Category Archives: Munca in grup

Obligaţia de a ilumina întreaga creaţie

Întrebare: Dacă simți, brusc, dragostea Creatorului pentru tine, cum poți să o păstrezi?

Răspuns: Este într-adevăr foarte dificil, nu este o problemă mai mare decât să simţi dragostea Creatorului, asta rupe pur şi simplu omul. Aşa că, el trebuie să se echipeze în avans cu vasul pentru realizarea fricii, lucrând cu prietenii în grup şi dezvoltând garanţia reciprocă.

De acea a fost spart vasul  în numeroase părţi, iar noi trebuie să le punem din nou împreună, împotriva voinţei lor. Ele rezistă şi nu vor să se conecteze. Apoi, în timp ce ele aderă una la alta, noi primim atributul fricii (teamă) de Creator. Muncind cu prietenii la conexiunea dintre noi, ajungem la teama de Creator.

Aceasta este ceea ce avem de adăugat noi înşine la creaţie şi pentru aceasta trăim. Toată creaţia există deja şi singurul lucru care lipseşte din visteria regelui, este teama de Creator. Această misiune este înregistrată în Reshimot (gene spirituale) şi, cum începem să o îndeplinim, descoperim că merită să fie în atributul de dăruire şi că noi trebuie să trăim în teamă. Trebuie să-mi fie teamă şi trebuie să încep să mă bucur de dăruirea mea, ca ea să îmi fie complet externă și nimic să nu se întoarcă la mine.

Chiar dacă dăruiesc şi ştiu cui dăruiesc şi cât împart, făcând un calcul precis, nu am nevoie să simt nicio compensaţie. Nu vreau să simt plăcere, ci doar acțiunea în sine. Apoi, decid că vreau, de asemenea, să simt plăcere şi acţiunea în sine, dar transmit toate astea celui căruia îi dăruiesc. Aceasta continuă până ajung la a patra fază, care este ultima fază – dăruire completă.

Totul este deja complet în creaţie, cu excepţia a ceea ce trebuie să adauge omul, care este teama. Imaginaţi-vă că acum sunteţi într-o lume uriașă, care este complet întunecată. Trebuie să aprindeţi lumina care este făcută din frica voastră şi, prin asta, iluminați toată creaţia.

Această teamă se referă la a nu primi plăcere din dăruirea mea, din faptul că gestionez realitatea în locul Creatoruliu, din apropierea mea de El, din plăcerile pe care El mi le dă și din faptul că descopăr, brusc, că sunt persoana cea mai importantă din lume.

Creatorul vine spre mine şi-mi spune: „Eu te-am ales dintre toţi! Nu există altcineva ca tine. Eşti singura fiinţă umană din toată creaţia, din toată realitatea.” Trebuie să fiți pregătiți să acceptați această atitudine, care poate să-l facă pe om să explodeze și nu trebuie să fiți cumpărați de ea.

Ați reușit să aduceţi mulţumire Creatorului şi să simţiţi ce mulţumire îi aduceți. Fiecare om va simții că este special și că nu este nimeni în afară de el acolo. Deci, noi trebuie să ne pregătim să primim această revelaţie, adeziunea. Aici, devine clar că noi nu vom primi nimic în vasele de recepţie şi că trebuie să le anulăm complet.

Vasul fricii anulează vasele de recepţie şi este total axat pe Creator, ca un proiector. Apoi, veţi începe să lucraţi cu vasele de dăruire în care Lumini enorme se dezvăluie; vă deplasaţi pe partea cealaltă şi deveniţi cel care dă în loc de cel care primeşte: Voi dăruiţi, dăruiţi, dăruiţi…

Este ca şi cum Creatorul vă numeşte managerul comorii Lui, astfel că veţi putea dărui tuturor. Acum, se pare că vă veţi prezenta în faţa creaturilor, în locul Creatorului. Imaginaţi-vă câtă plăcere există din partea celui care dăruieşte şi care are şansa de a dărui bunătate tuturor. Aceasta este deja munca adevărată şi, din acest punct, începe munca cu adevăratele Masachim (ecrane), până când veţi deveni precum Creatorul, în ceea ce priveşte întreaga lume. Frica nu dispare niciodată, vă însoţeşte constant, la fel ca voinţa de a primi de bază, care rămâne.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.03.2013, Shamati no 38

 

Un strigăt din adâncul fântânii

Omul nu poate ieşi din ego el însuşi. Doar grupul îi poate veni în ajutor, lansând un colac de salvare, celor care vor să se alăture. Grupul este extern omului, aşa că, atunci când vrea să iasă din el însuşi, omul strigă: Salvaţi-mă, am căzut într-o groapă adâncă! Aruncaţi-mi o frânghie ca să o pot lega în jurul meu şi să ies de aici!

