Category Archives: Munca in grup

Grupul nu este un mijloc, Grupul este Creatorul

Întrebare: Cum pot determina ca Zoharul mă influenţează?

Răspuns: Semnele apar atunci când încep să simt cât de important a devenit grupul pentru mine, cât de esențială a devenit pentru mine preocuparea pentru prieteni, pentru existenţa lor şi legătura cu ei –  la fel ca scopul în sine, deoarece prin acest mijloc realizăm scopul.

Acest lucru înseamnă că nu există niciun scop care este revelat în mijloace cum am putea crede acum. La urma urmei, Creatorul (Bore) este „Vino şi vezi” (Bo – reh). Ordinea corectă a legăturii dintre suflete, pe care o descoperim, este imaginea Creatorului.

Asta înseamnă că grupul nu este mijloc de revelare a Creatorului. Grupul în sine devine Creatorul. Acesta este revelat ca „El şi numele Lui sunt unul,” în adeziune unul cu altul, unde este imposibil să distingi între ele.

Şi acolo, nu avem nici o modalitate de a diferenţia între „eu” şi „grup.” Este o astfel de unitate încât te topești în ea și încetezi să exiști acolo. Iar ordinea corectă a legăturii dintre noi ne conectează pentru a forma o reţea şi creează o schemă a lumilor superioare şi transformă totul în Malchut a Ein Sof (infinitului). În consecinţă, urcăm nivelurile de revelaţie a Luminii, forţa dăruirii care curge în cadrul sistemului ca un flux etern de vitalitate și energie.

Una nu poate exista fără cealaltă, deoarece toate fenomenele Luminii sunt aceleaşi vase care operează în acest fel din interior. Nu este nicio lumină care apare ca ceva străin în sistem. Dimpotrivă, sistemul însuşi începe să ilumineze, după cum se spune: „Întunericul va ilumina ca Lumina.”. Aceasta se numeşte Lumină. Nimic nu vine din exterior. Sunt acţiunile corecte ale vaselor cele care iluminează. Nu este nici o lumină în afara vasului.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Scânteile care sunt aprinse într-un cerc al inimilor

Scrierile lui Rabash, volumul II, Scrisoarea 8: Și o dată ce am dobândit această îmbrăcăminte mai sus-menţionată, scântei de iubire încep imediat să strălucească în mine. Inima începe să tânjească să se unească cu prietenii mei şi mi se pare că ochii mei îi văd pe prietenii mei, urechile mele aud vocile lor, gura mea le vorbeşte, mâinile mele îi îmbrăţişază, picioarele dansează într-un cerc, în iubire şi bucurie împreună cu ei, şi transcend limitele mele corporale. Uit distanţa mare dintre prietenii mei şi mine, iar terenul întins pe mai multe mile, nu va sta între noi.

Este ca şi cum prietenii mei stau chiar în inima mea şi văd tot ce se întâmplă acolo, şi mi se face ruşine de faptele mele mărunte faţă de prietenii mei. Apoi, ies pur şi simplu din vasele mele corporale, şi mi se pare că nu există nici o realitate în lume, cu excepţia prietenilor mei şi a mea. După aceea, chiar şi „eu” sunt anulat şi scufundat, amestecat în prietenii mei, până când stau şi declar că nu există nici o realitate în lume- decât prietenii.

Desigur, este imposibil să realizez o astfel de stare prin propriile mele eforturi simple. Doar Lumina superioară ne poate aduce la această stare, deoarece funcţionează în noi pentru o lungă perioadă de timp până când se evocă în noi dorinţa colectivă. Apoi, cu toţii suntem încorporați într-o reţea, iar apoi fiecare simte societatea.

Fiecare va vedea că acest lucru este centrul vieţii sale, iar aici este locul în care el primeşte forţa vitalității şi impresia sa. În această legătură reciprocă, el descoperă treptat forma Creatorului, deoarece prin dăruire reciprocă, prietenii stabilizează un câmp din care, ca şi în materia care se dezvoltă şi se descoperă, forma Creatorului este reprezentată şi dezvăluită.

