Întrebare: Ce înseamnă “a trece totul prin grup”? Să vorbesc cu grupul despre toate problemele?

Răspuns: A trece totul prin intermediul grupului, nu înseamnă că trebuie să-i spun totul, deşi, desigur, acest princpiu este parţial realizat în acest mod. Cu toate acestea, lucrul cel mai important este de a simţi că vă uniţi cu prietenii.

Este vorba despre o mişcare internă. Îi auzi, le vorbeşti, stai cu ei,       încercând tot timpul “să intri” în ei, să fii cu ei ca un întreg, până în punctul în care începi să simţi modul în care intri în lumea superioară graţie lor. Un sentiment de grup începe cu un sentiment fizic simplu, prezenţa prietenilor. Următoarea etapă este un fel de sentiment de comunitate.

Apoi, apare un sentiment de dependenţă. Apoi, vine un sentiment de conexiune şi iubire.

Astfel, treptat, în interior, o nouă entitate în care suntem, începe să se arate şi, în interiorul acestui “noi”, Creatorul începe să se facă simţit. Totuşi, acest “noi” nu se referă la nimeni. Nu este suma noastră, este un ansamblu colectiv.

În acelaşi mod, o mare picătură de apă nu este suma picăturilor precedente din care a fost formată, deoarece este vorba de o picătură prin ea însăşi. Dacă, de exemplu, douăzeci de picături fuzionează în una singură, ea nu are diviziuni în ea. Nu este suma picăturilor precedente, ci un întreg comun ce le include pe toate. Trebuie să ajungem la asta.

De îndată ce ne vom uni într-o primă picătură în care nu există diviziune, Creatorul se manifestă în ea imediat. Şi, dacă suntem cumva divizaţi, nu putem fuziona într-o singură picătură, adică există resturi ale rupturii noastre, deci, Creatorul nu poate să se reveleze. Aşa funcţionează.

Din discuţie privind Grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce proprietatea de a dărui este ascunsă?

Răspuns: Proprietatea de a dărui se dezvăluie în raport cu dorinţa mea egoistă! Dacă atributul de dăruire se dezvăluie prin sine, voi începe, fără îndoială, să-l doresc. Dar, de ce nu îl doresc? Nu îl doresc, deoarece există opoziţie între dorinţa de a dărui şi dorinţa mea de a primi, în interesul satisfacţiei mele. Dacă aş putea vedea lumea doar prin prisma dăruirii, mi s-ar părea bună şi ar fi plină de bunătate şi nu ar putea fi mai bună! Ar fi paradisul, proprietatea Bina! Dar, dacă privesc prin dorinţele mele egoiste care mă domină, nu pot să fiu de acord cu o astfel de evaluare.

Deci, în final, când voi fi de acord? Dacă, cu forţa pe care o primesc de la grup, măresc importanţa dăruirii asupra primirii egoiste, primesc liberul arbitru. Dar, nu pot dobândi asta decât prin credinţa deasupra raţiunii, ceea ce înseamnă a plasa părerea grupului, deasupra părerii mele.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 22.10.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Problema este cât de repede este inclus în munca reală, cineva care a ajuns la Cabala. Se poate să fii ajuns de mult timp, să asculte ceea ce spun, dar să nu depună un efort real, adică conexiunea cu ceilalți.

Poate numai după un timp îndelungat, începe în sfârșit să înțeleagă că drumul spiritual se află în conexiunea în grup și că este necesar să găsească punctul central al acestei unități. De fapt, numai acolo va merita să intre în contact cu Creatorul.

Va trece mult timp până când va dezvolta o idee despre conceptul de Creator. De fapt, Creatorul nu are nicio imagine, nicio formă, niciun singur indiciu pentru noi. Creatorul se numește forța dăruirii care este revelată cuiva în anumite condiții, pe care trebuie să le îndeplinească prin propriile eforturi. Trebuie să fie potrivit pentru descoperirea acestei proprietăți. Numai atunci când se manifestă într-o persoană se poate numi Creator, și nu în afara persoanei.

În esență, omul este impresionat de forma pe care el însuși o va lua în viitor. Este atras de faptul că este revelată în el, adică, în el în viitor. Trebuie să fie foarte clar că nimic nu se va schimba, cu excepția lui însuși. Se străduie către această formă viitoare, se adresează ei cu o rugăciune.

