În momentul în care o persoană vine să se plângă Creatorului, există o ascundere imediată şi persoana nu mai caută Creatorul, ci un alt obiectiv. Aceasta, deoarece Creatorul este singura forţă, nu există nimeni în afară de El şi este bun şi binevoitor. Dacă ţinteşti spre El, atunci nu poţi să te mai plângi. De îndată ce te întorci de la direcţia bună, vei simţi imediat insatisfacţie şi vei începe să te plângi. Astfel, datorită insatisfacţiei voastre şi a faptului că o depăşiţi de fiecare dată, progresaţi spre Creator, ca o barcă ce avansează cu volta în vânt. Acest lucru se datorează faptului că nu puteţi avansa direct către Creator; nu aveţi atributul de a dărui, atributele de bunătate şi bunăvoinţă.

Veţi construi această imagine deasupra atributului de a primi, plecând de la opoziţia voastră. Veţi construi o replică a acestor atribute şi nu a atributelor reale.

Este cunoscut faptul că, singura modalitate de a realiza o sculptură, este de a elimina surplusul sau excesul. Puteţi să luaţi o piatră mare şi să eliminaţi toate părţile inutile pentru a obţine forma dorită. Puteţi să luaţi ipsos şi să realizaţi o statuie dar, importantă este extremitatea, forma exterioară pe care o realizăm deasupra dorinţei de a primi, specificând, de fiecare dată, unde trasăm linia între recepţie şi dăruire.

Astfel, munca noastră este mereu aplecarea spre asemănare şi, din acest motiv, o persoană este numită Adam – Omul, care înseamnă “Domeh” (similar în ebraică) la Creator. Munca noastră este de a justifica Creatorul. Nu pot să mă concentrez pe acest lucru: să devin bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El. Dar, justificându-L, devin egal cu El şi-mi atribui forma Lui.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

 Putem găsi Creatorul numai în vasele stabilite de noi înşine. Prin urmare, se spune că fiinţa creată înseamnă Creatorul. Ce înseamnă asta, nu sună a erezie ? Dar, faptul că noi construim vasul în care vrem să descoperim, prin noi înşine, atributul de dăruire, înseamnă că noi formăm Creatorul.

Simţim numai în forma care îmbracă materia, numită Bo-reh (vino şi vezi), care este Creatorul şi nu în ceea ce El este exterior. Această îmbrăcăminte există în rădăcina anterioară, desigur, despre care noi nu vorbim şi nu o atingem şi realizarea noastră este posibilă numai până la frontiera numită Bo-reh. Astfel, în atelierul pe care l-am avut noaptea trecută cu tema: Nu este nimeni în afară de El, am încercat să explic că acest concept nu este realizat decât în centrul grupului. Nu există alt loc în care poate fi atins şi nu putem să-l găsim în noi înşine, în altă manieră. Numai dacă noi toţi, cu ego-ul nostru negativ, aspirăm la relevarea legăturii pozitive dintre noi, putem realiza o înaltă tensiune între două forţe opuse, care sunt în fiecare dintre noi: un „minus” şi un „plus”, tensiune ce poate fi atinsă numai în grup. Atunci, va deveni compatibilă cu o înălţime de nivel spiritual, spre care putem să ne ridicăm.

Creatorul nu a avut altă alegere decât să rupă primul vas, pentru a-i permite să dezvolte sensibilitatea atributului de dăruire. Este imposibil de a face asta fără a simţi şi fără dorinţa de primire în interiorul vasului.

Creatorul este singura forţă de dăruire. Creatura este, iniţial, doar dorinţă de primire. Deci, în scopul de a semăna cu Creatorul, creatura trebuie să includă aceste două forţe în ea: forţa de a dărui şi forţa de a primi, una deasupra celeilalte. Putem realiza această stare doar în grup. Aceasta vreau să simţiţi în atelier, pentru a înţelege că este imposibil de realizat, fără un grup.

Între timp, balanţa puterii este de aşa natură, că am rămas cu un mare minus, nu am penetrat în graniţele grupului, încă. Fiecare dintre noi este undeva, pe drumul spre acesta, se păstrează şi nu doreşte să intre.

