În vasul întreg, totul este conectat împreună: lipsuri, lacune, ameliorări şi realizări. Totul este conectat într-un întreg şi inclus într-un întreg: primire şi dăruire, sentimentul de adâncime a vasului şi înălţimea Luminii. Dar, când vasul este spart şi separat în părţi mai mici, atunci fiecare parte primeşte o caracteristică unică ce îi este tipică. Deci, toată lumea simte propriile dificultăţi şi suferă datorită spargerii, dar fiecare în felul său.

Trebuie să încercăm să vedem în fiecare prieten că suferinţele pe care le trăieşte sunt cele pe care le suportă pentru toată lumea. Fiecare primeşte o parte a vasului, povara colectivă: cineva primeşte un lucru şi al doilea primeşte altceva şi aşa mai departe. Şi fiecare poartă ceea ce primeşte pentru toţi, un purtător al unui anumit tip de deficienţă. Astfel spargerea ne separă unii de alţii.

Prin urmare, nu trebuie să vedem problemele fiecăruia ca probleme şi dificultăţi personale, ci ca probleme şi dificultăţi comune. El doar le poartă în spate, adică, a primit instrucţiuni de sus să poarte această povară. Iar un altul a fost ales să poarte o povară şi al treilea o alta şi aşa mai departe. De aici, trebuie să schimbăm atitudinea noastră cu privire la prieteni şi să apreciem munca lor în clarificarea şi corectarea problemelor colective. În final, trebuie să realizăm o stare în care să vedem fiecare persoană, bărbat sau femeie, ca un purtător al unei deficienţe specifice a lumii întregi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Fiecare problemă poate fi rezolvată prin conexiunea dintre noi. Acest lucru va fi înţeles prin clarificarea spargerii. La urma urmei, înainte de spargere, exista o dorinţă sub un ecran. Dar, din moment ce dorea să primească mai mult decât era posibil în scopul de a dărui, sufletul colectiv nu putea să deţină imensa Lumină şi s-a spart.

El a fost separat în mici fragmente de dorinţe individuale: bani, putere, cunoaştere şi tot soiul de lucruri care sunt în fiecare persoană. Toate aceste dorinţe au pierdut ecranul anti-egoist datorită căruia, satisfacţia specifică a fiecărei dorinţe particulare nu era importantă pentru noi, important este pentru cine lucrăm.

Această intenţie era un ecran comun care cuprindea toate dorinţele, caracteristicile şi înclinaţiile unite într-un singur întreg. Dar, după dispariţia ecranului, fiecare dorinţă, fiecare înclinaţie, fiecare caracteristică a luat o viaţă proprie chiar în persoană, dar mai ales între persoane. Prin urmare, noi simţim separarea între noi.

Rezultă că nici unul dintre noi nu este rău datorită lui însuşi! Tot răul este între noi, chiar dacă el se manifestă ca şi cum eu sau ceilalţi sunt răi. Dar așa este descoperită respingerea între noi. Şi, în persoana însăşi, nu există rău. Mai degrabă răul este forţa de respingere reciprocă care este activă între noi.

Trebuie să încercăm să vedem că răul nu este ascuns în prieteni şi nu în mine, ci doar între noi. Dacă ne ridicăm deasupra şi ne conectăm, vom corecta toată această stare. Este sarcina mea: de a traduce  răul pe care-l văd în mine sau în întreaga lume ca o problemă a conexiunii noastre necorectate.

Prin urmare, trebuie să înţelegem problemele noastre personale şi cunoaşterea noastră a răului ca o descoperire a răului nostru colectiv. Tocmai de aici suntem în măsură să construim şi să stabilizăm rugăciunea colectivă, “rugăciunea celor mulţi” şi să primim un răspuns de sus; adică a corecta vasul nostru colectiv şi a restabili integritatea sa.

Creatorul ne dezvăluie răul într-un mod care ne luminează un pic mai mult de sus, în raport cu ceilalţi. Dar, fiecare dintre noi simte iluminarea într-un mod personal şi, prin urmare  jos, trebuie să ne conectăm pentru a-I răspunde Lui ca unul, ca şi cum ar fi vorba despre o conversaţie în doi.

