Întrebare: Ai spus într-o lecție că îți lipsesc cuvintele. Înseamnă asta că noi nu lucrăm așa cum ar trebui și nu extragem informația spirituală de la tine?

Răspuns: Se întămplă exact așa. Atunci când cel inferior cere, el împinge dorința sa neîmplinită pentru a primi un răspuns. Se spune că cineva învață de la studenții săi: ”Am învățăt mult de la învățătorii mei, mai mult de la prieteni dar și mai mult de la studenții mei.” Asta se întâmplă datorită întrebărilor studenților, rugăciunilor lor, MAN. Studentul îndreaptă dorința sa către învățător, iar învățătorul primește o astfel dorință pe care el însuși nu ar fi cerut-o. Așa este revelat sistemul general: cu fiecare nouă întrebare de la fiecare student, încă un strat al sistemului este revelat, iar apoi încă unul, etc.

Fiecare student ridică întrebarea sa. Asta îi dă învățătorului vasul care nu exista în el și pe care nu l-ar fi avut dacă nu s-ar fi conectat cu studenții. De aceea, până în momentul în care studentul întreabă, învățătorul nu știe răspunsul. Dar în momentul în care studentul îi pune o întrebare, învățătorul primește o nouă realizare. Iar asta se numește ”a învăța de la studenți”

În fiecare zi plec de la lecție cu noi realizări, pentru că vă simt lipsa pe care o aveți. Dar studenții trebuie să se pregătească pentru lecție și adesea nu simt în voi o lipsă suficientă, adică o neceistate. Cu siguranță, chiar și fără cuvinte simt în studenții mei nevoia pentru revelația spirituală, iar asta mă ajută în avansare. Totuși, este de dorit ca toată lumea să își arate întrebările. Eu sunt conectat cu învățătorul meu, Rabash; ele este cel superior mie. Atunci când primesc întrebări de la studenți, îi conectez la un canal direct care vine de Sus. Este un sistem ierarhic, care se întinde de sus în jos. Dacă primesc de jos o dorință pe care o pot ridica, o procesez înăuntrul meu, primesc un răspuns la ea de Sus, o procesez din nou și transfer răspunsul către student. Totuși, 99% din informația pe care o primesc rămâne în mine și nu mai 1% trece către student, conform cu cât de mult trebuie să mă scalez în jos și să cobor la nivelul studentului pentru ca el să primească răspunsul de la mine și să îl înțeleagă.

În puținte cazuri, eu însumi trezesc această conexiune pentru că există o pregătire generală. De exemplu, oamenii investesc mult efort pentru a veni la congrese și a se pregăti pentru acestea. Iar atunci, chiar dacă nu se pun întrebări, eu pot trezi Lumina, mulțumită cantității mari de efort pe care l-ați investiti, cu care se poate lucra. Dar câteodată asta este posibil doar datorită întrebărilor.

Nu voi accepta niciodată apatia, somnolenta. Dar învățătorul nu are voie, îi este interzis să trezească dorințe în studenți, pentru că el trebuie să facă opusul, trage canalul care ajunge la ei. Lipsa trebuie să se ridice de jos în sus!

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 1/28/13, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash: Întoarce-te, Israel, spre Creatorul tău! De ce Creatorul este numit vindecătorul inimilor frânte ? Deoarece lucrul cel mai important la o persoană este „inima” – un vas care primeşte toată Sfinţenia de Sus.

Asta învățăm din spargerea vaselor, adică dacă un vas este spart, nu poate păstra nimic din ceea ce este pus în el.

În plus, dacă vasul este rupt, atunci tot ceea ce-l umple, curge. Deci, dacă inima este ruptă, adică sub influenţa dorinţelor egoiste, atunci nicio Lumină nu poate intra în ea şi ea va absorbi toate forţele impure. Aceasta este ceea ce numim „o inimă frântă”.

Înainte ca inima să se rupă, Creatorul nu ajută omul. Înainte nu exista nimeni care să ajute. Inima se rupe dintr-o dată, dar o corectăm în părţi mici şi aceasta este o mare uşurare în munca noastră. La urma urmei, nu este nevoie de eforturi prea mari, pentru a corecta totul dintr-o dată: din starea noastră egoistă actuală până la lumea Ein Sof (Infinit).