Trebuie să păstrăm minusurile noastre şi trebuie să fie mari. Ele trebuie să continue să crească, deoarece minusurile sunt realizate de Reshimot (gene spirituale). În momentul în care aţi reuşit să vă conectaţi într-un fel, noi Reshimot vor apărea imediat. Dar, dacă nu sunteţi aruncat în muncă şi nu îndepliniţi Reshimot anterior, noul Reshimot nu va apărea niciodată.

Reshimot sunt dezvăluite într-un lanţ, una după alta, urmând un plan. Dar, problema este că noi nu ne dezvoltăm mai mult, şi atunci, între timp, rămânem la nivel de cunoaştere potenţială, ce nu este o realizare adevărată. Pentru ca acest lucru să fie văzut ca o parte a realităţii noastre, noi trebuie să realizăm un grup, un spaţiu comun între noi, în care putem forma Creatorul („vino şi vezi”).

Creatorul se formează în noi când dorinţa de primire este lăsată înăuntru şi la exterior prinde forma dăruirii, cum se spune „a primi pentru a dărui”. Recepţia de mai jos şi dăruirea de mai sus, împreună aceasta se numeşte Creatorul. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne plecăm capul şi să ne anulăm orgoliul, trebuie să mergem spre grup „în patru labe”, recunoscând faptul că suntem un „animal” al cărui cap este mai puţin valorificat decât corpul său, deoarece există o preocupare constantă pentru a servi corpul. Când vă plecaţi capul mai jos de corp, aceasta înseamnă că aţi înţeles că este lipsit de valoare şi veţi fi numit Adam, o fiinţă umană.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 27: Desigur că vreau să mă unesc cu voi trup şi suflet. Deşi nu pot lucra decât în spiritualitate şi în sufletul meu, eu cunosc sufletul vostru şi pot să mă unesc cu el, dar voi nu puteţi să lucraţi în inimile voastre, ci numai cu trupul, deoarece nu cunoaşteţi spiritualitatea mea astfel încât să vă uniţi cu ea şi, dacă înţelegeţi acest lucru, veţi înţelege, de asemenea, că nu simt deloc că sunt departe de voi, dar aveţi nevoie să fiţi aproape de corp şi de locaţia cursului, dar este pentru voi înşivă şi pentru munca voastră şi nu pentru munca mea.

Dar, mă rog la Creator să vă conducă pe drumul adevărului şi ca voi să fiţi salvaţi de obstacolele din drum şi Creatorul va fi cu voi în tot ceea ce faceţi. Din partea voastră, trebuie să fiţi atenţi să urmaţi drumul pe care l-am pregătit pentru voi, în legătură cu inima şi spiritul, dorinţele şi rugăciunile şi atunci Creatorul ne va ajuta cu siguranţă şi ne va uni în curând, în inima noastră şi sufletul nostru.

Desigur, distanţele nu au sens pentru un cabalist care înţelege starea interioară a studenţilor săi şi asta nu face nicio diferenţă în orice lume s-ar afla: într-un corp sau nu, la distanţă în această lume sau în apropiere. Dacă există o legătură între profesor şi elev, atunci nimic nu o poate afecta. Se pare că problema este numai cu studenţii, cărora le este greu să se descurce fără o senzaţie fizică a cuiva sau a unui profesor. Deci, nu există altă soluţie decât să grăbească avansarea cât de mult pot.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala,  17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Instrumentul principal sunt schimbările noastre interioare cu care ne confruntăm şi dorinţa noastră de a-L revela pe Creator, altora. Cum putem transmite acest lucru din grupul nostru cabalistic la educaţia integrală pe care o dirijăm spre mase ?

Răspuns: Prin niciun mijloc nu putem face aceasta deoarece masele nu dispun de o dorinţă interioară pentru Creator, nu au nevoie de ea. De exemplu, la Congresul de la Arava, noi am văzut antilope. Dacă aţi fi avut dorinţa de a vorbi, aş fi fost bucuros să discut cu voi despre frumuseţea şi graţia lor. Cu toate acestea, nu aţi avut această dorinţă, aşa că nu am lucrat la ea.

Dacă nu aveţi dorinţa născută în interior, genele voastre, hormonii şi Reshimot, dacă nu aveţi cea mai mică aspiraţie spre Superior, spre lumea spirituală, nu ar trebui să vorbesc cu voi despre acest subiect, deoarece nu voi obţine niciodată un răspuns din partea voastră.