Prin urmare, toate lipsurile şi problemele personale trebuie să fie acceptate ca răul nostru comun. Este prima etapă spre corectarea vasului nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam spune in Scrisoarea 5 ca este fericit de răul care este revelat. Sunt forţele create pentru a ajuta, prezente sub forma aceasta deoarece nu sunt corectate . Este vorba despre dorinţele care nu pot fi revelate decat in acest fel.

Luminile si vasele sunt revelate prin acordul dintre acestea. Dorintele, revelate ca bine  sau rau, sunt componentele vasului nou. Nu conteaza cum le vad eu, atata timp cat ele sunt revelate. Acum trebuie sa muncesc cu ele.

Nu trebuie sa le  ignoram, sa le negam sau sa le anulam. Nu pot inchide ochii ca un copil si sa ma prefac ca nu exista. Nu ma pot detasa de ele, nu pot scapa de ele, nu pot adormi, nu pot sa iau droguri sau sa ma imbat. Trebuie sa ma confrunt cu ele si  am la dispozitie ajutorul necesar si anume grupul, studiul, etc.

Nu ignor niciun obstacol. Nu trebuie sa ma gandesc ca ar fi mai bine daca nu ar fi obstacole, deoarece ele construiesc noul vas, o noua caramida in structura vasului. Daca nu ar fi defecte in mine, atunci nu as descoperi nimic. Daca ceva este revelat inseamna ca trebuie sa corectez acea parte a vasului si sa o pun la locul potrivit.

De aceea sunt bucuros. Ma indepartez un pic de probleme, ma uit la ele dintr-o parte, obiectiv, dupa care vad inaltimea la care am ajuns! Se pare ca pot sa o corectez si pe asta!

E greu de inteles, dar la nivel fizic, in corp, ceea ce vine la nivelul acestei lumi este doar ceea ce este trimis noua de la nivelul Superior, cu scopul de a aduce creatura la perfectiune. Pe de alta parte se intampla toate astea deoarece nu putem avansa catre corectare.

Deci de ce sufera cei drepti? Deoarece lumea este rotunda si unita. Depind de ea si nu pot sa o traga dupa ei, chiar daca simt problemele la nivel fizic. Face parte din corectia generala.

Atunci ce pot sa fac cand raul este revelat? Daca pot vedea din exterior cauza pentru care se intampla, atunci ma ridic deasupra corpului si deasupra a ceea ce simte el. Privesc totul din exterior si ma bucur ca trec prin toate aceste corectii. Nu iau corpul in calcul ci doar sufletul pentru ca doar el exista cu adevarat. Deja vad o alta imagine.

Solutia este simpla, facem un efort pentru a avea intentia corecta pentru a darui grupului, detasati de corpul fizic, detasati de aceasta viata. In lumea fizica continui sa fac tot ceea ce este necesar: ma ingrijorez de familie, ma duc la doctor cand este necesar, etc. Dar in acelasi timp sunt detasat de acest nivel. Fac totul doar pentru a urca.

Astfel ma identific cu Creatorul care imi trimite obstacolele. Inteleg ca “pachetele” Lui au avut scopul de a ma ajuta sa stabilesc perspectiva corecta spre toate starile, bune sau rele si de a ma tine in legatura cu El. Acum vad aceasta viata din aceasta perspectiva.

Cartea Zohar descrie cum Rabbi Chiya s-a vazut pe el in Adunarea Superioara in timp ce toata lumea il asculta. A fost lasat sa vada aceasta stare. Si eu ma uit la mine de sus din alta stare in timp ce ader la Creator. Nu este o dubla personalitate ci este imaginea reala a lucrurilor.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 1/16/14, scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare persoană are propriul ei scop și nimic nu este redundant în această lume.

Când citesc despre cât de mulți oameni sunt uciși zilnic în diferite dezastre, accidente sau accidente de mașină nu pot să nu mă minunez cât de impasibilă este societatea noastră.

Odată existau miliții care păstrau ordinea pe străzile din fostul Leningrad, iar noi eram obligați să facem parte din aceste miliții. Acolo am auzit pentru prima dată anunțul următor: A avut loc o crimă pe strada x, mergeți acolo imediat. Nu se scria nimic despre asta și nimeni nu vorbea despre asta. Eram șocați: O crimă?