În schimb, noi putem face corecţii treptat şi cu măsură, în mici porţii, ca şi cum am deplasa o comoară regală, piesă cu piesă, dintr-un loc în altul. Cu toate acestea, este foarte dificil pentru noi de a face primul pas, deoarece aceasta înseamnă trecerea la intenţia opusă: de la intenţia de a primi la intenţia de a dărui.

Aceasta nu se va întâmpla până când nu ne vom defini dorinţele, intenţiile, dacă nu vom separa dorinţele de intenţii, dacă nu vom înţelege ceea ce este în puterea noastră şi ceea ce nu este sau unde suntem noi înşine.

Noi trebuie să clarificăm toate acestea pentru a determina exact ce este „o inimă frântă” şi ce trebuie să corectăm. Pentru a clarifica acestea este nevoie de o lungă perioadă de timp. La urma urmei, noi uităm de grup, uităm de ceilalţi şi despre faptul că dorinţa trebuie să fie colectivă. Toată lumea începe să se gândească la sine, cum este în interior. Dar aceasta nu are nimic de-a face cu inima frântă.

Inima este ruptă deoarece nu se poate uni cu ceilalţi. În aceasta constă ruptura, dar noi nu privim în această direcţie. Noi încercăm să ne imaginăm spargerea noastră particulară, de aceea ne va lua mult timp pentru a putea vedea în mod corect. Dar, atunci când se va întâmpla, va deveni evident că este vorba despre o problemă simplă ce trebuie corectată.

Trebuie să muncim mult pentru ca vasul să înţeleagă că nu poate fi ceva personal, ci numai colectiv: că este doar o parte din interiorul vasului comun şi o parte din interiorul Luminii. Dar, de îndată ce diagnosticul a fost pus, nu este nevoie să apelăm la doctor – vedem imediat cum, în acelaşi loc, se produc corecţia şi umplerea.

Deci, este foarte important să atingem un gând comun, un sentiment comun, fiecare să simtă că este în câmpul de forţă de garanţie reciprocă. În caz contrar, toate căutările sunt efectuate în locul greşit. Noi privim în interiorul nostru, în loc să căutăm între noi şi, prin urmare, toată puterea se pierde în van.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 13.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Jocul nostru în grup, legat de măreţia spiritualităţii, nu este ca o sabie de jucărie desre care scrie Baal HaSulam în Scrisoarea 6 pe care o folosim în loc de sabia adevărată care ne-a fost dată cadou la un anumit moment  de Creator?

Răspuns: Nu, nu este o sabie de jucărie, deoarece voi sunteţi conectaţi la adevăr, numai mijloacele pe care le aveţi pentru obţinerea adevărului sunt artificiale. Grupul crează în mod artificial în jurul tău o atmosferă a importanţei Creatorului, ca şi cum ştie acest lucru cu adevărat. De fapt, ei nu ştiu nimic, la fel ca Rabbi Yosi Ben Kisma care a fost mult mai mare decât studenţii lui şi a ştiut totul mult mai bine decât au ştiut ei, dar ei i-au adăugat impresii. Prin studenţii lui, a descoperit importanţa spiritualităţii.

Depinde de atitudinea omului, iar noi trebuie să lucrăm la asta. Nu există concesii aici, deoarece acestea sunt legile lumii. Vedem pe ecrane cum există câteodată o stare de trezire în grupurile din toată lumea, iar clasele sunt pline în timpul lecţiei, iar alteori de abia dacă sunt câţiva, pe jumătate adormiţi.

Trebuie să ne trezim! Trebuie să existe electricitate în aer, datorită importanţei scopului! Dacă asta nu se întâmplă, atunci nu vom avea suficientă putere să o obţinem.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/31/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constă abilitatea unui om, ca să câştige războiul contra inamicilor interiori?

Răspuns: Mai întâi, noi vorbim despre oameni care au fost deja treziţi pentru a căuta adevărul şi care simt nevoia de a-l descoperi pe Rege şi a se întoarce la El. Punctul care trezeşte inima unui om este acelaşi punct al suferinţei legat de pierderea „scutului şi a sabiei”, care la un anumit moment dat i-au fost date de Creator. Asta înseamnă că omul a avut odată un Masach (ecran) peste vasele de dăruire şi vasele de primire, de grosimea fazelor rădăcină, unu şi doi, iar acum acest Masach a dispărut.