Astfel, atunci când ajungem la o dorinţă colectivă, condiţiile corporale încetează să existe. Dorința este singura materie de la care, prin daruire reciprocă, vom începe să stabilizăm şi să sculptăm imaginea Creatorului,  dezvăluind-o la toată lumea. O persoana vede că în afara acestei reţele generale, nu este nimic, doar prietenii.

Acesta este motivul pentru care suntem în această stare într-o astfel de lume, iar prin acţiuni şi prin intermediul stărilor corporale, putem obține lumea spirituală. În caz contrar, nu am fi putut face nimic.

Poate fi doar în acest fel, prin acţiuni corporale şi Lumina înconjurătoare, care ne ridică la acţiuni spirituale, dar impresia vine din legătura generală dintre toţi. Eu cred că este deja printre noi într-o anumită măsură.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 25/07/12

Poduri arzând

Întrebare: Când ai fost plecat săptămâna trecută, grupul mondial a avut câteva interacţiuni active. Pentru prima dată am simţit cu adevărat că depindem unul de altul. Cum putem să ne ţinem de acel moment şi să nu cădem din nou în pasivitate?

Răspuns: Nu trebuie să rechemăm situaţia pe care am experimentat-o. Trecutul este ars. Nu trebuie să ne uităm înapoi, ca soţia lui Lot. Ce aparţine trecutului s-a dus, iar noi nu mai trecem prin ce am trecut, nici în sentimente nici în gânduri.

Chiar dacă credeţi că aţi lăsat ceva special în spate, nu este nicio diferenţă. Trebuie să ne ţinem departe de stările foarte bune, ca şi de cele mai rele.

Sub nicio circumstanţă nu ar trebui să rechemăm în gânduri, dorinţe, sau cuvinte, sau să încercăm să reconstruim ceva. Goliţiv-vă de tot ceea ce a fost. Chiar dacă v-aţi simţit bine, acum, vă veţi simţi chiar mai bine. Trebuie să începem fiecare zi din nou şi să întoarcem o nouă filă.

Nimeni nu te deranjează, nici eu şi nici prietenii, orice ar simţi ei. Nici starea lucrurilor din lumea exterioară nu are de a face cu asta. Trebuie să intri într-o nouă stare, o nouă fază a conexiunii, fără nicio greutate, ca şi cum nu ai ştii nimic, după cum este scris: „Fiecare zi ţi se va părea nouă”. Nu trebuie să comparăm starea curentă cu ce a fost înainte. Începe totul din nou şi numai astfel vei ajunge la o nouă structură.

Chiar dacă ai avut succes, acum este ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să nu îţi fie frică să pierzi asta. Să îţi fie frică să pierzi, înseamnă să exprimi o formă de primire vrednică de dispreţ. Tot ceea ce ai obţinut şi tot ceea ce ai simţit, nu mai există acum şi nici nu ar trebui să existe. Altfel, ţi-ar păsa doar de sentimentele tale.

Principalul lucru este să te detaşezi de trecut. Fără asta, nu vei avansa. Avansezi către dăruire, iar asta înseamnă să dai foc la toate podurile.

Din partea a patra a Daily Kabbalah Lesson 7/25/12, “Introducere la Cartea Zohar

Totul se obţine prin conexiune

Întrebare: Cum devine conexiunea noastră, bază pentru revelarea nivelurilor spirituale?

Răspuns: Fiecare nivel este o lume pe care o simţi, o lume care este deţinută de conexiunea dintre toate sufletele. Prima conexiune care a provenit din Lumea Ein Sof (Infinitatea) s-a diminuat gradual şi a devenit detaşată total în lumea noastră. Acum, din acest punct, începe ascensiunea la acelaşi nivel de conexiune şi asta este singurul lucru pe care trebuie să îl revelaţi.