Numai grupul poate să ofere un astfel de ajutor celui care are nevoie de el, celui care vrea să fie cu toată lumea. Frânghia este o invitaţie la conexiune, cu prietenii, cu iubirea lor. Dacă cineva încearcă să se agaţe de această invitaţie şi încearcă să fie în echivalenţă de formă cu ei, atunci prietenii încep să îl tragă. Acesta, la rândul lui, trebuie să îşi depăşească din ce în ce mai mult ego-ul, ceea ce înseamnă că urcă spre prieteni.

De fiecare dată, mai multe probleme şi noi întreruperi se acumulează pe frânghie, întreruperi care-l reţin, dar le va depăşi şi se va agăţa mai ferm de frânghie, căţărându-se până în momentul în care va ieşi din fântână.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati no 36

În închisoarea propriului său egoism

În măsura în care avansează, o persoană începe să simtă că tot ceea ce este spiritual este în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară în natură, la nivel mineral, vegetal şi animal, la om. Asta reprezintă lumea, zona pe care trebuie să învăţăm a o trata cu grijă şi dragoste ca o mare comoară, astfel încât lumea, care este în afara corpului nostru, să devină foarte importantă pentru noi. Sentimentul de existenţă în corpul fiziologic se produce doar în imaginaţia noastră, printr-o combinaţie de forţe care acţionează asupra noastră. De aceea, noi simţim ca şi cum trăim în corpul material şi, dacă o persoană are aspiraţia de a trăi în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară, aceasta este deja nevoia de a simţi sufletul.

După ce a început să lucreze la asta, o persoană vede că trebuie să se concentreze asupra mediului corect, deoarece, prin acesta, poate obţine ajutor şi susţinere. Un astfel de mediu este grupul, în calitate de reprezentant al lumii exterioare, cei care pot să-mi răspundă, să mă seducă, să mă ajute să ies din mine.

Atunci, consider grupul ca salvatorul meu, care-mi aruncă o frânghie ce mă scoate din fântână. Nu mă asociez cu corpul meu şi doresc să ies de acolo, deci, prind frânghia. Grupul, prietenii care sunt alături de mine, mă ajută să mă eliberez din corpul meu. Astfel, lucrând împreună, ne ajutăm, pe rând, să urcăm şi să ieşim din noi înşine. La urma urmei, numai în exteriorul pielii, în afara intereselor sale egoiste, o persoană începe să simtă că grupul nu este o adunare a anumitor oameni, ci sfânta Shechina în care se îmbracă Creatorul.

Corpul este format din Klipat Noga, partea care-mi dă libertatea de alegere şi „pielea de şarpe”, egoismul mai puternic care mă trage înapoi, astfel că, în încercarea de a ieşi, eu sunt în măsură de a aplica un efort suficient, orientat corect.

Graţie dorinţei mele de a ieşi din egoism (dragostea de sine şi toate gândurile pentru interesul propriu), efortul de a ieşi din mine şi gândul la grup şi la lume, trezesc forţa care vine de la grup, de la profesor şi de la Creator, care mă eliberează din această închisoare. Toate astea sunt datorate muncii reciproce, în grup, cu profesorul şi cu cărţile, datorită studiului şi diseminării, care sunt toate mijloacele în care forţa Creatorului se îmbracă şi mă ajută să ies din mine.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati #36

Ca un aluat în mâinile brutarului

Noi trecem in mod constant prin stări opuse, deoarece practic există o dorință de a primi, cu toată atitudinea egoistă, înțelegerea și senzația. Dorința Creatorului, cu toate acestea, este o dorință de a dărui si este opusă dorinței noastre.