Numai o scânteie a lui a mai rămas în om, un sentiment că odată a avut această putere şi că ar putea să o mai aibă, că ar mai putea să dăruie şi că vrea să dăruie. Acesta este „posteriorul”, Nefesh a lui Kedusha; Nu obţin spiritualitatea, dar simt că o pot obţine; am un fel de tânjire inconştientă legată de ea, un dor puternic.

O scânteie este cea mai mică, cea mai coruptă parte a „scutului şi sabiei” care au fost odată dăruite omului de către Creator. Scânteia include atât Lumina Hassadim cât şi Lumina Hochma şi Masachim (ecranele) de deasupra lor. Este la fel ca Reshimot (genele spirituale) care includ toată realitatea.

Aşadar, dacă o asemenea scânteie există într-un om, el poate obţine spiritualitatea. Îi lipsesc numai mijloacele care să îl ajute să lege această scânteie de Lumină. Grupul ne face să simţim importanţ scopului şi nimic altceva nu i se cere unui om. Principalul lucru este ca omul să simtă în mod constant o nevoie pentru a cere Lumina care Reformează, pentru a se identifica cu Creatorul.

Trebuie să obţinem importanţa spiritualităţii de la grup, deoarece suntem într-o stare de ascundere. Grupul aduce stării noastre condiţiile necesare care par să ne permită nouă să facem un salt peste ascundere ca şi cum am simţii măreţia Creatorului. Este în mod clar numai ceva imaginar, nu real, măreţ, dar tu abordezi această minciună în mod conştient, înţelegând foarte bine că aceasta este un joc şi că nu ai altă şansă.

Acestea sunt condiţiile care ne-au fost date în timpul pregătirii şi despre asta este spus: „Ai muncit şi ai găsit!”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Suntem obişnuiţi cu literatura tradiţională. Cărţile sunt diverse: despre aventură, SF, etc… În general, când deschid o carte, vreau să atrag informaţii sau impresii de la ea.

Cărţile cabaliste acţionează diferit. În Cabala, o carte este un mijloc, elementul de legătură, adaptorul cu ajutorul căruia mă pot conecta la autor. Aşa văd lucrările cabaliştilor: mă ajută să mă conectez la un sistem spiritual, inundat de Lumina Infinitului, umplut cu Creator. Acest sistem este format din suflete, dorinţele corectate de cele mai mari spirite care au ajuns la echivalenţa de formă cu Creatorul prin mari eforturi şi păstrează revelaţia Sa în navele lor, în dorinţele lor. În plus, unele dintre ele au format, pentru mine, o ţeavă subţire, un canal prin care pot comunica cu ei şi primesc inspiraţie, ştiri, corecţie, tot ceea ce mă face să aparţin acestui sistem.

Astfel, lectura cărţilor cabaliste este total diferită de lectura altor documente. De aceea, în general, aceste cărţi sunt numite studiu (Tora), deoarece conţin Lumina care Reformează (Ohr). Ele conţin o putere specială şi o pot obţine, dacă aştept schimbarea, dacă vreau să devin ca autorii.

Dacă privesc în aceste cărţi doar pentru a ştii şi le tratez ca pe alte cărţi, atunci eu dispreţuiesc eforturile cabaliştilor şi pierd mult. Desigur, în general, această abordare nu adduce nimic bun pentru mine sau altcineva.

Astfel, este foarte important să se conecteze la moştenirea cabaliştilor, să se folosească de ocazia de unitate ce a fost dată aici. Aici, intenţia decide totul. Daca mintea mea animală vede diferite tipuri de înţelepciune în cărţile lor pentru a ameliora ceva în viaţa noastră, atunci este vorba de o abordare complet lipsită de valoare, numită poţiunea morţii. Nimic nu este mai rău ca această atitudine.

