic, ca un microprocesor într-un calculator, dar defineşte şi decide totul. Părţile rămase realizează această micro-parte.

Deci, noi suntem acest “cip”. Trebuie să ne conectăm la restul omenirii, să începem să lucrăm cu oamenii, să-i înţelegem, să ne unim cu ei, să găsim un vocabular adecvat, să realizăm un dicţionar adecvat, diferite imagini, exemple şi să dezvoltăm ateliere adecvate, etc.

Adulţii îi învaţă tot ce au pe copiii mici, dar la un nivel inferior în exemple simple, gesturi simple. Pentru ca oamenii să simtă următorul nivel dezirabil, trebuie să-i încurajăm constant, să-i atragem cu ceva.

Cunoaştem coborârile şi urcările şi, în conformitate cu asta, trebuie să ne întărim.

Ceilalţi nu trec prin asta. Constant, ei trebuie să fie atraşi, îmbrăţişaţi, încălziţi şi ajutaţi. Trebuie să le explicăm metoda în măsura în care trebuie să înţeleagă aceasta pentru a fi conectaţi la noi şi a se ridica cu noi. Îi luăm ca pe copii pe drum, îi facem să stea şi îi conducem. Copilul este alături de voi sau chiar pe genunchii voştri sau merge aproape de voi, sub supravegherea voastră, pentru că el nu ştie calea şi nu este nevoie să o ştie. Nu trebuie să cereţi ceva de la oameni, decât un singur lucru: Dacă sunteţi cu noi, totul va fi bine.

Acesta ar trebui să fie drumul nostru spre mase. Fără ele, nu putem progresa în sus, după crearea Kli-ului nostru colectiv. Vom atinge nivelul minimal, dar nu mai departe. De fapt, am primit o trezire pentru “a trage” umanitatea cu noi. Trebuie să luăm asta foarte în serios. Vom fi în măsură să urcăm doar în funcţie de succesul nostru cu marele public. Dacă nu vom reuşi, va servi ca balast pentru noi, nelăsându-ne să ne ridicăm.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, uneori, suntem scuturaţi în măsura în care noi nu mai putem tolera condiţia noastră? Ne trezim dimineaţa şi totul este împotriva noastră…

Răspuns: Aceste “zguduituri” nu sunt împotriva voastră, ci ele vă dau, mai degrabă, o şansă de a vă trezi. Vreţi să escaladaţi o pantă abruptă dacă v-aţi trezit dimineaţa şi aţi văzut păsările cântând, soarele strălucind, totul înflorind, iarba verde în jurul vostru şi mângâierea valurilor la ţărmul mării?

Cum putem avansa fără rezistenţă? Trebuie să înţelegeţi că avem nevoie, cu adevărat, de linia stângă! Niciodată nu ar trebui să o respingem sau să o anulăm, ci mai degrabă, să muncim cu ea şi să o legăm de noi, aşa cum este scris în creierul nostru ca în piatră: ”Nimic nu este în plus în această lume”. Ar trebui să fim recunoscători să trecem chiar prin cele mai rele lucruri şi să întâlnim duşmani teribili. Cei care ne împiedică să diseminăm Cabala, care ne vorbesc de rău sunt extrem de importanţi pentru noi. Fără ei, nu vom fi în măsură să ne stabilizăm în mod corect.

Este imposibil să ne formăm fără forţele distructive care apasă asupra noastră. Graţie lor, putem să ne formatăm, să ne creăm, să ne construim. Nu putem să avansăm fără a doua forţă alternativă, fiind numai sub influenţa unei singure forţe, forţa bunăvoinţei. Am deveni nebuni dacă singura forţă pe care o întâlnim ar fi o forţă bună şi binevoitoare care nu are limite.

Noi acţionăm, mereu, în anumite limite. Dincolo de limite ar însemna să poziţionăm întreaga linie din stânga împotriva celei din dreapta. De aici, nu facem decât să începem această muncă şi de aceea, ar trebui să considerăm asta într-o manieră foarte simplă: ”Prin urmare, trebuie să ţin cont că viaţa mea este împletirea a două forţe opuse; este extrem de important să acceptăm că cele două compun viaţa mea”. Nu ar trebui să aşteptăm ca forţele care nu ne plac să dispară brusc. Asta nu se va întâmpla.