Nu știm ce înseamnă pentru noi acest atribut opus; noi nu-l cunoaștem. Simțim doar modul în care acesta acționează asupra noastră, chiar dacă nu știm ce este și cine este. Încă mai trebuie să clarificăm acest lucru. Acesta este motivul pentru care această lume a fost creată, în care în locul Creatorului, suntem înconjurați de diferite forme și creaturi care aparent ne influențează în locul Lui.

Trebuie să arătăm înțelegere față de ei; că nu sunt ei cei care acționează asupra noastră, ci mai degrabă forța superioară care este în spatele tuturor acestora, întorcându-se la noi prin diferite persoane sau prin diferite evenimente din viață. Trebuie să accept aceste acțiuni și aceste influențe ca fiind esențiale, în scopul de a mă modela, ca pe aluat, și pentru a crea forma corectă care este gata să fie coaptă.

Dacă accept aceste lucruri și încerc să găsesc puterea de a face față lucrării Creatorului asupra mea, încep să-L cunosc prin această lucrare, și mâinile Sale care mă îmbrățișează ca pe aluat.

Astfel, trec prin două etape: În primul rând sunt de acord și sunt pregătit ca El să efectueze toate lucrările necesare asupra mea. Simt presiunea puternică a mâinilor Sale asupra mea, ca asupra unei bucăți de aluat, până mă modelează corect, sub formă de dăruire, nivelul Bina, „a dărui, în scopul de a dărui.”

Sunt pregătit pentru orice, atâta timp cât Creatorul mă modelează în acest fel. Este foarte greu pentru mine, deoarece când lucrează asupra mea, El aplică o presiune puternică. Apoi vreau să merg mai departe, chiar la starea de a primi, în scopul de a dărui, pentru a urca și a crește ca drojdia. Acest lucru înseamnă că dorința de a se primi participă deja în această mișcare și tânjește după forma în care Creatorul o modelează. Astfel, obținem o echivalență de formă cu Creatorul. A dărui, în scopul de a dărui se numește „matza”, și a primi, în scopul de a dărui se numește „Hametz” (produse alimentare dospite), pâinea obișnuită care, în forma sa corectată se alătură formei Creatorului, care este imprimată în ființa creată.

Dar, mai întâi, toată munca noastră este de a accepta toate formele care vin la noi, care imprimă atributul dăruirii în noi și să le acceptăm ca dezirabile. În scopul de a face acest lucru, ar trebui să folosim ajutorul mediului cât de mult putem și toate mijloacele care ne-au fost date pentru a ne pregăti pentru primirea dăruirii Creatorului, lucrării Lui asupra unei persoane.

Ar putea părea unei persoane că face asta, dar dacă nu folosește suportul extern, care este destinat în special acestui lucru, atunci este doar o iluzie că avansează spre acceptarea formelor superioare, dar, de fapt, ea este nu este încă pregătită pentru a deveni un embrion spiritual.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 11/03/13, Shamati # 15

De la teorie la practică

Întrebare: Este cunoscut faptul că până ce un bărbat nu devine tată,  el nu înțelege ce înseamnă asta. Nici măcar numeroasele exemple din fața lui nu-l vor ajuta, până ce nu își asumă atribuțiile tatălui și nu simte responsabilitate, grijă și iubire. Studiem, de asemenea, viitoarele stări teoretic, neînțelegând ce este, în realitate, să fii responsabil față de gradul mai mic…

Răspuns: Absolut. Cu toate acestea, ni s-a dat posibilitatea să realizăm asta. Mai întâi de toate, o persoană se anulează înaintea profesorului, grupului, studiului, lumii și Creatorului. Fiind în mediul tău, verifică cât de departe ești capabil să avansezi în această direcție. Prin aceasta, te vei pregăti pentru o auto-anulare mai calitativă.

Întrebare: Dar acest lucru nu este încă real – auto-anularea teoretică. La fel cum cineva ascultă sfaturile despre o viață sănătoasă până când boala îl obligă să urmeze sugestiile medicilor.

Răspuns: Acesta este motivul pentru care metoda noastră conține mai multe părți. Lumea are o influență asupra ta; te alături grupului care studiază cu profesorul după cărți speciale scrise de înțelepți. Aici ești afectat de o serie de factori și, în plus, trebuie să simți că forța superioară este în spatele acestora și că nu există nimic în afară de aceasta. Și apoi, în funcție de aceste manifestări, vei vedea cum să te anulezi în fața lor.

