Category Archives: Munca in grup

Porunca: Să nu furi!

Când o persoană lucrează cu intenţia pentru ceilalţi, “Iubeşte-ţi aproapele” şi aşa mai departe şi ia brusc, o mică pauză în timpul lucrului şi trage puţin pentru sine, ceea ce înseamnă că primeşte pentru sine, se numeşte furt.

Desigur, acesta-i diferit în lumea noastră, deoarece noi suntem la un nivel inferior nivelului spiritual moral. În general, toate poruncile Torei nu au nimic de-a face cu lumea materială. Totuşi, oamenii au început să le utilizeze în ceea ce priveşte viaţa de familie, socială şi umană.

Întrebare: Putem numi acest timp, timpul pregătirii, pentru că o persoană trece printr-un anumit proces, când ea schimbă “lumea barbară” într-o lume de legi?

Răspuns: Totuşi, asta nu înseamnă că ea este mai aproape de universul spiritual. Nivelul de pregătire este un nivel pentru atingerea spiritualităţii. Totuşi, noi vedem că aceste legi nu fac parte din niciun nivel care precede spiritualitatea. Dimpotrivă, lumea începe să simtă că este civilizată, liberală şi avansată.

Întrebare: Putem atribui toate astea adulterului?

Răspuns: Nu complet. Adulterul în spiritualitate se referă la erorile pe care le fac oamenii, din nou şi din nou, deoarece, în măsura în care o persoană vrea să păstreze toate cele Zece Porunci, ea descoperă, constant, că le încalcă în repetate rânduri.

Totuşi, toate aceste păcate sunt revelate atunci când o imagine mai precisă vă este arătată, o imagine mai delicată şi mai profundă, şi numai atunci este clar că nu v-aţi gândit cu adevărat, că nu aţi presupus-o şi nu aţi permis-o, că nu aţi încercat suficient.

Deci, toată Tora nu vorbeşte decât despre erori şi, în acelaşi timp, despre modul de a le corecta. Fără dezvăluirea erorilor, nu există corecţie.

Din “secretele cărţii eterne”, kab.tv, 04.03.2013

Pentru binele sufletului comun

Întrebare: Noi trecem prin diferite etape. Mai devreme, aţi vorbit despre necesitatea de a studia sursele cabalistice şi acum acordaţi mai multă atenţie educaţiei integrale…

Răspuns: Nu neg ce am spus înainte. Văd aceasta ca rezultat al mişcărilor spre realizarea kli-ului comun (vas). Nu este nicio contradicţie.

Vin în clasă dimineaţa şi nu ştiu ce vom studia, nici subiectul, nimic, nu e important pentru mine: în principiu, noi studiem acelaşi lucru. Acelaşi material este repetat mereu, chiar dacă, de exemplu, Rabash are un număr mare de articole, noi nu am deschis sau citit multe dintre ele. Studiul celor zece Sefirot conţine volume întregi pe care niciodată nu le-am studiat şi aşa mai departe.

Mai mult, în afară de lucrările lui Baal HaSulam şi Rabash, există multe cărţi interesante de Cabala, de care noi nu ne-am atins. Pur şi simplu, nu avem timp pentru asta şi sincer, nu avem nevoie. Noi trebuie să fim implicaţi în îndeplinire, în loc să studiem toată literatura cabalistică care a fost creată înaintea noastră. Este imposibil de a afla totul. Există zeci, chiar sute de veritabile surse cabalistice, dar nu toţi cabaliştii pot prezenta materialul în mod corect, deşi au fost mari în atingerea lumii superioare.

Totuşi, prezentarea materialelor, într-o manieră accesibilă, necesită alte calităţi. Chiar şi Moise a vorbit despre dificultăţile sale, deoarece nu se putea exprima bine.

De aceea, noi studiem practic, doar ceea ce este necesar. Şi mă bazez pe studenţi pentru asta. Ei aleg materialul şi stabilesc forma exterioară a lecţiei, dar conţinutul intern al lecţiei se derulează conform unei anumite linii. Deci, nu există nicio abatere.

Pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

 

“Nu invoca numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”

Biblia, Exodul, Jethro, 20, 7: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; deoarece Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” … este o acţiune realizată de o persoană: “Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert” este răspunsul Forţei Superioare la acţiunea unei persoane.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”… înseamnă că nu puteţi atrage forţa Creatorului pentru a efectua anumite acţiuni egoiste deoarece Creatorul este forţa de dăruire absolută, atributul dăruirii. Nu puteţi să-I cereţi sau să-L folosiţi în scopuri egoiste în niciun fel. Asta nu va duce la nimic, deoarece aceste acţiuni vă îndepărtează de Creator şi asta este pedeapsa.

Dacă Creatorul este absolut perfect, este imposibil să-L influenţezi în vreun fel! Puteţi să-L folosiţi numai în scopul de a vă corecta pe voi înşivă sau pentru a vă îndepărta de corecţie. La aceasta se referă, de fapt, toate poruncile. Cele zece porunci sunt cele mai importante, deoarece o persoană este format din zece atribute principale.

Primul atribut, “nu este nimeni în afară de El”, aparţine Sefira Keter (cap), care este aparent ideologic şi detaşat de tot restul. Voi nu-L vedeţi, nu-L auziţi, nu-L cunoaşteţi, nu-L simţiţi. Nu puteţi să-L folosiţi în niciun fel!

Al doilea atribut este de a nu-L atrage în scopuri egoiste, şi aparţine atributului de Hochma. Există un fel de delegare de autoritate aici, un fel de dezvăluire a Creatorului, pe care o persoană o poate folosi. Dar, atenţie, dacă folosiţi această lumină fără o pregătire corectă, puteţi să o primiţi în interior şi asta poate să vă ducă la o spargere. Aceasta vă îndepărtează de Creator! Lumina de Hochma vă aruncă înapoi.

Totuşi, dacă utilizaţi lumina de Hochma în mod corect, adică pentru corectarea dorinţelor voastre şi nu în zadar, ea va clarifica şi analiza totul corect. Veţi şti cine sunteţi şi veţi fi în măsură să continuaţi munca în mod corect.

Deci, ar trebui să se acorde atenţie în direcţia în care se lucrează. Creatorul nu iartă erorile noastre şi o acţiune greşită conduce la un rezultat nedorit.

Din programul kab.tv, “Misterele cărţii eterne”, 25.02.2013

 

Nu puteţi cumpăra spiritualitatea sau să o luaţi cu forţa

Rabash „conform cu ceea ce se spune despre „iubeşte-ţi aproapele”, este iubirea pentru prieteni. Dacă fiecare este anulat în faţa prietenului său şi se amestecă în el, ei devin o singură masă unde toate micile părţi care doresc dragostea faţă de ceilalţi se unesc într-o forţă colectivă, forţă ce se compune dintr-un mare număr de părţi. Şi când omul are o mare forţă, poate pune în practică dragostea faţă de ceilalţi.

Şi atunci, el poate realiza dragostea faţă de Creator. Dar condiţia pentru aceasta este ca fiecare să se anuleze înaintea celuilalt. Totuşi, când omul este separat de prietenul său, el nu poate primi partea pe care o poate primi de la prietenul său.

Astfel, toată lumea ar trebui să spună că nu este nimic, comparativ cu prietenul său. Precum scrierea numerelor: dacă scrieţi întâi „1”, apoi „0”, este de zece ori mai mult. Când scrieţi „00”, este de o sută de ori mai mult. Cu alte cuvinte, dacă prietenul său este numărul 1, şi zero îl urmează, înseamnă că el primeşte de la prietenul său de zece (10) ori mai mult. Şi dacă el spune că este de două ori zero, în raport cu prietenul său, el primeşte de la prieten, o sută de (100) de ori mai mult.

Cu toate acestea, dacă dimpotrivă, el spune că prietenul său este 0 şi el este 1, atunci el este de zece ori mai mic decât prietenul său 0,1. Şi dacă el poate spune că este 1 şi că are doi prieteni care sunt 0 în raport cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, ceea ce înseamnă 0,01. Astfel, gradul său scade în funcţie de numărul de zero-uri de la prietenii lui.

Dacă vreau să primesc ceva de la cineva din lumea noastră, trebuie să plătesc înapoi, sau să iau cu forţa, aşa cum cel mare ia de la cel mic. În acest caz, cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt şi pot primi mai mult de la el. Acesta este modul în lumea corporală, atunci când vorbim despre primire în dorinţa de a primi.

