Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar: pentru a înțelege aceste întrebări și căutări, singura abordare este prin examinarea sfârșitului acțiunii, adică scopul Creației. Pentru că nimic nu poate fi înțeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârșitul lui. Și este clar că nu există nicio acțiune fără scop, pentru că numai nebunul poate acționa fără scop.

O persoană nu acționează niciodată fără scop. Dacă o persoană nu gândește, de ce trebuie să depună efort, este un semn de problemă mentală sau este un copil care este purtat de planul dezvoltării sale naturale, deși nu putem detecta acest lucru prin acțiunile reale. Atunci când o persoană construiește o casă pentru a trăi în ea, totul ne este clar. Dar trebuie să înțelegem că nu putem vedea mereu rezultatul unei acțiuni. Dacă nu vedem rezultatul, înseamnă că este o anumită dezordine care nu există în natură.

Vom vorbi despre de ce există astfel de defecte în lume, dar pentru moment să cădem de acord că ele duc la acțiuni neplanificate.

Știu că sunt aceia care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot (pluralul pentru Mitzva), spunând că Creatorul a creat întreaga realitate, atunci să o lăsăm așa, și asta din cauza inutilității creaturilor, nu este potrivit ca Creatorul să privească la căile lor mărunte și rele.

Cu alte cuvinte, există oameni care nu cred că trebuie să ne corectăm dorința de a primi prin Mitzvot, așa cum este spus Am creat înclinația rea, am creat Tora ca un condiment pentru ea. Deci Tora este Lumina care Reformează, mijlocul prin care se face corecția în care există o forță specială.

Dorința noastră este divizată în 613 părți și toate sunt corupte; înclinația unei persoane este rea din tinerețe. Trebuie să corectăm înclinația rea cu ajutorul Luminii care Reformează numită Tora. Astfel, oamenii care spun că asta nu este adevărat sunt numiți cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot. Ei vor să trăiască viața lor obișnuită și să nu-și corecteze natura ca să ajungă la echivalență de formă cu Creatorul și să adere la El. Ei nu înțeleg scopul creației și nu înțeleg de ce a fost creată înclinația rea.

Într-adevăr, fără cunoaștere au vorbit, pentru că este imposibil de comentat asupra micimii și nimicniciei noastre, înainte decidem că ne-am creat pe noi înșine cu toate naturile corupte și detestabile.

Scopul creației este să aducă beneficii ființelor create. A aduce beneficii înseamnă că ființa creată devine asemănătoare Creatorului, din moment ce El este bun și generos într-o măsură completă care nu poate fi subestimată. Nu pot să fac ceva bun la un grad mai mic pentru că ar însemna că nu sunt generos. Deci ființa creată trebuie să ajungă la nivelul Creatorului, dar pentru a-L simți pe Creator, trebuie să rămână o ființă creată. Deci, atunci când ființa creată se apropie de Creator, simte cât de opusă este față de El. Numai prin contrastul dintre Lumina și întunericul dintr-o persoană, aceasta simte măreția completă a nivelului echivalenței de formă cu Creatorul.

Acesta este motivul pentru coruperea din lume, și acesta este motivul pentru care noi nu înțelegem și nu-L simțim pe Creator și astfel nu putem justifica această stare.

Toate acestea sunt adevărate, dar trebuie să studiem motivul pentru ele. Lumea este construită în acest fel în mod intenționat pentru ca noi să ne corectăm singuri. Lumea este de fapt dorința generală coruptă de a primi. Astfel ni s-a dat Tora, nu cartea Tora ci forța spirituală superioară, Lumina care Reformează, ca să ne aplecăm asupra egoului nostru, asupra coruperilor din noi, și astfel să împlinim corectarea până nu suntem cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitvot.

Dar în timp ce noi decidem că Creatorul, care este în totalitate perfect, este Cel care a creat trupurile noastre cu toate atributele de admirat și de disprețuit, cu siguranță nu poate să iasă o acțiune imperfectă din mâna muncitorului perfect, așa cum fiecare acțiune stă martoră pentru făcătorul ei. Și ce vină există pentru o haină proastă, dacă un croitor bun de nimic a făcut-o?