În plus, ei îți explică că, în realitate, imaginea „externă” este țesută din părțile tale interioare de percepție: Trebuie să aderi la una dintre ele și s-o respingi pe cealalaltă.

Într-un cuvânt, ți se oferă un domeniu de muncă și totul depinde de faptul că accepți acest lucru sau nu. Nu te poți izola de toată lumea, „Ce este un profesor pentru mine? Totul este clar fără el. De ce am nevoie de prieteni? Am propriul meu cap. Pot să înțeleg cărțile și singur, mai bine decât alții. Nu datorez nimic lumii, ea poate să ardă … ”

Pe de altă parte, dacă simțiți că ai nevoie de toate astea, că acestea sunt proiecția sufletului tău, trebuie să te apropii de aceste părți, să le incluzi în tine, conform principiului, „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu,” apoi imaginea apare într-o lumină diferită. Astfel, îți crești sensibilitatea, te îndrepți către schimbare și salvezi o mulțime de timp. Mai mult decât atât, atitudinea ta față de schimbare este transformată; acum o dorești.

Aceasta este pregătirea, o etapă obligatorie înainte de tranziția de la teorie la practică.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 11/03/13, „Introducere la Cartea Zohar”

În braţele cabaliştilor

Întrebare: Percepţia mea asupra lumii va fi mereu reînoită până când pot primi un suflet, ceea ce semnifică percepţia spirituală ?

Răspuns: În timp, veţi descoperi că această lume este mult mai complicată decât ce vedeţi în percepţia voastră superficială. Veţi simţi forţele care sunt în spatele acţiunilor şi veţi vedea că toată lumea este sub influenţa acestor forţe ca nişte păpuşi care sunt acţionate de dorinţe invizibile, într-un fel de joc.

Întrebare: De ce este aşa de complicat ?

Răspuns: Nu este complicat deloc: este un calcul simplu. Puteţi trăi ca un „animal”, sau atingând întreaga realitate. De-a lungul drumului, pare complicat, dar numai deoarece voi descoperiţi ceea ce nu înţelegeţi prin voi înşivă. Astfel, veţi începe să înţelegeţi imaginea de ansamblu.

Fără acest studiu nu veţi obţine cunoaşterea şi nu veţi atinge forţa spirituală. Complicaţiile apar numai în sistemul de comunicare dintre voi. Dar mai profund, când voi aderaţi la „spirit în spirit”, nu există întrebări. Ai devenit similar cu aceasta şi „toate lumile”, ceea ce înseamnă că toate disimulările dispar. Procesul de învăţare este mereu profund. Când o persoană începe să înveţe, nimic nu e înţeles şi, cu cât avansaţi mau mult, cu atât mai multe întrebări aveţi. Nu e întâmplător că oamenii de ştiinţă admit, sincer, cât de puţin cunosc despre lume. Pe de altă parte, „experţii” ignoranţi, care nu văd mai departe de câţiva centimetrii în faţa nasului, spun că totul este „clar”…

Întrebare: Totuşi, de ce cabaliştii utilizează un limbaj pe care nu-l înţeleg? De ce nu exprimă totul printr-o analiză detaliată, într-un mod organizat? Ce este tot acest „simbolism” ?

Răspuns: Ei nu au de ales, crede-mă, ei nu vor să te încurce. Dimpotrivă, ei sunt ca părinţi iubitori care se neliniştesc pentru copilul lor, născut mai târziu. Deoarece ei înţeleg structura ta interioară şi structura spirituală, ei te conectează cu structura interioară a lumii, cu adevărata realitate. Ei au nevoie să vă poarte în braţe, ca pe un copil, ca o „bucată de carne” care nu e o fiinţă umană încă, la nivel spiritual. În timp ce vă poartă, voi creşteţi, acumulaţi impresii şi experienţă de acţiuni şi reacţii spirituale, până când vă lasă jos, pe „gazonul” lumii.

 

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 08.03.2013, „Pacea”

 

Bunătatea Superioară care nu face compromisuri

Întrebare: De ce este Creatorul aşa de intransigent cu fiinţa creată, dându-i legi grele, inflexibile? De ce nu este mai milos, aşa cum este un tată cu copilul său?