Dar, dacă este vorba despre recepţia puterilor spirituale, aceasta funcţionează conform unei legi contrare. Cu cât prietenul este mai important, şi cu cât îl văd mai mare, cu atât pot primi de la el.

Nu pot primi nimic de la cineva care este egal cu mine, din moment ce el este la acelaşi nivel cu mine. Dar, dacă este şi un pic mai mare decât mine, pot deja să primesc ceva de la el, şi, cu cât îl ridic mai mult, cu atât mai mult voi putea primi.

Asta nu are nimic de-a face cu prietenul în sine, ci doar cu modul în care îl tratez cu privire la mine (în raport cu mine). Ca elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma, care nu au avut nicio idee despre modul în care profesorul a lucrat cu privire la ei. El se vedea mai mic relativ la elevii săi şi astfel el a primit puteri spirituale prin ei.

Totul depinde de importanţa prietenului vostru în ochii voştri. Cu cât este mai mare, cu atât pot primi forţa dăruirii de la el. Dar, dacă este vorba de primirea puterilor egoiste, atunci este vorba despre un alt principiu, conform căruia cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt, pentru a umple ego-ul meu.

Deci, puterea spirituală pe care o primiţi de la mediu nu depinde decât de voi, dacă este 1000 sau 0,001. Trebuie să fim într-un grup de zece care munceşte în conexiune şi în care fiecare este, într-un fel, legat la dorinţa de dăruire, precum elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma. Dar acest lucru este suficient, deoarece tot restul depinde numai de voi şi de măsura în care te supui!

Nu veţi avea niciodată puterea de a avansa, dacă nu veţi primi puterea mediului. Deci, regula de a te supune înaintea prietenilor, chiar şi prin acţiuni fizice, este mijlocul cel mai eficient de a avansa. Nu trebuie să credem că vorbesc cabaliştii despre asta doar pentru a stabili relaţii corecte, în acelaşi mod în care noi învăţăm copiii în lumea noastră să se comporte moral, deoarece această abordare este opusă înţelepciunii Cabala.

Noi facem acest lucru pentru unicul scop de a primi forţa dăruirii, a Creatorului, prin alţii. Deoarece mă supun, Lumina poate circula în mine, prin prieteni. Dacă îi tratez pe alţii ca şi cum ar fi, cu adevărat, mai mari decât mine, voi putea primi puterea dăruirii prin intermediul lor. Este suficient să-i tratez cu intenţia de „a dărui” şi, în relaţiile dintre noi, voi începe să simt Creatorul şi voi fi în măsură să Îi aduc mulţumire.

Graţie dăruirii asupra prietenilor, voi fi capabil să simt cum pot atinge dăruirea către Creator. Va fi revelat în mine, prin imaginea grupului pe care-l voi vedea în Lumina dăruirii mele. Astfel, regula „Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” este obiectivul principal al muncii noastre, ceea ce este un sentiment constant de umilinţă faţă de prieteni, şi prin urmare, noi construim puterile dăruirii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Nu lăsa să se stingă scânteia ta

Rabash „Omul ar trebui să vândă mereu grinzi din casa lui”: Fiecare dintre ei are o scânteie de iubire pentru ceilalţi, dar scânteia nu poate aprinde lumina dragostei pentru a străluci în fiecare, astfel ei au fost de acord că prin unire, scânteile vor deveni o flacără mare.

Prin urmare acum, când îi observă, ar trebui să învingă şi să spună: „Aşa cum toţi au fost un singur gând, că trebuie să meargă pe drumul iubirii pentru alţii când societatea a fost înfiinţată, aşa este şi acum”. Şi când fiecare judecă prietenul favorabil, toate scânteile se aprind mai mult şi, din nou există o mare flacără. Scopul creaţiei este de a atinge forţa conexiunii, forţa dragostei în care fiecare resimte deficienţele celuilalt şi le umple. Dar este imposibil să o faci singur, deoarece o persoană nu are putere pentru asta. Există numai o mică scânteie în ea, care o împinge spre scop şi nu înţelege spre ce este atrasă şi de ce.