„Materia” sufletelor este dorinţa de a primi, iar conexiunea dintre ele este sistemul despre care studiem. Cele Zece Sefirot, Parţufimi spirituali, toţi sunt esenţe ale diferitelor metode de conexiune reciprocă a sufletelor între ele.

Se formează astfel un întreg corp în timp ce ne ridicăm la Malchut de Ein Sof, iar toate conexiunile sunt 100% dăruire, fără niciun obstacol sau deficienţă. Apoi, toate rezistenţele din tranziţia dintre noi vor dispărea şi conexiunea se realizează imediat, cu o viteză infinită. Aceasta este starea de Ein Sof.

Adeziunea indică un lucru simplu: Ceea ce am la un anumit moment, îl ai şi tu şi vice versa. Comunicarea este nelimitată. Nu depinde de timp şi de rezistenţa ego-ului. „Rezistorul” dintre noi dispare şi dorinţele noastre cooperează liber şi din plin.

Întrebare: Cum ar trebui să fie exprimat acest lucru în ateliere?

Răspuns: Adeziunea nostră din timpul atelierelor este un efort: Vrem atât de mult să ne unim, atât cât ne putem imagina, pentru ca fiecare dintre noi să îşi piardă sentimentul de sine şi astfel vom simţi o singură dorinţă, un singur gând, un întreg. Prin aceste eforturi, din punctul de unitate, ne gândim la o soluţie la întrebarea care ne-a fost pusă de învăţător. Soluţia este înăuntrul conexiunii.

De aceea, în timpul atelierului, tânjim să găsim răspunsul prin unitate. De fiecare dată când căutăm o soluţie, vrem să o obţinem prin unitate, fără să ne folosim logica. De fapt, nu vom examina logic cuvintele Cabaliştilor. Fără conexiune, nu are niciun rost să stăm în cerc. Deci, de ce avem nevoie de asta? Pentru o conversaţie intelectuală sau o dezbatere ştiinţifică? Nu, misiunea este dată numai pentru a crea o nouă calitate. Apoi, simţind calitatea colectivă, găsiţi soluţia.

Atelierul este menit numai pentru a crea un vas colectiv care aparţine nivelului superior. Încercăm din răsputeri să îl obţinem, iar dacă nu există o soluţie, înseamnă că nu am reuşit.

Nu are niciun rost să menţionăm conexiunea când suntem în desfăşuarea atelierului, acesta trebuie să fie scopul încă de la început. Putem veni la un atelier nu pentru a ne conecta, iar în această conexiune să găsim următorul nivel sau măcar soluţia la întreabarea care conduce la el?

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/12Scrierile lui Baal HaSulam

O discuţie este o rugăciune

Întrebare: Cum te poţi verifica că înţelegi cu adevărat lecţia din punctul conexiunii cu grupul?

Răspuns: Omul atinge conexiunea din disperare, atunci când ajunge la disperare după toate acţiunile sale, când vede că nu îl vor duce nicăieri şi că trebuie să facă ceva. Se gândeşte la el însuşi, la întreaga viaţă, la eforturile pe care le-a făcut în van şi, eventual, ajunge la concluzia că poate atinge scopul numai prin grup.

Grupul este o structură spirituală şi nu feţele pe care le vezi în jurul tău. Este o forţă spirituală care este revelată într-o manieră realistă, ca un seif sigur. Este ca o „farfurie zburătoare” în care dacă intru, am şansa să am succes, iar dacă nu, nu am nicio şansă.

Omul trebuie să înţeleaga asta clar pentru a-şi păstra gândul. Ar trebui să ştie că rămânând în grup, pe care îl vede ca o colecţie de forţe spirituale, va ajunge fără niciun dubiu la un rezultat bun. Grupul îi permite să respire, iar fără el nu are acces la butelia de oxigen.

Totuşi, omul poate ajunge la această decizie numai după ce simte disperarea din propriile puteri. Discuţiile şi atelierele noastre ne permit să ajungem la această concluzie mai repede. Totuşi, ceea ce aud sunt oameni care vorbesc din ce au citit şi nu din inimile lor.