Priviţi cum funcţionează corpul nostru. Viaţa nu este posibilă decât acolo unde există interacţiune, conexiune, digestie şi metabolism.

Comentariu: Pot să înţeleg asta cu mintea mea, dar când Lumina începe să pună presiune pe mine un pic mai dur, nu mai pot să suport.

Răspuns: Există o singură reţetă: să mă agăţ de centrul grupului. Acum, vedeţi deja că aveţi nevoie de “scut”, altfel niciodată nu veţi fi sigur de ceea ce vi se va întâmpla în clipa următoare sau vă veţi teme teribil în loc să vă jucaţi cu jucăriile care vă sunt date în acest moment.

Eliberarea se găseşte numai în centrul grupului. Dacă vă agăţaţi de el, veţi fi salvaţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Israel” înseamnă “Yaşar ke’El” (direct către Creator). Aceasta este o persoană care reacţionează la influenţa Creatorului asupra sa şi este gata să reacţioneze în funcţie de El. Creatorul ne trimite ceea ce numim “îngreunarea inimii” şi depinde de noi să trecem peste asta. La gradul la care trecem peste “îngreunarea inimii” intrăm într-o conexiune care este deasupra tuturor tulburărilor, deasupra tuturor dorinţelor egoiste, deasupra tuturor gândurilor care ne apăsă şi care nu ne direcţionează către echivalenţa de formă cu Creatorul.

Când ne ridicăm deasupra tuturor tulburărilor pe care Creatorul ni le trimite ne numim Israel. Şi dacă ne afundăm în aceste tulburări şi tânjim să îmbunătăţim condiţia în care ne aflăm pentru a deveni confortabili în fiecare moment, atunci rămânem la nivelul existenţei materiale.

Eventual, după multe încercări şi dezamăgiri, “ban cu ban se va aduna o sumă mare,” la un nivel mai înalt. Şi atunci vom fi de acord că viaţa nu mai are cum să continue aşa. Va fi clar că această dezvoltare nu poate fi decât pe calea Luminii care ne va duce în starea de Israel, “Direct către El.”

Stările prin care trecem se acumulează. Trebuie să trecem printr-o multitudine de acţiuni, care prin ego-ul nostru nu le agreăm şi nu le îndurăm cu răbdare. Pentru ego-ul nostru vrem totul rapid şi plăcut; dar conform relaţiei dintre Lumini şi Vase nu se întâmplă aşa. Şi se va întâmpla aşa până când dorinţa de a primi decide să se schimbe în intenţia numită “de dragul de a dărui.”

Am putea face o analogie cu un pendul care se duce din ce în ce mai sus în două direcţii până când în final se transformă în cel mai înalt punct. Ajunge astfel la intenţia “de dragul de a dărui.” Şi atunci toate mişcările de du-te vino, în faţă în spate, în jos în sus, în toate direcţiile şi toate formele, toate acestea intră în noul Vas care primeşte intenţia “de dragul de a dărui.”

De aceea se spune “Am muncit şi am găsit.” Trebuie să investim efortul maxim până când atingem acest ”am găsit.” “Am găsit” vine de Sus. Chiar şi cu un moment înainte de a crede că e imposibil. Este interzis a se revela acest secret şi de a vorbi despre el pentru a nu îndulci această perioadă prin care o persoană trebuie să treacă şi anume de a-şi înăbuşi ego-ul.

Baal HaSulam râdea când studenţii se plângeau şi spunea: “Sunt fericit de răul care este descoperit.” Îmi aduc aminte când studiam cu Rabash. Eram nervos şi ceream un răspuns, iar în schimb primeam un răspuns foarte sec, care nu mi se părea în regulă, mai ales de la o persoană care mă iubea. Credeam că mă urăşte pentru că era atâta de fericit că aveam dificultăţi. Ei bine aşa mi se părea mie totul când am început să studiez în prima jumătate de an. Îmi râdea în faţă ca răspuns la plângerile mele.