Deci nu putem avea nicio nemulțumire legată de ființa creată, din moment ce există un Creator, toate plângerile trebuie să fie către El.

De aceea am spus că creatura a fost coruptă inițial pentru ca noi să ne corectăm prin noi înșine și pe drum să strângem toate bucățile puzzle-ului pentru a-L simți pe Creatorul bun și generos, conducându-ne către eternitate și întreg.

Astfel găsim în “Masechet Taanit,” 20: o poveste despre Rabbi Elazar care s-a întâlnit cu un om urât.

Rabbi Elazar, fiul lui Rabbi Shimon Bar Yochai, a simțit în interiorul lui revelarea celui mai urât om. A simțit că era umplut cu toate atributele negative posibile pe care o persoană le poate avea. Este un nivel foarte înalt. Pentru că Creatorul le-a creat în contrast unele cu altele și cel care este mai mare decât prietenul său, și dorința lui este mai mare. Asta înseamnă că Rabbi Shimon era gata să accepte revelarea a tot ceea ce este rău în el în formele cele mai urâte posibil.

El și-a spus: cât de urât este omul. Și acesta a răspuns: Mergi și spune-i meșteșugarului care m-a făcut – cât de urât este vasul pe care l-ai făcut. Astfel, cei care afirmă că din cauza micimii și nimicniciei noastre, nu este potrivit ca El să privească peste noi, și de aceea ne-a părăsit, nu fac altceva decât să-și arate ignoranța. Încercați să vă imaginați, dacă ar fi să întâlniți un om care ar crea creaturi, tocmai pentru ca ele să sufere și să fie în agonie întreaga viața așa cum se întâmplă cu noi, dar nu numai asta, ci să le arunce în spate, nedorind nici măcar să se uite la ele, să le ajute puțin. Cu cât dispreț l-ați privi! Poate fi un astfel de lucru de crezut despre El?

A creat Creatorul totul numai pentru ca ființa creată să sufere? Bineînțeles că nu. Acțiuni imperfecte pot să derive de la Cel perfect care acționează.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 27.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa pe care o facem  relativ la cine construim o intenţie de dragul de a dărui: prieteni sau  persoanele care nu aparţin procesului spiritual?

Răspuns: Ideea este că tu nu simţi dăruire pentru străini. Ei nu te vor ajuta, dar se vor comporta cu tine, să o spunem pe bune, ca cineva care este nebun. Dacă te vei purta ca o păpădie divină care nu vrea decât binele lor, ei nu te vor înţelege. Pentru ca ceva să fie bine, trebuie să existe o cooperare reciprocă între voi, să dezvoltaţi această reciprocitate, să fii pentru ei ceea ce ei sunt pentru tine: vă sprijiniţi reciproc, vă stimulaţi unii pe alţii, discutaţi despre probleme voastre şi aşa mai departe. Este posibil să faci asta numai într-un grup de persoane ce împărtăşesc aceleaşi idei.

Într-un grup, cooperăm reciproc între noi, ne susţinem unii pe alţii şi aspirăm să realizăm fuziunea inimilor noastre, garanţia reciprocă, Arvut. Cu cine ai intenţia să faci asta? Cu cei care merg pe stradă şi cu cineva ce nu-şi face griji deloc? O persoană nu ştie unde este mutată, deoarece totul se petrece într-un câmp general. Oamenii sunt precum sarcinile electrice care se deplasează într-un câmp general de lumină, ei ating punctul de echilibru cel mai de jos şi se concentrează acolo. Aşa şi noi, suntem la fel , reuniţi într-un grup în lumea noastră.

