Category Archives: Munca in grup

Unde sunt gândurile tale…

Comentariu: Se spune că omul este unde sunt gândurile sale.

Răspuns: Este foarte natural, fiindcă loc înseamnă gândul omului – mintea lui, dorința lui. În Cabala nu există loc fizic în care, după cum ni se pare nouă, existăm azi. Aceasta este o iluzie absolută!

Întrebare: Atunci, ce înseamnă „eu”?

Răspuns: Este de asemenea o iluzie. Este o colecție de unde scurte care formează iluzia corpului tău, mintea ta. Nu este nimic mai mult decât atât.

Astăzi nu numai cabaliștii discută despre asta. O fac de asemenea și oamenii de știință. În trecut, cabaliștii puteau fi acuzați de erezie și ignoranță, din acest motiv ei au trăit ascunși.

Dacă deschidem sursele cabaliste scrise cu 2000-3000 de ani în urmă, descoperim scrieri care spun că lumea noastră este o iluzie absolută. Nu este nimic în lumea noastră, nici măcar particule elementare, numai unde și tot ceea ce vedem în jurul nostru reprezintă senzațiile noastre interioare. Studiem asta în capitolul despre percepția realității.

Omul care revelează Lumea Spirituală începe să obțină cunoașterea faptului că totul este în el, în conștiința lui, fiindcă nu este nimic în afară de conștiință/simțire. Toate imaginile, presupuse a fi în realitate în jurul nostru, sunt desenate pentru noi în mințile noastre.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 26/11/17

Un dar de Sus

Întrebare: Pot spune că dezamăgirea mea teribilă referitoare la viața obișnuită este un dar care să mă ajute să ajung la adevărul despre Lumea superioară?

Răspuns: Absolut! Este un adevărat dar. La urma urmei, atât de mulți oameni continuă să urmărească satisfacția în obiectivele materiale.

În același timp, cabaliștii spun că în nici un caz omul nu ar trebui să devină un pustnic, să se limiteze, să moară de foame și așa mai departe. Dimpotrivă, bucurați-vă de viață! Dați corpului ceea ce vrea. Principalul lucru este să nu interfereaze cu sinele vostru, să nu ia prea mult timp și efort și să vă ofere posibilitatea de a studia Natura mai înaltă.

Din Lecția în limba rusă din 7/01/2018

Avem nevoie să iertăm?

Întrebare: Ei spun că fericirea este în iertare. Ce este în Cabala iertarea? Este nevoie să iertăm și, dacă da, în ce situație?

Răspuns: În Cabala nu există niciun fel de iertare. Dacă tu înțelegi că s-a întâmplat ceva rău, dar ierți totul, atunci amâni soluționarea conflictului acoperind-ul ca și cum nu ar exista.

Astfel, faci situația chiar și mai critică. Deci, iertarea nu reușește să rezolve conflictul. Data viitoare „va izbucni” cu și mai mare forță. Conflictul este rezolvat numai pe linia de mijloc.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 17/12/17

Înţelegerea naturii femeilor

Întrebare: De ce femeile încearcă să-şi dovedească independenţa lor faţă de bărbaţi? Pentru ce au nevoie de asta?

Răspuns: Femeile simt dependenţa lor de bărbaţi; aşa că ele trebuie să demonstreze că sunt independente. Bărbaţii ar trebui să ia acest lucru în consideraţie, să înţeleagă natura feminină şi să se predea acesteia.

Este foarte important pentru femei să simtă sprijinul, un umăr pe care să se sprijine. Femeile au nevoie mult mai mult decât bărbaţii de o casă, de familie, de copii.

Aşadar, este important să fie luate în consideraţie aceste dorinţe date de natura ei, pe care ea trebuie să şi le împlinească. Altfel, femeia se va simţi constant presată, neîmplinita, fără realizări, nesigură. Bărbaţii trebuie să ofere femeilor aceste lucruri.

