Category Archives: Munca in grup

Să nu muncim degeaba

Rabaș, Scrieri Sociale, Articolul „Agenda Adunării – 2”: „ Când cineva muncește, trebuie să se asigure că nu este fără recompensă. Este așa cum spunem în rugăciune „Și a venit în Țion”, „Nu cumva să ne mișcăm degeaba”. Dar când omul merge într-o adunare, el trebuie să obțină acolo hrană, astfel ca atunci când ajunge acasă să fie capabil să vadă dacă are ceva de pus în Kelim (vase). Atunci el va avea hrană să se hrănească până la întâlnirea următoare.”

Realitatea este că forțele pe care un om poate să pretindă că le scoate din el și din natura înconjurătoare prin propriile lui eforturi, nu sunt rezultate spirituale. Un rezultat spiritual poate fi obținut numai când un om este în grup, în conexiune cu prietenii lui, când acumulează împreună cu ei o dorință comună și, de acolo, își trage puterea care îi permite să avanseze.

Rezultă că toată munca lui spirituală are loc pe cheltuiala puterii pe care o absoarbe  în adunarea prietenilor – de la adunare la adunare.

Întrebare: Este scris: „când cineva muncește trebuie să se asigure că nu e fără recompensă”. Ar trebui ca omul să aibă grijă să fie răsplătit pentru efortul pe care îl face?

Răspuns: Se poate întâmpla ca omul să lucreze degeaba, adică fără rezultate vizibile, tangibile? Atunci, el nu va fi capabil să înțeleagă dacă muncește sau nu.

Sunt oameni care sunt gata să facă totul și, într-un fel, să nu se gândească la recompensă. Ei cred că acest lucru vorbește despre spiritualitatea lor dar, de fapt, vorbește despre frivolitatea lor. Trebuie să-ți fie foarte clar pentru ce muncești, pentru ce te străduiești și ce rezultate aștepți.

Întrebare: Deci, când spunem „ca un bou în jug și ca un măgar care cară povara”, asta nu înseamnă că omul s-a decis pur și simplu „investesc și nu mă gândesc la recompensă; doar urmăresc traseul”?

Răspuns: Nu există nimic lăudabil în această abordare. Un om, prin natura lui, nu se poate ajuta decât gândindu-se la recompensă. În acest caz, ar trebui să se gândească la obținerea revelării Creatorului, adică la revelarea în el însuși a calităților de dăruire și iubire.

Întrebare: Aceasta este intenția cu care cineva ar trebui să meargă la adunarea prietenilor?

Răspuns: Desigur. Altfel care ar fi sensul existenței lui? Fiecare din noi trebuie să atingă cea mai înaltă stare.

Întrebare: Și ce să dau din mine prietenilor mei?

Răspuns: Le dai participarea ta, puterea ta, spiritul tău și ei ți le dau pe ale lor. În acest fel, când fiecare se încarcă de la ceilalți, rezultă că este o alimentare foarte serioasă a întregului grup de zece. În acest fel este atins scopul.

Din KabTv „Ultima generație” 27/06/18

Să-mi găsesc sinele spiritual

Întrebare: Ce înseamnă să ies din mine? Înseamnă că ar trebui să-mi observ propriul comportament și propriile gânduri ca și cum le-aș vedea din afară?

Răspuns: A ieși din mine înseamnă a ieși din propriul meu egoism, să-mi găsesc sinele spiritual, desprinzându-mă de sinele fizic. Simțim întreaga lume fizică în egoismul nostru. Lumea Spirituală este simțită prin calitatea de dăruire. Ieșirea din calitatea de primire și intrarea în calitatea de dăruire este numită „simțirea unei noi lumi”, o stare care există, dar pe care noi nu o puteam vedea înainte. Ea se revelează fiindcă ne-am schimbat punctul de vedere.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 5/08/18

Cum obțin răspunsurile corecte

Întrebare: Cum să îl întreb pe profesor pentru a primi răspunsurile corecte?

Răspuns: Nu poți, fiindcă nicio întrebare nu merită un răspuns și nu trebuie să fii influențat de asta. Omul trebuie să ceară totul de la sine sau de la Creator. La anumite subiecte va trebui să te consulți cu prietenii, pentru a primi putere ca să continui, de la profesor primești instrucțiuni și de la Creator primești puterea dezvoltării tale, a corectării și a înaintării. De aceea, cu cât studiem mai mult, cu atât mai puține răspunsuri veți primi de la mine.