De aceea, trebuie să ne conectăm, astfel că toată lumea va primi puterea conexiunii spirituale: puterea voinţei colective, puterea conectării inimilor, puterea iubirii. De aceea venim în această lume în care ne conectăm fizic prin corpurile noastre, prin diferite acţiuni exterioare. Aceste acţiuni fizice atrag Lumina care Reformează asupra noastră şi ele conectează micile noastre scântei într-o flacără mare generală.

Fiecare primeşte această forţă generală şi astfel o putem simţi şi utiliza. Această lumină ne obligă să reunim toate scânteile noastre spirituale şi să fim înclinaţi spre dăruire mutuală. Apoi, prin forţa generală de dăruire care este acum în fiecare dintre noi, putem deja să lucrăm şi să realizăm acţiuni spirituale de dăruire şi să urcăm.

Se pare că, utilizând corpul nostru fizic şi munca corporală care este rezultatul intenţiilor egoiste, atragem Lumina Înconjurătoare care uneşte scânteile într-una singură, într-o flacără, care devine forţa generală a dăruirii, dragostea şi conexiunea. Apoi, fiecare primeşte această forţă. Nu trebuie divizată ca prada, ci mai degrabă, utilizată în acelaşi timp, fiind în mijloc, în sânul său ca un tot, ca un grup de zece de exemplu. Apoi, toată lumea poate utiliza această forţă şi apoi, să înceapă să efectueze acţiuni spirituale şi nu corporale.

Prima etapă se numeşte faza de pregătire şi a doua etapă este deja, stadiul de corectare: „A primi pentru a dărui” la început, şi apoi „a dărui pentru a dărui”.

O persoană care nu lucrează în scopul de a se uni cu prietenii într-un grup de zece, nu utilizează cu adevărat, singurele mijloace de a atinge spiritualitatea, ceea ce înseamnă că ea nu este în stadiul de pregătire. Faza de pregătire este atunci când utilizăm toate mijloacele care ne-au fost date în această lume, pe plan corporal, în scopul de a obţine forţa de dăruire, forţa conexiunii.

Faza de pregătire nu va fi terminată până când grupul de zece nu se va umple şi nu va deveni ca un singur om prin Lumina care Reformează. În momentul în care ne conectăm şi dobândim forţa generală a conexiunii care este suficientă pentru a satisface acţiuni de dăruire, înseamnă că vom merge dincolo de Machsom (barieră), frontiera lumii spirituale.

 

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013

 

Referitor la dezvoltarea deasupra raţiunii

Noi vedem, deja, în experienţa obişnuită a acestei vieţi, că fiinţa umană nu se schimbă. Toate calităţile pe care le are la naştere rămân în om pe viaţă, doar se ajustează uşor în funcţie de înţelegerea acelora care sunt mai utile şi celor care nu sunt. În esenţă, aşa cum s-a născut, va trăi şi muri.

Nimic nu poate să ne schimbe şi nici societatea nu-şi fixează obiectivul de a schimba fiinţa umană, ştiind că nu există mijloace. Schimbarea nu este posibilă decât dacă o persoană are calităţi speciale ce se pot schimba şi aceste proprietăţi nu sunt din această lume. Sunt proprietăţi spirituale de la care am doar gene mici, informative. Mai mult, îmi atribui un mijloc pentru realizarea acestor gene; modul în care pot atrage Lumina asupra genelor mele spirituale, care graţie Luminii, se pot dezvolta şi realiza în mod corect. Astfel, îmi doresc să am proprietăţi spirituale în plus faţă de corpul meu fizic şi de organele sale senzoriale prin care mă simt pe mine, resimt mediul şi lumea întreagă şi pot avea sentimentul că sunt în viaţă şi că exist.

Astfel, de la genele mele spirituale, datorită Luminii care Reformează, pot să dau naştere corpului meu spiritual şi pot să-l dezvolt până când simt un mediu spiritual şi viaţă spirituală în el. Aceasta este o altă realitate superioară, mai mare, în plus faţă de această lume în care exist acum, independent de voinţa mea. Toate aceasta dezvoltare se derulează numai prin credinţa deasupra raţiunii, deoarece opinia mea va fi mereu bazată pe interesul meu egoist şi egoismul meu nu va aproba niciodată o dezvoltare spirituală.