Dacă ne conectăm, dacă citim aceste cărţi doar pentru a vedea elixirul vieţii în interior, noi ne deschidem şi atunci suntem gata să primim ceea ce doresc să ne dea. Nu există trucuri şi nici scuze: tot ceea ce superiorul ne dă este cel mai bun. Astfel avansez, cum se spune crede înţelept. Nu este simplu, dar este imperativ. Intenţia mea determină diferenţa dintre elixirul vieţii şi poţiunea morţii, intre “liliecii” care trăieşte în întuneric şi “cocoşii” lăudând zorii. Dacă nu am abordarea corectă, pot rămâne pe loc, sau, mai rău, să dau înapoi. Chiar dacă mi-am dedicat o viaţă întreagă în acest sens, dacă ar exista o eroare în cel mai important lucru, atunci mi-am petrecut viaţa în zadar, mai rău, poate să mă arunce în forţele impure (Klipot), purificarea poate dura câteva cicluri suplimentare.

Acesta este motivul pentru care oamenii trebuie să se verifice constant pe drumul spiritual.

Întrebare: Ce pot face cu mintea mea “materială” şi sentimentul meu pentru a mă conecta la acest adaptor, o carte cabalistă ?

Răspuns: Este necesar să vă anulaţi în faţa grupului şi profesorului, ceea ce vă permite să vă conectaţi cu autorii. Prin anularea în faţa grupului şi profesorului care-l supervizează, o persoană se poate conecta, aparent, la “mufă” şi stabileşte o legătură cu cabalistul care a scris cartea. Grupul joacă rolul adaptorului dintre ei. În general, noţiunea de grup reprezintă o legătură intre Creator şi umanitate.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 30.01.2013, Introducere la Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum face simţul meu integral al percepţiei, noul strat al psihicului meu să îmbine sau să reziste „Eului” meu subiectiv,  individualităţii mele?

Răspuns: Individualitatea ta este sub „Noi”. Niciodată nu pune presiune pe „Eu”.

Treaba este că „Eul” tău este mereu în continuă creștere, în sensul că nu te poţi împlini prin  „Noi”. Cum te vei include în organul comun al umanităţii, cu o dorinţă deplină şi intenţie, vei începe să „creşti”, să te extinzi.

Sentimentele tale extinse şi conştiinţa par să acopere întreaga omenire. Ca o femeie gravidă cu un făt în interiorul ei, vei simţi că ai inclus  toată omenirea în tine. Aceasta este realizarea efectivă a „Eului” tău.

Includerea ta în toţi ceilalţi este individualitatea ta. De exemplu, individualitatea unei femei în familia ei se exprimă prin faptul că ea îi are pe toţi ceilalţi, servește pe toată lumea, are grijă de toată lumea, pentru familie ea e – totul.

În caz contrar, individualitatea ta va fi exprimată prin intermediul egoismului, individualismului  și separarea de toată lumea. Nu mai este un loc pentru aceasta în lumea noastră, mergem spre un nou nivel.

Din KabTV „Lumea integrală” 11/27/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că mă văd în prieten, dar ce parte este, mai exact, reflexia mea ?

Răspuns: Dacă eu consider o persoană prietena mea, atunci într-adevăr este oglinda mea. Dacă văd ceva negativ în ea în legătură cu progresul meu spiritual, atunci trebuie să înţeleg că această negativitate este în mine şi că percepţia mea este pur şi simplu deformată. Pentru alte persoane, este altă istorie. Este clar că ar trebui să ne amintim că ele sunt Creatorul dar, în acest caz, ele nu reprezintă realitatea exterioară ca o replică a atributelor mele interne. Avem nevoie de un studiu serios pentru a trata corect oamenii din exterior, care nu sunt membri ai grupului. În măsura în care prima parte a sistemului este descoperită ca GE, învăţăm să tratăm corect AHP.

Deci, doar în prieten văd reflexia mea. Ca şi cum Creatorul pune o oglindă în faţa mea, la un anumit unghi şi, de fiecare dată, îmi arată o anumită parte şi spune că ar trebui să mă arate pe mine, defectele mele. Reflectă atributele mele exterioare, îmbrăcate în diferite imagini şi le prezintă pentru mine. În acelaşi timp, când privesc un prieten, nu-mi atribui totul pentru mine, ci doar ce aparţine drumului spiritual.  Acest lucru depinde, deja, de gradul de conectare.