Remarcă: De multe ori noi încercăm să punem întrebări nu pentru noi, ci pentru începători.

Comentariul meu: Eu totdeauna simt ce am de făcut. De aceea, dacă apare un student nou în locul tău, îi voi răspunde la nivelul lui și tu tot nu vei primi nimic din asta.

Din KabTv „Ultima generație” 13/06/18

Nicio lipsă de sfaturi practice

Întrebare: Când ai studiat cu Rabash, ai simţit o lipsă a practicii în metodologie în sine?

Răspuns: Am simţit-o deoarece, în general, încă nu era dezvoltată. Nu am ştiut exact cum s-o aplic pe mine, cum s-o realizez, unde să mă fac mic şi unde să ajut.

Aceasta metodologie nu este înţeleasă imediat. Durează luni şi ani. Prin urmare ni s-a dat toată viaţa pentru a o realiza. De exemplu, atunci când studiezi matematica, tu o înveţi cu mintea ta şi nu o schimbi deloc. Şi aici, pentru a da pagina mai departe în carte şi să o înţelegi pe următoarea, tu trebuie să te schimbi şi apoi să o citeşti pe cea anterioară. Dacă o persoană nu se poate schimba, atunci chiar şi prin a da mai departe zece pagini, nu va înţelege ceea ce este scris acolo.

Practica este îndeplinită numai într-un grup. Totul este foarte clar descris în articolele lui Rabash despre grup. Luaţi-le pe toate şi implementaţi-le. Nu este nicio lipsă de sfaturi practice. Numai implementarea lipsește!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 8/5/18

Să revelăm Creatorul în conexiunea dintre noi

Subiectul de studiu al Înțelepciunii Cabala îl reprezintă acțiunile Creatorului care ne dau nouă posibilitatea să-L asamblăm din părți: din gândurile noastre, din dorințe, din tot felul de acțiuni, din diferențe ireconciliabile, din greșeli și succese. Lucrul principal este că, din toată această muncă de dezasamblare și asamblare, ajungem să-L înțelegem, să-L simțim și să fim ca El. Aceasta este unicitatea muncii noastre, spre deosebire de alte eforturi diferite ale acestei lumi.

Poate că și în ele este ceva similar analizei și sintezei, adică o înțelegere. De fapt, așa studiem toată natura minerală, vegetală și animală; disecăm, examinăm, înțelegem și înregistrăm. În Cabala, însă, noi nu ne disecăm corpurile noastre animalice, în schimb, ne conectăm și ne deconectăm unii de la alții. Numai prin conexiunile dintre noi vom fi în stare să înțelegem cine este Creatorul, fiindcă El este revelat numai în interiorul acestor conexiuni.

Aceasta este o muncă specială care nu are analogie în lumea noastră. Este numită munca pentru Creator. La urma urmelor, El ne-a încredințat-o pentru ca noi să putem ajunge să-L cunoaștem și să devenim ca El. Calea spre acest lucru stă numai în conexiunea dintre oameni. Totuși, conexiunea este imposibilă fără deconectare: obținerea unității nu se întâmplă fără rezistență. În acest fel se întâmplă în toate acțiunile: urcare – coborâre, convergență – distanțare, inspirare – expirare.

Cabala este știința conexiunii, obținerea unității. Nu există niciun Creator în afara noastră, fiindcă El este revelat numai în conexiunea dintre noi. Această conexiune nu există în natură prin ea însăși, există numai dacă noi o asamblăm. Învățăm că au fost prima și a doua resticție și astfel s-au format gradele pornind în Sus, din această lume: Lumile Spirituale, Parțufim Spirituale și Sfirot. Dar, toate acestea există numai în potențial, în cazul în care creaturile vin și încep să obțină aceste calități.

Vom trezi gradele care coboară de Sus în jos, dacă vrem să le trezim de jos. Dacă noi nu le trezim este ca și cum ele nu ar exista deloc. Nu avem despre ce vorbi fără acela care nu obține. Creatorul este revelat numai în interiorul conexiunii noastre, care nu este una forțată sau corporală, este atunci când simțim dependența unul de altul sau avem sentimente speciale unul față de altul.