Acest lucru nu este posibil decât dacă mă ridic deasupra raţiunii, înţelegând că nu există alegere, şi societatea trebuie să mă ridice prin studiu şi instrucţiunile profesorului. În final, încep să ascult sfaturile, Lumina Înconjurătoare îmi dă, gradual, capacitatea de a auzi. De aceea, sunt pregătit să mă înclin, să-mi pliez ego-ul, impulsurile corporale şi să încep să lucrez contra lor.

Apoi, trebuie să mă justific pe mine: Pentru ce fac asta? Simplele discuţii frumoase nu ajută aici. Trebuie să dezvolt dorinţa mea care atrage Lumina la sine. De aceea, depind în totalitate de mediul care-mi poate da o dorinţă suplimentară. În măsura în care pot să mă înclin şi să mă micşorez faţă de mediu – precum un copil ce ascultă cu devotament adulţii, să restrâng şi să ajustez mândria – în aceeaşi măsură voi fi capabil să obţin valori mai ridicate din partea lui.

Pentru realizarea lor, am nevoie de Lumina care Reformează şi astfel, voi fi în măsură să avansez. Toată această muncă împotriva propriei naturi, dorinţa egoistă a unei persoane, este numită acţiunile deasupra raţiunii. Pentru moment, acestea sunt acţiuni corporale în grup şi apoi, voi începe să acţionez în acest mod, în spiritualitate.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.06.2013, Scrierile lui Rabash

 

Nu face altora ce ţie nu-şi place să ţi se facă

Există două principii: Hillel a spus: „Ce ţie nu-ţi place, nu face prietenului tău” şi Rabbi Akiva spune: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Primul principiu se referă la Bina, care este divizată în două părţi:

–        prima este neutră, aici lucrul principal este de a nu face rău celorlalţi. Mă privesc mereu în scopul de a fi un „băiat bun”, care se pare că „pluteşte deasupra solului”, neimplicând ego-ul meu. Nu am cămaşă? Ei bine, nu am nevoie. Trăiesc în „pădure”, departe de tot şi nu comunic cu nimeni. Deci, eu sunt principiul: „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Ai grijă să nu cauzezi daune altora, la fel cum nu aş dori să fiu lezat de acestea. Acestea sunt primele trei Sefirot de Bina.

–       a doua mă aduce la „continuarea frazei originale”, pentru cele şapte Sefirot inferioare de Bina, la vasele de primire. Acum, mă opresc asupra temei de „lipsă”. Poate că eu, într-un anume mod, îi privez pe alţii? Poate că eu nu contribui la binele pe care l-ar putea primi? Aceasta nu atinge încă, „principalul meu capital egoist”. Nu sunt încă gata să sacrific ceva, dar resimt, deja, nevoia de a ajuta pe alţii. Deşi nu am corectat nevoia mea de primire, adaug, deja, ceva la dorinţa de a dărui. Conform precedentelor etape de corecţie, încep să recunosc posibilităţile de a face bine altora: „Oh, el poate câştiga aici şi asta-i poate face lui bine.” Şi contribui la această ocazie. Este vorba de faza de tranziţie care mă va conduce la adevărata dăruire.

În acelaşi timp, nu este adevărata dăruire, niciun sacrificiu pentru binele celuilalt. Spre exemplu, am câştigat cinci mii de dolari luna trecută şi doar două mii îmi sunt suficiente. Întrebarea este: Dacă eu sunt principiul „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, trebuie să donez trei mii de dolari altora ?

Răspunsul este nu. La urma urmei, eu nu lucrez cu vasele de primire, eu nu renunţ la mine, dar rămân, în întregime, în proprietatea milei (Hassadim) şi contribui numai la binele altora. Am o inimă bună şi sunt gata să-i ajut pe ceilalţi, dar nu pe cheltuiala mea. Astfel, lucrez cu egoismul la nivelul 0, nivelul 1 şi parţial nivelul 2 de Aviut („grosimea” dorinţei), dar nu în dorinţa AHP care aparţine nivelurilor 2, 3 şi 4.