Fac o scurtă introducere şi după aceea pun o întrebare. Întrebarea poate fi o continuare la ceea ce a fost spus; poate fi contrastul a ceea ce am spus sau cumva legat de asta. Oricum, totul este făcut în mod intenţionat. Răspunsul ar trebui să vină din minte, dar din punctul conexiunii care ar trebui atins în cercul de discuţii.

Apoi, răspunsul va fi răspunsul la rugăciunea noastră. Discuţia trebuie să se transforme într-o rugăciune, pe care vrem cu toţi să o clarificăm şi, împreună, să găsim un răspuns. În timpul discuţiei, fiecare din cei zece prieteni spune ceva şi astfel ne completăm unul pe altul. Fiecare se anulează înaintea celorlalţi, ridicându-i şi respectându-le opiniile. Astfel, ne construim anularea de sine şi atributul dăruirii care este deasupra tuturor.

Grupul nu este o adunare fizică ci obţine o valoare spirituală. Asta pentru că anularea egoului şi dorinţa de a fi încorporat în prieteni este deja o acţiune spirituală. Topicul discuţiilor ne îndeamnă să ne clarificăm unitate, conexiunea şi munca. Toate acestea se transformă într-o rugăciune (MAN).

În conexiunea din grup, pe care o obţinem prin această rugăciune, trebuie să primim un răspuns (MAD). Răspunsul la rugăciunea celor mulţi (MAD) se numeşte centrul grupului. Simţim o căldură colectivă, un sentiment colectiv, o forţă care ne sprijină într-o asemenea măsură încât ne este frică să ieşim de acolo. Nu vreau să ies de acolo. Vreau să rămân înăuntrul acestui centru şi să cresc acolo. Acesta este scopul atelierului, pe care trebuie să încercăm să îl obţinem, cu fiecare discuţie de 15 minute pe întrebare.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12Studiul celor zece sfere

Să găsim un „Om”

În timpul atelierului, toată lumea trebuie să se verifice în mod constant, iar prietenii trebuie să se sprijine unul pe altul şi să îşi amintească unul altuia că prin acest atelier toată lumea va simţii frica de a părăsi conexiunea. Trebuie să ne menţinem în centrul grupului pe durata întregii noastre vieţi, nu numai în timpul lecţiilor sau a atelierelor.

Totuşi, o lecţie sau un atelier este principalul moment pentru a munci la gândul nostru colectiv, care determină totul. Aici, avem nevoie de sprijinul fiecăruia, fără cuvinte şi, în acelaşi timp, trebuie să simţim focul interior. Trebuie să descoperim un anumit câmp colectiv care ne îndeamnă şi ne ţine „în aer”. Totul depinde de noi.

Este ca şi cum am semna un contract cu prietenii, astfel încât ei vor avea constant grijă de tine ca să nu părăseşti niciodată gândul de la acest câmp. Plăteşte-i, ca să aibă grijă de tine. Asta se numeşte „cumpără-ţi un prieten”. Trebuie să dai ceva prietenului astfel încât să fie motivat şi să te îmboldească încontinuu.

Totuşi, cum poate el să te îmboldească dacă suntem cu toţi la acelaşi nivel şi el însuşi are nevoie de cineva ca să îl îmboldească? Aici, operează providenţa superioară, despre care este scris: „Creatorul este în interiorul poporului Său”.

Dacă ne decidem că suntem legaţi să ne îndemnăm unul pe altul, Creatorul ne va îmboldi pe toţi. Ne va da puterea ca măcar unul din grup să fie constant în contact cu spiritualitatea şi să fie conştient. Asta înseamnă de fapt „Creatorul locuieşte printre oamenii Lui”.

Dacă există o conexiune, se numeşte casa adunării pentru rugăciune (Beit-Knesset) în care este prezent Creatorul. Aşa cum este scris „Am venit la casa rugăciunilor şi nu am găsit niciun singur om?” Totuşi, dacă există o conexiune între noi, atunci Creatorul va veni şi va găsi „omul” în ea!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de CabalaStudiul celor zece sfere

Schimbarea programului vechi

Trebuie să înţeleg că, în relaţiile mele reciproce cu ceilalţi, forţa pozitivă este în exterior, iar forţa negativă este în mine. Nu întâmplător este scris, „inima omului este rea din tinereţea lui.”