Această conexiune se întâmplă într-un mod complet nenatural, chiar împotriva naturii. Numai în măsura în care îmi descopăr propria natură, răul ascuns în mine, împotrivirea la conexiunea cu alții, în partea pe care am reușit să o curăț de „eu-ul” meu în raport cu Lumina Reformatoare, poate exista revelată o măsură de dăruire. Nu este încă dăruire, ci o bunăvoință pentru ea, gradul Bina, Hanuka.

Odată ce am recunoscut răul meu, încep să îl urăsc și, atunci, pot să-mi folosesc dorința în beneficiul celorlalți. Nu poate fi niciun fel de bine fără revelarea răului și corectarea lui. Binele este revelat numai deasupra răului și, de aici, încep să înțeleg și să simt ce este Creatorul: Forța binelui absolut care umple atât întreg universul cât și pe mine. El mă ajută să înlocuiesc tot răul din mine cu bine. Munca mea stă numai în această alegere: să descopăr natura mea rea și s-o înlocuiesc cu una bună și, toate acestea, numai prin conexiunea cu prietenii. (Minutul 0.20)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/12/18 – Subiect: „Revelarea Creatorului în conexiunea dintre noi” (Pregătire pentru Convenția virtuală 2018)

Să aplicăm planul Creatorului

Întrebare: Diseminarea în masă pe care ai lansat-o este bazată pe faptul că noi am ajuns la ultima generație?

Răspuns: Cuvintele profesorului meu despre faptul că noi suntem ultima generație sunt punctul meu de pornire; eu trebuie să acționez ca atare. Deci, acționez! Ce va rezulta din asta, nu e treaba mea, ci a Creatorului. Nu știu nici ce rezultate va da această muncă, dar nu mă interesează în mod special. Eu trebuie să fac tot ceea ce pot.

Nu este niciun secret al Torei, nicio Forță secretă, nicio vrajă sau alte lucruri. Este un sistem de conexiune al tuturor oamenilor din lume, în același sistem de Adam, în care am fost odată. De aceea, eu nu văd nimic rău în asta. Nu am nimic de care să-mi fie rușine sau să mă tem.

Remarcă: Dar este un secret la care noi revenim mereu: noi înșine nu ne putem uni. Putem doar să facem eforturi și tot restul este făcut de Lumina care întoarce la Sursă.

Comentariul meu: Aceasta este deja o metodă! Dar să chemi toate neamurile pentru a realiza planul Creatorului, este datoria noastră. Noi am ajuns la această stare și nu o putem ignora, dacă vrem să fim oarecum conectați cu Creatorul. Prin urmare, stabilirea acestui fundament este exact ce mi-am dorit de la viață.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

 

”Ispăşirea păcatelor” din punctul de vedere Cabalist

Întrebare: Este un concept privind „ispăşirea păcatelor” în Cabala? Cine este de vină dacă Creatorul controlează totul, iar omul este în totalitate sub controlul Lui? Cine poate determina cât va sta o persoană în oraşele exilului pentru o crimă?

Răspuns: Problema este că tot ceea ce este scris în Tora, în Cartea Zohar şi în alte cărţi Cabaliste, vorbeşte numai despre lumea superioară.

Când am studiat cu Rabash, eu îi recitam un pasaj din Talmudul Babilonian, iar el explica ceea ce au vrut să spună oamenii care au scris, dintr-o perspectivă spirituală. Era foarte interesant, deoarece totul părea complet diferit: ei au scris în limbajul ramurilor lumii noastre, în timp ce sugerează rădăcinile superioare.

De exemplu, oamenii care comiteau crime erau trimişi în oraşele de azil vreme de şase ani. Deşi lumea noastră este aparent separată de lumea superioară, cei şase ani reprezintă şase Sefirot de HGT NHY, prin care o persoană trebuie să treacă pentru a avansa de la Malchut la Bina, în al şaptelea an, iar acei şase ani sunt reflectaţi în lumea noastră.

Deşi aceştia nu sunt ani din lumea corporală; cu toate acestea, o persoană trebuie să fie izolată pentru aceşti ani în timp ce lucrează asupra lui însuşi, înaintând prin şase grade ale lumii spirituale. Asta se numeşte „corecţie”.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 8/19/18

Răspunsuri la întrebările voastre, Part 228

Întrebare: Am dat peste Înțelepciunea Cabala doar fiindcă mi-a recomandat-o un magician care m-a învățat cum să intru în „astral”. Acest magician și-a amintit ultimele lui cinci încarnări și deja a evaluat numeroase cărți cabaliste: Eț HaHaim (Pomul Vieții) și „Studiul celor zece Sfirot” în practică.