Partea superioară a vasului meu, dorinţa totală de plăcere, sunt vasele de dăruire (248 dorinţe) şi partea inferioară sunt vasele de primire (365 dorinţe). Vasele de dăruire sunt în starea Hafetz Hesed (HH), în proprietatea milei, şi doresc să dăruiască pentru a dărui, dar vasele inferioare primesc în scopul de a dărui. Prin urmare, în prima parte, realizez „purificarea” şi în partea a doua devin asemănător Creatorului prin proprietăţi. Aici, realizez deja asemănarea umană: imaginea omului, similar cu Creatorul.

„În general, această dorinţă corectată cu intenţia altruistă este numită „suflet”.

Astfel, principiul Hillel aparţine părţii superioare a vasului şi principiul Rabbi Akiva, părţii inferioare. Desigur, în orice caz, eu lucrez cu egoismul meu şi trebuie să-l depăşesc. Totuşi, munca conform primului principiu nu mă obligă să înregistrez pierderi, să abandonez bunurile mele şi aceasta este diferenţa lor fundamentală.

Este important de a ne aminti că vorbim despre o persoană care vrea să adere la Creator (C) şi de aceea, ea întreabă: „Cum pot atinge adeziunea ? Cum pot să intru în lumea de Sus, spiritualitate ?” La început, aceste întrebări îl împing în vasele de primire, linia stângă, apoi îl aduc la principiul Hillel. Ulterior, această decizie îl trimite în jos, din nou, şi îi permite să lucreze cu dorinţele sale egoiste.

Acest drum este descris în exemplul unui convertit care merge la un înţelept pentru a-i cere un sfat. Mai întâi, îi cere lui Shamai să-l înveţe să iubească pe celălalt ca pe sine, dar primeşte un refuz deoarece este imposibil să atingi obiectivul dintr-o dată. Apoi, merge la Hillel şi îi cere să-i explice întreaga metodă cabalistă, în timp ce stă într-un picior, adică a descrie mijloacele de avansare printr-o singură regulă. Ca răspuns, Hillel formulează principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, adică precizează ce acţiuni sunt necesare pentru asta.

Astfel, în conformitate cu legea creaţiei, principiul adeziunii la Creator este divizat în două părţi:

● „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”,

● „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Dacă avansez întotdeauna în această ordine, ajung, în final, la dragostea pentru Creator.

Întrebare: În conformitate cu principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, realizez acţiuni fizice. Cum pot combina asta cu intenţia corectă?

Răspuns: Acelaşi principiu funcţionează în lumea noastră, în lumea spirituală, în viaţa obişnuită şi printre prieteni. Nu contează în ce mediu sunt, trebuie să rămân la nivelul acestui mediu şi să încerc să mă comport aşa cum aş vrea să se comporte cu mine. Prin urmare, în grup, eu sunt dorinţele prietenilor şi obiectivul lor, şi la locul de muncă, ajustez atitudinea mea faţă de dorinţele colegilor mei. Şi fac la fel peste tot.

Eu mă pun în situaţia altora şi astfel, măsor atitudinea mea faţă de ei, şi este deja, dăruire. De fapt, eu nu vreau să-mi fac rău şi, prin urmare, sunt sigur că aduc binele celuilalt. Este mai mult decât un exerciţiu, este deja o acţiune, corectarea. Nu este important să ştiu dacă acţionez egoist. Nu poate fi altfel. Dar acţiunile rezultă mereu din egoism. Totuşi, cu această abordare, ele trag spre mine Lumina care Reformează, şi atunci schimb. De aceea se spune că inima urmează acţiunilor. Mai întâi, acţionez conform dictonului lui Hiller, apoi vine Lumina şi mă corectează.

Întrebare: Deci, putem spune că principiul avansării mele este măsura iubirii pentru alţii, pe care o ating ?

Răspuns: Desigur, cum ar putea fi altfel ? Gradele spirituale sunt diferite în măsura lor de a dărui.

Întrebare: În ultimii patru-cinci ani, am putut înţelege că nu sunt bun. Singurul lucrul pe care-l pot face este de a încerca să nu fac rău celorlalţi. Nimic mai mult.