Dacă iubesc pe cineva, nu văd defecte în el, îl iubesc pur şi simplu. Oamenii spun că este un obicei, dar nu este aşa. La nivel fizic, dorinţa mea de a primi nu vrea să sufere şi se protejează. Mă port cu defectele celorlalţi, ca şi cum nu aş acorda atenţie, pentru a nu suferi tot timpul. Cu toate acestea, în spiritualitate, cum este scris: Dragostea acoperă toate păcatele şi acesta nu este un obicei, este munca de corectare.

La nivelul actual, invidiez un prieten, văd ceva mai bun în el, atribute pe care aş dori să le am eu. Este dureros. Ar trebui să mulţumesc Creatorului pentru această durere ? La urma urmei, El îmi arată că sunt inferior altora. Încep să regret şi să caut şi asta mă duce la întrebarea: De ce nu pot iubi un prieten, dacă văd că este mai bun decât mine ?

Astfel, în exemplul pe care Creatorul mi-l prezintă, El îmi arată  o posibilitate de avansare. Altfel, aş rămâne mort, la nivelul naturii, dar acum, datorită invidiei, lăcomiei, ambiţiei şi chiar urii, am un carburant, o siguranţă şi nu pot sta pe loc. Desigur, pot să mă calmez şi să spun: Hai, se pare că nu este aşa. Dar eu pot face opusul, să păstrez sentimentul şi să planific modul de ieşire al atributelor negative care au fost dezvăluite, să fac un veritabil plan de a le ridica.

Întrebare: Totuşi, nu atribui toate atributele negative ale prietenului meu, în mine ?

Răspuns: Ai dreptate, atributele unui animal nu sunt pertinente. Daca, de exemplu, este prea pripit sau un pic leneş, natura i-a dat aceste atribute. Cineva poate fi lent, altul prea puternic, toată lumea are o paletă de atribute înnăscute.

Noi vorbim despre o tendinţă de schimbare, despre focul care arde într-o persoană. De asta aveţi nevoie: motive ca să simţiţi invidie. Invidiaţi atributele înnăscute sau sensibilitatea şi aspiraţia pentru gol ?

Întrebare: Să presupunem că prietenul meu doarme la lecţie şi înţeleg că, de fapt, eu dorm. Cum pot folosi acest lucru ? La urma urmei nu văd nicio vină în mine.

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă nu dormi, atunci el nu doarme. Include-l în tine, încearcă să trezeşti imaginea sa, în tine. Dacă el continuă să doarmă la lecţie, el va primi totul prin tine.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.01.2013, Discursul de final la Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Scrisoarea nr. 29: ”Ar trebui să nu depozităm deșeurile externe înăuntrul nostru, așa cum face copacul. Omul trebuie să scoată gunoiul din starea de ascunderea și să îl reveleze prin propriile senzații”.

Întrebare: Eu mă consider perfect, iar Rabash îmi spune să mă uit la mizerie înăuntrul meu?
Răspuns: Într-adevăr, de unde luăm deșeurile cu care ne putem fertiliza ca să creștem?

Îl primim de la un nivel superior. Este gunoiul celui superior. La fel ca în această lume, când plantele sunt fertilizate de gunoiul animalelor. Este un proces natural, dar în era modernă am recurs la diferite tehnologii pentru asta.

Reîntorcându-ne la spiritualitate, dacă ne comparăm pe noi cu niște copaci, atunci gunoiul următorului nivel animal este hrană pentru noi.

În consecință, pentru a găsi un fertilizator potrivit, ar trebui să căutăm conexiunea cu cel superior și să acceptăm ceva care arată ca ”gunoi” pentru noi. Aceasta este o condiție pentru avansare. Cel superior este de fapt dăruirea, iubirea, auto-anularea și concesia. Chiar dacă privim aceste lucruri ca pe ”gunoi”, trebuie să le acceptăm ca hrană.

Întrebare: Cum pot oare eu să năzui spre ele când mă văd ca fiind perfect?

Răspuns: Stai cu noi și vei vedea că ești foarte departe de a fi ideal.