Este o problemă a modului în care ne percepem pe noi înşine şi lumea. Ne imaginăm în mod natural că lumea este coruptă şi că noi sunt corectați. Avem grijă de noi înşine, gândindu-ne la ceea ce este bun pentru noi și privim la orice din perspectiva modului de a folosi totul pentru beneficiul nostru. Îmi fac griji în mod constant cu privire la un singur lucru: „Cum mă pot simţi mai bine?”

Acest indicator, acest program interior, care este permanent activ în noi, este ego-ul. Acest program îmi concentrează toate gândurile şi dorinţele într-o singură direcţie: să folosesc lumea pentru propriul meu interes.

Dacă mi-aş imagina că hardware-ul meu, „fierul” meu, este punctul de plecare, abilităţile mele, atributele mele, potenţialul gândurilor şi sentimentelor mele, care sunt în el, atunci ego-ul este software-ul meu. Acest software al auto-împlinirii a fost instalat în mine.

Atributele mele nu sunt nici bune, nici rele, dar software-ul egoist, care mă operează, mă obligă să le folosesc în beneficiul meu şi, în acelaşi timp, în detrimentul altora, deoarece acest lucru îmi permite să mă simt mai presus de cei care sunt în jurul meu. Acesta este ego-ul nostru, înclinaţia rea. Înclinaţia în sine este „fierul”, iar răul este software-ul, adăugarea.

Acum trebuie să întorc acest software de la rău la bine. Înclinaţia rămâne aceeaşi, dar schimb metoda de de folosire a ei. Văd că goana nesfârşită după auto-beneficiu doar mă prejudiciază în final. Înclinaţia rea este rea pentru mine, dar, atunci când încep cu ajutorul mediului să o schimb într-o atitudine bună faţă de alţii, de fapt îmi aduce și mie bine.

Cum se întâmpla asta? De ce mă simt bine când tratez pe ceilalţi bine, şi de ce mă simt rău atunci când fac rău altora? Este pentru că ajung mai aproape de adevăr în acest fel şi încep să simt că ceilalţi şi eu suntem acelaşi lucru.

Este ca o mamă care „fuzionează” cu copilul ei. Asta ne aduce împreună atât de mult încât ne simţim ca un întreg şi ne îmbinăm într-un sistem nou, inseparabil al relaţiilor reciproce prin oprirea de a diferenţia între ceea ce se întâmplă cu mine sau cu altcineva.

Astfel, toată omenirea devine o singură familie. Poate nu imediat, dar este un început şi am înţeles deja această abordare, care este în totalitate bazată pe psihologie.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 11/07/12

Şi ce vei face în palatul Regelui?

Pentru a aduce omul la obţinerea adevăratei realităţi, care este în afara percepţiei, a înţelegerii şi a senzaţiilor normale, Creatorul ne pune în faţa unui proces gradual de dezvoltare. Deci, avem oportunitatea, în timp ce trăim în această lume, să ne pregătim pentru perceperea adevăratei realităţi. Dacă ne pregătim, atunci, conform cu planul creaţiei care ne operează, care ne aduce din ce în ce mai aproape de adevărata realitate, îl vom descoperi în cele din urmă, ceea ce înseamnă că vom obţine revelarea Creatorului către fiinţele create de El.

Dar dacă nu ne pregătim în mod corect şi nu ne folosim viaţa pentru a ne corecta percepţia, ci pentru a ne bucura de ea direct în egoul nostru, vom simţii durere în timp ce Creatorul se apropie de noi. Oriunde operăm folosindu-ne egoul, simţim criza generală şi diferite probleme, în toate domeniile vieţii.