De aceea, este spus despre drum: ”Am muncit și am găsit.” Asta nu înseamnă că am rămas așa cum am fost și că totul în jurul meu se schimbă. Întreaga lume, întreaga realitate se află în om și numai acesta se schimbă. De aceea, ”Am muncit și am găsit, crede” Este imposibil să ajungi la asta fără să te schimbi tu însuți. Am ”găsit” pentru că am ajuns la formă corectă datorită Luminii care Reformează și în mine am descoperit proprietatea comună a dăruirii și iubirii care se numește Creator.

Este imposibil să obțin asta fără efort. Și, depunând efort, găsesc, pentru că fac din mine baza pe care imaginea dăruirii, proprietatea Creatorului, se poate descoperi. Aceasta este singura metoda de avansare. De aceea eforturile trebuie să fie în afara puterii umane; adică eu trebuie să creez o fundație, să depun eforturile mele, dar întotdeauna să aștept Lumina care Reformează să mă schimbe, să mă pregătească pentru descoperirea proprietății dăruirii și iubirii. Apoi, aceasta se va stabili în mine și va începe să conducă, schimbându-mă în așa măsură încât întreaga mea minte și întreaga mea inimăm vor lucra în conexiune cu celelalte părți care acum îmi par străine și separate de mine.

Adică, avem nevoie de o definiție corectă a efortului. De aceea trece atâta timp din momentul în care cineva ajunge la grup și începe să studieze, până când începe să înțeleagă și să simtă că toate schimbările care trebuie să se întâmple sunt în el, nu în afara lui. Această schimbare de abordare a percepției realității, în a simți că totul este înăuntrul lui, pentru că întreaga lume este imaginea proprietăților lui, iar vasul lui spiritual trebui să includă în el totul, înseamnă să fie „integral”. Numai atunci va obține realizarea lui, când întreaga creație este în el, ca o parte inseparabilă. Întreaga natură minerală, vegetală, animală și oamenii sunt parte a sufletului său, și nu mai există nimic în afară de asta.

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala 11/12/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem cere umplere de Lumină pentru oamenii care par că suferă şi, în acelaşi timp, să justificăm Creatorul?

Răspuns: La început, trebuie să treceţi prin corecţii. Mă rog diferit către Creator: ”cum Tu îmi eşti revelat ca bun şi binevoitor şi nu este nimic rău în ceea ce Tu faci, tot răul este ca să-mi dezvălui că sunt pe calea bună şi Tu mi-l dezvălui prin suferinţă şi mai multă durere decât durerea pe care o simt. Chiar dacă înţeleg că este pentru mai bine, Îţi cer ca să Te dezvălui lor câte puţin, pentru a le arăta toată bunătatea Ta.”

Să întreb în mod diferit: Cum putem să justificăm Creatorul, dacă noi suferim ? Progresiv, noi primim înţelegerea că totul este pentru mai bine prin exeprienţa pe care o dobândim. Toate lucrurile rele, defectele, întunericul, “şi a fost seară şi a fost dimineaţă”, se dezvăluie ca o problemă la nivelul următor. Avem nevoie de asta şi nu o justificăm, dar noi binecuvântăm atât pentru rău, cât şi pentru bine.

Deci, când este vorba de ceilalţi, credem că lumea suferă acum şi că noi trebuie să ne adresăm Creatorului cu acest lucru, dar noi trebuie să ne întoarcem spre El ştiind că oamenii au nevoie de un singur lucru – revelarea Creatorului. Numai dezvăluirea Sa va rezolva toate problemele lor. Aceasta se datorează faptului că, abundenţa vine de la Lumină. Apoi, doar atunci, ei vor simţi că sunt bogaţi, sănătoşi şi de succes.

Atunci, mă întorc spre Creator şi spun:” Te rugăm să le faci o favoare pentru ca bunătatea să fie revelată în ei”. Îmi face rău când ei blestemă. O persoană care suferă blestemă pe Creator în mod automat, fără un cuvânt. Asta înseamnă că, fiecare stare care este inferioară cercului, decât Ein Sof (Infinit), mă forţează să blestem Creatorul în această măsură. Nu este vorba de concluzii logice, dar sentimentul în sine este o indicaţie a acesteia.

Întrebare: Deci, cum pot să descriu dezvăluirea Creatorului în ei şi mine corect ?