Din lecţia de Cabala în rusă 12/31/17

Trambulina pentru dăruirea lipsită de interes

Ce este cel mai important este să simţi nevoia pentru ajutorul Creatorului. Ne naştem complet deconectaţi de forţă superioară, ca animalele, şi nu simţim nicio nevoie pentru Creator. El nu este inclus în dorinţele noastre egoiste. În întreaga noastră existenţă în această lume, nu găsim nicio nevoie pentru Creator.

Încercam să construim întreaga lume, toate sistemele sale, familia, societatea şi mediul, numai prin puterea egoismului nostru. Încercam să cucerim natură pentru a ne facem pe noi înşine confortabili şi să punem totul în serviciul nostru.

În acest mod ne dezvoltăm. Egoismul nostru ne împinge într-o direcţie complet opusă faţă de Creator. Dacă chiar avem nevoie de Creator, asta este numai pentru a profita de El. Oamenii au încercat întotdeauna să obțină sprijinul forțelor naturii, cum ar fi soarele și lună. Dacă există o putere superioară şi mai mare, atunci ar fi bine s-o punem în serviciul nostru, în beneficiul nostru.

Totuşi, atunci când vorbim despre a avea nevoie de ajutorul Creatorului, asta înseamnă ceva destul de diferit. Şi asta nu înseamnă că aici Creatorul vine şi ne oferă împliniri egoiste plăcute, senzaţii bune şi vieţi confortabile. Toate presupusele practici „spirituale” care oferă omului sentimentul că este separat grijă de sine, sunt îndreptate spre a-l face să se simtă mai bine şi mai confortabil, liber de împovărarea experienţelor egoiste. Acesta este doar un mod mai viclean de a folosi forţele naturii într-un mod egoist, ca şi cum ar include şi forţă superioară.

Înţelepciunea Cabala este unică prin faptul că necesita o cantitate specială de răbdare din partea omului faţă de anticiparea ajutorului de la Creator. Trebuie să fii răbdător şi să vezi lucrarea Creatorului asupra ta, să asculţi cu atenţie vocea ta interioară. În acest mod, un om va începe gradual să descopere că el se gândeşte constant doar la el însuşi: că-i lipseşte împlinirea, înţelegerea şi succesul. Unde este Creatorul promis care ar trebui să mă împlinească?

Acestea sunt cerinţe naturale care apar în noi toţi. Trebuie să trecem peste aceste etape pe calea spre adevărata corecţie. Creatorul Însuşi trezeşte aceste întrebări şi cerinţe în noi, până când obosim să ne mai gândim la noi înşine. Vom dispera din imposibilitatea de a ne realiza planurile egoiste şi vom începe să sperăm că vom primi împlinirea dacă ne direcţionam gândurile în direcţia opusă, spre singură direcţie posibilă – spre Creator.

Este încă o intenţie egoistă, dar noi deja începem să descoperim că împlinirea poate veni numai din a ne pasă de aproape, de prieteni. Aceasta este dăruirea de dragul primirii, însă totuşi este un mare progres spre spiritualitate.

Disperaţi să ne umplem pe noi înşine cu propria cunoaştere, realizări, senzaţii, gânduri, „eu, eu, eu!”, vom începe să simţim că există o oportunitate să ne împlinim pe noi înşine dacă ne gândim la prieteni ori la Creator. Dacă nu este nicio împlinire în primire, poate să fie în dăruire, prin grija faţă de aproape? Aceasta este dăruirea egoistă, însă eu totuşi ies parţial din mine şi încep să fiu inclus în ceilalţi. În orice caz, eu mă gândesc la ce au ei nevoie ca să le ofer şi să mă umplu pe mine în acest mod.

Aici se naşte o nouă atitudine şi o nouă munca: toţi au grijă de ceilalţi, văzând că asta este singura cale ca să se împlinească pe ei înşişi. Subconştient, încă ne mai gândim la noi, dar deja înţelegem că fără prieteni noi nu vom fi împliniţi. De asemenea, noi nu mai încercăm să-i folosim pe ceilalţi în mod direct pentru propriul beneficiu. În schimb îi folosim indirect, încercând să le facem bine deoarece dăruirea ne face să ne simţim încântaţi. Vedem că aceasta este singura noastră şansă de succes. Dacă în loc să primesc, dăruiesc şi am grijă tot timpul de ceilalţi, atunci voi fi împliniţi de această grijă. Asta se numeşte „dăruirea de dragul primirii”.