Întrebare: Dar nu mergem spre cei 99% în dorinţa de a le revela Creatorul, în loc de a îmbunătăţii viaţa lor materială, doar ?

Răspuns: Este greşit! O persoană este un ansamblu de dorinţe. Dacă unei persoane îi lipseşte nivelul spiritual al dorinţei, ceea ce înseamnă acel tip de dorinţă care se găseşte mereu, în interior şi nu este dezvăluit încă, atunci nu ar trebui să-l trezesc. Nu vreau, deloc, să vorbesc cu această persoană despre Creator. Tot ceea ce vreau este să-l conectez cu alţii.

Fiind în interiorul acestei uniuni materiale egoiste, în cele din urmă va simţi că aceasta funcţionează bine: „este bine că suntem împreună”. Atunci, ea va începe să simtă că, a fi împreună este mare, în general, indiferent de câştigul material ce urmează. Va deveni clar pentru ea că, „a trăi împreună” are o adevărată savoare, care brusc, începe să o mulţumească.

Constant, va trebui să transmiteţi un mesaj maselor referitor la conexiune şi unitate; ei vor primi prin voi. Fără voi, ei nu vor fi în măsură să obţină ceva. Ar trebui să munciţi ca emiţătoare de Lumină de la Creator, prin intermediul grupului, pentru mase. Sunteţi preţioşi pentru ei, deoarece aveţi grupul şi în interior puteţi primi puterea ce va fi transmisă spre AHP, ceea ce înseamnă aceste mase.

Discuţia privind educaţia integrală, 20.01.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Oricine poate vedea cum un mare stat precum Rusia nu are egal în bogăţia de materii prime …şi, practic, a eliminat proprietatea privată, unde fiecare se preocupă doar de bunăstarea societăţii…în loc de creşterea şi depăşirea realizărilor din ţările capitaliste, s-au scufundat chiar mai jos…că toată această muncă preţioasă şi înflăcărată şi anume dăruirea pentru ceilalţi, pe care au început să o realizeze, trebuie să fie pentru Creator şi nu pentru umanitate…

Întrebare: Care este adăugarea „pentru Creator” care le-a lipsit ?

Răspuns: Nu este suficient să lucrezi pentru binele societăţii, pentru a deveni bogată, bună, frumoasă. Nu este suficient să încurajezi oamenii să fie frumoşi şi puternici, astfel încât să fie mândri de realizările lor, în faţa întregii lumi. Aceasta nu ajută, deşi este important pentru ruşi şi ei au o nevoie înnăscută de a dovedi tuturor că sunt cei mai buni. În general, aceasta există în toate ţările, dar cel mai mult la naţiunea rusă. Opresiunea nu ajută deloc: foame, teroare, crime, concepute pentru a forţa oamenii să lucreze pentru societatea în care, o persoană nu are niciun profit în buzunar şi nu aduce acasă mai mult decât alţii.

A realizat o muncă grea, un altul nu a muncit atât, dar au luat acelaşi salariu. Deci, de unde pot obţine „combustibil” pentru a lucra mai mult ? Niciun mijloc de opresiune nu va ajuta, nici chiar mândria naţională. Ce nu au încercat în timpul deceniilor de Uniune Sovietică  ?  În cele din urmă, aceasta nu a dus la nimic.

Dacă eu nu concentrez eforturile pe dăruire pentru Creator şi nu obţin carburant pentru a munci împotriva ego-ului meu, nu am alte surse. Chiar dacă îmi este teamă că aş putea fi ucis, nu pot lucra fără motiv. Sunt, de fapt, o „maşină” care are nevoie de carburant, o umplere. Daţi-mi voie să fiu plătit pentru efortul meu, sau, cel puţin să fiu hrănit şi adăpostit pentru a dormi, ca o calmare. Dar să renunţ, de bunăvoie, la ego-ul meu ? O creatură ca mine nu poate face acest lucru, „prin definiţie”.

Dar liderii sovietici credeau că era posibil, ei nu-l înţelegeau pe Marx care a zis lucruri simple: pentru a realiza o astfel de ascensiune, trebuie să existe o societate avansată, care a ajuns la un progres tehnologic în alte domenii. Dacă o astfel de societate pune în practică ceea ce noi numim educaţia integrală, câteva persoane care sunt conectate la ideea iniţială prin punctul din inimă pot antrena alte persoane. Nu există o altă cale. Cel puţin o parte dintre oameni trebuie să vizeze „pentru Creator”.