În orice caz, nu ar trebui să fii rușinat să primești ”gunoiul”. Ceva pe care egoismul nostru îl privește ca pe „gunoi”, trebuie să fie consumat ca hrană; ar trebui să încercăm să ne hrănim sufletele noastre cu el.

Cel superior este dăruitor, ”luminos” și curat, dar tu te uiți și nu îl vrei. Deci, acum, trebuie să ne schimbăm atitudinea noastră, să muncim în grup, să studiem, să ne străduim să simțim puțină ”căldură a celui superior”, văzându-i dăruirea. Și chiar dacă nu o vrem, chiar dacă suntem deja săturați de ea și avem alte lucruri mai importante în viață, asta este clar, este însă vorba de schimbarea valorilor. Ar trebui să creștem importanța superiorului și, cu toate că la început proprietățile Lui vă par nesemnificative, ”reziduri” sub picioarele voastre, trebuie să le acordați importanță până când se vor schimba cu adevărat în hrană care vă place, la fel cum copacilor le place bălegarul vacii.

Apropo, dacă ați vedea ce gunoi vă place acum, nu ați mai fi contra gunoiului celui superior.

Întrebare: Sunt condus de egoismul meu. Cum pot eu oare să încetinesc acest ”motor” cu ajutorul gunoiului? Cum pot să admit că egoismul meu are părți inferioare, dacă eu trăiesc  numai în el și numai pentru el?

Răspuns: În pământul dorințelor tale a apărut o nouă sămânță, o scânteie spirituală care a fost aprinsă în tine de Creator. Făcând asta, el ți-a dat oportunitate de a crește. Totuși, este o muncă grea; sămânţa trebuie să spargă coaja, pentru ca să încolțească. Dacă vrei cu adevărat să crești, trebuie să îi aplici o putere externă. În articolul lui, Libertea de alegere, Baal HaSulam explică că pentru a crește, o sămânță trebuie plantată într-un loc cu condiții externe favorabile: temperatură, umiditate, fertilizatori, minerale, tot ceea ce ajută potențialul ei să crească.

Din această cauză, dacă continui să fii plin de mândrie datorită ”perfecțiunii” tale, vei fi pur și simplu îngropat, iar sămânța va fi însămânțată în van. Va trece mult timp până va apărea o nouă șansă pentru a te ”trezi”. Așadar, schimbă-ți valorile și continuă să avansezi folosind același ”motor” egoist vechi.

Până la acest final, grupul continuă să te ”otrăvească”:

„Vei fi cu adevărat mare în ochii noştri”, îţi spun prietenii, „dacă cureţi baia. Noi credem că este cea mai respectabilă muncă. Aceia care o fac, îşi demonstrează iubirea pentru alţii şi astfel ceilalţi îi iubesc şi ei şi îi apreciază. Dacă nu o faci, nu vei valora nimic în ochii noştri”.

Cererea lor îniţiază o luptă internă: „Cine, eu să spăl toaletă? Niciodată! Dar dacă nu fac asta, ei nu mă respectă…” În cele din urmă, dacă egoismul tău este suficient de mare şi prietenii tăi lucrează cu tine corect, le vei împlini cu bucurie cererea, deoarece asta îi va face să te respecte şi mai mult, astfel asigurându-ţi un loc legitim în grup.

În consecinţă, te „vinzi” prietenilor cu ajutorul egoismului tău. Înseamă că egoul tău a lucrat ca „ajutor împotrivă”, deoarece fără el, prietenii tăi nu ar fi avut vreo şansă să se joace cu tine sau să te aducă aproape de ei. Aşadar, chiar rezistenţa ta a făcut posibil că să te apropii de Lumină.

Apropo, egoismul per se joacă un joc foarte rău şi viclean cu tine: Te face să îndeplineşti o muncă „murdară”, iar apoi te lasă fără nicio compensaţie, dar prietenii tăi te plătesc bine pentru eforturile tale…

Din partea a patra a lecţiei zilniced de Cabala 1/25/13, Scrieriele lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să accelerez trezirea punctului din inimă într-o persoană?