Răspuns: Dacă te gândeşti la modalitatea de a nu face rău celorlalţi, ai parcurs un drum lung. Chiar şi acceptarea acestui gând în capul tău este o mare reuşită.

Întrebare: De fapt, a dărui de dragul de a dărui este, de asemenea, egoistă, pentru că la final, doresc binele celorlalţi pentru că îmi doresc bine. Asta nu face decât să-mi asigure o viaţă confortabilă.

Răspuns: Deci, de ce umanitatea nu a adoptat încă acest principiu? Acesta este respins de natura noastră, care cere ca alţii să se simtă rău. Vedem cum ţări întregi se bălăcesc în conflicte stupide, bazat pe mândrie primitivă. Aceasta costă o enormă cantitate de resurse, miliarde de investiţii, mulţi nervi şi tulburări. Totuşi, pe ansamblu, lumea acţionează egoist, şi nimic în ea nu ar putea fi numit „dăruirea de dragul de a dărui”.

Întrebare: Presupun că „dăruirea de dragul de a dărui” este ceva naiv, abstract. Ce este în realitate ?

Răspuns: Este vorba despre o acţiune împotriva voinţei, împotriva egoismului meu. Este nevoie ca eu să mă înclin, să-l simt pe celălalt, să mă pun în locul lui, să „mă încerc pe mine în el”, şi el în mine. Aici, aveţi nevoie de o înţelegere profundă de psihologie.

Principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă” cuprinde jumătate din întregul proces, jumătate din corectarea sufletului. După ce am stabilit asta, mă ridic spre nivelul Partzuf Abba ve Ima al lumii Atzilut, obţin Luminile Hassadim. Ele conţin iluminarea Hochma deoarece anulez egoismul meu.

Pentru a nu face rău altora, trebuie să mă opresc, să lucrez asupra mea. Îi fac o favoare – nu pe cheltuiala mea, fără să-mi dau bunurile mele, ci prin compromisuri şi renunţarea la profitul meu. În lumea noastră, aceste acţiuni sunt considerate generoase şi binevoitoare şi noi credem că suntem capabili să le efectuăm în mod altruist.

Oricum, cu o abordare corectă, cu ajutorul Luminii care Reformează, voi fi ghidat progresiv de-a lungul drumului. De fiecare dată, dorinţa mea de dăruire se dezvoltă în timp ce îmi urmăresc propriul interes, caut recompensa divină, dar Lumina îmi aduce adevărata plată. Repet, trebuie să efectuăm acţiuni, Lumina va urma acţiunile, şi schimbările vor veni după Lumină. La început, purifc vasele mele de intenţia egoistă. Astfel, chiar cele mai rele infracţiuni ale mele cad în categoria uitate (scăpări). Apoi, trec direct la corecţie, construind asemănarea mea umană cu  „material” curat.

Astfel, „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Este întregul proces şi dacă urmaţi această cale, vă va conduce la obiectiv.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 30.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Inima mea este incuiata și este cineva care bate din afara

Întrebare: Când realitatea corporală devineo realitate spirituală pentru o persoana?

Răspuns: Aceasta se întâmplă atunci când ea se poate raporta la ceilalți ca la ea însași, atunci când granița dintre cele două este ștearsa.

De fapt, nici nu putem spune că obținem atributul de a darui, cu toate că această tranziție este descrisa în acest fel. Noi nu putem dobândi de fapt, noi atribute. Esența noastră, precum hardware-ul computerului, rămâne neschimbata.

Ideea este în ce măsură il „iau” pe celălalt ca și cum as fi eu. Actionez mai presus de ego-ul meu in creștere, deoarece altfel nu ar fi o apropiere naturala între mine și celălalt, la fel ca într-un cuplu sau între parteneri care se ingrijoreaza unul pentru altul datorita unor interese comune sau al interdependenței. Acesta este motivul pentru care rezistența ego-ului ar trebui să construiască în sus și mai presus, prin care inca-l aduc pe altul  mai aproape de mine, până când devine de fapt pentru mine ca mine insumi în acord cu principiile „nu face altora ceea ce nu-ti place” și „iubeste-ti prietenul ca pe tine însuți.”

Asta nu înseamnă că ies din mine insumi. Mai precis, „înghit” atributele celuilalt, care par externe pentru mine. Apoi, toată lumea este a mea.