Dar comuniştii nu aveau nimic în comun şi nimic de-a face cu aceasta şi astfel nu au putut să-şi menţină direcţia propusă, în ciuda comorilor lor naturale…

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 15.02.2013, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi, tendinţa care ne însoţeşte de-a lungul veacurilor în dezvoltarea noastră, se apropie de final. Ego-ul ne-a obligat să coborâm din copaci şi să începem evoluţia umană. Am traversat mai multe etape şi numeroase forme de viaţă: sclavagism, libertatea fictivă, Evul Mediu şi capitalismul. Am muncit constant pentru a face profit, a reuşi şi a progresa. Dar astăzi, „parteneriatul” nostru cu ego-ul a ajuns la final.

Există mai multe motive pentru asta, unul dintre ele fiind că ego-ul nu se mai simte mulţumit. Noi obţinem toate beneficiile, dar nu ne mai satisfac. Chiar bogaţii resimt din ce în ce mai mult că nu rămân cu nimic, că împlinirea fără deficit nu aduce nicio plăcere. În general, elita tratează lumea ca o proprietate a sa şi construieşte „o lume întreagă” numai pentru ea. Prin intermediul mass-media, ei ne fac confuzi, ne conving să muncim de dimineaţa până seara, să cumpărăm produse şi servicii şi să lucrăm, apoi, din nou. Există o confuzie constantă, războaie şi revolte precum „primăvara arabă”. De ce? Pentru ca ei să poată domina lumea liniştiţi şi să facă profituri de miliarde, pentru ei înşişi. Este o muncă fără sfârşit a guvernelor şi a altor canale controlate de o mână mică de oameni.

Cu toate acestea, au început deja să simtă că sunt gata să piardă controlul. Conform legilor evoluţiei egoiste, lumea, în forma sa actuală, a ajuns la final, în faţa unei crize globale. Nimeni nu a vrut asta, inclusiv elitele, interesate să menţină şi să continue, pe termen nelimitat, societatea de consum. Dar aceasta nu funcţionează.

Acum, trebuie să decidem încotro ne îndreptăm. Astfel, pe de o parte cărţile lui Marx sunt gata sa fie redeschise şi, pe de altă parte, înţelepciunea Cabala este revelată.

Astăzi, există discuţii cu privire la utilizarea diferită a dorinţei de a primi. Faza următoare este construcţia unei societăţi unite unde oamenii lucrează aproximativ o oră pe săptămână, deoarece noi nu avem nevoie de ceea ce producem acum. Astăzi, unitatea este modelul esenţial pentru societatea umană. Fără ea, noi nu vom fi în măsură să primim pâinea noastră de zi cu zi. Dacă nu ne conectăm, nu vom avea bunurile de bază. Dar umanitatea nu ştie cum să se conecteze, deşi asta trebuie făcut. În consecinţă, atunci când se confruntă cu o sarcină aparent imposibil de realizat, merge spre anihilare, fără o cale de ieşire.

Exact aici revelăm înţelepciunea Cabala din ascunzătoarea sa, „fluturând-o” pe fundalul „Capitalului” lui Marx, în speranţa că vom fi auziţi.

Întrebare: Ce dovadă putem aduce?

Răspuns: Avem două căi de dovedi asta:

1. Există o dovadă rațională, așa cum este spus: ”Este cel înțelept cel care vede viitorul”. Putem să îi convingem pe oameni că abordarea noastră este adevărată pe baza unor exempel, fără să așteptăm necazuri mai mari.
2. Sau, dovezile pot veni sub forma unor dezastre

Din partea noastră, încercăm să convingem oamenii înaintea loviturilor, dar nu este ușor. Nu controlăm media. Elitele au construit armate de economiști și experți financiare și alți experți, al căror scop este de induce în confuzie oamenii și a cultiva marea minciună. Asta și pentru ca oamenii care sunt în topul piramidei să poată să conducă. Să conducă ce? Astăzi, chiar și ei nu știu exact. Nu mai este sub controlul lor…

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 15.02.2013, Pacea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o societate, să ajute o persoană să dobândească valorile sale şi cum poate o persoană să verifice dacă valorile societăţii sunt bune pentru creşterea spirituală ?