Răspuns: Da, este posibil în două moduri, dar pentru început, vreau să explic ceva. Oamenii în care punctul din inimă nu a fost încă trezit aparţin nivelului naţiunile lumii sau AHP. Cei în care scânteile sunt deja trezite sunt numiţi Creator, ceea ce înseamnă că aspiră direct spre Creator (Yashar-El). Ele sunt atrase în Sus şi trebuie să aibă grijă de cei care sunt jos. Deci, punctele din inimă pot fi trezite prin două acţiuni:

1. O acţiune externă – diseminarea materialelor noastre, cărţi, filme, etc…
2. O acţiune internă – prin conexiunea dintre noi care influenţează totul, chiar dacă ei nu sunt conştienţi de acest lucru, prin sistemul în care suntem toţi conectaţi.

Întrebare: Acest desen poate ilustra munca internă şi externă în grup ?

Răspuns: Da, poate. Partea superioară (în roşu) este munca punctelor din inimă, în timp ce partea inferioară (în albastru) sunt toate dorinţele de a primi ale grupului. Toate acestea aparţin aceluiaşi organism al grupului.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că, pe de o parte, lucrez cu prietenul şi-l văd ca reflexia mea şi corectez atributele sale în mine, pe de altă parte îi spun sincer: Hei, tu eşti gata să faci ceva rău!

Răspuns: Nu, aceasta nu este munca spirituală. Nu trebuie să corectez atributele sale în mine, pentru că el este un prieten, eu spun: Creatorul este în spatele lui. Aşa că mă uit la el şi mi se pare perfect, corectat. Dacă văd ceva eronat la el, îl atribui imediat în mine însumi.

Deci, nu am nicio plângere cu privire la prieten. Dimpotrivă, am doar plângeri cu privire la mine.

În general, trebuie să arăt prietenilor, în mod constant, un spirit ridicat, încredere şi bucurie în drumul spiritual, să mă preocupe grupul pe plan intern, astfel încât prin mine, prietenii vor putea primi Lumina care Reformează.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.01.2013, Discursul de încheiere la Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate dorinta de a primi sa lucreze în scopul de a darui?

Raspuns: Poate dacă are intenția de a darui. În acest caz, primeste o dorință de la altcineva și aceasta îi permite sa daruiasca.

Keter a creat dorinta de a primi, Hochma. La sfarsitul acestei faze, dorinta a simțit o scânteie de daruire, a făcut-o ca partea sa principală, și acum vrea doar să dăruiască.

Astfel, Bina a fost creata si primele sale trei Sefirot (GAR de Bina) care sunt similare cu Keter. La fel cum Keter, punctul roșu (din desen) determină esența lui Keter, astfel daruirea determină esența lui Bina. Ca rezultat, fiinta creata devine asemanatoare cu Creatorul și urmează exemplele Lui: Keter a creat Hochma, si astfel, Bina, de asemenea, a luat jumătatea sa inferioara, cele șapte Sfirot inferioare (ZAT de Bina) de la Hochma.

Întrebarea este dacă este primire sau dăruire atunci când partea inferioara a Bina primește Lumina Hochma.

Pe ansamblu, este vorba despre acțiunea punctului insusi, care simte daruire prin această acțiune.

Partea superioară a Bina este o dorinta de a darui, care este indreptata catre Creator: Ea vrea să dăruiască ca El (↑) și în scopul de a face asta, primește (↓). Daruirea sa este, de fapt, în umplerea celor șapte Sfirot inferioare.

În același mod o mamă isi hrănește copilul si este fericita pentru el, ceea ce înseamnă că este posibil să umple vasele de primire, și prin aceasta, sa daruiasca.

Intrebare: Deci, cum vasele de primire, în cazul nostru, se transforma in vase de daruire?

Raspuns: Dupa ce sunt „limitate”, acestea sunt umplute cu Lumina Hasadim, acest lucru este deja a dărui în scopul de a darui, Lishma (pentru numele Ei). Apoi, le putem folosi chiar și pentru a primi în scopul de a darui. Astfel, ele devin vase de daruire, deoarece a primi în scopul de a darui este daruire pura. Aceasta este singura modalitate prin care fiinta creata poate darui.

Pe de altă parte, a dărui în scopul de a darui nu înseamnă că este adevarata daruire. Este doar pregătirea pentru daruirea reală, și acesta este procesul de corectare a vaselor.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 24/01/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→