Răspuns: Un copil nu poate justifica niciodată severitatea tatălui. Nu îşi poate înţelege tatăl cu mintea lui copilărească şi nu poate vedea rezultatele viitoare şi beneficiul educaţiei pe care tatăl său i-o dă. Copilul vrea să se joace de dimineaţa până seara, să mănânce numai dulciuri şi să se uite la TV. Nu poate să justifice cererile constante ale părinţilorşi îi ascultă fără nicio tragere de inimă, deoarece simte că depinde de ei, dar nu pentru că i-ar justifica în vreun fel.

În spiritualitate este mult mai complicat, deoarece noi nu simţim în ce măsură Providenţa Superioară ne tratează cu blândeţe. În lumea unui copil, opoziţia lui este un indicator a ceea ce va deveni; dacă copilul este obedient şi îşi face temele şi îşi face curăţenie în cameră, părinţii nu se pot plânge de el pentru că nu mai au ce altceva să ceară de la el. În lumea spirituală însă, este diferit. Acolo eşti întotdeauna un criminal, deoarece ajungi acolo cu vasele sparte, pentru a începe cu ele. Eşti tratat cu blândeţe şi ţi se dă metoda de corectare; un grup se organizează pentru tine, la fel ca o grădiniţă cu o educatoare şi diferite jucării. Acesta este un ajutor milos şi imens care ţi se dă de Sus; toate păcatele tale sunt uitate şi ţi se dă orice, doar ca să fii capabil să atingi într-o oarecare măsură corectarea şi înţelegerea.

În lumea noastră, înţelegem „educaţia” ca o constrângere îndreptată către copil. Dar în lumea spirituală, constrângerea este imposibilă. Văd că un student nu se schimbă de ani de zile, repetând aceleaşi greşeli, căzând în acelaşi abis şi nu pot spune un cuvânt. Am fost la fel şi asta se întâmplă pe tot parcursul drumului.

Acesta este drumul nostru şi nu este nimic de făcut. Dacă omul nu identifică el însuşi lecţia, metoda, Tora, nu va putea să avanseze. Nu poate fi constrângere aici, ci numai recunoaştere.

De aceea, nu ne putem plânge că suntem sub dominaţia unui tată crud, în ciuda tuturor evenimentelor teribile din istoria noastră. Nu le putem justifica dar, mai târziu, vom vedea că toate acţiunile Providenţei Superioare au pornit din iubire. Cu toate că nu putem justifica asta în starea noastră actuală, deoarece suntem prea departe de asta, când vom descoperi adevărul, vom vedea ce mare corectare aduce asta.

„El a dat o lege care nu poate fi încălcată”, adică există doar o singură lege. Există Lumina şi vasul, care sunt opuse, iar asta este legea. Mai târziu, când sunt încorporate una în alta, legea evoluţiei apare din această încorporare, numită legea echivalenţei de formă. Totul provine dintr-un singur gând, dintr-o singură lege.

 

În cele din urmă trebuie să ating starea în care să vreau să ţin această lege din proprie voinţă, ca şi cum nu ar mai fi altcineva, ca şi cum nu există Creatorul. Când devin la fel ca acelaşi creator care se uită la creaţia lui determinând legea conform căreia ar trebui să existe, va însemna că am ajuns la echivalenţă de formă cu Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/6/13Scrierile lui Baal HaSulam

 

Priviţi rezultatul final

Baal HaSulam, „Introducere la cartea Zohar”, Articolul 4: Pentru a înţelege întrebările şi răspunsurile profesorilor, singura tactică este de a examina sfârşitul acţiunii, care este scopul Creaţiei. Pentru că nimic nu poate fi înţeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârşit.

Aceasta este regula, doar observând sfârşitul procesului, pe care-l putem înţelege în toate detaliile, etapele, motivele şi procesul în totalitate. La sfârşit, devine clar modul în care fiecare detaliu este esenţial şi în ce măsură toate detaliile acestea trebuie dispuse, unul după altul, în această ordine, numai la sfârşit putem vedea că totul este complet. Îndeplinirea totală este posibilă numai dacă toate detaliile sunt dispuse corect. Dar cum putem ajunge la final, dacă suntem la jumătatea drumului ?