Răspuns:

–      dacă oamenii se adună laolaltă şi fac tot posibilul să urmeze sfaturile lui Baal HaSulam şi Rabash;

–      dacă încearcă să nu inventeze o nouă metodă, dar muncesc constant conform surselor, care determină totul;

–      dacă nu există niciunul dintre ei care lucrează mai presus de ceilalţi, ceea ce înseamnă încercarea de a conduce toată lumea, prin suprimarea celorlalţi, prin forţă, inteligenţă sau abilităţi speciale;

–      dacă toată lumea încearcă să se anuleze în faţa grupului, fiecare aducând aportul său în sistemul general „cutia de colectare”, cu tot ceea ce a fost dotat de la natură, toate capacităţile sale pentru a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece suntem, cu siguranţă, inegali şi există, între noi, persoane aparent mai capabile şi mai eficiente, dar fiecare oferă grupului ce e mai bun.

Deci, toţi sunt egali, nimeni nu iese în evidenţă şi fiecare încearcă să fie egal şi să se anuleze inaintea celorlalţi. Apoi, vorbim despre o societate în faţa căreia vă puteţi anula cu ochii închişi şi unde, cu certitudine, puteţi schimba vasul corporal într-un vas spiritual. Aceasta vă recomand să faceţi!

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lucrul cel mai important este sa ajung la disperare datorită propriilor mele forţe de-a lungul drumului spiritual, atunci de ce trebuie să facem faţă și tuturor problemelor corporale?

Răspuns: Creatorul nu îţi face viaţa dificilă şi nu pune obstacole de-a lungul drumului spiritual. Voi deveniți confuzi. Dacă aţi putea asculta sfaturile, că noi trebuie să corectăm relaţiile dintre noi şi că trebuie să găsim conexiunea dintre noi şi, în ea, descoperiţi lumea spirituală din primul moment în care aţi început să studiaţi – atunci, întreruperile, care sunt în constantă creştere, nu ar mai apărea ca întreruperi. Dimpotrivă, de fiecare dată, ele vor apărea ca revelaţia unui nou nivel superior de grosime. Nimeni nu vă opreşte să acceptaţi acest sfat şi să-l îndepliniţi. Nu ar fi fost o întrerupere, ci, mai degrabă, v-ar fi permis să vă ridicaţi, să consolidaţi şi să descoperiţi esenţa interioară numită Lumina.

Cu toate acestea, sunteţi în căutare pentru revelaţia Creatorului şi nu în scopul de a dărui şi nu în acord cu ceilalţi, nici printre prieteni, dar într-un loc total diferit. Deci, cine este responsabil pentru nereuşită?  Poate aţi construit diferite obstacole care vă separă de lumea spirituală, în loc de a vă apropia de momentul unde sunteţi astăzi. Deşi, puteţi, eventual, lua decizia bună în această direcţie, de asemenea, este sentimentul de disperare şi dezvăluire că noi am ajuns într-un impas şi trebuie să ne întoarcem pentru a urma o cale diferită.

Cum este scris: Eclesiastul 7:29 Acesta este singurul lucru pe care l-am găsit, că Dumnezeu a făcut un om drept dar ei au căutat multe raţionamente. De fapt, acesta este un punct simplu, dar noi nu am localizat locul potrivit al ruperii. Trebuie să pregătim inima noastră pentru umplere. Aceasta este înclinaţia fiecăruia.

Cu toate acestea, nu vrem să acceptăm că locul de umplere este printre noi! Există o deconectare, un abis, un gol întunecat între noi, dar nu mă deranjează deloc. Mă îngrijorează faptul că nu am umplerea în interiorul meu. Aceasta înseamnă că mă gândesc într-un mod diferit la locul unde forţa superioară trebuie să fie revelată. De asemenea, interpretez ideea forţei superioare aşa cum doresc, că este o umplere atractivă, o realizare minunată, înţelegere, o senzaţie agreabilă, dar adevărata forţă superioară este total opusul a ceea ce-mi imaginez. A fii echivalent cu ea înseamnă a dărui altora, a umple pe celălalt în creştere faţă de mine, fără să mă gândesc la mine, anulându-mă şi restricţionându-mă. Iau totul de la mine şi mă privez de toată umplerea, numai în scopul de a o transmite celorlalţi. Aceasta mai sus de mine, pentru a căuta un mijloc să-i umplu pe ceilalţi.