Oriunde folosim egoul, care nu este gata pentru corecţie şi pentru schimbare, simţim o criză: în educaţie, în cultură, în economie, în finanţe, în ecologie, în familie, terorism şi abuz de droguri. Dacă examinăm punctele dureroase din tabloul imaginar al lumii noastre şi încercăm să vedem de unde provin senzaţiile crizei şi durerea, adică gustul amar al mâncării Regelui, vedem că toată această amăreală provine din egoul nostru în creştere.

Oriunde este implicat egoul nostru (care se prespune a fi corectat dar nu a fost pregătit pentru asta), întâlnim o criză şi toate problemele care se revelează acum în lume. Deci, concluzia este că trebuie să ne pregătim cu ajutorul tuturor oportunităţilor pe care le avem.

Dacă lucrăm în grup, în studiu şi în diseminare în mod serior, folosind toate mijloacele care ne-au fost date de către Creator, vom simţi un gust bun apropiindu-ne de revelaţia Creatorului şi nu unul amar. Totul depinde de pregătirea noastră, de munca care se pare că este liberul nostru arbitru.

Am fost aduşi la studiu, la grup şi ni s-au dat toate explicaţiile a ceea ce trebuie să facem, acum decideţi! Sunteţi liberi să faceţi orice vi se potriveşte în palatul Regelui, dar dacă uitaţi că aţi venit acolo pentru a vă pregăti pentru masa festivă, veţi simţi un gust groaznic atunci când soseşte, deoarece nu aţi fost pregătiţi pentru asta. Deci totul este în mâinile voastre şi totul depinde de pregătire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/13/12Scrierile lui Baal HaSulam

O izbucnire contagioasă

Întrebare: Astăzi, oamenii nu se mai cred unul pe altul. Chiar oficiali guvernamentali înalţi fură fără neruşinare, deci cum pot eu să cred un prieten, atunci când vorbeşte despre măreţia Creatorului?

Răspuns: Mai întâi, nimeni nu îţi cere să crezi. În al doilea rând, pentru asta a trebuit să fie realizată această succesiune de generaţii, pentru ca tu să vezi de fapt că nu mai este nimic de căutat în această lume. Asta te ajută să vezi lucrurile în mod mai realist.

Nu trebuie să crezi în impresiile prietenului; te vor afecta chiar dacă nu crezi în ele. Nu trebuie nici măcar să spună ceva. Nu ştii ce îl motivează: credinţă sau realizare, el pur şi simplu te „infectează” cu impresiile lui, ca un virus. Nu depinde de tine. Nu contează dacă îl crezi sau dacă ai suspiciuni în ceea ce îl priveşte. Principalul lucru este acela că eşti „infectat”. Deci, avem nevoie de „viruşi” ai măreţiei Creatorului care să se „răspândească” printre noi. Cine îl realizează pe El? Nimeni. Şi, totuşi, toată lumea este tensionată şi asta determină totul: de ce şi în ce scop operez, ce trebuie să descopăr, care este rostul acestui lucru, unde este Lumina care Reformează care îmi va aduce asta, etc.; altfel, nu va conduce la nimic.

Pentru a face asta avem nevoie de spargerea dintre noi, pentru ca să nu ne înţelegem unul pe altul şi vom fi cu adevărat capabil să fim impresionaţi de falsa tânjire a prietenilor. Este suficient să văd pe faţa prietenului faptul că Creatorul este mare în ochii lui, pentru a fi aţintit şi eu spre asta. Chiar dacă mă trage de nas şi mă prosteşte, nu este nicio diferenţă. Voi fi încă impresionat de el. De asta avem nevoie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, “Introducere la Cartea Zohar

Învăţarea artei Creatorului

Întrebare: De ce este prima fază după rădăcină faza naturii minerale? De ce nu a început totul de la o altă fază?

Raspuns: Pentru că aceasta este faza cea mai mică, care include totul în ea. Nu există diferenţe interne în ea şi deci nu se poate diferenţia nimic în exterior. Noi vorbim despre Lumina superioară numai cu privire la vasele fiinţei create. Prin urmare, natura minerală este prima fază, în care dorinţa ființei create primește doar forţa de restricţie, care nu-i permite să descopere mai mult decât descoperă acum.