Salvarea mea faţă de propriile probleme este în gândurile legate de Creator: ele mă deconectează de anxietatea constantă faţă de mine, de goliciunea interioară, de neajutorare şi de dubii. În acest mod începem să simţim o oportunitate să ne ridicăm prin credinţă mai presus de raţiune şi să ajungem la dăruire. Chiar dacă încă dăruiesc de dragul meu, asta este deja o trambulină spre dăruirea pură.

Multora le lipseşte răbdarea şi nu aşteaptă până când Creatorul are grijă de ei, aducându-i spre acest tip de dăruire, adică de dragul primirii unei împliniri. Ar trebui să înţelegem că acest tip de dăruire diferă de dăruirea egoistă a lumii corporale, unde aceasta nu poate fi numită deloc dăruire, pentru că încă vine din dorinţa de a primi mai mult deşi printr-o rută alternativă.

Aici noi trecem la dăruirea de dragul primirii după o mare dezamăgire, după ce ne asigurăm că este imposibil să fim împliniţi prin orice mijloace de primire. Aşadar, vrem să scăpăm de aceste dorinţe, să încheiem această abordare faţă de viaţă. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/25/18, lecţie pe subiectul: „Revelam nevoia pentru ajutorul Creatorului în grupul de zece” (Pregătire pentru congresul „Toţi ca Unul” din New Jersey, 2018)

1 Minutul 0:00 – 15:00

De ce nou născuţii plâng atât de mult?

Întrebare: De ce nou născuţii plâng atât de mult?

Răspuns: Ei au o minte foarte mică. Ei simt doar sentimentele lor şi nu le pot echilibra cu raţiunea. De aceea, ei sunt ori fericiţi, ori plâng.

Întrebare: Acest fenomen are o rădăcină spirituală?

Răspuns: Acesta este un Kli (vas) foarte mic, căruia îi lipseşte abilitatea de a judeca. De aceea, un nou născut arătă exact ceea ce simte.

Remarcă: Profesorul dvs. Rabash obişnuia să spună că atunci când plânge un copil, nimeni nu-i acordă atenţie, dar când plânge un adult, atunci noi înţelegem că este un fel de rugăciune.

Comentariul meu: printre adulţi sunt oameni cu diferite sensibilităţi. De aceea, lacrimile lor nu sunt legate de spiritualitate. Cabaliştii sunt înclinaţi spre expresii serioase ale emoţiilor, însă acestea, de regulă, sunt rareori văzute în exterior.

Din lecţia de Cabala în limba Rusă 12/31/17

HaVaYaH – Sistemul tuturor părţilor din univers

Întrebare: Ce înseamnă principiul Cabalist „Eu nu îmi schimb HaVaYaH”?

Răspuns: HaVaYaH este sistemul tuturor părţilor universului (Ha-Va-Ya-H) conectate într-o singură formulă a interacţiunii Luminii cu dorinţa.

Există doar două componente în creaţie – Lumina şi dorinţa. Când Lumina intră în dorinţă, o formează pentru ea însăşi şi când dorinţa este pregătită să fie precum Lumină, atunci un asemenea sistem de interdependență se numeşte HaVaYaH.

Acesta nu se schimbă, deoarece este definit iniţial pe baza calităţilor opuse ale Luminii şi a dorinţei, care încep să se completeze între ele devenind, în mod reciproc, îmbinate între ele.

HaVaYaH este structura dorinţei corectate care a intrat în adeziunea completă cu Lumina. Şi fiecare parte a ei este, de asemenea, o HaVaYaH mai mică.

HaVaYaH nu se schimbă, deoarece calităţile dăruirii şi primirii sunt date iniţial, constante și se complementează reciproc şi, de aceea, este imposibil să schimbi ceva aici.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/23/17

 

În Cabala există pedeapsă?

Întrebare: În Cabala există pedeapsă?