Aceasta este umplutura spirituală pe care o simt în celălalt, în măsura în care sunt gata a-i satisface nevoile deasupra propriilor mele dorinţe şi pasiuni, dar nu ne gândim în această direcţie. Uneori, am atins uşor acest sentiment în congresul din deşert, apoi, fiecare dintre noi revine la interesele personale şi totul s-a sfârşit.

Grupul nu mă susţine. Nu mă ajută pentru a mă fixa în acest punct ridicat. Şi ego-ul meu mă trage constant, în jos, în abis. Atunci, ce trebuie să fac ? Toate acestea se datorează faptului că noi nu ne sprijinim şi nu ne susţinem unii pe alţii. Forţa care poate să ne salveze este în mijlocul nostru, în conexiunea dintre noi, în turma colectivă şi nu în fiecare dintre noi. Forţa conexiunii noastre este Lumina şi acest lucru trebuie să cerem: în golul dintre noi, în bariere, în ziduri. Lumina, Creatorul se ascunde acolo.

Putem să O descoperim dacă vom începe să ne conectăm unii cu alţii într-un mod în care golurile vor dispărea, apoi, doar în acest loc, veţi putea să descoperiţi Creatorul, chiar acolo unde El se ascunde, acum. Faptul este că voi auziţi, dar nu indepliniţi sfaturile în locul potrivit. Aceasta deoarece voi nu acceptaţi ceea ce spune Rabash: „Noi suntem reuniţi aici, pentru a creea o societate pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam…”

Trebuie să luăm o decizie, apoi să o executăm permanent, dar, dacă toată lumea este îngrijorată pentru sine şi nu pentru celălalt, nu vom ajunge nicăieri. Dacă mă gândesc să îndeplinesc asta pentru mine, nu va merge. Gândul trebuie să meargă spre celălalt, pentru că este un sistem închis şi analogic.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul ajunge la ultima poartă care duce către lumea spirituală și, în ultimul moment, dă înapoi. Asta pentru că poarta se deschide numai dacă accepți condițiile celui superior. Atâta timp cât tu doar te apropii de ea, poți sta lângă ea într-o oarecare măsură, dar nu te poți despărți total de trecut, astfel încât să fii de acord să pășești în viitor. Asta pentru că poarta reprezintă granița dintre trecut și viitor și astfel tu dai înapoi.

Întrebare: Ce ne lipsește în acel moment?

Răspuns: Lipsa unui sprijin reciproc, forța sprijinului mediului. Îl putem doar evoca pe Creator și să îl forțăm să acționeze doar prin sprijin reciproc. Nu poți trece prin poartă fără ajutorul mediului, fără a fi împins și fără ca alții să ceara asta pentru tine.

A trece prin poartă către lumea spirituală înseamnă a te conecta cu alte vase pentru a descoperi împreună, printre noi, realitatea care există dincolo de poartă. Deschidem această poartă între noi, deci este imposibil să ne descurcăm fără sprijinul altora!

Acest sprijin depinde de măsura în care îi pot evoca pe prieteni. Ei există și mă sprijină numai în măsura în care îi evoc, deoarece sunt părți ale sufletului meu. Doar pare că ar avea liber arbitru și că cineva acționează împotriva mea. Toate acestea mi se arată doar ca că mă corecteze și să le obțin sprijinul pentru asta. Pentru a face asta trebuie să îmi subordonez egoul – acestea sunt regulile acestui joc.

Este un film unde, împreună cu mine, mai sunt și alți actori pe scenă: unii par a fi prietenii mei iar alții inamici, unii mă iubesc iar alții mă urăsc. Cu ajutorul lor și prin diferite mijloace, trebuie să îmi corectez egoul.

Dar de fapt ei nu există; apar doar ca eu să acționez avându-i ca referință. La un moment dat îi tratez ca prieteni iar altădată ca inamici. Asta înseamnă că îi percep ”în rațiune”. Altă dată lucrez ”deasupra rațiunii” și accept că acesta este jocul Creatorului. Întreaga Tora provine din această combinație a acestor două perspective.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 2/14/13Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→