Brusc, începi să simţi cum eşti mişcat şi cu cine este necesar să te conectezi.  Acest lucru se datorează faptului că sarcina ta, “punctul tău din inimă”, se deplasează într-un câmp de lumină şi ajunge la această stare.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De mai multe ori ați spus că o persoană studiază, să spunem, timp de zece ani, dar tot nu reușește să adere la grup, să devină un embrion spiritual. Deci ce se întâmplă, egoul crește pur și simplu?

Răspuns: Atunci când o persoană aderă cu adevărat la centrul grupului și devine un embrion spiritual, începe să se simtă ca și cum ar exista în lumea spirituală la capacitatea lui maximă. La fel ca în lumea noastră, un embrion care se află în pântecul mamei sale dobândește același lucru, pentru că tot ceea ce se întâmplă în corpul ei este, de fapt, făcut numai pentru el.

Un embrion spiritual este o stare care nu este simplă ci este o stare foarte înaltă de la care începe întregul nivel spiritual.

Să presupunem că au trecut zece ani de studiu pentru o persoană și tot nu a devenit un embrion spiritual; adică nu a reușit să se anuleze în fața grupului. Și indiferent de cât de mult îi vorbim despre asta, indiferent de cât de mult citește în surse, nu poate face nimic cu asta pentru că nu participă fizic la munca grupului; această persoană este arogantă, separată de grup.

Ne aflăm într-o lume specială în care chiar toate acțiunile noastre fizice astrag rezultate spiriuale; nu pot să-mi iubesc prietenii, îi urăsc, dar în ciuda a toate astea, tot mă forțez să stau cu ei, să le zâmbesc, să mă apropii de ei prin unele acțiuni exterioare sperând că asta mă va schimba, și mă schimbă cu adevărat. Dacă o persoană nu face acest lucru, atunci este păcat, chiar și după zece ani va rămâne la fel.

De la Convenția virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecția a doua

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie să citim Cartea Zohar?

Răspuns: O folosim ca un mijloc de progres spiritual în grup. Mai întâi, dorinţele de primire se manifestă într-un anumit grup de persoane. Dorinţele sparte, se uită una la cealaltă în forma lor fizică, ceea ce permite stabilirea unui prim contact. Ei se adună într-un grup şi studiază Cartea Zohar.

Un fel de dorinţă spartă “aspiră” la cele care sunt superioare. Studiile şi analiza comună corectă a nivelului superior, sub îndrumarea unui profesor, declanşează schimbări viitoare în prieteni. Ei încearcă să obţină vasele liniei drepte, apoi Luminile vaselor circulare vor fi gata să intre în ele. Până acum, Lumina iese din cercuri şi merge departe în golul dorinţelor lor, sub forma Luminii Înconjurătoare, până ce ele se transformă într-o linie dreaptă.

Acesta este, de fapt, obiectul studiului nostru. Când se întâmplă, vom studia aceleaşi texte şi Luminile care trec din stările externe în cele interne şi se schimbă din  vasele circulare în vase în linie dreaptă, în vasele noastre corectate modificate.

Astfel, Cartea Zohar este un remediu special pe care-l folosim fără să avem o idee clară despre modul în care ne influenţează. Totuşi, nu este important deoarece funcţionează mereu.

Întrebare: De ce Zohar este mai puternic, în acest context, decât Tora?

Răspuns: Cartea Zohar este mai puternică decât Tora, deoarece stilul său şi forma sa sunt din perioada care a urmat distrugerii Templului. Înainte, poporul din Israel era la nivelul de Mochin de Haya, adică la finele corecţiei personale. Apoi, au căzut de la această înălţime în ascundere. În consecinţă, cabaliştii erau în starea spartă şi, în acelaşi timp, ei s-au ridicat mai presus de toate.

Ei au descoperit această diferenţă între cele două “extremităţi” ale realităţii, între lumea Infinitului şi lumea noastră. Copiii lui Israel au căzut  adânc în egoismul cel mai dur atunci când cabaliştii grupului Rabbi Shimon erau în vârf. Prin urmare, diferenţa dintre ei şi poporul lui Israel s-a extins de la minus infinit la plus infinit.