Astăzi auzim despre astfel de lucruri tot timpul. De exemplu, o mie de oameni au fost uciși în Liban și o altă mie în Siria, etc., dar asta abia deranjează pe cineva. Poate să treacă câteva săptămâni de revolte și să fie multe pierderi până când Națiunile Unite încep încet să denunțe asemenea acțiuni de vandalism. Toate acestea sunt reminiscențe ale mâniei sovieticilor.

Totuși nimic nu este redundant în lumea aceasta și fiecare își împlinește oricum scopul. Atunci când providența de sus îi îndepărtează pe acești oameni prin diferite metode sângeroase, înseamnă că nu trăim această viață în mod corect și astfel ne este luată, corectând astfel lucrurile prin teribile pierderi de vieți omenești.

Dar umanitatea se reportează la asta atât de pasiv încât chiar și media abia menționează faptul că unele organizații internaționale protestează împotriva uciderii, cerând maselor să fie calme.

În mod surprinzător, nimeni nu cere să facă nimic. Toată lumea este calmă. Dacă guvernele nu ar trebuie să reacționeze față de astfel de evenimente în anumite cadre diplomatice internaționale, media nu le-ar menționa deloc.

În trecut, viața oamenilor era mult mai plină de sens. Sclavii valorau mulți bani și puteau să plătească pentru ei înșiși. Trebuia să fie hrăniți și îmbrăcați, dar în schimb munceau de dimineața până seara, și astfel erau bine îngrijiți și prețuiți.

Acest lucru este menționat în multe cărți și mai ales în Talmud, unde se spune anume cum se avea grijă de sclavi. Până la urmă, putea să-i aducă beneficii unui proprietar mai mult decât un animal. Cu alte cuvinte, un devotat, un servitor loial, costă mulți bani. De aceea, niciun prizonier nu era ucis ci transformat în sclav.

Viața era de asemenea valoroasă pentru că în acele vremuri nu era niciun sprijin social așa cum avem azi. Dacă cel care înreținea o familie era ucis, soția și copiii lui mureau de foame pentru că nu era niciun sistem de ajutor social care să-i sprijine. Astfel societatea era interesată de păstrarea vieții oamenilor.

De pe Kab TV, Secretele Cărții Eterne, 19.08.2013

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dezvoltarea în grup este surprinzătoare şi frumoasă deoarece, într-un timp scurt, trec prin atâtea stări şi detalii ale percepţiei încât, fără prieteni, ar fi trebuit câteva reîncarnări în viaţa fizică, transformări lungi ale Reshimot.

Între prieteni minunaţi, accelerăm dezvoltarea.

Nimic pe acest drum nu poate fi „trecut”, „calibrat”, „retras de pe listă”. Procesul de realizare a Reshimot este fixat iniţial şi trebuie să trec prin toată această spirală. Dar, ritmul progresului depinde de mine şi este determinat de gradul de integrare în grup.

Chiar dacă stau aşezat în clasă fiind „profund” impasibil, lipsit de înţelegere, nu este grav. Toată lumea trece prin asta.

Grupul este un sistem minunat în care noi ne completăm, adăugăm unul altuia. Unii dezvăluie noi „grosimi” ale dorinţei, alţii sunt îmbibaţi de impulsuri spirituale şi noi interacţionăm ca un tot.

Lucrul principal este de a trăi în grup cât mai profund posibil şi de a ne înclina în faţa lui cu toţii, să ne înclinăm în orice stare: o dată când sunt plin de viaţă, unitate şi când sunt mort.

Talentele şi capacităţile nu vor ajuta aici: nu este cel care este înţelept ce învaţă spiritualitate. În primul rând, sunt obligat să capitulez.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este spus: ”Un bărbat şi o femeie, divinitatea între ei”. Cine sunt acest bărbat şi această femeie? În lumea spirituală totul depinde de rolul specific: o dată dau, altă dată primesc. De fapt, pentru a dărui trebuie, de asemenea, să primesc şi, în scopul de a primi, trebuie să dăruiesc.