Răspuns: În Cabala, spre deosebire de lumea noastră, toate problemele trebuie să fie rezolvate pe linia de mijloc. Tumoarea purulentă trebuie să fie deschisă şi tratată până devine un organism normal şi sănătos.

Întrebare: Dar, în lumea noastră, noi totuşi avem tribunale, închisori, etc. ?

Răspuns: Ele nu rezolvă nimic. Vedem că închisoarea nu ajută deloc. Oamenii sunt izolaţi de societate. La ce bun? Nu este o corecţie. O închisoare ar trebui să fie un sistem de corecţie a unei persoane. Nu ar trebui să lucreze în forma unei pedepse.

Remarcă: Baal HaSulam scrie că pedeapsa este un reproş din partea societăţii.

Comentariul meu: Da, dar numai dacă societate este pregătită să trateze un infractor într-un mod în care să se simtă ca un exilat. Apoi asta va deveni, cu adevărat, corecţia sa.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/17/2017

Să fi de acord cu Legile Spirituale

Definițiile Înțelepciunii Cabala nu sunt chiar ca definițiile pe care le folosim în limbajul obișnuit. „Neamurile lumii” sunt dorințele de plăcere pentru sine, „evreii” sau „poporul lui Israel” sunt dorințele care tânjesc spre dăruire.

De aceea, fiecare om poate fi împărțit în neamurile lumii și Israel; în dorințe de dragul satisfacerii numai de sine și dorințe care tind spre iubirea pentru ceilalți și, din acestea, spre iubirea pentru Creator. Pe aceste baze, fiecare poate determina cărei părți a dorinței generale, adică a Creației îi aparține.

Cunoașterea (Daat) este metoda Cabalei care ajută pe fiecare om să obțină linia de mijloc (Sfirot Daat, Tiferet, Yesod) și, în consecință, dorința lui să tânjească să se alăture dăruirii. Dacă, atunci când citim sursele cabaliste, le percepem prin aceste definiții, nu vom fi confuzi și nu vom atribui totul dorinței de plăcere, Creației materiale și proprietăților ei variate. Atunci vom fi capabili să le identificăm corect și să înțelegem unde suntem: într-o stare corectă sau într-una greșită. (Minutul 0:40)

Dorințele Israel sunt direcționate direct spre Creator (Yașar El) și, în acestea, nu simt satisfacție până când nu obțin corectarea. Un astfel de om simte o mare neliniște interioară. Dacă este atras spre revelarea Creatorului, spre corectare, el nu poate fi satisfăcut de viața civilă obișnuită, ci trebuie să obțină revelarea Creatorului. Numai în asta va găsi liniște, confort și satisfacție. ( Minutul 3:05)

Dacă ni s-a dat dorința de a atinge Creatorul și noi nu o dezvoltăm, nu o încurajăm spre revelare, atragem asupra noastră necazuri mari, fiindcă noi coborâm cerurile pe pământ. Prin aceasta cauzăm căderea generațiilor chemate să-și corecteze dorința de primire. Până la urmă, în loc să fie urcate la Lumina Superioară și să fie umplute de ea, ele vor să primească abundența de jos, fără nicio corectare și, prin asta, ele vor cauza întunericul și toate dezastrele din lume.

Oamenii care nu au fost capabili să facă corecții și să se ridice, pentru a deveni un canal al Lumii Superioare pentru toți ceilalți, au eșuat să o facă și nu și-au împlinit dorința de revelare a Creatorului dată lor, vor suferi ei înșiși și îi condamnă, de asemenea, și pe ceilalți care nu pot să facă nimic prin ei înșiși, aceștia depinzând de primii. Astfel, neamurile lumii suferă din cauza faptului că Israel ratează executarea misiunii lui de a se corecta pe sine. Acesta este motivul existenței anti-semitismului. (Minutul 6:45)

În loc să urce gradele dăruirii și iubirii pentru ceilalți și să conducă Lumina către neamurile lumii, lucru posibil deja de pe timpul Primului Templu, poporul lui Israel a absorbit dorințele corporale ale neamurilor lumii și le-a adoptat obiceiurile. În fiecare generație, au rămas aleși numai câțiva cabaliști. (Minutul 12:00)