Mai târziu, de-a lungul exilului până la realizarea sa completă, vasele poporului Israel au trebuit să se amestece cu celelalte naţiuni şi le-au adus scântei spirituale.

Tora este diferită. Moise a scris Pentateuh plecând de la nivelul corecţiei finale. El era deasupra întregii lumi, dar restul naţiunilor nu era în aceeaşi stare ca el în acel moment. Oamenii doar părăsiseră Egiptul, starea numită „Egipt” nu este încă spargerea. În Egipt se revelează, pur şi simplu, o mică stare nu toată distrugerea în timpul căreia sfinţenia se amestecă cu impuritatea, „întoarcerea” în sus, permiţând astfel oamenilor să-şi corecteze defectele şi „să se umfle ca drojdia”. Datorită faptului că oamenii nu au atins aceste stări, Moise nu putea revela, nici explica, întregul proces de corectare în Pentateuh. El a arătat doar ce s-a întâmplat până atunci.

În general, fiecare etapă le include pe celelalte. O parte şi întregul sunt egale. De aceea, Tora include totul, dar ea este prezentată într-un mod care este imposibil de folosit într-o măsură deplină pentru corecţia sufletelor. Nu se poate extrage din Pentateuh Lumina care Reformează sufletele sparte, deoarece exodul din Egipt s-a întâmplat înainte de spargere. Doar o mică parte din aceasta este revelată, ea a permis conectarea „strămoşilor” (GAR) apoi inima lor a fost îngreunată şi, în final, a dat naştere „fiilor” (triburile lui Israel) numai după ce exodul din Egipt a avut loc.

După aceste evenimente au urmat perioadele celor două Temple şi ultimul exil.

Astfel, Cartea Zohar este scrisă pornind de la o stare total diferită cu diferenţa maximă între înălţimea celor 125 de etape şi ruptura finală a fiilor lui Israel. Nu intrăm în detalii, nici în condiţiile spirituale ale acestei epoci. Tot ceea ce este important acum, este că această carte corespunde, în totalitate, cu ceea ce este încorporat în natură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să stabilim aceeaşi  atitudine faţă de Cartea Zohar, ca atitudinea pe care încercăm să o stabilim în atelierele noastre? Problema este că, în educaţia integrală simţim brusc, că ne lipseşte o sursă şi, dacă adăugăm Cartea Zohar la atelier, ar putea să ne ridice la un alt nivel…

Răspuns: Se va întâmpla. Ar trebui să vedem Cartea Zohar ca adaptorul între Creator şi noi. Creatorul inserează această carte în noi, cartea se deschide şi ne construieşte şi, cu ajutorul ei, El este revelat.

Cartea Zohar este un instrument. Nu este o carte în sens obişnuit, ci o colecţie de mijloace pentru a descoperi Creatorul în fiinţa creată.

Dar, cartea poate fi revelată într-un grup care este pregătit. Zohar ne construieşte, dar trebuie să existe o bună pregătire pentru Cartea Zohar, pentru ca să înceapă să acţioneze.

Întrebare: Există o anumită iluzie, că studiul Zohar este un studiu individual, atunci când stai în faţa cărţii şi nu într-un cerc de prieteni,. Cum putem depăşi asta pentru a simţi că suntem într-un cerc, în jurul Cărţii Zohar, cu întregul vas mondial?

Răspuns: Ar trebui să vorbim despre asta înainte de lecţie. Este ceea ce numim o intenţie înaintea studiului şi, de asemenea, în timpul studiului. Aceasta trebuie să vină din interior. Luminile şi vasele sunt clarificate din interior. Nici un sfat extern nu va ajuta aici. Este clar.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.01.2014, Cartea Zohar – Extracte, Paracha, ”VaYikahel“

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Conexiunea este realizată prin anularea totală a fiecărui individ la un zero complet. Dar, care este diferenţa dintre această situaţie şi psihologia obişnuită?

Răspuns: Diferenţa este foarte simplă: În faţa cui ne anulăm? Eu mă anulez în faţa celorlalţi şi ei se anulează în faţa mea şi apoi? Este singura condiţie pentru a revela forţa Luminii.