Am două întrebări pentru tine:

1.Ce simți despre intrarea în Lumea Superioară prin meditație?

2.Cum explici ce vom face fără un grup de zece? Poate că acest grup de zece nu este necesar. Crezi că acestă cale îi sperie pe oameni să studieze Cabala?

În orice caz, mulțumesc foarte mult pentru marele tău efort și fie ca Domnul să te binecuvânteze!

Răspuns: Cabala ne învață că egoismul este fundamentul naturii noastre și, depărtarea de la acesta la o natură mai înaltă, înseamnă dobândirea calității dăruirii deasupra egoismului, până când va fi dobândită iubirea. Întrebarea este dacă tu devii un om care iubești pe toți ceilalți, exceptând egoismul tău?

Două condiţii pentru dobândirea Creatorului

Rabash, „În ceea ce priveşte importanța prietenilor”: Dar, în eseul „Un discurs pentru încheierea cărţii Zohar”, este scris că „Măsură măreţiei vine sub două condiţii:

  1. Că tot timpul să asculţi şi să primeşti aprecierea societăţii, în măsură măreţiei lor; mediul ar trebui să fie mare, aşa cum este scris că „În mulţimea oamenilor este gloria regelui”.
  2. Cu cât mediul este mai mare în ochii mei, cu atât mai mult îmi oferă încredere, putere şi abilitatea de a acţiona cantitativ şi calitativ.

Ce este cel mai important aici: calitatea sau cantitatea? Desigur, în starea noastră, calitatea este mult mai importantă. Noi suntem tot timpul în cantităţi mici, dar din moment ce noi suntem în ultima generaţie, trebuie să avem grijă că este atât calitate cât şi cantitate. Mai mult, ambele sunt în mod general realizabile.

Pentru a accepta prima condiţie, fiecare student trebuie să simtă că el este cel mai mic dintre toţi prietenii …

Iar pentru a doua condiţie, fiecare student trebuie exalteze meritul fiecărui prieten, ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie.

Întrebare: Rabash oferă aici doi paşi faţă de care suntem tot timpul confuzi. Dacă eu sunt mai mic decât ceilalţi, nu sunt ei în mod automat mai mari decât mine?

Răspuns: Nu! Depinde de cum tu devii mai mic decât ceilalţi. Tu, fie ai descoperit că ei sunt cu adevărat imenşi, încât îi ridici în ochii tăi şi, prin urmare, tu devii mai mic sau te micşorezi pe tine însuţi.

Depinde de lucrul la care lucrezi pentru a fi sub ei: asupra înălţarii lor sau asupra propriei tale înjosiri. De aceea, există două posibilităţi, două tipuri de muncă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 5/9/18

Ca un tată de familie

Întrebare: Cum ar trebui să tratez pe un prieten care mă deranjează, fiindcă întârzie constant la lecție și adoarme în timpul ei? Cum să-i justific comportamentul? Poți să-mi dai un sfat?

Răspuns: Rabaș avea o atitudine tolerantă față de o astfel de situație. Și eu adormeam în timpul lecției. Starea noastră nu depinde de cât de obosiți suntem. De aceea, trebuie să încercăm să justificăm atitudinea prietenului.

Întrebare: Există o stare când un om ar trebui să se vadă deasupra prietenilor, dar nu oricine poate să facă asta. Înseamnă că ar trebui să se străduiască pentru asta?

Răspuns: Desigur. Cum aș putea să-mi ajut prietenii dacă eu sunt mai jos decât ei? Trebuie să am grijă de ei, să organizez totul pentru ei, să fac tot ceea ce pot. Pentru asta trebuie să mă simt ca un tată într-o familie.

Întrebare: Tu spui întotdeauna că ar trebui să mă simt ca un tată, ei sunt copiii mei dar, pe de altă parte, eu trebuie să mă simt ca fiind în interiorul mamei și că grupul este mama mea. Cum pot exista aceste două stări în același timp, în același om?

Răspuns: Nu pot fi amândouă în același timp, pentru că ele vin din stări interioare complet diferite. Pot fi însă absolut adiacente. Nu este nicio problemă dacă o stare este instantaneu înlocuită de cealaltă. Muncim în mod pulsatoriu.

Din KabTv „Ultima generație 9/05/18