Răspuns: Eu nu cer dezvăluirea Creatorului pentru mine. Eu cer numai şansa de a-L servi pe El şi pe ei, mai exact, de a-L sluji pe El prin ei. Aceasta este munca pe care o am de făcut ca un transmiţător.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.11.2013, Shamati 3 “Despre realizarea spirituală”

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Libertatea: “Şi, dacă el nu face asta, dacă preferă să meargă în orice alt mediu şi să citească orice carte care cade în mâinile lui, el este obligat să cadă într-un mediu rău şi va petrece timpul său citind cărţi inutile care sunt numeroase şi mai uşor de citit, care îl forţează să aibă concepte greşite şi să comită greşeli şi să fie condamnat. Cu siguranţă va fi pedepsit nu datorită gândurilor rele şi acţiunilor greşite, deoarece nu el le-a ales, dar pentru că nu a ales mediul adecvat, deoarece doar în asta există, cu adevărat, o alegere, după cum am văzut.

De aceea, cel care se străduieşte să aleagă în permanenţă, cel mai bun mediu, merită lauda şi recompensa. Aici, de asemenea, nu datorită gândurilor bune şi acţiunilor bune care au venit fără ca el să le aleagă, dar, deoarece el s-a străduit să se înconjoare cu un mediu bun, care-i aduce aceste gânduri bune şi aceste acţiuni corecte. Este ceea ce Rabi, fiul lui Pera’hia a spus:” Fă-ţi un Rav şi cumpără un prieten”.

O persoană are doar Reshimo (genă spirituală), o sămânţă spirituală. Dar, dacă noi nu o plantăm în sol, dacă nu o punem în mediul corect, ea nu se va dezvolta. Deci, cabaliştii înainte, se preocupau mereu de mediu, astfel încât să existe cel puţin două persoane, aşa cum este spus:” minoritatea celor mulţi este de doi” , adică un student şi profesorul său. Dacă există mai mulţi studenţi, atunci un grup de prieteni se formează, în care toată lumea munceşte egal.

Deci, în primul rând, trebuie să ne asigurăm că mediul este corect: că toată lumea este egală, că toată lumea se anulează în faţa celorlalţi şi că nu există alte obiective exterioare, doar obiectivul conexiunii pentru ca, Creatorul să fie dezvăluit între noi. Scopul înţelepciunii Cabala, scopul creaţiei, este dezvăluirea Creatorului pentru fiinţele create, ca fiind bun şi binevoitor şi dorinţa Sa de a încânta fiinţele create.

Deci, progresul nostru depinde de cât ne preocupăm, cu adevărat, de mediul bun. Într-un mediu mare ca al nostru, care conduce numeroase proiecte, există mai multe societăţi şi aceleaşi persoane au relaţii diferite cu altele.

Noi trebuie să facem astfel ca, toate formele de relaţii exterioare să fie doar pentru diseminare externă şi munca externă. Lucrul principal este că, în grupul nostru unit intern toată lumea este egală, toată lumea se anulează în faţa celorlalţi, coboară capul în faţa scopului şi creşte importanţa lui. Nu este nimic mai important decât asta, unitatea noastră generală şi conexiunea ca un singur om cu o singură inimă.

Această conexiune internă în grup trebuie să fie lucrul cel mai important pentru noi. Toate celelalte legături, fie în funcţie de profesiile noastre, de realizarea diferitelor obiective, de munci individuale sau sarcini, sunt dispuse conform unui alt principiu, ca o companie. Dar, această atitudine exterioară, nu are de-a face cu grupul. Grupul este ceva care se bazează doar pe aceste reguli spirituale şi trebuie, constant, să avem grijă de asta.

Există un pic de viaţă exterioară fără care nu putem exista în corpul nostru şi există un scop sublim care este etern şi totul pentru că sufletul nostru există. Trebuie să ne facem griji privind grupul intern, astfel că el trebuie să fie curat şi construit cu precizie conform principiilor scrise de Baal Hasulam, Rabash şi toţi ceilalţi cabalişti de-a lungul veacurilor.

Este foarte important să nu le confundăm pe cele două. Putem să oprim sau să modificăm angajamentele externe la un moment dat, dar lucrul principal este de a păstra structura internă a mediului în care toată lumea este egală şi unită. Astfel noi avansăm.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este atât de uşor să ne unim în timpul congresului şi este foarte dificil în viaţă. De ce este atât de dificil să unim un mic grup, faţă de un grup mare?

Răspuns: Un grup mare se menţine, dar într-un grup mic există multe gânduri şi dorinţe opuse care se manifestă brusc. Mai multe persoane sunt, mereu, într-o anumită contradicţie unele cu altele: orgoliu, gelozie, invidie, etc. De fapt, toate acestea se manifestă natural, astfel ca noi să putem să creştem. Dar, este foarte dificil pentru un număr mic de persoane.