Există legi ale Naturii care acționează la nivelurile mineral, vegetal și animal. Dacă omul nu le urmează, primește pedeapse fiindcă acestea sunt legile fizice ale Naturii. Sunt, de asemenea, Legi ale Naturii Spirituale, care se referă la echivalența de formă a omului cu Creatorul. Aceste Legi acționează selectiv, în funcție de gradul omului, ca un sistem justițiar și care, pentru o ofensă nu pedepsește un copil, unui adolescent îi dă doar o pedeapsă parțială pentru aceeași ofensă, dar unui adult îi dă pedeapsa completă.

Scara Spirituală este creată pe atitudinea Luminii Superioare asupra dorinței de primire a plăcerii, materialul Creației. În funcție de asta, la fiecare nivel acționează o Lege Spirituală. Legea este o proporție între Lumina unui anumit nivel și dorința de plăcere corespunzătoare lui, când ele sunt egale și se pot conecta.

De aceea, dacă la un anumit grad nu vedem și nu știm ceva, înseamnă că îmcă acționăm pentru propriul nostru beneficiu, fiindcă scara gradelor, de Sus spre în jos, este construită în acest fel. Și nu ne putem plânge că acest lucru nu este corect. (Minutul 23:00)

Tot ceea ce simțim în această lume este influența Forțelor care ne ghidează cu iubire totală și cu grijă către direcția corectă. Oriunde nu văd acest lucru, am nevoie de auto-corectare, pentru a fi astfel de acord cu această guvernanță. (Minutul 26:10)

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 17/04/18, Baal HaSulam, „Exil și răscumpărare”

Sita egipteană

Înainte de intrarea în lumea spirituală omul trece prin etape foarte dificile, care se numesc „şapte ani de foamete”, ingreunarea inimii. Vede că se îneacă în egoismul sau, că nu poate să iasă din el şi că nu va putea niciodată să iasă din el. Iar acesta este adevărul, deoarece dorinţa de a ne bucura este singura noastră natură.

Această perioadă este periculoasă deoarece i se pare că este în regulă să rămână în dorinţele sale egoiste şi că nu se merită să se lupte cu ele. De ce să sufere în van, încercând să scape de acestea, dacă oricum nu va ieşi nimic din asta? Egoismul îi arătă că nu are nicio speranţă pentru salvare.

Acesta este adevărul: nu există nicio speranţă să primim vreo împlinire în dorinţa noastră de a ne bucura. Şi omul încă nu are o dorinţă de a dărui. Aşadar, fuge spre religie sau spre tot felul de „practici spirituale” ca să nu mai simtă că natura sa este împotriva lui. Principalul lucru este să nu simţi că stai în faţa lui Faraon. Aşadar, el fuge din Egipt.

Aşa cum este scris: „O mie intra în încăpere şi unul iese la Lumina” – aşa suntem noi cernuţi printr-o sită egipteană. „Şi dintre ei doar eroii, a căror răbdare a rezistat, au înfrânt gărzile şi au deschis poarta”. Trebuie să înţelegem că aceasta este o perioadă prelungită şi amară, numită exilul. Necesită conexiune, răbdare şi sprijin reciproc, altfel omul nu îi poate supravieţui. Cea mai apropiată ieşire pe unde oamenii părăsesc această cale este religia, care îţi permite să mergi în raţiune, în loc de credinţă mai presus de raţiune.

Aşadar, este necesar să creăm un mediu puternic, o atmosferă de sprijin reciproc şi de garanţie pentru a ne ajuta între noi să construim Kli-ul (vasul) pentru viitoarea revelaţie. 1

Înainte de exodul din Egipt, omul intră într-o perioadă întunecată unde se regăseşte tot mai adânc în egoismul sau, în fiecare zi, având din ce în ce mai puţină putere să lupte împotriva lui. Dorinţa de a se bucura îi trimite tot felul de gânduri străine, dorinţe şi acţiuni, într-un mod crescător, tot mai departe de spiritualitate. Acelei persoane i se pare că în loc să avanseze, ea regresează.