Forța de restricţie operează în vasele şi în Luminile care pot fi descoperite în ele. Ea operează în toate. Întrebarea este: Ce influențează această forță? Influenţează centrul fiinţei create sau limitele sale? Cu alte cuvinte, asupra a ce operez prin restricţie- asupra dorinței mele de a primi sau asupra Luminii?

Desigur că-mi influenţez dorinţa. Eu nu pot opera Lumina niciodata.

Îmi restricționez dorinta de a primi şi o țin. Datorită acestui lucru nu „sare” la orice. Astfel, mă limitez, în scopul de a primi Lumina numai în acest mod. Este pentru că ştiu că nu am putere pentru mai mult decât atât, şi astfel în mod constant „păstrez limitele,” ţin ego-ul meu într-o stare neutră.

Aceasta este faza minerală: ego-ul în mod constant se dezvoltă, iar eu îl păstrez permanent la acelaşi nivel mineral. De fapt, aceasta este o lucrare mare şi pozitivă, care are loc în diferite forme. Dar, prin natura sa, aparţine de nivelul mineral: prin mine însumi, îmi pun dorinţa în regimul mineral, unde dorinţa mea rămâne aceeaşi.

În cadrul acestei dorinţe lucrez în raport cu Creatorul. Ce pot face? Mă anulez în interiorul Lui. Astfel, pot fi în Creator şi să ader la El, pot fi încorporat în El, care este atributul nivelului mineral. Nu-mi permit nimic, cu excepţia auto-anulării. Imagineză-ți că te afli înăuntrul unei forţe mari şi nu ai de ales şi aceasta este singura cale prin care te poți menține.

Pe de altă parte, mă pregătesc pentru următorul nivel al vegetalului. Acest lucru se datorează faptului că există schimbări constante care au loc în interiorul meu, care cresc în funcţie de cele cinci faze ale nivelului mineral. Am putea crede, deci ce se întâmplă dacă în loc de o pietricică mică devin o mare piatră preţioasă? Dar asta nu este încă totul: Schimbările pe care le-am parcurs m-au învăţat ce înseamnă să cresc. Ascensiunea prin fazele nivelului mineral au dat naştere unei minți în mine, deoarece am avut şansa de a compara lucrurile şi de a mă obişnui cu faptul real al instabilității.

Am limitat creșterea plăcerii mereu, dar în acelaşi timp, am urmat schimbările, până când am înţeles că mă pot schimba cu adevărat, iar apoi m-am mutat la nivelul vegetal.

Astfel, putem vorbi despre o dezvoltare calitativă şi nu despre o dezvoltare cantitativă: La sfârşitul fazei minerale, în ultima fază a patra a sa, am înţeles deja din experienţa pe care am avut-o că mă pot schimba pe mine însumi, conştient şi intenţionat. Apoi, posibilitatea de a trece de la ultima fază a mineralului la faza vegetală se naşte. Aici se crează punctul său iniţial din modificările în dorinţă.

Orice astfel de schimbare vine de la Creator, în formă de forţă revitalizantă. Nu aș putea găsi niciodată condiţiile preliminare pentru creştere în mine. Prin urmare, Creatorul nu doar mă dezvoltă; El introduce forţa Sa de creaţie în mine, astfel incât să mă asemăn Lui. Ca urmare a acestei evoluţii, noi şi Creatorul devenim parteneri în creație. Scopul Său nu este de a crește dorinta de a primi, prin punerea sa printr-o serie de schimbări, ci mai degrabă de a mă învăța arta Lui. Ce este mai mult, el mă învaţă într-un mod calitativ.

Astfel, datorită tuturor lucrurilor prin care trecem, vom obține acţiunile Sale, în conformitate cu regula: „Din acţiunile Tale Te vom şti.”

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12 „Introducere la Cartea Zohar”