Prin urmare, este de dorit  ca grupul să cuprindă cel puţin zece persoane. Este bine atunci când există mai multe femei, ele stabilizează un grup îl calmează, îl înmoaie.

Lucrul cel mai important este ca bărbaţii şi femeile să fie egali în grup. Nu puteţi să respingeţi femeile. Dacă acestea sunt egale cu voi, atunci ele pot ajuta la menţinerea vitalităţii grupului la un nivel bun.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este scris (Psalmi 126:5): “Cei care seamănă cu lacrimi, vor culege cântând”. De ce nu seamănă cu bucurie? De ce e nevoie să fie în lacrimi tot timpul?

Răspuns: Semănatul se face mereu cu lacrimi, deoarece noi investim multe eforturi şi simţim un deficit de nemulţumire. Ce este a semăna în munca interioară? Eu iau un plug şi încep să mă ar pe mine, cu ajutorul unui măgar sau a unui taur şi, dacă nu am măgar sau taur, atunci ataşez plugul la membrii familiei mele astfel ca ei să poată trage plugul, făcând brazde în pământ, adică în dorinţa mea.

Graţie dorinţei lor de a trăi, ei fac un şanţ în mine, în inima mea. În această brazdă, am nevoie să semăn grânele, dar vreau să le mănânc! Nu înţeleg de ce trebuie să le pun în pământ. Este împotriva naturii. Dacă cineva ar veni să vadă asta de alături, ar striga: Aşteaptă un minut. De ce arunci asta în sol? Vino şi să coacem pâine.

Totuşi, comportamentul meu este foarte ciudat. Pun aceasta în pământ şi o stropesc cu apă astfel încât putrezeşte. Admir grânele care ar putea fi mâncate în descompunere. Sunt ca un nebun.

Apoi, apar primii muguri, germeni şi tulpini. Aştept mult timp ca seminţele să se coacă pe tulpini. Comportamentul meu pare complet ilogic, dar „nu e nimeni mai înţelept decât cel experimentat” şi înţeleg asta din pâinea care este produsă.

Întrebare: Oricum, pot să fiu sigur ca se vor coace în bucurie, că nu vor fi erori pe drum?

Răspuns: Dacă faceţi o eroare, nu va fi nimic de recoltat şi totul va fi pierdut iar dacă nu greşesc, ele vor creşte. Dacă ştiţi cum să folosiţi toate legile creaţiei în forma corectă, atunci veţi ajunge să vă bucuraţi şi să recoltaţi şi veţi mânca toate fructele. Totuşi, doar cu condiţia ca să nu fiţi atât de naivi precum sătenii care mănâncă grânele crude, neprelucrate, ca măgarul lor. În cartea Sifra Detzniuta, este povestită o întâmplare referitoare la un simplu ţăran care nu părăsise niciodată satul. Dar, într-o zi, a mers într-un oraş şi a văzut că vindeau tot soiul de pâini delicioase, prăjituri şi produse de patiserie. El a fost surprins şi a întrebat de unde sunt toate acele lucruri minunate. Şi i s-a răspuns că acelea veneau din bobul de grâu care a crescut şi a fost trimis în oraş.

Totuşi, el nu ştia toate astea pentru că el era „un măgar”, la fel ca măgarul lui. „Oraşul” înseamnă că noi suntem împreună şi că putem coace pâini delicioase şi, atâta timp cât sunteţi singuri, trăiţi la nivelul măgarului. Progresele sunt posibile graţie conexiunii între oameni, care este primul, cel mai de jos nivel în corectarea kli-ului spart, în corectarea sufletului spart.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt semnele care ne pot ajuta să deteminăm ce dorinţă este corectată?

Răspuns: Dorinţa corectată se poate conecta la alte dorinţe. Este semnul prin care puteţi verifica. Dacă mai multe dorinţe se conectează, este un semn că ele sunt corectate într-o anumită măsură şi că ele au un Masach (ecran) colectiv.

Două dorinţe care se conectează pot deja crea un Partzuf spiritual, aşa cum două celule fuzionează într-una singură, care este începutul unui nou corp. Fiecare dintre aceste celule este egoistă, dar legătura dintre ele este efectuată de forţa care este deasupra naturii. Deşi fiecare celulă este destinată să păstreze frontierele sale conform naturii sale egoiste, forţa, instinctul care apare, le obligă să se conecteze.