Şi apoi este tentat să se întoarcă spre religie, care îi promite pentru fiecare acţiune făcută o recompensă chiar atunci, pe loc, ca şi cum el singur este suficient pentru corecţie. Acest lucru cu siguranţă este atractiv şi omul pleacă spre așa ceva.

Rabash scrie că exact asemenea oameni care au fost angajaţi în Cabala pentru o perioadă lungă de timp, au avut un progres bun şi apoi au plecat fără să intre în lumea spirituală, riscă să devină cei mai mari oponenţi ai Cabalei, chiar duşmani. Până la urmă, pe de-o parte ei par că înţeleg despre ce vorbeşte, iar pe de altă parte, ei nu dobândesc. 2

În realitate nu există o altă forţă care să acţioneze în afară de Creator. Singurul lucru pe care El îl permite fiinţei create este să realizeze ce se întâmplă cu ea şi ce face forţă superioară cu ea. Fiinţă creată trebuie să aplice toate eforturile posibile spre acest punct de conştientizare. Dar adevărul este că în trecut, acum şi în viitor, tot timpul, pe toate nivelurile, numai Creatorul a acţionat, acţionează şi va acţiona.

Iar noi am fost numiţi pentru a revela munca Lui. Prin asta, noi nu influenţăm munca în sine, ci ne dorim să o apreciem şi să dobândim întreaga măreţie a Creatorului. 3

Este scris: „Eu şi nu un mesager”. Adică Creatorul Însuşi ne scoate din Egipt. Asta înseamnă că suntem în contactul direct cu Creatorul, cu forţă superioară, fără niciun intermediar. „Intermediar” înseamnă că în cererea mea încă nu mă simt ca fiind în fata Creatorului şi nu îmi conectez toate speranțele pentru salvare numai la El. 4

Trebuie să facem eforturi enorme acum că toată lumea să îşi analizeze condiţiile şi va simtă că acesta este exilul egiptean. Semnul de apropiere de exodul din Egipt este un sentiment de disperare groaznică în absolut tot, din toate direcţiile. În această stare de disperare, Creatorul se revelează şi ne salvează.

Totuşi, noi trebuie să analizăm această stare împreună – aceasta trebuie să fie decizia noastră comună. Unul nu poate ieşi singur din Egipt, ci numai mulţumită unei conştientizări serioase în Kli-ul general. 5

Egoismul asigura omul ca drumul nu ar trebui să fie pe atât de dificil şi fără compromisuri precum sugerează Înţelepciunea Cabala. De ce să te chinui să te lupţi cu egoismul tău? Există multe metode psihologice care îţi permit să te calmezi şi să te împaci cu dorinţa ta de a te bucura.

În mod clar acest lucru este foarte atractiv. De aceea, din momentul apariţiei Înţelepciunii Cabala, în paralel cu ea, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei multe metodologii diferite. Iar atunci când Cabala a intrat în ascundere, acest lucru a servit ca motiv pentru apariţia celor trei religii mondiale.

Religia îndulceşte viaţa omului. Permite oamenilor să facă acţiuni exterioare în locul celor interioare şi le promite o recompensă în această lume şi în lumea următoare. Este clar că egoismul caută o compensaţie pentru el însuşi.

Totuşi, acest lucru este aranjat în mod specific de sus, pentru a exista alte sisteme, în plus faţă de Cabala, care ajută să descoperi ce este egoismul în relaţie cu forţa dăruirii, forţa Creatorului. Aşadar, toate religiile şi metodologiile sunt necesare şi nimic nu poate fi distrus. Sarcina noastră este doar să continuăm să clarificăm dorinţa superiorului. 6

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/28/18, Scrierile lui Rabash: „Diferenţa dintre mira şi adevăr şi milă neadevărată”

1 Minutul 8:28-11:47
2 Minutul 13:00
3 Minutul 44:40
4 Minutul 48:30
5 Minutul 52:10
6 Minutul 55:30

Pagina 3 din 27612345...Ultima »