Auto-anularea tuturor înaintea tuturor creează un loc neutru în centrul cercului, în care nu mai funcţionează nici o forţă egoistă. Este locul dorinţei noastre mutuale generale, deoarece ea ne conectează şi neutralizează ego-ul nostru. Stabilim noua realitate în acest loc, un nou spaţiu în care descoperim forţa superioară.

Toate dorinţele noastre sunt concentrate în centrul cercului, unde există forţa dorinţei, conexiunea, auto-anularea, unitatea şi garanţia reciprocă. Pe de o parte, este spus că nu există spaţiu gol şi că există, mereu, o anumită calitate, o anumită forţă. Dar aici, în centru, nu este nimic.

Un loc este numit dorinţă. Aici este concentrată dorinţa noastră colectivă, dar este ca şi cum ar fi anulată, deoarece nici unul dintre noi nu vrea să folosească propria lui dorinţă, vrea doar să dăruiască celorlalţi. Astfel, creăm un nou loc special, într-o dimensiune diferită, o înălţime diferită.

Începem din Malchut, apoi Zeir Anpin, Bina, Hochma până ce vom atinge Keter, vârful lui Yod. Aceasta înseamnă că, prin cele zece eforturi pe care le-am făcut (Yod înseamnă şi numărul zece în ebraică), ajungem la punctul lui Yod în care se dezvăluie Creatorul. Aici este esenţa centrului grupului, unde construim, prin eforturile şi anularea noastră, un nou spaţiu, o nouă dimensiune cu atribute speciale. Acesta este locul unde se poate revela forţa superioară.

Aşadar, doar după spargere şi corectare primim un mijloc, un vas, în care Creatorul se dezvăluie. Altfel, este imposibil să-L revelăm, deoarece nu avem un senzor pentru a-L descoperi, nu avem niciun simţ natural pentru a-L simţi.

El apare doar atunci când Îl vom stabiliza în acest fel: suntem toţi egoişti, dar vrem să mergem dincolo de ego-ul nostru şi ne anulăm înaintea tuturor. Noi toţi dorim ca, în scopul de a fi asemenea Creatorului, să dobândim forma Sa şi atributele Sale. Astfel, noi creăm o nouă stare în centrul grupului numită uter, Shechina. Doar prin anularea noastră reciprocă putem crea un spaţiu nou, cu atribute noi, într-o nouă dimensiune care nu exista înainte în Malchut de Ein Sof (Infinit). Acest loc necesar pentru revelarea Creatorului nu apare decât acum, graţie eforturilor noastre.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: “9 etape”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există o luptă constantă în grup: a fi sau a nu fi împreună. Un membru poate fi într-o stare de urcare şi un altul într-o stare de coborâre şi unul îl influenţează mutual pe celălalt. Dar, trebuie să rămânem conectaţi, să ne strângem şi să ne întărim, indiferent de ce, în ciuda tuturor obstacolelor, interne sau externe, care constituie „carnea” nivelului următor.

Obstacolele externe provin de la persoanele care ne sunt aproape sau departe şi din lumea întreagă. În general, este vorba despre tot ceea ce se întâmplă la nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii şi fiinţele umane. Totul funcţionează asupra noastră ca vasele noastre externe şi totul ne aparţine.

Pentru a adera la punctul nostru din inimă, îndepărtăm hainele, carnea, caracteristicile individuale şi lăsăm doar punctele goale în inimă, ignorând restul şi aşa aderăm la celălalt. Apoi, vom câştiga formele pe care le-am respins anterior: această lume.

Nu este altă alegere. Este vasul nostru şi noi trebuie să-l folosim. La finalul corecţiei, lumea întreagă, tot ceea ce percep, simt şi văd, va deveni un corp. Toate acestea se întorc la mine sub forma diferitelor obstacole şi trebuie să mă conectez, în ciuda interferenţelor.