Este clar că nu există nicio acţiune fără rost. Vedem acest lucru, astăzi, în ştiinţa modernă, unde totul funcţionează numai datorită unei relaţii de cauză şi efect şi în conformitate cu legile absolute. Cel puţin în ceea ce priveşte natura, vegetal şi animal, eu descopăr o mare înţelepciune, logică şi bun-simţ, nu există nimic de prisos şi totul este aranjat de aşa manieră, încât fiecare mic detaliu este conectat la toate celelalte detalii nesfârşite. Deci, pot ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte nivelul „vorbitor”: corupţia pe care o văd în el provine din percepţia mea coruptă, ceea ce nu-mi permite să văd ordinea admirabilă care este şi în nivelul „vorbitor”, ci, dimpotrivă, ea îmi arată o imagine opusă adevărului.

Noi vedem corupţia şi o mare dezordine în societatea umană, dar asta pentru că noi suntem sursa.

Evident, poate exista o altă explicaţie pentru acest fenomen: Putem spune Creatorul este bun şi binevoitor, El înţelege totul şi face totul, dar a abandonat creaţia Sa. Baal HaSulam a adus diferite explicaţii acestei abordări, în articolul Pacea.

Cu toate acestea, dacă deja am răspuns la ceea ce văd în viaţă şi am utilizat abordări diferite, înţeleg mai bine că este preferabil să privesc rezultatul final. Din experienţa studiilor noastre, noi vedem că natura se dezvoltă în conformitate cu un anumit scop şi mai departe, Baal HaSulam a spus că ar trebui mai întâi să privim scopul creaţiei, pentru că este imposibil să înţelegem ceva la jumătatea drumului, ci doar privind la rezultatul final.

Ştiu că există oameni care şi-au aruncat, pe spatele lor, greutatea Tora şi Mitzvot (plural pentru Mitzva), afirmând:  Creatorul a creat întreaga realitate, apoi a lăsat-o singură. Aici, Baal HaSulam se referă la oamenii care nu cred că totul a fost creat pentru om, că omul este în centrul creaţiei şi că ,doar pornind din acest punct, ne putem dezvolta corect. Totul a fost creat pentru mine – lumea noastră şi toate lumile – şi eu trebuie să le accept, să le dezvălui şi să controlez situaţia; pentru „mine” înseamnă că pot să le corectez şi să le utilizez. Această utilizare este numită „respectarea Mitzvot”, ceea ce fac cu ajutorul Luminii care Reformează sau Tora. Deci, am atins scopul creaţiei.

Într-adevăr, fără cunoştinţele menţionate, este imposibil de a comenta smerenia noastră şi golul, înainte de a decide că noi ne-am creat naturile noastre corupte şi detestabile. Este clar că noi nu suntem compleţi, dar este imposibil să decidem că lumea este jos, dacă noi nu vedem cum, treptat, totul în ea dezvăluie globalitatea sa.

Întrebarea este: Dacă Creatorul este complet, nu a creat evoluţia într-un mod perfect, de la început ? Dar asta nu poate fi, deoarece trebuie să existe o realitate în fiinţa creată. Această realitate este opusă Creatorului şi atunci, ea trebuie să fie încorporată în două părţi opuse: atributul Creatorului şi atributul fiinţei create. Cele două atribute trebuie să crească în creaţie şi, în acest context, se confruntă cu ele; este în mijlocul celor două atribute, ea însăşi construind două forţe: forţa dăruirii şi forţa primirii.

Aceasta înseamnă că, dacă nu înţelegem obiectivul, nu vom fi în măsură de a justifica creaţia şi a găsi justificări diferite precum: Creatorul, care este complet dezamăgit de noi, ne-a părăsit şi se află undeva, în plenitudinea Lui.

Alte versiuni spun: Creatorul nu se află în aceste două forţe, forţa binelui şi forţa răului, sau pot exista numeroase forţe, care sunt bune sau rele, etc.

Într-un fel sau altul, este, evident, imposibil să justifici ceea ce se întâmplă numai când o persoană primeşte Tora, ceea ce înseamnă, cel puţin, că a atins starea, sau ea înţelege că este într-un sistem corupt şi că este modul în care ea devine parte a acestuia, că ea va fi corectată de Lumină, pe care o aduce mai aproape, spre sistemul de operare. Apoi, descoperă că totul a fost creat pentru ea şi că este imposibil să atingă nivelul Creatorului fără să aibă, mai întâi, corectat sistemul, sau, mai precis, să-l instaleze.