Eram cu adevărat furios pentru că investisem atâta de mult efort; am făcut tot ce mi-a cerut iar el nu era deloc iertător cu mine. Dar el făcea toate astea pentru a nu-mi îndulci senzaţia de amărăciune şi disperare. De ce? Pentru că dacă îndulcim această perioadă este lungită. Nu e nimic de făcut; trebuie să plecăm capul şi să adăugăm din ce în ce mai mult victoriei noastre.

Este adevărat că putem “să obţinem lumea într-o oră.” Eforturile noastre se pot aduna foarte rapid şi putem atinge revelaţia brusc. Şi cu adevărat sunt semne că  am fi aproape de revelaţie. Dar ultimul efort are o calitate unică. Calitatea depinde de conexiunea dintre noi. Pentru asta trebuie să ne deschidem la maximum încât să nu avem nici un gând şi nici o dorinţă că nu se va revela pentru toată lumea. Aşa trebuie să se examineze fiecare, bărbat sau femeie.

Munca femeii este diferită de cea a bărbatului, este mai mult pământeană această muncă, în schimb a bărbatului este mai spirituală. Bărbaţii sunt mai conectaţi la Creator. Femeile trebuie să depăşească refuzul. Asta implică mult efort.

Merită să dăm atenţie acestui fapt, deoarece credem că spiritualitatea este detaşată de viaţă, că este deasupra acestei lumi. Uităm că vasul spiritual, acolo unde Creatorul este descoperit, reprezintă legătura dintre prieteni. Dacă legătura dintre noi va fi corespunzătoare, atunci El va fi revelat, iar dacă nu va fi corespunzătoare El nu va fi revelat.Punct!

Extras din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, partea a 3-a, capitolul 1, articolul 6: Astfel, Masach (ecranul) care atinge superiorul ca urmare a încorporării celui inferior în el, se numeşte fereastră, deoarece nu există Dinim în asta, ci numai un motiv de iluminare, ca o fereastră.

Inferiorul penetrează în superior şi îl trezeşte şi cere să primească Lumina de la cel de mai sus, creând astfel o fereastră în superior. Cer superiorului să-mi transmită această Lumină şi este ca şi cum aş face o gaură.

Nivelul superior funcţionează ca un amplificator electric cu o mare rezistenţă la intrare. Este foarte important că eu nu influenţez amplificatorul şi nu mă aduc în el, ci îl operez numai prin acţiunea mea. Eu nu conectez sistemul meu la sistemul său, ci dau semnalul meu la semnalul lui.

Astfel, amplificatorul trebuie să aibă o înaltă impedanţă la intrare. În trecut, amplificatoarele erau construite din lămpi cu diode cu rezistenţă puternică şi nu din tranzistori. Atunci, puteţi fi siguri că nu afectaţi sistemul în nici un fel, nici nu efectuaţi schimbări în sistem, decât doar pentru a-l opera.

În acest mod sunt făcute nivelurile spirituale. Totuşi, trebuie să depăşim această mare rezistenţă. Munca noastră este de a depăşi în acest mod dorinţa de primire, pentru a anula rezistenţa şi de a înscrie doar dăruirea mea în ea. Tehnologia ne permite să facem asta, conectând semiconductori. În munca spirituală, am nevoie de Lumina Hassadim pentru a anula rezistenţa.

Lumina Hassadim simbolizează dorinţa mea de dăruire pură, fără a conecta întregul sistem la sistemul superior. Vreau doar să inserez dăruirea mea pură în superior, deci anulez imediat toate limitele şi fac o “fereastră” în ea prin care ating superiorul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Torah, “Exodul,” 28:3: Si vei vorbi tuturor celor iscusiti, pe care i-am umplut cu spiritul intelepciunii, iar ei vor face vestmintele lui Aaron pentru a-l sanctifica, astfel incat el sa Ma serveasca [ca un Kohen].

Si vei vorbi tuturor celor iscusiti, inseamna ca ar trebui sa alegi dintre toate dorintele acelora care, pe de o parte au o energie mai mare a egoului, care se potriveste cu Lumina lui Hochma, care sunt deja umpluti cu intelepciune, adica sunt, corectati. Trebuie sa-i aduni in interiorul tau si sa ii transformi intr-o singura dorinta interioara serioasa, mare si expansiva, dar care, este deja corectata si plina de Lumina. Cand vei aduna toate acestea, atunci, apare “imbraca-l pentru a-l sanctifica, astfel incat sa Ma serveasca [ca un Kohen].