Se pare că fiecare dintre noi dă o dată şi primeşte o dată, adică, efectuează rolul masculin sau feminin. Astfel, este realizat:” Un om şi o femeie, Divinitatea între ei”. Dacă suntem în această conexiune reciprocă, Creatorul se dezvăluie între noi. În aceste canale de transmisie de primire şi recepţie vom construi imaginea Creatorului (Bore), care înseamnă “vino şi vezi”, (Bo-re).

Dacă vom construi relaţia corectă dintre noi conform legii echivalenţei de formă, acest canal de conexiune va fi relansat, va dobândi vitalitate. Este nevoie doar să facem un efort pentru a ajunge la acesta şi astfel, vom descoperi că este viu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot adera la cantrul grupului dacă nu pot să fac nimic în construcţia noii clădiri, ci doar făcând sandviş-uri pentru prieteni?

Răspuns: Desigur, de ce nu? Pregătești sandviş-uri în scopul de a aduce plăcere prietenilor.

Aveam obiceiul de a sărbători Paştele la Rabash conform obiceiurilor şi regulilor lui Baal HaSulam, care erau dure şi dificile. Rabash obişnuia să bea 10 ceşti de cafea pe zi. Era ceva obişnuit pentru locuitorii din Ierusalim. În scopul de a avea cafea pentru a fi folosită la Paşte,  am avut de verificat fiecare bob ca să ne asiguram că nu era niciun vierme în el; am avut de verificat 15 kg de boabe în acest mod.

După cum ştiţi, eu sunt foarte nerăbdător şi era o tortură pentru mine să mă aşez şi să examinez boabele de cafea ore în şir. Am fumat mai multe ţigări decât boabele de cafea pe care le-am verificat. Atunci Rabash mi-a spus: “Vino, te învăţ cum să o faci”.

Era primul an când studiam cu el. S-a aşezat în faţa mea, la masa la care era o enormă grămadă de boabe, a luat una, a privit-o şi a zis:”Eu verific această boabă pentru ca prietenii mei să poată bea o ceaşcă de cafea. Vreau să o fac pentru ei”. Apoi a pus-o deoparte. Şi, a luat altă boabă şi a spus:”Verific această boabă pentru ca profesorul meu să fie capabil să bea o ceaşcă de cafea! Fac asta pentru el!” Şi aşa mai departe, una după alta…

Dacă faci sandviş-uri, cu siguranţă ai ocazia să spui aceste cuvinte de mai multe ori. Faptul de a avea sau nu anumite competenţe  nu te priveşte. Este spus: “Nu este înţelept care învaţă”. Deci, nu este grav dacă nu eşti prea înţelept. Fiecare dintre noi a primit resursele de care are nevoie şi nu ar trebui să te simţi dezamăgit pentru capacităţile tale. Fiecare proprietate pe care o primeşte o persoană trebuie să fie corectă şi este modul în care ar trebui să fie. Altfel, capacităţile fizice ale unei persoane şi ale mediului nu ar fi compatibile cu rădăcina sufletului său.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Am dubii în privința luării deciziilor în mod colectiv. Este imposibil să stai cu orele într-un cerc și să discuți fiecare întrebare. Poate după o astfel de discuție o persoană tot va lua o decizie? Altfel, va dura prea mult.

Răspuns: Cred că oamenii se vor angaja în mare parte în discuții numai în astfel de cercuri, și în ceea ce privește munca, ar putea fi faptul că ei vor munci timp de o oră pe zi și poate deloc. Tot timpul, ei vor căuta soluții despre cum să fie asemenea Creatorului. În acest lucru, ei vor vedea că aceasta este ocupația lor principală, și vor primi plăcere de la asta. Între timp, noi nu înțelegem cum ceva asemănător este posibil, dar așa va fi!

Acesta va fi centrul vieții lor. Pe lângă mâncat și grija necesară pentru corpul fizic, restul timpului al unei persoane va fi dedicat acestui lucru: 24 de ore pe zi în gând și 15 ore pe zi în acțiune. Persoana va fi implicată permanent în crearea conexiunii cu ceilalți din ce în ce mai strânsă, mai interioară și mai emoțională, din punct de vedere fizic sau virtual, până când începem să descoperim că trupul fizic nu există deloc, și toată această lume va începe să fie văzută ca imaginară.