Într-o stare de coborâre, adică ascundere, prietenii par nepoliticoşi şi severi şi nu am nici un chef de a mă conecta. Într-o stare de urcare, adică dezvăluire, ei îmi par perfecţi şi vreau să-i îmbrăţişez şi să nu-i mai las. Apoi, cad din nou în ascundere şi îmi este teamă: În ce fel de grup am căzut? Trebuie să fug cât mai curând posibil.

Astfel, urc şi cobor constant. Astfel îl văd prin atributele mele din interiorul vaselor. Mişcarea între urcări şi coborâri determină nivelul meu superior. Dacă accept urcările şi coborârile în acelaşi mod şi nu îmi fac griji de starea în care sunt, cât timp ader, sunt conectat în garanţie reciprocă, încercând să mă menţin cât mai mult timp posibil atât în urcare, cât şi în coborâre, eforturile mele vor construi următorul nivel în această amplitudine.

Când vreau să rămân conectat la prieteni în timpul urcării şi coborârii, este o stare numită dorinţă arzătoare sau întărire deoarece vreau, cu adevărat, să mă conectez. Atunci când vom termina măsura eforturilor noastre şi vom depăşi toate obstacolele, acţiunea luminii va avea loc în faza finală care va umple conexiunea dintre noi şi va comprima garanţia noastră reciprocă.

Aici, va trebui să luăm în calcul problema distanţei: există un motiv pentru a continua munca şi pentru a fi dezorientat. Toate acţiunile în această lume sunt foarte speciale. Trebuie să înţelegem şi să realizăm că, garanţia reciprocă este punctul de conexiune în care ne aflăm deja pe aceeaşi scară care vine din şi urcă în lumea Infinitului.

Ne dezbrăcăm de tot prin eforturile noastre reciproce şi nu lăsăm decât punctele noastre din inimă şi începem să ne conectăm. Acum, încercăm să facem asta deasupra tuturor obstacolelor, atunci când suntem împreună şi mai ales atunci când ne îndepărtăm unii de alţii şi simţim că suntem împrăştiaţi peste tot, separaţi de distanţă şi lipsa conexiunii.

Trebuie să facem tot posibilul pentru a depăşi toate aceste interferenţe. Deci, ne reunim în congrese şi evenimente speciale pentru a resimţi ce înseamnă să fii împreună atunci când nu există distanţă între noi. Se pare că testăm în ce măsură distanţa fizică acţionează asupra noastră şi cum putem stabili starea care nu produce schimbări în sentimentul nostru şi în conexiunea reciprocă dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie pe tema: Pregătire pentru Congres

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Modalitatea de a ieşi din criză (ego-ul nostru) înseamnă că metoda educaţiei integrale este alcătuită din nouă faze, etape sau lecţii.

Faza 1: Introducerea noţiunii de garanţie reciprocă, atunci când înţelegem că unitatea este un lucru minunat

Faza 2: Depăşirea rezistenţei ego-ului cu ajutorul unui mediu solid.

Faza 3: Clarificarea centrului grupului, „sfera de zmeură”. Centrul grupului nu este doar o atitudine pozitivă faţă de prieteni şi dorinţa de a se ajuta reciproc. Sfera de zmeură înseamnă că încetez să mă comport cu alţii în mod personal. Asta înseamnă că, părem a fi liberi de înfăţişarea noastră exterioară, de piele, corp, oase, toate caracteristicile noastre interioare înnăscute, lăsând numai scânteia, Reshimo (reminiscenţa spirituală). Nu rămâne din fiecare decât Reshimo, adică spiritualitatea interioară a fiecăruia, dorinţa sa de conexiune.

Nu mai văd chipuri. Dacă le văd, trebuie să muncesc asupra mea pentru a nu le mai vedea. Prietenii mei sunt determinarea şi eforturile lor pentru a ajunge la conexiune. Este singura parte spirituală, Reshimo spart care este dezvăluit şi eforturile prietenului pentru a realiza conexiunea, adică pentru a-l aduce la starea corectată în ciuda acestui Reshimo.