În acelaşi mod, copiii se construiesc prin jocuri, colectând şi punând jucăriile împreună, este acelaşi lucru în munca noastră, în conectarea părţilor. Trebuie să jucăm jocuri de conexiune, unitate şi garanţie reciprocă, pentru a înţelege scopul.

 

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 28.02.2013, Introduce la Cartea Zohar

 

Respect în ciuda dorinţei mele

Întrebare: Există oameni care ne plac mai mult decât alţii, există prieteni şi duşmani. Este posibil să menţin relaţii bune cu toată lumea, în grup ?

Răspuns:În primul rând, ar trebui să descoperiţi relaţiile corupte dintre voi. Să spunem că nu-mi place cineva. Nu-l suport, fără să ştiu de ce nu-mi place. Există ceva în el care mă respinge şi nu pot face nimic. Ura mea se revarsă şi, literalmente, am „răspândit otravă”.

Oamenii din jurul meu ar trebui să-mi spună „accidental”, lucruri bune despre această persoană. Dintr-o dată, am auzit: „Ştii, l-am văzut recent şi mi-a spus ce lucruri minunate a făcut! Este minunat!”

La început, voi fi şocat dar, mai târziu, sub influenţa opiniei comune, criteriile mele de evaluare se vor schimba. Este inevitabil, pentru că aceşti oameni pe care-i admir şi îi respect, au o relaţie bună cu ea. Treptat, încep să evaluez aceea persoană şi să fiu politicos cu ea, fără nicio urmă de ură.

Să acordăm o mai mare atenţie modului în care relaţiile noastre se dezvoltă. Deşi nu vom deveni cei mai buni prieteni imediat, este posibil ca prejudecăţile mele faţă de persoană să se schimbe, cel puţin în respect prudent şi distant.

Atitudinea mea faţă de ea se „manifestă” brutal şi puternic în mine. Ea se schimbă în abordare pozitivă, ce mă ajută să fac faţă sentimentelor mele, negative, anterioare. Aceasta se întâmplă natural. Atitudinea mea faţă de aceea persoană se transformă contrar voinţei mele.

 

Cum să pătrundem textul Zoharului

În timp ce citește Zohar-ul, o persoană ar trebui să tânjească să ajungă la starea despre care citește sau aude, astfel încât legătura sa cu prietenii și legătura sa cu Creatorul să devină același lucru pentru ea. Este pentru că Zohar-ul, la fel ca toate celelalte cărți de Kabbalah, vorbește despre legătura dintre noi și legătura dintre noi și Creator. În consecință, dacă textul pe care îl aud în timp ce citesc Zohar-ul mă desparte de grup și de Creator, dacă povestea nu se potrivește cu ceea ce cred eu despre conexiunea mea cu Creatorul, atunci nu sunt în text încă, nu sunt absorbit în el.

În primul rând, înainte de a citi un text, trebuie să mă gândesc la locul care este nevoie să fie corectat, la legătura dintre noi într-un întreg, și unde Creatorul, forța generală a dăruirii, Lumina, ne va fi dezvăluită. Aceasta este exact despre ce citim. Fiecare carte de Kabbalah pe care o deschid, fie că este vorba despre Psalmi, sau Shulchan Aruch, Talmudul Babilonian, Tora, Biblia, Zohar-ul, sau TES, toate vorbesc despre același lucru: despre cum ne conectăm în orice mod posibil și cum, în funcție asta, Creatorul este revelat.

Așa că permanent citesc despre acțiunea pe care o efectuez și îmi doresc ca totul să devină un întreg: textul pe care îl văd și aud și cum îmi imaginez că este exprimat în mediu, în legătura mea cu prietenii și cu Creatorul. Tânjesc ca acestea să fie îmbrăcate unul deasupra celuilalt. Deci, cu cât mai mult simt diferența dintre ele și cu cât mai mult încerc să le conectez, cu atât mai mult chem Lumina care Reformează, care este o rugăciune, MAN.

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala, 04/03/13, Zohar