Fiecare decizie va fi acceptată colectiv. Asta este natural. De unde poate ști cineva mai bine decât ceilalți? Chiar și acum, funcționează astfel. În societățile mari, sute de persoane participă la management și la luarea deciziilor critice. Cum poate cineva sa ia o decizie dacă ceea ce ți s-a părut ieri complet corect, astăzi este pur și simplu ridicol și invers?

O persoană nu este gata să facă nimic singură. Dacă vrea să fie asemenea Creatorului, cum poate să continue munca singură? Acesta nu este un model care să facă posibil să te pună pe calea corectă. De aceea, astăzi, nu avem altă opțiune. Vremea oamenilor talentați, a politicienilor proeminenți, a economiștilor, a liderilor, a trecut. Cel care gestionează azi nu este în niciun fel mai sus decât ceilalți și nu este pregătit să ia decizia corectă. Totul este în declin. Până la urmă, am început o nouă dezvoltare și trebuie să fie colectivă, integrală!

Deci, îi sfătuim pe toți managerii din toate tipurile de societate să organizeze și să adune grupuri pentru luarea deciziilor. Asta se întâmplă deja acum pentru că oamenii intuiesc că o decizie ca aceasta este mai demnă de încredere. Numai că acum se adună și se ceartă și fiecare își promovează părerea. Totuși, treptat, vor descoperi din proprie experiență că, astfel, este imposibil să ajungă la o decizie. Aparent, teoretic, totul este în regulă! Totuși, în viața practică, nu este bine. Nu aduce rezultate bune.

Deci, apoi ei vor asculta sfatul nostru și vor accepta faptul că grupul clarifică problemele, și nu prin ceartă între ei, ci prin anularea de sine a fiecăruia față de centrul grupului pentru a clarifica opinia de sus. Creatorul trebuie să fie prezent, ceea ce le va da soluția perfectă. Deciziile și soluțiile noastre se numesc deja integrale.

Pentru o astfel de discuție, trebuie să fie zece oameni. De aceea, în guverne, există tot felul de comitete; există adunarea. Chiar și prin propriul beneficiu egoist, oamenii înțeleg că nu mai este posibil să i se dea pe mână întregul guvern unei singure persoane așa cum se întâmpla în trecut cu regii. Trebuie să fie conexiune, măcar egoist sau spiritual.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecția cu tema 9 pași

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Articol 21: Nu fiţi dezorientaţi de filozofi care spun că esenţa sufletului este o substanţă intelectuală şi că ea nu există decât prin conceptele pe care le învaţă, prin care creşte şi că ele sunt chiar esenţa sa.

Conform filozofilor, nevăzând decât această lume, vom atinge şi ceva spiritual. Pe ce bază gândesc astfel? Pe baza raţionamentului. Ei nu cunosc şi nu studiază natura, ci doar scolastica din propria lor minte şi deci, evident, nu au o cunoaştere reală. Domeniul lor este imaginar, nu se bazează pe nici un studiu empiric şi în limitele teoriei.

Prin urmare, punctul de vedere filozofic asupra sufletului uman este: ”Dacă vom reflecta şi vom dezbate asupra sufletului, suntem în contact cu el”.

Pe de altă parte, cabaliştii explică faptul că totul este o mare minciună. Nimeni în lumea noastră nu are suflet. Pentru a obţine sufletul, trebuie să obţinem proprietatea dăruirii care este deasupra dorinţei noastre, deasupra naturii noastre. Cel care a înţeles asta posedă suflet, cel care nu, nu are.

În continuare, noi trebuie să înţelegem ce este existenţa actuală pe care o numim “viaţă”. Oricum, nu există nici o legătură între dorinţele noastre actuale şi suflet. La urma urmei, sufletul este dorinţa de a dărui şi nu se poate raporta la noi. În percepţia noastră, trebuie să separăm cele două părţi printr-un adevărat “zid de fier”.

Fie totul într-o persoană se bazează pe cele pământeşti, dorinţele “animalice”, fie ea se găseşte de cealaltă parte şi le controlează.

În acest caz, toate acţiunile lor nu sunt comparabile cu dorinţa de a dărui, cu posibilitatea de a dărui. Această dorinţă, această acţiune este numită suflet, care creşte urcând cele 125 de trepte ale scării spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→