Forţa naturii conectează celulele, rupând Masachin ale lor egoiste, cojile care nu le permit să se conecteze. Dar în natură, totul se face automat, instinctiv, în timp ce noi avem nevoie să cerem asta, deoarece noi suntem parte specială din natură, dorim să fim asemenea Creatorului.

Deci, noi folosim forţele Sale, dar noi noi formăm creaţia. Este spus că, Creatorul a pregătit totul şi a rupt creaţia, dar un om drept a corectat-o şi a reconstruit-o.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam a scris că, scopul nostru principal este de “a distruge zidul de fier” care separă înţelepciunea Cabala de omenirea întreagă, deoarece, dacă nu o facem, omenirea va continua să se deterioreze.

Cu mulţi ani în urmă, am scris că, criza a sosit şi că trebuia făcut ceva, dar nimeni nu a fost de acord cu mine. Apoi, criza s-a revelat cu toată forţa şi am continuat să scriu că ea se va prelungi mulţi ani, decenii, până ce umanitatea se va schimba. Dar, oamenii au crezut că, condiţiile se vor ameliora, criza a ajuns la final şi totul era deja bine.

Omenirea nu a înţeles în ce stare extremă de disperare se găseşte. Ea nu are nici un mijloc să schimbe ceva. Ea se deplasează de-a lungul drumului predeterminat, care este controlat de două forţe: pozitivă şi negativă.

 Cu certitudine, oamenii vor să rezolve acest mister, dar nu pot şi nu ştiu cum. La urma urmei, lumea noastră este sub “barieră” (Machsom), sub limita care separă lumile superioară şi lumea noastră; acum nu există forţa care ar putea permite unei persoane să corecteze societatea, familia, politica, economia şi mediul, nimic. Dimpotrivă, totul se deteriorează. Prin urmare, noi care avem o foarte mică cantitate de cunoştinţe despre acest proces şi care avem capacitatea de corectare, trebuie să  aducem acest lucru lumii.

Singurul lucru care ne obligă este iubirea pentru celălalt, care este legea esenţială a creaţiei. Nu este pentru mica şi îngusta noastră lume artificială în care existăm, ci pentru tot restul lumii exterioare. Este motivul pentru care noi facem asta.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, prima zi, Lecţia 2, 01.11.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ne poate ajuta să nu fim dependenţi de rezultatul muncii noastre?

Răspuns: Trebuie să trecem de la un rezultat corporal la un rezultat spiritual. Un rezultat spiritual este de a mulţumi Creatorul. Imaginaţi-vă că doriţi să încântaţi pe cineva, pentru a-l mulţumi şi a-l face fericit şi acest cineva este Creatorul.

În scopul de a imagina Creatorul, cu mai multă precizie şi mai puţină greşeală, trebuie să vă imaginaţi că vreţi ca întreaga realitate să fie fericită: întreaga natură minerală, vegetală şi oamenii vreţi să se simtă bine, să vă dizolvaţi şi să dispăreţi în ei, să vă consacraţi lor în orice mod posibil, acum şi pentru totdeauna, în orice timp, mişcare şi loc, în tot ceea ce faceţi. Pentru a fi mai concret, imaginaţi-vă că sunteţi într-un grup şi că, doriţi şi încercaţi să acţionaţi în acest mod, în ceea ce priveşte prietenii. Doriţi să vă consacraţi în întregime lor, să fiţi în ei şi să dispăreţi şi să fiţi integraţi în ei, dar trebuie să fie în practică, adică ar trebui să fiţi gata să faceţi orice, pentru a dispărea în ei. Asta înseamnă că totul dispare: cauzele, acţiunile, rezultatele, totul este destinat prietenilor.

Gândiţi-vă şi imaginaţi această situaţie şi verificaţi concluziile voastre şi clarificarile voastre în practică, prin acţiunile voastre. Trebuie să clarificăm dacă ceea ce spunem nu sunt doar cuvinte goale şi dacă intră în inima noastră. Acest lucru nu este examinat decât prin acţiunile voastre. Dacă o astfel de intenţie vă premite să acţionaţi, înseamnă că acţiunea voastră este corectă. Dar dacă trebuie să schimbaţi intenţia voastră în scopul de a acţiona şi pentru a începe să faceţi ceva, atunci intenţia voastră nu este suficient de serioasă, cum se spune “fără acoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→