Deci, noi nu vedem nici un chip acum, nici un caracter personal, nici sex, comportament sau obiceiurile pe care oamenii le pot avea. Dacă mă identific mereu cu diferenţe în relaţiile dintre prieteni unul faţă de altul, atunci nu este grup. În grup, toată lumea este egală, adică nu văd diferenţe între ei. Toţi prietenii par ca Reshimot şi eforturile pentru a ajunge la conexiune.

Acolo începe a treia lecţie a sferei de zmeură. Ea se termină atunci când lumea se conectează într-un singur concept, se ridică deasupra lor, atingând conexiunea şi descoperind în ea soluţia pe care nimeni înainte nu a avut-o. Este ceea ce numim „întreg” superior. Deja este un pas înainte în care Keter inferior devine Malchut superior.

Această stare este numită sfera de zmeură în care toate scânteile, Reshimot s-au topit şi au fuzionat precum picăturile de apă care se contopesc într-o mare picătură.

Am văzut un reportaj despre o staţie spaţială unde nu era gravitaţie şi unde era o scurgere. Astronautul a pus o găleată acolo şi când a scuturat lichidul, a căzut ca o enormă picătură cosmică, o rază de o jumătate de metru, care a fost menţinută împreună de tensiunea suprafeţei şi forţele de cooperare mutuală moleculară care unesc toate moleculele. Noi suntem în spaţiu, anulând toate forţele noastre şi construind o sferă de unitate. Desigur, noi trebuie să ne susţinem în permanenţă, deoarece există interferenţe care vin, constant, pe drumul spre unitate.

Noi luptăm pentru unitatea noastră, deoarece dorim să continuăm să trăim, deoarece sfera noastră de zmeură este la începutul scării spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: „9 etape”

Filed under: Diseminare, Educatie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Începem să construim imaginea unei fiinţe umane în „sfera de zmeură” şi nu ne oprim. Este corecţia noastră. Centrul grupului care este stabilit prin eforturile noastre şi participarea noastră reciprocă şi care este numit garanţia reciprocă, devine punctul final pe scara spirituală pe care vom începe să urcăm.

Din momentul în care devenim mai puternici, vom fi în măsură să înţelegem şi să facem mai mult. Apoi, vom avea mai multe oportunităţi pentru a efectua munca corporală şi spirituală în umanitate, adică să fim „lumina pentru naţiunile lumii”. Lucrul cel mai dificil este să ajungem la această extremitate a scării de la care vom începe ascensiunea noastră spirituală. Este punctul în care se produce lupta. La fiecare nivel cădem în starea „Shimon de la piaţă”, adică nivelul corporal, nivelul animal şi din acest punct trebuie să ne naştem.

Această stare nu este opusă ascensiunii spirituale, care este o stare benefică, starea Faraonului care vă dă o senzaţie de sclavie şi răscumpărare. Este vorba, mai degrabă, despre o cădere în asemenea profunzime, încât ne simţim total deconectaţi de liniile de dreapta şi stânga, bine şi rău şi deteriorăm tot drumul la baza scării. Este starea prin care începem mereu şi astfel revenim la noţiunea de sferă de zmeură, de unitate a grupului. Putem urca la cel mai înalt nivel şi să cădem sub sfera de zmeură şi trebuie să ne ridicăm din nou la ea.

Este primul nostru punct de unitate care va exista mereu în orice stare, chiar în starea cea mai de sus. De la mingea de zmeură, vom intra în starea Ibur (concepţie), starea Yenika (alăptare) şi Mochin (minte).

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm sfera de zmeură?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l ştim este că ea se referă la faptul de a fi împreună, în garanţie reciprocă, condiţia pentru a primi Tora, adică pentru a chema Lumina care Reformează, în scopul de a deveni ca un singur om într-o singură inimă. Asta înseamnă că ar trebui, mereu, să o dorim şi să o cerem şi Lumina va veni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, lecţia privind:”9 etape”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→