Întrebare: Problema este că atunci când mă uit la grupul meu de zece, nu vreau să-l „înghit” ….

Răspuns: Va veni, iar atunci vei simti ca prietenii sunt cei mai apropiati oameni de tine și că nimeni nu este mai aproape decât ei. Chiar și rudele tale, chiar si familia ta vor parea mult mai îndepărtati decât prietenii. La urma urmei, prietenii sunt aproape de sufletul tau, iar familia este mai aproape de corpul tau. Familia este ca un contract pe care trebuie să-l păstram, iar garanția reciprocă dintre prieteni este foarte dinamica, in co

Repet, în cele din urmă, nu vei iesi in afara, dar vei permite, de fapt tuturor prietenilor sa intre in tine.

Întrebare: Cum pot accelera acest proces? Având în vedere că se întoarce și mă lovește din nou si din nou ….

Răspuns: Corect, viitorul bate la ușa ta, și tu nu-i deschizi și, astfel, simti durere. Trebuie să deschizi ușa în avans, înainte sa fi bătut, deoarece altfel e prea târziu.

Se spune în „Cântarea Cântărilor”: „Deschide-mi ușa, iubito”. Dar iubita lui nu este gata, ea nu vrea să-si primească iubitul, și ușa ei este incuiată. Atunci când deschide, iubitul este deja plecat, și se ascunde: „L-am căutat, dar nu l-am găsit, l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.”

Deci, trebuie să-ti deschizi ușa în avans, sa deschizi Creatorului, împreună cu prietenii.

Din partea a  4a a Lectiei zilnice de Cabala 03/06/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Un salariu ce nu poate fi calculat!

Întrebare: De ce anumite grupuri reuşesc să ofere prietenilor lor o susţinere puternică şi protecţia contra influenţelor exterioare, în timp ce alte grupuri găsesc că este dificil să o facă ? Asupra cărui lucru trebuie să ne concentrăm pentru a consolida grupul?

Răspuns: Principalul lucru care ne ucide este rutina. Unei persoane îi place să calculeze ce a câştigat la sfârşitul fiecărei zile, atunci când revine de la muncă. Trebuie să înţelegem cum creşte interesul nostru, dacă pot să adaug lucruri şi să fiu fericit în cazul în care nu aş vedea salariul în vasele mele de recepţie.

Totuşi, nu pot evalua şi preţui profitul pe care l-am făcut, munca ce a fost făcută şi eforturile care au fost făcute în cursul zilei. Nu obţin niciun interes personal, dar ajut la corectarea lumii şi prin ea, am ajutat Creatorul. Acesta este rezultatul care ar trebui preţuit în mod constant şi astfel mediul trebuie să mă susţină.

Dacă o persoană nu înţelege că are nevoie de un grup puternic pentru asta şi nu cere o susţinere de la el, nu poate avansa deoarece nu are combustibil. Trebuie să verificăm asta şi, în consecinţă, să vedem dacă simţim destulă energie şi motivaţie.

Ar trebui să stabilim un mediu prin puterile noastre colective şi să nu aşteptăm ca altcineva să o facă pentru noi. Suntem norocoşi de a avea şansa să studiem, să avem cărţi, intenţia corectă şi un profesor. Trebuie să le utilizăm pe toate cât mai repede posibil!

 

De de tip de prieteni am nevoie?

Întrebare: Care este cel mai important criteriu pe care să îl folosesc pentru a verifica la ce fel de prieteni trebuie să ader?

Răspuns: Ar trebui să te apropii de aceia care iau parte constant la lecţii, se angajează în diseminare şi iau parte la îndatoriri. Aceşti oameni pot fi un model pentru mine chiar prin comportamentul exterior şi prin acţiunile lor corporale. De aceea, vreau să ader la ei.

Nu contează care este caracterul persoanei şi ce tip de muncă face în grup. Ce este important este că ca vine în fiecare zi şi ia parte la tot. Este cel mai bine să aderi la asemenea oameni, care nu stau în grup datorită atributelor lor speciale ci îi sunt loiali şi îi dăruiesc grupului toate puterile lor.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.05.2013, Scrierile lui Rabash