Acesta este modul in care este formata o imagine spirituala: este egoista intern, separata in multe nivele de egoism si astfel sunt si vestmintele. Ele au aceleasi nume ca in lumea noastra: pantaloni, centura, haina, haina de ploaie.

Tora ne spune din ce ar trebui sa fie facute hainele: fire de aur, lana si tesatura stacojie, etc. este vorba despre dorintele exterioare care opereaza cu scopul de a darui, dar care contin egoul necesart pentru ca o asemenea dorinta corecta sa fie formata.

Din emisiunea Kab TV “Secretele Cartii Eterne” 8/19/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 28: … la început același corp este adus la viață, ceea ce reprezintă dorința excesivă de a primi, fără nicio constrângere, doar cum a crescut din hrana lumilor impure…

Și apoi ne angajăm la un nou tip de muncă – să aducem toată această dorință exagerată de a primi la forma de dăruire. Atunci este vindecată pentru că acum a obținut echivalența de formă.

O iluminare unică revitalizează dorința de a primi cu scopul de a primi ca și  inima de piatră, și totul din dorința de a primi există ca materie numai pentru că Lumina o ține. Yesh mi Yesh (existență din existență) păstrează și vitalizează Yesh mi Ayin (existență din absență). Nu ne putem descurca fără acest aparat intravenos. Până la urmă, dacă l-aș fi închis, aș fi pierdut doința și nu aș fi fost capabil să o corectez. Și, în schimb, acest lucru m-ar fi împiedicat să ader la Creator cu totul.

Întrebare: Deci, cum corectăm dorința?

Răspuns: Pentru asta nu avem nevoie de nicio acțiune cu partea materială. Nu suntem în stare să o ucidem sau să o readucem la viață, deși folosim acești termeni pentru a descrie ceea ce se întâmplă. Dorința, așa cum a fost și rămâne, se află în mâinile Creatorului care dă viață la tot: răul și binele.

De-a lungul întregului proces, nu facem acțiuni reale în creație. Mai degrabă, numai în ceea mă privește, aleg părțile care se revelază în fața mea. Nu intrăm în creația însăși. Este imposibil să oprim influența Luminii asupra dorinței, așa cum este imposibil să oprim Pământul. Aceste informații coboară la mine de la un nivel superior, și la nivelul meu trebuie să le accept, să învăț de la ele, să le aleg și să analizez relația mea cu privire la ele. Anume prin asta, mă contruiesc pe mine însumi. Nu avem nevoie de mai mult de atât.

Există o alegere și o varietate largă de posibilități în fața mea, tot felul de dorințe diferite pentru a primi și pentru a dărui, care nu sunt noi. Totuși, se descoperă și se dezvoltă din ce în ce mai mult, și asta este așa pentru ca eu să determin relația mea în raport cu tot ceea ce se dezvoltă pe calea corectă. Cu asta, înțeleg și simt mai mult, și astfel îl construiesc pe Adam din mine însumi.

Creatorul nu schimbă acțiunea originală, și nici noi nu acționăm asupra a ceva. Totul este revelat numai cu privire la persoana care percepe. Creația este neschimbată. Există Infinitate, și tot timpul perdeaua este, câte puțin, dată la o parte sau lăsată la loc, în drumul spre Ea. Totuși, prin asta ajungem la nivelul Creatorului. Acest joc este de ajuns pentru ca noi să creștem la înălțimea Superiorului, să fim conștienți și să-L înțelegem și să fim cu adevărat asemănători Lui.

Apare întrebarea: Există altceva pe lângă ceea ce văd și schimbările interioare? Asta nu ne este cunoscut nouă.

Fără să schimbăm nimic în creație, creștem, îmbunătățindu-ne ustensilele de percepție, exersând, și corectându-ne numai și numai pe noi înșine. Până acum, ni s-a permis să credem că noi schimbăm lumea. Totuși, această abordare nu mai funcționează. De la acest stadiu încolo, un singur lucru funcționează: asemănarea noastră cu ceea ce se descoperă. Și aceasta este o metodă nouă.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 15.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→